Recomandari privind instruirea elevilor cu CES.doc

RECOMANDARI PENTRU PROFESORII

CARE LUCREAZĂ CU ELEVI

CU

CERINŢE EDUCAŢIONALESPECIALE

Anne J Hayward May 2005

1

Lucrul cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale presupune o abordare bine structurată, cu o orientare explicită din partea profesorilor şi a şcolilor. Profesorii trebuie să:

identifice problema sau dificultatea să evalueze punctele tari şi dificultăţile întâmpinate de elev să elaboreze un plan (plan educaţional individual) cu

obiectivele, orarul şi strategiile stabilite să examineze progresul făcut de elevi, iar apoi să plănuiască

pasul următor

Şcolile trebuie să:

se asigure că abordarea utilizată este pozitivă, la fel ca ambianţa şi etosul ce caracterizează lucrul cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale

dispună de politici şi strategii care să sprijine atât elevii cât şi profesorii

celebreze reuşita şi progresele înregistrate de elevii cu cerinţe educaţionale speciale

În orice caz, există câteva idei şi strategii de predare de bază ce pot fi folosite la clasă, care îi vor ajuta pe profesori să lucreze cu elevii cu anumite cerinţe educaţionale speciale.

Nişte strategii eficace de predare

Unii profesori par să întâmpine mai puţine dificultăţi decât alţii în crearea unei ambianţe eficace de învăţare pentru elevii lor. O clasă bine condusă, cu un potenţial redus de comportament necorespunzător poate prin ea însăşi avea efecte benefice atât asupra procesului de învăţare, cât şi asupra performanţei.

Care sunt principalele aspecte care trebuie să fie luate în considerare?

Comportamentul profesorului

Controlul asupra clasei depinde de comportamentul profesorului, exprimat de obicei prin comunicarea non-verbală. Fiecare din comportamentele de mai jos contribuie la un control eficace asupra clasei şi îmbunătăţeşte prin urmare procesul de învăţare:

contact vizual şi fizic corespunzător cu elevii mişcări relaxate ale corpului comportament verbal relaxat şi controlat capacitatea de a asigura rapid liniştea în clasă capacitatea de a se deplasa în persoană pe lângă toţi elevii

din clasă

2

mustrări scurte instrucţiuni clare, evitând repetiţia sincronizarea limbajului corporal cu cel verbal a face faţă întreruperilor din partea elevilor

Organizarea orei: ambianţa din clasă

Ambianţa propriu-zisă din clasă va influenţa reacţiile elevilor. Pentru a menţine un proces de învăţare şi un comportament pozitiv din partea elevilor se poate acorda atenţie următoarelor:

Intensitatea zgomotului – activităţile diferite ar trebui să se desfăşoare la niveluri acceptabile de zgomot diferite

Tipul de clădire/clasă – unele activităţi pot fi foarte dificil de executat din cauza construcţiei sau mărimii clasei

A fi conştient de nevoia de spaţiu specifică fiecărui elev – elevii au nevoie de spaţiul lor propriu în clasă

Activităţi diferite necesită diferite aranjări ale locurilor – poate fi necesar ca profesorul să decidă în privinţa unui loc pentru materiale, unor tipare legate de mişcările elevilor şi a băncilor în care stau

În cursul fiecărei activităţi sau ore, profesorul trebuie să hotărască dacă el se duce la elevi sau dacă elevii vin la el; aceasta ajută la clarificarea tipului de comportament ce se aşteaptă din partea elevilor în cazul fiecărui tip de activitate.

Îmbunătăţirea procesului de învăţare în cadrul activităţilor/orelor

Felul în care profesorul îşi desfăşoară activităţile sau orele va influenţa de o manieră decisivă participarea şi reacţia elevului. Următoarele atitudini contribuie de obicei la desfăşurarea unor ore/activităţi eficace:

asiguraţi-vă că activitatea începe la timp şi că toţi elevii se implică de la început

asiguraţi-vă că obiectivele activităţii le sunt dinainte clare tuturor elevilor

asiguraţi-vă că sunteţi deja familiar cu abilităţile diferite ale elevilor

asiguraţi-vă că elevii realizează care sunt obiectivele personale şi de grup până la sfârşitul activităţii sau orei

asiguraţi-vă că munca este dusă la bun sfârşit atunci când şi unde trebuie

asiguraţi-vă că toţi elevii sunt atenţi în activităţi cu întreaga clasă, asiguraţi-vă că nu i se acordă

atenţie unui singur elev sau unui grup restrâns Apreciaţi în continuu efortul depus, făcând comentarii şi

reacţionând la performanţa elevului

3

Puneţi întrebări detaliate pentru a facilita dialogul şi a încuraja elevul să vină cu observaţii, explicaţii şi descrieri

Lăsaţi elevii să ceară ajutor Ţineţi ocupaţi toţi elevii, punându-i să dea socoteală de felul în

care îşi folosesc timpul

Organizarea activităţii/orei

Majoritatea profesorilor au avut experienţa unei activităţi sau ore care de abia se târâie. În asemenea circumstanţe, profesorul ştie foarte bine ce efect are o astfel de activitate sau oră asupra procesului de învăţare şi asupra comportamentului elevilor. Organizarea lecţiei este importantă pentru toţi elevii, dar mai ales pentru aceia cu cerinţe educaţionale speciale.

în măsura posibilităţilor, reduceţi întreruperile, intruziunile din afara clasei, ca de pildă apelurile telefonice, biletele de la secretară, biletele aduse în sală de alţi elevi

asiguraţi-vă că toate materialele sunt disponibile înainte de începerea activităţii

asiguraţi-vă că toate materialele sunt adecvate nivelului abilităţilor elevilor implicaţi în activităţi diferenţiate

fixaţi nişte hotare clare între o activitate sau oră şi o alta. Dacă este posibil, la începutul şi sfârşitul activităţilor, adunaţi elevii laolaltă, în grup

Interveniţi discret cu prima ocazie în care un elev sau grup începe să dea dovadă de un comportament nepotrivit, nu lăsaţi situaţia să se înrăutăţească

Nu vă confruntaţi cu elevii în public, dacă puteţi să rezolvaţi mai bine situaţia între patru ochi

Unul dintre cele mai importante şi dificile aspecte ale organizării unui program pentru elevi este acela al fixării sarcinilor. Acest proces este indispensabil atunci când lucrezi cu un elev cu cerinţe educaţionale speciale. Profesorii trebuie să fie formaţi pentru a fixa astfel de sarcini, întrucât acestea sunt esenţiale pentru a asigura performanţa şi progresul elevilor. Sarcinile trebuie să fie simple, măsurabile, realizabile, demne de încredere şi să se încadreze în timp.

Ce anume este o sarcină?

Realizarea sarcinilor presupune nişte etape ce evoluează treptat

Etapele trebuie să fie clare, cumulative, concrete şi informative

Ţinerea unei evidenţe a sarcinilor ar trebui să furnizeze informaţii amănunţite despre progresul făcut de-a lungul unei

4

perioade de timp, oferind o imagine completă a realizărilor elevului

Fixarea sarcinilor trebuie să facă parte integrantă din procesul de evaluare, organizare, predare şi examinare

Sarcinile contribuie la integrarea procesului de evaluare în procesul de predare de zi cu zi. Este important ca sarcinile să fie stabilite în conexiune cu abilităţile relevante clasei şi/sau cu evoluţia emoţională/socială a elevului. Acestea vor furniza profesorilor informaţii despre evoluţia elevilor în diverse sectoare.

Elaborarea sarcinilor

Sarcinile trebuie să fie înţelese cu uşurinţă de orice profesor/adult care lucrează cu elevul

Sarcinile nu trebuie să fie confundate cu strategiile. Sarcinile trebuie să fie direct legate de abilităţile pe care trebuie să le dobândească elevul într-o anumită perioadă de timp.

Sarcinile bune sunt: specifice clare realizabile

De exemplu: ‚va fi capabil să...’ ‚va dovedi că...’ ‚va arăta că...’

