RECENZIE

DATE DE IDENTIFICARE STUDIUTitlul în limba română: Eseu despre originea limbilor, unde se vorbeşte despre

melodie şi despre imitaţia muzicală

Titlul original: Essai sur l'origine des langues où est parlé de la mélodie et de l'imitation musicale

Anul publicării: 1852Autori:

Jean-Jacques Rousseau(n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor şi compozitor, unul dintre cei mai iluştri gânditori ai Iluminismului. A influenţat hotărîtor, alături de Voltaire şi Diderot, spiritul revoluţionar, principiile de drept şi conştiinţa socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluţia franceză din 1789.

Editură: FurneVolum: Acest eseu a fost publicat postum in cartea “Oeuvres completes

de J.J. Rousseau”. Initial, Jean-Jacques Rousseau vroia sa includa acest eseu in „Discurs asupra inegalitatii”

DATE IDENTIFICARE RECENZORNume şi prenume:Instituţie:Titlul stiinţific: MasterandAdresa mail:

CONŢINUTUL MATERIALULUICuvinte cheie (1-5 cuvinte sau sintagme)

Originea limbajului; limbajul verbal vs. limbajul non-verbal; determinantul limbajului: nevoile sau sentimentele?Principalele probleme abordate:

Capitolul I – Despre diferitele mijloace de a ne comunica gândurile

Vorbirea are la origini cauze naturale. Îndată ce un om întâlneşte un alt om, nevoia de a-i comunica îl determină să caute mijloacele necesare. Aceste mijloace sunt mişcarea şi vocea.Unii oameni gesticulează atunci când vorbesc, pentru ca astfel simt ca pot comunica mai bine. Mai mult decât atât, unele semne, simboluri pot transmite un mesaj mai bine decât ar face-o o mie de cuvinte. De exemplu, când levitul Efraim a vrut să răzbune moartea soţiei sale, el nu a scris triburilor lui Israel, ci a împărţit trupul femeii in douăsprezece bucaţi şi le-a trimis fiecăruia câte una. Această acţiune a avut mai mult efect şi mai multă expresivitate decât orice înşiruire de cuvinte. Phrineea ar fi pierdut poate procesul, dacă nu ar fi făcut acel gest, de a se

1

dezbrăca în faţa judecătorilor, influenţându-i astfel pe aceştia prin dezvăluirea frumuseţii sale. Vorbim mai uşor privirilor decât urechilor.În anumite situaţii însă, vorbele exprimă mai bine ceea ce vrem să transmitem.În concluzie, putem spune că semnele vizibile fac ca imitaţia să fie mai vizibilă, dar interesul este trezit mai bine prin intermediul sunetelor.Omul comunică prin vorbe nu pentru că are voce şi auz, ci datorită esenţei spirituale a sa, el alege acest mecanism de comunicare deoarece i se pare mai potrivit naturii comunicării.Animalele se înţeleg prin gesturi, prin priviri, printr-o limbă naturală căpătată la naştere. Este o limbă care nu se schimbă şi nu face progrese. Limba convenţională aparţine doar omului, iată de ce omul face progrese, iar animalele nu.

Capitolul II – Inventarea vorbirii nu vine din necesităţi, ci din pasiuni

Nevoile dictează gesturile, iar pasiunile vorbele. Limbajul nu a fost inventat de nevoi, ci de sentimente. La origine, cuvintele aveau sensuri figurate. „Nu foamea, nici setea, ci iubirea, ura, mila, mânia le-a smuls primele strigăte. Fructele nu ne sunt smulse din mâini, ne putem hrăni şi fără să vorbim; dar pntru a impresiona o inimă tânără, natura ne dictează accente, strigăte, gemete: iată care sunt cele mai vechi cuvinte.”

Capitolul III – Limbajul primar trebuie să fi fost figurat

Limbajul figurat s-a născut primul. Raţiunea a venit după. Spre exemplu, un om sălbatic care va întâlni mai mulţi oameni, va fi mai întâi înspăimântat, lucru ce îl va face pe acesta să-i vadă mai mari şi mai puternici decât sunt, numindu-i astfel uriaşi. După un timp, când va realiza că aceşti uriaşi nu sunt nici mai mari, nici mai puternici decât el, cuvântul uriaş nu se va mai potrivi contextului.

Principalele concluzii:

Lucrarea lui Jean-Jaques Rousseau este una destul de accesibilă deoarece îşi susţine afirmaţiile prin exemple ilustrative, exemple binecunoscute din istorie sau mitologie.El face un fel de paralelă între limbajul verbal şi cel non-verbal. Ambele metode de comunicare îşi are meritele sale, iar expresivitatea şi eficienţa lor depinde de context. Totul este să ne dăm seama ce mod de comunicare este mai potrivit în situaţii diferite.Uneori, un gest, o acţiune, o imagine sau un simbol sunt de o mie de ori mai puternice decât orice discurs, iar alteori cuvintele sunt cele care exprimă cel mai bine ceea ce gândim, ceea ce simţim. Ceea ce am învăţat din această lucrare a fost concepţia potrivit căreia la originea limbajului nu au stat nevoile, cum aş fi crezut, ci sentimentele. Întradevăr, îţi poţi satisface unele nevoi fără să fie nevoie să vorbeşti, însă sentimentele pot fi dezvăluite şi descrise cel mai bine prin cuvinte. Dorinţa de exprimare a sentimentelor ar fi dus la inventarea limbajului.În momentul de faţă, nu aş putea spune care dintre mijloacele de comunicare este mai eficient sau mai potrivit pentru a comunica. Cred că umanitatea are nevoie de toate metodele la un loc pentru a comunica: de cuvinte, de imagini, de gesturi, de fapte, de simboluri. Cuvintele au mai multă putere însoţite de gesturi, de mimică, de vizual în sens general. Uneori cuvintele pot fi

2

mai explicite, nelăsând loc unor interpretări greşite, alteori din contra, vederea şi observarea anumitor semne ne determină să nu ne lăsăm înşelaţi de neadevărul anumitor vorbe.În concluzie, consider că tocmai de aceea oamenii sunt superiori animalelor, deoarece pentru a comunica ei se folosesc de un amestec complex de mijloace, ce se perfecţionează odată cu trecerea timpului.

3