Recăsătorirea

3
Recăsătorirea Disparitatea bărbat- femeie Chiar şi în ţările cu o rată ridicată a divorţialităţii, numărul persoanelor cu statut de divorţat este mic, deoarece majoritatea se recăsătoresc. În România, în anul 1991 din totalul de 179.000 căsătorii, 163.211 erau efectuate pentru prima oară, 2354 căsătorii ale persoanelor văduve şi 13.435 ale persoanelor divorţate(referenţialul este starea civilă a femeii înainte de respectiva căsătorie. S-au luat în calcul doar căsătoriile încheiate între persoane cu vârsta de 15-49 de ani)(V. Trebici, în C. Zamfir şi L. Vlăsceanu- coord., 1993, p 703) Se constată o diferenţă accentuată între bărbaţi şi femei în ce priveşte recăsătoria. Bărbaţii se recăsătoresc proporţional mai mult decât femeile Disparitatea constă mai ales în vârsta la recăsătorie: după 40 de ani femeile îşi găsesc mai greu un partener, iar bărbaţii după această vârstă se căsătoresc în general cu femei mai tinere. Explicaţia este dată de valoarea diferită pe piaţa maritală. Avantajele recăsătoriei -sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual – erotice, emoţionale, de procreare.; - pentru femeia singură cu copil/ copii, înseamnă îmbunătăţirea situaţiei materiale şi ieşirea de sub spectrul stigmatizării; - existenţa copiilor dintr-o căsătorie anterioară nu este întotdeauna un impediment - pe termen lung aduce beneficii copiilor şi părinţilor pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relaţiilor sociale cu noi rude. Dezavnatajele căsătoriei - posibilitatea de divorţ este mai mare;

description

recasatoria- sociologia familiei

Transcript of Recăsătorirea

Page 1: Recăsătorirea

Recăsătorirea

Disparitatea bărbat- femeie

Chiar şi în ţările cu o rată ridicată a divorţialităţii, numărul persoanelor cu statut de divorţat este mic, deoarece majoritatea se recăsătoresc.

În România, în anul 1991 din totalul de 179.000 căsătorii, 163.211 erau efectuate pentru prima oară, 2354 căsătorii ale persoanelor văduve şi 13.435 ale persoanelor divorţate(referenţialul este starea civilă a femeii înainte de respectiva căsătorie. S-au luat în calcul doar căsătoriile încheiate între persoane cu vârsta de 15-49 de ani)(V. Trebici, în C. Zamfir şi L. Vlăsceanu- coord., 1993, p 703)

Se constată o diferenţă accentuată între bărbaţi şi femei în ce priveşte recăsătoria. Bărbaţii se recăsătoresc proporţional mai mult decât femeile

Disparitatea constă mai ales în vârsta la recăsătorie: după 40 de ani femeile îşi găsesc mai greu un partener, iar bărbaţii după această vârstă se căsătoresc în general cu femei mai tinere. Explicaţia este dată de valoarea diferită pe piaţa maritală.

Avantajele recăsătoriei

-sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual – erotice, emoţionale, de procreare.;

- pentru femeia singură cu copil/ copii, înseamnă îmbunătăţirea situaţiei materiale şi ieşirea de sub spectrul stigmatizării;

- existenţa copiilor dintr-o căsătorie anterioară nu este întotdeauna un impediment

- pe termen lung aduce beneficii copiilor şi părinţilor pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relaţiilor sociale cu noi rude.

Dezavnatajele căsătoriei

- posibilitatea de divorţ este mai mare;

- existenţa copiilor dintr-o altă căsătorie la unul dintre parteneri sau la amândoi creează probleme, copiii şi părinţii vitregi au mai multe probleme atât în comparaţie cu familiile biparentale cu copii proprii, cât şi cu cele monoparentale.

- familiile reconstituite cunosc o gamă largă de configuraţii. În aceeaşi familie pot fi, teoretic, 4 feluri de copii: adoptiv, al soţiei dintr-o căsătorie anterioară, al soţului dintr-o altă căsătorie, copilul comun;

- familia reconstituită nu este o instituţie complet definită şi susţinută social: nu există reguli clare în legătură cu responsabilitatea tatălui vitreg faţă de copii; nu sunt sedimentate social relaţiile dintre fostul soţ şi cel actual;

Page 2: Recăsătorirea

- recăsătoriile nu au acelaşi suport material şi afectiv din partea familiei şi a rudelor ca la prima căsătorie.

Conform lui Petru Iluţ, aşteptările faţă de a doua căsătorie sunt oarecum contradictorii. Având deja o experienţă maritală şi o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realisti, dar în acelaşi timp tocmai pentru că relaţia maritală anterioară nu a reuşit, îşi pun toate speranţele de a-şi reface viaţa în căsnicia ce se profilează.

Perioada de curtare este asemănătoare cu cea a căsătoriilor efectuate pentru prima data, însă are o notă de confuzie mai accentuate. Coabitarea este mult mai frecventă în cazul recăsătoriilor decât al căsătoriilor efectuate pentru prima data. În cazul celor din urmă varianză între 15-20%, pe când cuplurile recăsătorite trăiesc împreună în majoritate înainte de oficierea căsătoriei. Explicarea rezidă probabil în aceea că foştii căsătoriţi mizează mai mult pe “căsătoria de probă “ în a-şi estima compatibilitatea.

Familiie reconstruite se confruntă cu o serie de probleme de ordin material şi psihospiritual. Problemele există însă din plin şi în familiile ”normale”. Dovada cea mia bună este că multe dintre ele sfârşesc prin divorţ. Experianţă cotidiană, ca şi studiile sistematice arată că atât pentru parteneri cât şi pentru copii, fată de un mediu normal tensionat, familia reconstruită este în genral o soluţie pozitivă.

În privinţa copiilor se menţioneză ca beneficii ale familiei vitrege, care compenseză cumva costurile destrămării familiei natural următoarele:

-copiii au mai multe modele dintre care să aleagă fiindcă în loc de o mama şi un tată au cel puţin 3 părinţi

-o familie mai bogată cantitativ şi calitativ oferă copiilor şi o mai pronunţată flexibilate, având în preajmă norme, idei, maniere de conduit, îndemnuri şi surse motivaţionale diferite

-îşi dezvoltă sitemul de rude care în principiu atrage după sine un mai larg support material şi afectiv

-prin reăcăsătorirea mamei, copiii îşi îmbunătăţesc situaţia economică dar şi şansele de reuşită în viaţă

-nu este lipsit de importanţă faptul că, în noua situaţie copilul poatea avea doi părinţi care se înţeleg bine şi se iubesc, fericirea acestora răsfrângându-se benefic şi asupra stării sale psihice