Folosiţi verbul pentru a descrie sarcina care urmează să fie îndeplinită. De exemplu:

‚să scrie...’‚să înveţe...’‚să scrie corect...’‚să ştie...’‚să înţeleagă...’‚să recunoască...’

sarcina trebuie să includă timpul alocat îndeplinirii ei. De exemplu, ‚până la următoarea examinare, elevul trebuie să cunoască combinaţiile de consoane finale’

sarcinile trebuie să fie în conexiune cu unităţile şi standardele, ori de câte ori este posibil

sarcinile trebuie să corespundă abilităţilor şi vârstei

Exemplu de stabilire a sarcinilor pentru elevi

Un scop – este un ţel sau obiectiv pe termen scurt sau lungO sarcină – este mijlocul care va permite elevului să atingă acel scop

5

Scop: comportament SarciniÎmbunătăţirea disciplinei, concentrării şi atenţiei elevilor

să fii capabil să-ţi aminteşti şi să explici corect ce anume s-a spus în timpul discuţiilor la clasă

să eviţi distragerea atenţiei de către alţii în timpul orelor

să nu strigi în clasă să întrebi profesorul dacă

nu înţelegi sarcinile sau lucrul stabilit în clasă

să fii punctual şi să ajungi la ore la timp

Scop: Organizare SarciniÎmbunătăţirea capacităţii elevilor de a pregăti un proiect

să te asiguri că ai înţeles ce trebuie să faci

să te asiguri că toate informaţiile necesare sunt accesibile

să verifici informaţiile cu un prieten sau coleg

să consemnezi informaţiile sau instrucţiunile folosind un plan

să ceri sfaturi în privinţa prezentării informaţiilor

să te asiguri că proiectul este examinat împreună cu profesorul

Scop: Rezolvarea problemelor

Sarcini

Îmbunătăţirea capacităţii elevului de a rezolva probleme

să fii capabil să explici problema cu propriile cuvinte

să fii familiar cu materialele şi resursele disponibile pentru realizarea sarcinii

să investighezi, explorezi şi consemnezi o diversitate de soluţii posibile

să alegi o singură soluţie,

6

în urma unei reflectări atente şi analizării celorlalte opţiuni

să ajungi la o soluţie să evaluezi şi explici

motivul alegerii făcute

Scop: Organizarea & alocarea timpului

Sarcini

Să îmbunătăţească capacitatea elevului de a organiza şi stabili sarcinile prioritare

să ţii o evidenţă a sarcinilor zilnice în planul tău

să vorbeşti despre utilizarea eficace a timpului cu un prieten, profesor ori părinte/tutore

să verifici dacă timpul este folosit eficace

să identifici, stabileşti priorităţile şi să faci o listă cu diverse activităţi, precum şi cu altele posibile

să verifici cât de realiste sunt aceste propuneri în termeni de timp disponibil

să investighezi modalităţi de a îmbunătăţi felul în care-ţi foloseşti timpul

să foloseşti experienţele din trecut şi să fii capabil să modifici orarul pentru perioada următoare

Scop: ascultare SarciniSă le dai elevilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi abilităţile de ascultare şi receptivitatea

să fii capabil să reproduci verbal sau în scris ceea ce s-a spus sau discutat în timpul orei, într-o formă care să demonstreze înţelegerea clară a sarcinii alocate

să foloseşti propriile cuvinte şi să scrii ceea ce ţi s-a cerut să faci

să verifici versiunea scrisă a sarcinii respective cu un prieten, profesor sau coleg

7

să pui o întrebare la care te-ai gândit, pentru a înţelege mai clar sarcina sau activitatea ce ţi-a fost încredinţată

Scop: motivaţia SarciniSă îmbunătăţeşti motivaţia elevilor şi să faci să crească aşteptările lor pe termen lung

să fii capabil să explici clar ceea ce vrei să realizezi în şcoală şi de asemenea pe termen lung

să identifici şi să enumeri ceea ce este necesar pentru a fi capabil să-ţi împlineşti aspiraţiile

să verifici aceasta cu profesorul, părintele/tutorele tău

să faci un plan care să-ţi dea posibilitatea să-ţi realizezi scopurile pe termen scurt şi pe termen lung

Model de formular de fixare a sarcinii

Elev____________________ Data___________________________

Aspecte de îmbunătăţit Sarcini propuse

Observaţii suplimentare Următoarele secţiuni prezintă strategii/idei de folosit când se lucrează cu elevii care au:

dificultăţi comportamentale, de dezvoltare emoţională şi socială

dificultăţi cognitive şi de învăţare dificultăţi de comunicare şi interacţiune dificultăţi senzoriale şi/sau fizice

În fiecare secţiune sunt prezentate mai întâi idei generale, iar apoi condiţii/dificultăţi specifice şi implicaţii pentru practica la clasă.

Dificultăţi comportamentale, de dezvoltare emoţională şi socială

8

Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi comportamentale

Elevii cu dificultăţi emoţionale şi comportamentale sunt probabil obişnuiţi să fie mai degrabă pedepsiţi decât recompensaţi de către adulţi.

Alege nişte strategii pentru a schimba acest lucru:

Concentrează-te numai asupra punctelor lor tari Slujeşte-te de sprijinul colegilor Foloseşte ecusoane, diplome etc Lasă-le timp să recupereze munca nefăcută Lasă-le timp de relaxare, în timpul/în afara altei ore Alcătuieşte o ierarhie a consecinţelor pozitive Atunci când este cazul, dă-le nişte avertismente verbale clare,

între patru ochi

Relaţiile dintre elevi

Este posibil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie obişnuiţi să nu aibă nişte relaţii prea bune cu colegii lor.

Alege nişte strategii pentru a schimba aceasta:

stabileşte nişte parteneriate de lucru pentru realizarea sarcinilor

selectează nişte grupuri, incluzându-l pe elevul problemă, pentru a plănui activităţi la clasă/sociale

pregăteşte nişte activităţi de rezolvare a problemelor la nivel de grup/clasă, de ex., brainstorming

roteşte grupurile care fac respectivele activităţi foloseşte grupuri reprezentative de lucru pentru a găsi soluţii foloseşte o gamă largă de activităţi, bazându-te pe alegerea şi

responsabilitatea elevului ocupă-te de cei care intimidează foloseşte-te de modele din film sau literatură

Relaţiile elev/profesor

Este probabil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie mai obişnuiţi cu relaţiile negative cu adulţii.

Alegeţi strategii pentru a schimba aceasta:

fiţi politicoşi, pregătiţi şi punctuali comunicaţi non-verbal, într-o manieră pozitivă

9

folosiţi-vă abilităţile de ascultare activă; verificaţi dacă aţi înţeles

fiţi corecţi şi rezonabili începeţi odihniţi ziua rezolvaţi cu fermitate problemele, dar fiţi blânzi cu elevii controlaţi-vă, număraţi până la zece şi invers ţineţi-i sub control, deplasându-vă prin clasă aşezaţi-vă lângă elevi arătaţi-le efortul pe care îl faceţi pentru îmbunătăţirea situaţiei evitaţi confruntările de tipul pierde-câştigă negociaţi şi faceţi compromisuri anticipaţi şi evitaţi problemele implicaţi-i pe elevi în luarea deciziilor consemnaţi eforturile şi realizările elevilor apreciaţi-i ca elevi ascultaţi-i activ

Sunt sigură că faceţi multe dintre acestea, fie tot timpul, fie din când în când, în funcţie de circumstanţe. În situaţia în care aveţi o problemă cu un elev, creşte necesitatea de a fi explicit şi de a explica, monitoriza şi evalua toate strategiile utilizate. Ţineţi minte următorul ciclu:

FORMULEAZĂ, IMPLEMENTEAZĂ, MONITORIZEAZĂ, EVALUEAZĂ

Aveţi întotdeauna în vedere posibilitatea de a părăsi acest ciclu după etapa evaluării, înainte de a vă întoarce cu formularea unei noi strategii.

Strângerea unor informaţii detaliate îi ajută pe profesori să evalueze progresul elevilor. Uneori ceea ce profesorii pot spera în cel mai bun caz este să recunoască progresul în ceea ce se poate prezenta ca un proces lent, cu perioade de succes şi perioade de regres.

O altă idee care poate fi de ajutor când predai unor elevi cu dificultăţi comportamentale este să încerci să le înţelegi comportamentul din trei perspective, care se succed. Acestea sunt:

EVENIMENTE ANTERIOARE – ce anume s-a întâmplat înainte ca acel comportament să fie manifestat - de exemplu, ce s-a întâmplat în ora dinainte, înainte de a veni la şcoală, pe terenul de sport?

COMPORTAMENT – în ce anume constă comportamentul respectiv? Explicaţi cu exactitate ce comportament anume a fost manifestat.

CONSECINŢE – ce anume are loc ca rezultat al comportamentului respectiv, de pildă, ceilalţi elevi se supără, mustrări din partea profesorului etc

10

Drept rezultat al luării în considerare a întregii succesiuni, este posibil să descoperiţi de ce este manifestat un comportament anume. Ce anume l-a declanşat, dacă ne uităm la evenimentele anterioare? Asiguraţi-vă că înţelegeţi cu exactitate comportamentul concret, în urma observării şi discuţiilor care vă vor ajuta să stabiliţi sarcinile şi să anihilaţi comportamentul respectiv, precum şi să aflaţi care a fost impactul comportamentului respectiv prin intermediul consecinţelor. Această succesiune este de real folos, atunci când vorbiţi cu elevul despre ceea ce s-a întâmplat în realitate, de ce anume s-a întâmplat şi care a fost rezultatul.

Elevi nefericiţi

Ce înseamnă să fii nefericit?

Elevii nefericiţi nu prezintă adesea nici o dificultate serioasă, când vine vorba de a-i ţine sub control în clasă. Constituie însă o problemă pentru că:

nu dau rezultate satisfăcătoare au probabil probleme insuportabile acasă

Efectul acestor circumstanţe asupra elevilor poate fi unul serios. Aceştia pot:

să-şi piardă sentimentul valorii personale să extindă ceea ce simt la toată experienţa lor educaţională să aibă o experienţă limitată pe care să-şi bazeze studiile

viitoare

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?

elevii nefericiţi vor fi schimbători, din punct de vedere emoţional

evită cât de mult pot ceea ce îşi doresc cel mai mult încearcă să proiecteze asupra lumii exterioare sentimentele

pe care le încearcă înlăuntrul lor au nevoie să câştige încredere în sine, ceea ce necesită timp

şi răbdare le va lipsi încrederea necesară acceptării de noi provocări

Cum pot fi ajutaţi?

atenţie pozitivă necondiţionată – rezervaţi-vă un timp anume pentru a-l petrece cu elevii, arătîndu-le astfel că îi apreciaţi

ţineţi-vă sub control mânia – învăţaţi-i că este în regulă să aibă sentimente. Comportamentul agresiv este însă acela care trebuie să fie controlat. Ajutaţi-i să-şi dezvolte abilităţi cu ajutorul cărora s-şi controleze sentimentele

11

gândire pozitivă – faceţi afirmaţii care să le recunoască punctele tari

faceţi dovadă de empatie – arătaţi-le că înţelegeţi durerea pe care o resimt: ‚cred că asta te face să te simţi realmente prost’ sau ‚aş vrea să pot schimba lucrurile în favoarea ta’

program de contracarare a aspectelor nemulţumitoare – pregătiţi cu grijă un program cu reuşitele elevului, de ex., lăsaţi-l să facă lucruri care i-au plăcut în trecut şi pe care le-a făcut cu succes

sarcini care îi confirmă poziţia – alocaţi-i elevului sarcini care să-i confirme poziţia în clasă sau şcoală, ca de pildă să-i ajute pe alţii care sunt familiari cu sarcina respectivă

creşterea respectului de sine – plănuiţi ca în fiecare zi să faceţi să le crească controlul şi competenţa, şi discutaţi despre îmbunătăţiri pentru a le arăta că îi apreciaţi

program de control – puneţi elevul în poziţia de a se controla. Elevul trebuie să fixeze scopurile şi să-şi monitorizeze progresul relativ la ele

acţionaţi ca şi cum – folosiţi jocul de rol pentru a permite elevilor să practice comportamentul care le place, ca de ex., în legătură cu intimidarea, găsiţi modalităţi de manifestare a unui comportament hotărât

acte spontane de bunătate – plănuiţi şi celebraţi anumite ‚fapte bune’ zilnice

grija de sine – învăţaţi-i pe elevi să gândească şi să acţioneze pozitiv vis-a-vis de propria persoană în fiecare zi

Elevi anxioşi

Ce înseamnă a fi anxios?

Un anumit nivel de anxietate este firesc şi util. Când este prea ridicat însă, poate deveni înspăimântător. Elevii pot simţi o anxietate excesivă din multe motive. Printre ele se pot număra:

datorită experienţelor din copilărie, şi-au dezvoltat nişte stiluri de gândire iraţionale

relaţii curente proaste cu adulţii (în cazul cel mai rău, posibile abuzuri)

pot să fi avut traume serioase pot să aibă o dispoziţie anxioasă, care să fie alimentată de

comportamentul părinţilor

Efectul acestor aspecte asupra elevilor poate fi unul serios. Aceştia pot:

trece prin crize de panică (elevul poate simţi spaima de a-i fi frică din nou)

12

fi percepuţi de adulţi sau colegi ca nevrând să coopereze sau ca fiind grosolani

Aceşti elevi sunt adesea sclavii unor tipare de comportament pe care, din pricina anxietăţii, nu le pot schimba


Elevii anxioşi evită situaţiile noi Elevii anxioşi îşi fac griji în privinţa a ceea ce ‚se poate’

întâmpla Le este teamă de eşec Sunt speriaţi de intensitatea sentimentelor lor de teamă Pot deprinde abilităţi de a face faţă

Cum anume pot fi ajutaţi?

program de relaxare – găsiţi o metodă de relaxare care să se potrivească elevului, şi învăţaţi-l să se relaxeze zilnic. Subliniaţi necesitatea de a –şi controla respiraţia

controlul gândirii – învăţaţi elevul să recunoască anumite gânduri iraţionale, şi discutaţi modalităţi de a reduce impactul acestora

rezolvarea treptată a problemelor – identificaţi focarul anxietăţii şi ajutaţi-i să deprindă abilităţi de a-i face faţă, cu paşi mici, dar realizabili

controlul panicii – învăţaţi elevii să înţeleagă panica şi exploraţi modalităţi de a-i face faţă şi de a o controla

materiale creatoare – folosiţi cărţi, filme, teatru, artă pentru a vizualiza dificultatea în mod obiectiv. Aceasta le poate permite o învăţare mai sigură

zone de stabilitate – plănuiţi nişte zile cu activităţi relaxante care să-i ajute pe elevi să se desfăşoare

gândire pozitivă – învăţaţi-i pe elevi să-şi repete afirmaţii de genul ‚Pot face faţă’, atunci când se confruntă cu dificultăţi

management perfecţionist – atrageţi elevii cu o serie de tactici care să le dea posibilitatea să-şi fixeze şi să realizeze nişte obiective realiste

sprijin din partea colegilor – implicarea receptivă a unor prieteni importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii

Elevi deprimaţi

Ce este deprimarea?

Deprimarea înseamnă mai mult decât ‚tristeţea cotidiană’, care este un sentiment firesc. Deprimarea se caracterizează printr-o tristeţe covârşitoare. Este adesea asociată cu:

13

inhalare abuzivă de substanţe ameţitoare tulburări legate de mâncat experienţa unor traume serioase dispoziţie pentru sentimente negative, întărită de experienţele

trăite

Efectul asupra acestor elevi poate fi unul serios. Este probabil ca aceştia să:

manifeste o schimbare serioasă de comportament dea dovadă de niveluri reduse de activitate dezvolte sentimente crescânde de neajutorare şi pierdere a

respectului de sine devină obsedaţi de lumea lor interioară se izoleze social


deprimarea influenţează întregul comportament, atitudinea de ansamblu a elevului

poate creşte datorită unei serii de evenimente negative zilnice este mai comună în adolescenţă deprimarea poate determina elevul să-şi facă rău sau poate

deveni un pericol pentru viaţa acestuia este o dificultate serioasă, care poate face necesare

medicamentele, în privinţa căreia profesorul ar trebui să ceară sfaturi şi sprijin


plan de acţiune zilnică – plănuiţi fiecare zi cu elevul, astfel încât acesta să ştie unde se poate adresa în momentele de criză, mai ales cînd e liber

discuţii libere despre problemele avute – petreceţi un timp cu elevii discutând despre pasiunile lor. Observaţi abilităţile şi calităţile pe care le au, ca să puteţi recurge la ele când este cazul

confidenţi – implicarea receptivă a prietenilor importanţi poate ajuta elevul să nu se simtă respins. Stabiliţi o legătură regulată cu adultul preferat.

Gândire pozitivă – învăţaţi elevul câteva afirmaţii pozitive pe care să şi le repete atunci când se confruntă cu dificultăţi. Concentraţi-vă asupra lui ‚când’ şi ‚voi face’

O latură luminoasă – găsiţi o anume abilitate pe care o posedă elevul sau pe care ar putea s-o dobândească, şi lăsaţi-l să o afişeze în clasă

Evaluarea abilităţilor sociale – verificaţi dacă elevul dispune de abilităţile sociale necesare în grupul lui din clasă. Dacă nu,

14

învăţaţi-l, prin intermediul unor exerciţii de dezvoltare a abilităţilor sociale

Planul de acasă/de la şcoală al elevului – implicaţi elevii în activităţi care să ducă la creşterea respectului de sine

Elevi cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (THDA)

Ce anume este THDA?

THDA este un termen utilizat pentru a descrie condiţia elevilor care se confruntă cu dificultăţi de lungă durată în legătură cu atenţia, hiperactivitatea şi comportamentul impulsiv:

‚neatent’ înseamnă a ţi se distrage cu uşurinţă atenţia, a nu fi capabil să te fixezi şi a fi uituc şi dezorganizat

‚hiperactiv’ înseamnă a fi fără stare, agitat şi totdeauna în mişcare

‚impulsiv’ înseamnă a avea tendinţa de a-i întrerupe pe alţii, a vorbi cînd nu este rândul tău sau a nu fi capabil să aştepţi

THDA este un diagnostic medical. Pentru a pune un astfel de diagnostic, dificultăţile de acest tip trebuie să fie evidente timp de peste şase luni, şi trebuie să apară înainte de împlinirea vârstei de şapte ani. Unii elevi nu prezintă simptome de hiperactivitate, însă răspund descrierilor neatenţiei şi impulsivităţii. Aceşti elevi sunt descrişi ca suferind de tulburare de deficit de atenţie fără hiperactivitate.

Uneori doctorii prescriu tablete (de obicei Ritalin) pentru a-i calma pe astfel de elevi.

Ca rezultat al dificultăţilor întâmpinate, elevii cu T(H)DA găsesc dificil să-şi plănuiască şi controleze comportamentul. Aceştia par adesea să nu conştientizeze pericolul şi au tendinţa de a face lucrurile în grabă. Datorită faptului că vorbesc şi acţionează aparent fără întrerupere, aceşti elevi pot să necesite o muncă extrem de grea din partea adulţilor.


Abilităţile de concentrare, atenţie şi respectarea regulilor sunt necesare în şcoală. Elevii cu THDA deprind cu greu aceste abilităţi. Lor le este dificil să asculte şi să-şi amintească instrucţiunile primite. Se mişcă adesea prin clasă şi îi deranjează pe ceilalţi. Colegii lor se simt uneori iritaţi.


15

încurajaţi-i şi lăudaţi-i cât de mult posibil daţi-le instrucţiuni clare şi simple recompensaţi-i pentru a-i încuraja să se comporte bine aplicaţi imediat sancţiuni pentru comportamentul

necorespunzător fiţi consecvent şi calm anticipaţi situaţiile potenţial dificile şi felul în care ar putea fi

rezolvate

Elevi cu sindromul Asperger

Sindromul Asperger (SA) este considerat a fi o formă de autism, iar elevii cu SA prezintă multe din caracteristicile autismului, deşi într-o formă mai atenuată. Sindromul Asperger afectează elevii în moduri diferite de la un caz la altul. Printre dificultăţile cu care se poate confrunta elevul se pot număra:

comunicare socialăLimbajul folosit de un elev cu SA este formal, limitat adesea la aceleaşi expresii. Un elev care suferă de SA interpretează ceea ce i se spune literal, iar aceasta provoacă probleme, pentru că el nu înţelege ceea ce s-a spus. Elevii cu SA întâmpină dificultăţi în a iniţia o conversaţie, continuând să vorbească şi îndreptând greşelile ivite în conversaţie. În timp ce pot vorbi fericiţi timp de ore despre un subiect care îi interesează, ei nu vor lua în considerare ceea ce interesează cealaltă persoană. Le este de asemenea dificil să respecte regulile uzuale de ascultare, reflecţie şi alternare a vorbitorului, ce se aplică într-o conversaţie normală. interacţiune socialăElevii cu SA întâmpină dificultăţi serioase în a intra în relaţii cu alţii, mai ales cu alţi elevi, care îi percep drept ciudaţi şi stângaci în încercările lor de a-şi face prieteni. Aceştia trebuie să fie învăţaţi în special abilităţi sociale, şi chiar şi atunci vor avea dificultăţi să utilizeze acele abilităţi în situaţii diferite. Probabil le va fi dificil să manifeste sau să recunoască sentimentele (atât pe cele proprii cât şi pe ale altora) şi să înţeleagă expresiile faciale, contactul vizual şi alte forme de comunicare non-verbală. Elevii cu SA spun de obicei exact ceea ce vreau, şi nu vor înţelege necesitatea de a modifica ceea ce vor să spună, din pricina efectului pe care aceasta îl poate avea asupra celorlalţi. De exemplu, un elev cu SA va exprima foarte mulţumit o stare de fapt – ca de pildă că o anume persoană este grasă –, fără să realizeze că spunând aceasta poate răni sentimentele acelei persoane. imaginaţieElevii cu SA au o gamă restrânsă de interese, uneori numai unul, care devine o obsesie. De obicei, ei preferă informaţiile de fapt, în locul ficţiunii, şi pot fi foarte buni cunoscători ai unui subiect

16

anume, dar pot întâmpina dificultăţi în a inventa poveşti. În cazul în care fac dovada unui interes faţă de personaje şi istorii fictive, vor avea tendinţa să prefere caricaturile exagerate, precum poveştile din desene animate şi cele de groază, în care sentimentele manifestate sunt exagerate. încrederea în rutinăElevii cu SA se bazează adesea foarte mult pe rutină, ca de pildă preferă să urmeze zilnic acelaşi drum spre şcoală, posibil atingând anumite obiecte în timp ce merg. Întâmplările neaşteptate şi schimbările rutinei pot provoca o anxietate teribilă. Uneori cauza anxietăţii se poate dovedi dificil de stabilit. stângăcieO caracteristică tipică a SA este stângăcia, atât în privinţa mişcărilor ample (coordonare de ansamblu), cât şi în cea a mişcărilor limitate, de genul scrisului.


Elevilor cu SA le place rutina, şi devin anxioşi dacă aceasta este schimbată

Ei sunt adesea inconştienţi în privinţa sentimentelor celorlalţi şi prin urmare este posibil să nu fie acceptaţi de colegi în mijlocul lor

Dat fiind că înţeleg lucrurile literal, vor avea dificultăţi în înţelegerea anumitor subiecte

EF poate fi dificilă din cauza stângăciei sau lipsei lor de îndemânare

Elevii pot avea o memorie neobişnuit de precisă în privinţa detaliilor

O idee poate duce la alta ce pare a fi irelevantă Pot avea probleme în a înţelege ceea ce citesc Au adesea o memorie bună în privinţa faptelor şi a cifrelor


Daţi-le instrucţiuni clare şi precise; verificaţi dacă le-au înţeles Pregătiţi-i pentru schimbări cu mult înainte ca acestea să se

producă Asiguraţi-vă că au un orar organizat şi planuri zilnice Aplicaţi cu consecvenţă regulile Lăudaţi-i şi daţi-le multe asigurări pentru a le reduce

anxietatea Folosiţi povestiri şi jocuri de rol, pentru a-i învăţa abilităţile

sociale Folosiţi computere Asiguraţi-vă că profesorii şi colegii cunosc caracteristicile SA Încurajaţi incluziunea în situaţiile sociale

Dificultăţi cognitive şi de învăţare

17

Predarea unor strategii elevilor cu dificultăţi de învăţare

Nu este ceva neobişnuit ca elevii să întâmpine dificultăţi când învaţă la şcoală. Profesorii trebuie să-şi facă griji numai atunci când dificultăţile acestora sunt suficient de serioase şi persistente. Dificultăţile de învăţare pot fi identificate când există o neconcordanţă între cererile adresate elevului şi resursele sale personale de a răspunde acestora. Acestea sunt interactive prin însăşi natura lor, adică nu pot fi percepute izolat de situaţia sau contextul în care apar. Dificultăţile de învăţare sunt rezultatul unei combinaţii atât de complexe de factori, încât este rareori posibil să identifici o cauză anume.

Chiar şi în cazurile în care elevii suferă de limitări cognitive sau probleme medicale ce le îngreunează învăţarea, dificultăţile pe care le întâmpină şi cerinţele educaţionale ce rezultă variază în funcţie de atitudinile şi aşteptările celorlalţi.

În toate cazurile, este clar că sprijinul, cunoaşterea şi înţelegerea pe care elevii cu dificultăţi de învăţare le primesc atât acasă cât şi la şcoală joacă un rol însemnat în progresul lor educaţional.

Termenul de dificultăţi de învăţare acoperă o gamă extrem de largă de dificultăţi, printre care acelea:

serioase şi multiple, grave, medii sau minore specifice unui aspect al învăţării sau comune multor aspecte temporare sau de lungă durată

Majoritatea elevilor cu dificultăţi de învăţare vor întâmpina dificultăţi legate de abilităţile de citire, scriere şi calcul de bază, iar unii prezintă dificultăţi de vorbire şi limbaj. Pot să aibă abilităţi sociale puţin dezvoltate şi nu este ceva neobişnuit să observi că unii elevi au de asemenea dificultăţi de ordin emoţional şi comportamental. Această ultimă posibilitate nu este inevitabilă, deşi este mai puţin probabilă atunci când:

elevii se simt sprijiniţi şi încurajaţi să înveţe li se oferă posibilităţi reale să reuşească realizările lor sunt apreciate

Este important să se înţeleagă că, chiar dacă pot fi descrişi ca având dificultăţi de învăţare generale, majoritatea elevilor prezintă potenţiale puncte tari în procesul de învăţare.


Dificultatea de a asculta şi/sau a-şi aminti instrucţiunile

18

Dificultatea de a realiza ce anume li se cere şi ce strategii să aplice

Dificultatea de a se ocupa de aspectele relevante ale unei sarcini

Memorie slabă în ceea ce priveşte cunoştinţele şi abilităţile recent dobândite

Lipsă de organizare – cărţi, creioane, rigle etc Concentrare limitată Lipsă de încredere în abordarea unor noi sarcini Nevoia de asigurări frecvente Încetineală în a finaliza sarcinile

Profesorii trebuie să acorde o atenţie mai mare acestor aspecte, în contextul în care apar. Este posibil ca zăpăceala şi dificultatea de a urma instrucţiunile să fi apărut ca rezultat al unor dificultăţi anterioare sau al experienţei eşecului. În cazul în care elevii au avut experienţa unor eşecuri repetate în procesul de învăţare, aceasta poate cu siguranţă afecta percepţia pe care o au despre capacitatea lor de a învăţa.

Cum să evaluaţi şi să vă organizaţi sprijinul oferit

Este important să luaţi în considerare ciclul evaluării, organizării, acţiunii şi examinării în toate fazele. Evaluarea care oferă informaţii pentru planificare trebuie să cuprindă:

evaluarea punctelor tari ale elevilor, precum şi a nevoilor lor evaluarea a ceea ce pot face, precum şi a ceea ce nu pot încă

face evaluarea nu numai a realizărilor lor, ci şi a strategiilor de

învăţare evaluarea modalităţilor în care sarcina şi ambianţa din clasă

facilitează sau, dimpotrivă, împiedică învăţarea

Prin urmare, profesorii trebuie să aibă în vedere: observaţii la clasă, concentrate asupra comportamentului

elevilor vis-a-vis de procesul de învăţare teste diagnostic / legături cu psihologii educaţionali discuţii cu elevii evaluarea muncii depuse de elev diferite strategii de învăţare (stiluri de învăţare) pentru a

monitoriza reacţia elevilor la strategii diferite

Aceasta va ajuta profesorul să plănuiască strategii şi să fixeze sarcini pentru elevi.

Elevi cu sindromul Down

Ce anume este sindromul Down?

19

Sindromul Down este unul dintre cele mai obişnuite anomalii a cromozomilor – ce apare la una din aproximativ 800 – 1.000 de naşteri. Elevii au sindromul Down pentru că s-au născut cu un cromozom în plus, ce produce o combinaţie tipică de trăsături, pe lângă caracteristicile moştenite. Toţi se caracterizează printr-o dezvoltare mai mult sau mai puţin întârziată (vor ajunge la jaloanele obişnuite, însă le va lua mai mult timp s-o facă) şi de asemenea prin nişte dificultăţi generale de învăţare. Au de asemenea nişte caracteristici fizice comune, precum un profil teşit, ochii dispuşi pieziş şi o singură linie adâncă în palmă.

Unii elevi cu sindromul Down au probleme cu auzul, circulaţia şi infecţii respiratorii. Elevii cu sindromul Down sunt de obicei fericiţi şi sociabili, iar unii ajung să ducă vieţi independente la maturitate.


Abilităţi motrice – fine şi grosiere - întârziate Probleme cu auzul şi văzul Probleme cu vorbirea şi limbajul Memorie auditivă de scurtă durată Concentrare limitată Dificultăţi de gândire şi raţionare şi în aplicarea cunoştinţelor

în situaţii noi Dificultăţi de ordonare Ritm scăzut al învăţării


încurajaţi independenţa asiguraţi-vă că elevul înţelege sarcina alocată asiguraţi-vă că regulile sunt clare, şi aplicaţi-le elevilor cu

sindromul Down şi deopotrivă colegilor lor Vorbiţi direct cu elevul, şi întăriţi ceea ce spuneţi prin

intermediul expresiei feţei, imaginilor şi materialelor concrete Folosiţi un limbaj simplu şi familiar, şi formulaţi un răspuns Folosiţi instrucţiuni scurte, clare, şi verificaţi dacă au fost

înţelese Practicaţi în plus, pentru a le permite să dobândească abilităţi Organizaţi scurte activităţi de ascultare, şi folosiţi materiale

vizuale / tactile pentru a fixa ceea ce se face oral Organizaţi în mod regulat şi frecvent activităţi de comunicare

socială Asiguraţi-vă că elevul lucrează cu alţii, care sunt modele bune

de urmat

Elevi cu tulburare din spectrul autist (TSA)

Ce anume este TSA?

20

TSA este un termen generic folosit pentru a descrie persoanele care au o serie comună de dificultăţi ce afectează comunicarea, relaţiile şi imaginaţia. Persoanele cu TSA pot avea dificultăţi de învăţare serioase sau pot, dimpotrivă, avea o inteligenţă deasupra mediei sau chiar fi foarte inteligente: se consideră că cele din urmă suferă de sindromul Asperger. TSA înseamnă în general că elevul are dificultăţi în trei sectoare ale dezvoltării. Acestea sunt:

interacţiune socialăElevii cu autism pot afişa o rezervă şi indiferenţă profundă faţă de alte persoane, o acceptare pasivă a contactului social sau o manieră de a interacţiona nepotrivit de pompoasă şi formală. comunicare socialăElevii cu autism pot să nu vorbească sau comunice deloc, fie prin limbaj sau acţiune, sau să înţeleagă cuvinte dar să nu fie capabili să înţeleagă regulile inerente conversaţiei normale sau nuanţele de sens. imaginaţieElevii cu autism nu sunt deloc capabili să joace roluri (preferând să înşiruie sau să ordoneze obiecte), însă pot manifesta un interes bizar şi uneori obsesiv faţă de date şi cifre, precum orarele, sistemele de drenare sau reţelele de autostrăzi.

Un diagnostic de autism va fi pus numai dacă există dovezi clare ale unei dificultăţi mai mici sau mai mari într-unul din cele trei sectoare. Desigur, gravitatea autismului ce afectează un elev variază considerabil, iar elevii cu autism sunt adesea consideraţi ca aflându-se undeva într-un ‚continuum autist’, din cauza gamei largi de diferenţe dintre ei. Deşi autismul afectează elevii cu tot fel de abilităţi, apare mai des în conexiune cu dificultăţile de învăţare medii sau grave.


Elevul nu va reacţiona ca ceilalţi elevi – nu va căuta să intre în contact sau să ia parte la activităţi, aşa cum fac majoritatea elevilor

Va deveni anxios când nu se respectă rutina Este greu de perceput cât de mult înţelege elevul Rutina şi abordările organizate ale procesului de învăţare sunt

realmente importante Sunt necesare activităţi care să reducă anxietatea


informaţi-vă în privinţa unor abordări specifice, potrivite elevilor cu autism

abordaţi-i calm şi consecvent oferiţi-le rutină şi organizare

21

ajutaţi elevul să comunice cât poate de bine

Dificultăţi de comunicare şi interacţiune

Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi de comunicare şi interacţiune

Dificultăţile de vorbire, limbaj şi comunicare îmbracă diverse forme, iar unele dintre ele pot să nu fie imediat vizibile. Din acest motiv, elevii cu dificultăţi de limbaj pot fi prost înţeleşi. Pot fi învinuiţi de comportament dificil, dacă se arată frustraţi pentru că nu sunt înţeleşi; pot părea că nu ascultă, dacă le este dificil să urmărească limbajul vorbit. Sunt adesea consideraţi ‚înceţi’ sau se consideră că au alte dificultăţi de învăţare, dacă nu vorbesc clar sau nu-şi pot găsi cuvintele potrivite. Este important de observat că aproape toate caracteristicile identificate în limbajul elevilor cu ‚dificultăţi’ se regăsesc şi la vorbitorii ‚normali’ şi în vorbirea elevilor care se dezvoltă fără probleme. Cu toate acestea, elevii descrişi ca prezentând dificultăţi de vorbire şi limbaj specifice fac dovada lor mai frecvent şi într-o multitudine de contexte.

Implicaţii pentru procesul de învăţare în cazul elevilor cu dificultăţi de vorbire, limbaj şi comunicare

Dificultăţi cu atenţia şi ascultareaUnii elevi pot întâmpina dificultăţi în a fi atenţi, mai ales la informaţiile lingvistice, iar aceasta va duce inevitabil la dificultăţi în a învăţa să înţeleagă limbajul. Aceşti elevi pot fi uşor distraşi şi par a fi mai interesaţi de sunete şi de activităţi în afara clasei decât de ceea ce li se spune direct. Pot fi mai interesaţi de activităţile vizuale decât de acelea auditive. Elevii cu dificultăţi de limbaj pot să nu fie foarte îndemânatici în a-şi controla propria atenţie. Prin urmare, e posibil să nu audă sunete, cuvinte sau segmente întregi de limbaj, astfel încât nu pot prinde tot înţelesul. Instrucţiunile vorbite care conţin prea multe informaţii deodată pot prin urmare să le provoace mari probleme. Toate acestea pot duce la o ascultare redusă din partea elevului: Pierderea auzuluiO memorie slabă în ceea ce priveşte sunetele, cuvintele sau expresiileInsecuritate şi anxietate emoţională – căutaţi dovezi în acest sensDificultăţi de înţelegere a limbajului ÎnţelegereÎnţelegerea poate fi afectată de abilităţile reduse de memorizare, care vor reduce capacitatea de a-şi aminti elemente separate ale limbajului sau sunetele sau cuvintele din propoziţia corectă. Elevii cu dificultăţi de vorbire şi limbaj se caracterizează mai ales prin probleme cu comprehensiunea, şi vor avea probabil probleme cu vorbirea expresivă.

22

ExprimareDificultăţi cu suneteleDificultăţi cu gramaticaDificultăţi cu cuvintele ComprehensiuneaElevii vor găsi dificil să facă faţă schimbărilor de topică din timpul orei. De asemenea, le este dificil să facă diferenţa între informaţiile relevante şi cele irelevante şi să acţioneze în funcţie de acestea. Prin urmare, ei au nevoie de instrucţiuni clare şi trebuie să fie sprijiniţi când folosesc cuvinte cheie, pentru a identifica informaţiile esenţiale de care au nevoie.

Strategii de predare

Daţi-le semnale clare când e necesar să asculte cu atenţie, şi indicaţi când mesajul este pentru altcineva

Lăsaţi elevul să lucreze într-un loc liniştit, unde să nu-i fie distrasă atenţia

Lăsaţi-i un timp pentru a asimila experienţa unei atenţii susţinute

Alegeţi momentul potrivit pentru a-i da sarcini ce necesită o atenţie susţinută, când este probabil ca elevul să fie mai receptiv, de exemplu, la începutul zilei sau săptămânii

Alegeţi activităţi potrivite ce sunt interesante şi motivante, şi nu aşteptaţi prea mult de la ei

Fiţi conştienţi că intensitatea zgomotului poate să-i pună în dificultate pe unii elevi. Organizaţi sala de clasă astfel încât să existe nişte locuri liniştite, în care elevii să poată lucra dacă doresc

Încercaţi să evitaţi prea multe discuţii cu întreaga clasă. Gândiţi-vă la organizarea muncii şi discuţiilor mai degrabă în grupuri mici

Încercaţi să alocaţi un timp conversaţiilor cu elevii, mai ales cu aceia în privinţa cărora vă faceţi griji. Nu folosiţi întrebări solicitând răspunsuri da sau nu, ca de pildă ‚îţi place aceasta?’, ci încercaţi să vă faceţi o idee în privinţa competenţei lingvistice curente a elevului, având cu el o conversaţie lungă

Consemnaţi succint descoperirile dumneavoastră – un dosar tip cutie, în care să ţineţi notiţele dumneavoastră cu observaţii ar fi o idee bună. Nu o transformaţi însă într-o sarcină împovărătoare. Făcând-o puţin şi des veţi obţine o imagine de ansamblu surprinzător de repede

Elevi cu dispraxie

Ce anume este dispraxia?

23

Dispraxia este o dificultate specifică ce afectează capacitatea creierului de a organiza succesiunea mişcărilor. Se crede a fi legată de felul în care se dezvoltă creierul. Efectele pe care dispraxia le are asupra capacităţii elevului de a funcţiona cum trebuie acasă şi la şcoală pot varia, depinzând de gravitatea dificultăţii respective. Dificultăţile pot apărea în unele sau în toate zonele de mai jos:

abilităţi motrice grosierePerformanţă scăzută la sport, neîndemânare în general, echilibru redus, dificultăţi în deprinderea acelor abilităţi ce presupun coordonarea părţilor corpului, precum în mersul cu bicicleta sau la înotat. abilităţi motrice fineScris urât, rezultând adesea din faptul că se apasă prea mult creionul în încercarea de a-l controla. În cazul opus, scrisul elevului poate fi ordonat, însă extrem de încet, ceea ce limitează cantitatea de muncă pe care o poate face într-un timp dat. Capacitatea de a face lucrurile singur şi abilităţi

organizaţionaleElevul afectat de dispraxie are nevoie adesea de mult timp pentru a se îmbrăca şi a se aranja dimineaţa. Îi poate fi dificil să-şi amintească de ce anume are nevoie şi când, şi, de obicei, o să-şi rătăcească lucrurile la şcoală. Abilităţi de vorbire şi limbajDispraxia poate fi asociată cu o întârziere sau dezordine în folosirea abilităţilor limbajului expresiv, precum în aranjarea cuvintelor într-o propoziţie sau în controlarea mişcărilor necesare articulării anumitor sunete în vorbire.


Dispraxia poate afecta progresul şcolar al elevului în privinţa mai multor aspecte:

Scrisul urât afectează atât viteza cât şi calitatea muncii scrise. Dificultăţile de organizare proprie pot duce la dificultăţi de organizare a ideilor şi de planificare, ceea ce duce la rândul ei la o muncă dezorganizată sau incoerentă. Adesea elevul cu dispraxie pare a avea o mulţime de informaţii în cap dar nu le poate reţine într-o ordine logică şi care să aibă sens. Munca lor în scris nu corespunde abilităţii lor verbale vizibile. Aceste dificultăţi pot genera frustrări şi probleme cu respectul de sine, care pot duce la rândul lor fie la un comportament prea pasiv, fie la unul hiperactiv.

Dificultăţile de concentrare sunt adesea asociate cu dispraxia, dar uneori este dificil să spui dacă acestea constituie în realitate o dificultate separată sau dacă au legătură cu faptul că elevul doreşte să evite sarcinile dificile.

24

Elevii cu dispraxie pot părea imaturi din punct de vedere emoţional, şi sunt adesea stângaci sau lipsiţi de îndemânare în relaţiile lor sociale. Aceasta poate duce la o anumită izolare socială.


Încurajaţi-i să facă efort Măriţi-le respectul de sine cu fiecare ocazie Asiguraţi-vă că înţeleg temele pentru acasă şi nu le daţi prea

multe Oferiţi-le nişte foi liniate, într-un format specific sarcinii cerute Informaţi-vă cum anume trebuie să stea elevul, cum trebuie

să ţină stiloul şi ce echipament îi poate fi de folos Ajutaţi-l să se organizeze, de pildă să facă liste, să facă o

succesiune a evenimentelor, să facă orare Încurajaţi sprijinul din partea altor elevi Cereţi sfatul unui terapeut ocupaţional

Elevi cu dislexie

Ce anume este dislexia?

Dislexia este o dificultate de învăţare specifică, ce îngreunează procesul de învăţare în ceea ce priveşte cititul, scrisul şi ortografia. Atunci când este afectată şi capacitatea de a recunoaşte şi folosi numerele este uneori numită discalculie. Aceste dificultăţi sunt adesea numite dificultăţi de învăţare specifice.

Acestea sunt dificultăţi de durată, însă nu afectează toate abilităţile de învăţare. În multe cazuri, elevii care au dislexie pot avea rezultate medii sau peste medie în alte zone.

Dislexia poate afecta:

dezvoltarea capacităţii de a-şi aminti ceea ce a văzut sau a auzit într-o succesiune corectă

capacitatea de a identifica sunete în cuvinte, de ex., rime, sunete şi silabe similare

viteză la citit sau înţeles concentrare coordonare capacitatea de a pune lucrurile în ordine, de ex., litere, grupuri

de litere, zile, istorisiri sau informaţii


Elevii cu dificultăţi de tip dislexic fac greşeli de citit şi scris. De exemplu, unele litere şi numere sunt parcurse invers. Le este dificil

25

să înveţe şi să-şi amintească legătura dintre forma literei şi sunet. Atunci când învaţă să citească, unele dintre modalităţile obişnuite de a înţelege cuvintele noi le sunt mai puţin accesibile decât altora. Cei care citesc mai uşor vor recunoaşte un cuvânt după formă sau uitându-se la părţi ale cuvântului, grupuri de litere, silabe sau la înţelesul propoziţiei. Elevii cu dislexie au adesea dificultăţi cu una sau mai multe din aceste metode, şi, atunci când încep să scrie, fac literele adesea greşit şi au un scris împiedicat.

În plus, elevii cu dislexie pot de asemenea întâmpina dificultăţi cu instrucţiunile de orientare, în folosirea unei hărţi, în a face diferenţa între stânga şi dreapta şi în descifrarea partiturilor muzicale.

Dislexia afectează foarte puţin unii elevi. Alţii, odată ce realizează că au realmente dificultăţi de învăţare, îşi pierd încrederea şi respectul de sine şi motivaţia.

Elevii pot resimţi nevoia de ajutor ca să consemneze ceea ce ştiu – de exemplu, folosind dictafoane, grafice, diagrame sau machete.


Încurajaţi-i să facă efort Asiguraţi reuşita lor, pe cât posibil la toate materiile Îmbunătăţiţi fişele de lucru, astfel încât să devină accesibile Oferiţi-le cuvinte cheie Acţionaţi ca secretar Citiţi întrebările cu voce tare Daţi-le posibilitatea să se corecteze singuri Uitaţi-vă prin materiale înainte de lecţie Practicaţi jocuri de memorizare Încurajaţi-i să folosească tehnologia informaţiilor, ca de pildă

procesorul de texte, dictafonul Faceţi planuri şi evaluaţi împreună cu profesorul şi / sau

coordonatorul celor cu cerinţe educaţionale speciale (COCES)

Dificultăţi senzoriale şi / sau fizice

Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi senzoriale

Elevi cu probleme cu văzul

Ce se înţelege prin probleme cu văzul?

Există un număr de termeni diferiţi ce se folosesc pentru a descrie problemele cu văzul:

OrbAceasta înseamnă că elevul este înregistrat ca orb

26

Orb din punct de vedere educaţionalElevul trebuie să fie educat în principal folosind metode oarbe, apelând numai la pipăit şi auz – de exemplu, Braille Orb la nivel funcţionalElevul care primeşte şi asimilează informaţia în principal cu ajutorul pipăitului şi auzului Vedere slabăElevul dispune de o vedere serios limitată, văzând totuşi suficient pentru a primi sau asimila informaţia. Elevii cu vedere slabă pot să şi-o folosească de foarte aproape, cu ajutorul unei iluminări bune, a unei poziţii adecvate şi a unor obiecte ajutătoare, precum lupele. Braille poate fi de asemenea folosit. Vedere parţialăTermen folosit în general pentru a descrie elevii care dispun de o vedere suficient de bună pentru a se achita de sarcinile şcolare, însă au nevoie de sprijin sub forma metodelor de predare şi materialelor didactice speciale.


Problemele cu văzul pot afecta capacitatea elevului de a face mişcări fizice detaliate şi atente; muşchii mâinilor şi degetelor sunt adesea puţin dezvoltaţi în cazul elevilor cu dificultăţi vizuale. Motivaţia comună de a explora poate fi influenţată de teamă, şi astfel abilităţile fizice şi încrederea se pot dezvolta cu greutate. Probabil, elevul va avea mai puţine posibilităţi să se mişte şi să-i imite pe ceilalţi, şi va întreţine o imagine proastă despre corpul său. Va avea probabil abilităţi senzoriale reduse şi nu va putea să-şi coordoneze mişcările prea bine – de exemplu, îi poate fi dificil să toarne lichide.

Vorbirea şi limbajul ar trebui să se dezvolte în mod normal, însă uneori acestea o fac cu întârziere, pentru că elevul are mai puţine experienţe care contribuie la dezvoltarea limbajului. Este de asemenea probabil să se dezvolte mai încet capacitatea de a face singuri lucrurile, deoarece elevii cu vedere slabă nu pot învăţa privindu-i pe alţii. Este posibil să nu fie capabili să se achite de sarcinile şcolare la fel de repede ca alţi elevi. Pentru că nu sunt capabili să înveţe mesajele limbajului corporal sau ale expresiilor faciale pe care alţi elevi le învaţă fără să fie conştienţi, pot întâmpina de asemenea dificultăţi în a avea relaţii sociale cu ceilalţi elevi. Deoarece cei din jurul lor pot fi tentaţi să îi protejeze exagerat, aceasta, laolaltă cu toate celelalte aspecte, le va afecta probabil respectul de sine şi încrederea.


Încurajaţi-i să fie independenţi Faceţi nişte fişe de lucru mai mari, şi adaptaţi sarcinile alocate

27

Încurajaţi-le colegii să-i includă şi să-i sprijine Oferiţi-le ajutorul necesar în situaţii legate de siguranţă Familiarizaţi-vă cu echipamentul necesar Instruiţi-vă în privinţa metodelor specializate, ca de pildă cum

să folosiţi Braille

Elevi cu probleme cu auzul

Ce se înţelege prin probleme cu auzul?

Există diverse tipuri de pierdere a auzului:

Pierderea conductoare a auzului Aceasta se referă la orice cauză sau condiţie care afectează înaintarea undelor sonore prin canalul auditiv sau prin urechea medie. Problemele conductoare pot să fie adesea tratate de medicină sau chirurgie – de exemplu, dopul de ceară, datorat îngrămădirii fluidului în urechea medie, poate fi tratat prin intermediul unei operaţii de inserare a unui tub Pierderea senzorială-neurală a auzului Aceasta se referă la deteriorarea structurii fine a urechii interne ori a canalelor urmate de undele sonore spre creier. De obicei, sunetele cu frecvenţă înaltă sunt cele mai afectate. Această pierdere a auzului este probabil permanentă. Pierdere mixtăAceasta are loc atunci când elevul este afectat de ambele tipuri de pierdere a auzului. Nu este suficient să ştii că un elev suferă de pierderea auzului, trebuie să ştii ce sunete sunt afectate şi cât de mult.

Există de asemenea diferite măsuri de pierdere a auzului. Pierderile sunt adesea descrise ca mergând de la uşoare la serioase şi sunt măsurate în decibeli (db).

Pierdere uşoarăO pierdere uşoară este una care se situează în afara gamei normale (mai mare de 25 db şi mai mică de 40 db). Aceasta înseamnă că elevul întâmpină dificultăţi în a auzi vorbe spuse foarte încet sau la distanţă, dificultăţi de a asculta în clasă, dificultăţi de concentrare şi o anume întârziere în vorbire şi în abilităţile de limbaj.* Pierdere medieO pierdere medie merge de la 40 la 70 db. Aceasta înseamnă că majoritatea elevilor vor întâmpina dificultăţi serioase de vorbire şi limbaj, şi că în general vor avea nevoie de aparate auditive.* Pierdere serioasăO pierdere măsurată între 70 şi 95 db înseamnă că nu se va înţelege ceea ce se spune fără aparate auditive sau cititul de pe buze. Vorbirea şi limbajul sunt serios afectate.

28

* Pierdere gravăO pierdere gravă (96 db şi peste) înseamnă că nici un cuvânt nu poate fi auzit fără aparate auditive.

Dacă elevul s-a născut surd sau a fost afectat de pierderea auzului înainte de a învăţa să vorbească, atunci vorbirea îi este grav afectată. Dacă elevul surzeşte după ce a învăţat să vorbească, atunci nu-şi pierde abilitatea de a vorbi; cu toate acestea, vorbirea îi poate fi afectată din pricina incapacităţii de a auzi ceea ce spune. Cu cât mai devreme este depistată pierderea auzului cu atît mai repede poate fi redus efectul acesteia prin intermediul tratamentului sau prin utilizarea unor aparate auditive. Elevii care sunt afectaţi de o pierdere serioasă sau gravă sunt ajutaţi de dispozitivele auditive, iar unii de implanturi de melci – dispozitive electronice care ocolesc urechea internă deteriorată pentru a stimula direct nervul auditiv.


Elevului îi va fi dificil să-şi dea seama de unde vine sunetul, iar un zgomot de fundal mare va înrăutăţi şi mai mult lucrurile.

El va avea nevoie să se afle aproape de profesor pentru a putea interpreta eficace mişcarea buzelor acestuia

Este posibil ca elevul să nu înţeleagă întotdeauna sarcinile Elevului îi poate fi dificil să comunice cu colegii Problemele cu auzul sunt însoţite adesea de semne de

frustrare datorate dificultăţilor de a comunica Elevul are nevoie de anumite dispozitive ajutătoare şi

suporturi tehnologice pentru a accesa în mod optim unităţile şi standardele

Cum poate fi ajutat?

Menţineţi contactul vizual, şi asiguraţi-vă de atenţia deplină a elevului înainte de a vorbi

Folosiţi gesturi şi expresii faciale pline de însufleţire Daţi-i elevului timp să asimileze informaţia şi să răspundă Încuraţi-l cât se poate de mult Asiguraţi-vă că elevul este aşezat astfel încât poate să vadă

cu claritate profesorul Fiţi sigur că ştiţi cum să folosiţi dispozitivele ajutătoare Încurajaţi comunicarea socială cu ceilalţi colegi Verificaţi dacă înţeleg

Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi fizice

Pentru ca integrarea elevilor cu dizabilităţi fizice să aibă succes, este esenţială înţelegerea de către profesor a nevoilor speciale ale fiecărui elev, atât datorită relevanţei acesteia pentru predare cât şi

29

impactului asupra atitudinilor profesorilor. Totuşi, diagnosticele medicale nu sunt întotdeauna folositoare, întrucât poate exista o gamă foarte largă de abilităţi înăuntrul fiecărei condiţii. Nu trebuie de asemenea uitat că mulţi elevi pot să sufere de o combinaţie de condiţii, şi pot în plus suferi de tulburări comportamentale, de învăţare şi / sau psihologice. De exemplu, un elev care este relativ sănătos fizic poate avea dificultăţi de învăţare cât se poate de serioase asociate cu condiţia lui. Alternativ, un elev care are dizabilităţi serioase, poate avea nevoie de ajutor mai puţin dacă acestea sunt bine adaptate decât un elev cu dizabilităţi mai puţin grave căruia îi este dificil să facă faţă dizabilităţii lui. Profesorii ar trebui prin urmare să fie întotdeauna conştienţi de suprapunerea frecventă a implicaţiilor medicale, sociale, psihologice şi educaţionale.

Este important de subliniat că profesorii n-au nevoie să fie experţi medicali în cazul fiecărui tip de dizabilitate. Ar trebui să dispună de informaţii adecvate, dar majoritatea profesorilor trebuie să aibă în vedere implicaţiile educaţionale ale dizabilităţii respective.

Elevii cu aceeaşi dizabilitate au rareori nevoi identice, şi de aceea ar trebui luate măsuri specifice în fiecare caz în parte.

Implicaţii generale

CoordonareUnii elevi au abilităţi motrice fine şi grosiere slab dezvoltate, ce pot avea un efect asupra scrisului, la educaţie fizică şi asupra sarcinilor practice. Dificultăţi de învăţareUnii elevi vor întâmpina dificultăţi spaţiale şi / sau de percepţie. Problemele motrice şi spaţiale pot provoca dificultăţi în manipularea numerelor, iar memoria poate fi slabă. Raza concentrării poate fi de asemenea redusă. ComunicareUnii elevi pot avea dificultăţi de vorbire datorită faptului că nu-şi pot controla muşchii gurii. Pot apărea dificultăţi de vorbire şi comunicare. OrganizareMulţi elevi suferind de Spina Bifida au dificultăţi în a pune în ordine şi organiza materialele. Mobilitate / ÎngrijireEvident vor exista probleme cu mobilitatea fizică şi îngrijirea necesară. Poate fi necesară alocarea unui timp suplimentar pentru a sprijini elevul. Unii absentează mult de la şcoală datorită stării lor medicale. Poate fi necesar un sprijin special la examene / lucrări. Unii elevi pot avea un respect de sine scăzut datorită imaginii despre sine. Aceasta poate duce la tachinerii. Va fi prin urmare necesară o grijă părintească din partea

30

profesorului. Poate fi necesar ca profesorii să modifice dispunerea băncilor, dacă de exemplu un elev îşi foloseşte piciorul sau gura pentru a scrie şi a realiza sarcinile practice. Se pot dovedi necesare materiale tehnice ajutătoare, de ex., un dispozitiv de manevrare a computerului cu capul.

Implicaţii legate de resurse

Echipament/MediuElevii cu dizabilităţi fizice pot avea nevoie de adaptări şi adăugiri considerabile în privinţa mediului lor, dacă urmează să ducă o viaţă pe cât de independent posibil la şcoală. Adaptarea clădirilorDacă şcolile nu au fost anume construite pentru a facilita accesul scaunelor cu rotile, există nişte modificări uşor de făcut:Rampe – în mod ideal, ar trebui să fie permanente, dar unele portabile, de folosit temporar, pot fi utilizate când şi unde e necesar.Lifturi – sunt dezirabile în cazul şcolilor cu etaje, unde este necesar să urci şi cobori scările. O alternativă ar fi rampele de-a lungul scărilor, dacă elevii se pot ridica din scaunul cu rotile. (Nu sunt de obicei potrivite pentru elevii care folosesc scaune acţionate electric). Dacă instalarea lifturilor nu este posibilă, atunci poate fi adaptat orarul, de ex., o oră poate fi mutată dintr-o sală de clasă inaccesibilă într-una accesibilă.Scări – pot fi cumpărate pentru elevii cu dificultăţi la mers, care să le uşureze accesul. EchipamentExistă o gamă largă de dispozitive şi echipamente ajutătoare disponibile, care le permit elevilor cu dizabilităţi fizice să ia parte la viaţa obişnuită. În mod ideal, astfel de dispozitive ar trebui puse la dispoziţia lor în urma consultării cu părinţii şi specialiştii din afara şcolii (precum terapeuţii ocupaţionali). Aceste echipamente intră în linii mari în cinci categorii:

Mobilitate – printre echipamentele ajutătoare se numără scaunele cu rotile, cârjele, suporturile de mers, atelele şi cizmele adaptate. Acestea sunt de obicei obţinute prin intermediul unui specialist din afara şcolii, şi ca atare şcolile ar trebui să primească instrucţiuni referitoare la folosirea lor corectă.

Educaţionale – dispozitivele educaţionale ajutătoare sunt în număr mare şi variază de la unele simple, ca de pildă, dispozitiv de prindere a creionului până la echipament de computer specializat. Nişte exemple tipice sunt dispozitivele de prindere a creionului, hîrtie cu linii spaţiate, dispozitive de fixare a hârtiei, bănci înclinate, laptop-uri, huse speciale pentru tastaturi, manete de accesare a computerului, de ex., manetă pentru un singur picior, pentru cap, pentru bărbie, magnetofoane – folosirea

31

dictafoanelor pentru a lua notiţe, computere adaptate, cu tastaturi mari, echipamente ajutătoare pentru educaţie fizică, de ex., palete/mingi mai uşoare, mingi de forme diferite, palete şi mingi din velcro, suliţe din spumă.

Aşezarea – Elevii cu dizabilităţi fizice trebuie să fie aşezaţi confortabil în bancă, la înălţimea potrivită. Este mai ales important ca elevii să poată să-şi pună ambele picioare pe podea, când este posibil. Un terapeut ocupaţional poate da sfaturi în privinţa echipamentului specializat, ce poate include – suporturi pentru picioare, masă/birou de înălţime reglabilă, masă înclinată, manete pentru reglarea scaunului.

Comunicare – elevii cu dizabilităţi fizice pot avea dificultăţi de comunicare. Pentru unii elevi, vorbirea poate fi dezvoltată prin intermediul unor şedinţe terapeutice de vorbire regulate, însă în cazul altora pot fi necesare materiale care să sprijine comunicarea, printre care se numără computerele, pentru elevii care nu sunt capabili să comunice clar, evoluţia tehnologiei informaţiilor permite dezvoltarea limbajului scris. Unele programe de software permit crearea unor dicţionare personalizate şi anticipează cuvinte şi expresii, necesitând mai puţină dactilografiere, vorbirea sintetizată – vorbirea creată de computer înregistrează progrese din ce în ce mai mari, şi s-ar putea ca această evoluţie să permită accesul la curriculum al elevilor care au probleme grave de comunicare în şcolile normale. În general, produsul care se potriveşte cel mai bine elevului ar trebui să fie furnizat în urma unei evaluări individuale, întreprinse de o instituţie recunoscută.

Îngrijirea personală – Majoritatea elevilor, în special cei de vârsta gimnaziului, sunt independenţi în operaţiile de îngrijire de rutină şi se descurcă cu minimum de ajutor. Totuşi, un mic număr de elevi cu dizabilităţi fizice sunt incontinenţi, şi pot avea nevoie de sprijin suplimentar. În plus, unii elevi pot avea nevoie de ajutor la spălare. Prin urmare, poate fi luată în considerare schimbarea facilităţilor/echipamentului, în mod ideal astfel încât să fie suficient de mari ca elevul să se poată întinde în ele. Însă, pot fi puse la dispoziţie camere alternative, ca de pildă de prim ajutor sau infirmerie. Elevator – în mod ideal ar trebui să fie folosit un mic elevator pentru a ridica elevii mai robuşti. Echipament – elevii ar trebui să fie dotaţi de către părinţi cu tot echipamentul necesar, precum tampoane, sticle etc. Este folositor să li se dea un mic stoc de lucruri de folosit în caz de urgenţă. Haine – rareori, pot avea loc accidente şi elevii pot avea nevoie de un schimb de haine disponibil. Deşi ar trebui să fie încurajaţi să dispună ei înşişi de obiectele necesare, este utilă existenţa unei mici rezerve de haine în caz de urgenţă – de preferat, în conformitate cu codul vestimentar al şcolii.

32

Elevii cu paralizie cerebrală

Ce este paralizia cerebrală?

Paralizia cerebrală nu este doar o singură condiţie, ci un grup de condiţii complicate ce afectează mişcarea şi ţinuta, din pricina deteriorării sau unor lipsuri în dezvoltarea părţii creierului ce controlează mişcarea.

Condiţia în sine nu se schimbă de obicei, însă elevii care suferă de aşa ceva pot să facă faţă din ce în ce mai bine dificultăţilor respective, pe măsură ce înaintează în vârstă.

Multe forme de paralizie cerebrală nu sunt recunoscute. Este descrisă adesea fie:

1. În conformitate cu partea corpului afectată: Hemiplegie: o parte a corpului Diplegie: tot corpul este afectat

Sau

2. În conformitate cu felul în care este afectat corpul: Spasticitate: elevului îi este foarte greu să-şi mişte membrele,

prin urmare are probleme cu poziţia şi mişcările de ansamblu Atetoză: mişcări involuntare, precum scuturături şi spasme Ataxie: elevului îi este dificil să-şi coordoneze grupurile de

muşchi, astfel încât are probleme cu echilibrul, la mers etc.

Uneori elevii experimentează o combinaţie a acestor condiţii şi alte dificultăţi asociate acestora.


Există o diferenţă imensă de la un elev la altul. Dizabilitatea poate să meargă de la o condiţie cât se poate de minoră, ce afectează viaţa elevului numai într-o mică măsură, până la o dizabilitate majoră, ce afectează în totalitate atât viaţa personală a elevului, cât şi pe aceea a familiei acestuia.

Este important să se realizeze că unii (dar nu toţi) elevi cu paralizie cerebrală au de asemenea alte dificultăţi de învăţare, precum:

dificultăţi de percepţie dificultăţi de comunicare dificultăţi de mişcare şi control probleme cu relaţiile sociale pentru că le este dificil să

comunice

33

Este foarte important să se caute orice manieră posibilă de a comunica, însă este de asemenea important să se păstreze echilibrul între a accepta limitele reale ale elevului şi a se asigura că i se dau cât de multe şanse posibil pentru a progresa cât de mult poate.

Progresele din TI pot aduce schimbări serioase privind calitatea vieţii elevilor cu paralizie cerebrală.


Încurajaţi-i să fie independenţi Ajutaţi la mutarea elevului de la o oră la alta, ca de pildă

îndepărtând obstacolele Încurajaţi colegii să-i ajute Familiarizaţi-vă cu echipamentul necesar şi felul de a-l folosi

(terapeutul ocupaţional vă poate sfătui) Daţi-le posibilitatea să comunice În unele circumstanţe, ajutaţi-i să-şi facă toaleta (respectând

nevoile elevului) Puneţi-le la dispoziţie un program de fizioterapie, sub

îndrumarea unui fizioterapeut

34

Recomandari privind instruirea elevilor cu CES.doc

Documents

Transcript of Recomandari privind instruirea elevilor cu CES.doc