Şef de lucrări dr. Daniela Leca

Reacţii adverse la antibiotice

2

Antibioticele pot determina multiple efecte secundare, nedorite, reprezentând circa 5% din totalul bolii medicamentoase (iatrogene), prin următoarele mecanisme:Intoleranţă localăAcţiune toxică directă asupra unor

organeSensibilizarea organismuluiTulburări biologice

Intoleranţa locală

3

Fenomene de iritaţie a ţesuturilor care vin în contact cu drogul. Eritromicina şi mai puţin tetraciclina produc frecvent epigastralgii, greaţă şi vărsături. Aceste medicamente se vor administra după mese.

Injectarea intramusculară de penicilină poate da dureri sau noduli la locul de injectare. Se poate evita printr-o diluţie mai mare de ser fiziologic; nu se va injecta penicilina în cantitate mai mare de 100.000 u.i/ml.

Injectarea intravenoasă de Rolitetraciclină sau eritromicină poate da flebită chimică.

Introducerea intrapleurală de cefalosporine sau aminozide poate da stop respirator

Introducerea intrarahidiană de penicilină în doze mari – convulsii sau moarte

Reacţii adverse toxice

4

Apar prin supradozare, prin terapie prelungită sau la doze obişnuite, dar pe organe deficitare

Renale: necroză tubulară, nefrită interstiţială, vascularită, glomerulonefrită acută, nefropatii obstructive, insuficienţă renală acutăAminoglicozidele dau cel mai frecvent efecte toxice renale-

cu necroză tubulară- deoarece se acumulează în celulele tubulorenale unde persistă săpt după oprirea terapiei

Cefalosporinele şi Polimixinele pot produce necroză tubularăPenicilinele de tip M produc nefrita interstiţialăSulfamidele dau obstrucţie renală prin cristalizare în tubiRifampicina poate da IRA prin sensibilizare

5

Hepatice: se pot manifesta doar biochimic (creşterea testelor de citoliză) sau prin icter, comă.Cel mai frecvent determină leziuni hepatice:

rifampicina (de obicei asociată cu izoniazidă), tetraciclina, eritromicina, sulfamidele.

Reacţii uşoare: oxacilina, cefalosporine, ampicilina

6

Perturbarea hematopoezei: Anemii, leucopenii, trombocitopenii, pancitopenii, pot

surveni după administrarea de : cloramfenicol, de obicei după cure repetate, carbenicilină, penicilina (în doze de peste 20 milioane U.I./zi), cefalosporine, sulfamide (cotrimoxazol)

Neurologice: Afectarea nervului acusticovestibular survine mai ales

după aminozide, vancomicină, amfotericina B. Streptomicina afectează atât ramura cohleară,

rezultând acufene, hipoacuzie sau surditate ireversibilă cât şi ramura vestibulară producând ameţeli, tulburări de echilibru.

Encefalopatie cu tremurături sau stare confuzională este semnalată după amfotericina B, acid nalidixic, izoniazidă.

Polinevrite periferice pot surveni după polimixină, colistină, nitrofurani, izoniazidă (prin reducerea vitaminei B6)

Alte efecte toxice: osoase (tetraciclină), embriopatii

Reacţii adverse alergice

7

Apar prin sensibilizarea organismului la repetarea administrării. În apariţia alergiei mai intervin:

statusul imunologic (subiecţi alergici), puritatea substanţei, frecvenţa administrării, calea de administrare (parţial direct proporţională cu suprafaţa de

contact: mare în administrarea orală, în inhalaţii). Manifestările alergice pot fi:

Exanteme urticariene Purpură trombocitopenică (betalactamine, streptomicină, sulfamide,

acid nalidixic, nitrofurani, etionamidă, amfotericina B, vancomicină)Febră (peniciline)Edem Quincke, anemie hemolitică, vasculită alergicăTablou de boala seruluiSindrom Stevens-JohnsonSindrom LyellŞoc anafilactic

Reacţii adverse cu perturbări biologice

8

Dismicrobisme: perturbarea ecosistemului de pe mucoase, mai ales după antibioticele cu spectru larg, rezultând enterocolite acute (cu stafilococ) sau colita pseudomembranoasă letală (prin toxină de Cl.difficile, după terapia cu lincomicină, clindamicină, cotrimoxazol)

Carenţe în vitamine B,C şi K consecutive perturbărilor de rezorbţie intestinală

Fenomene de tip Herxheimer- cloramfenicol, penicilinăRezistenţa microbiană la antibiotice datorită folosirii

abuzive şi utilizării acestora în creşterea animalelor Interferarea imunităţi postinfecţioase: recăderi în febra

tifoidă, reîmbolnăviri în scarlatină sau scăderea răspunsului în anticorpi cu modificarea reacţiilor serologice folosite pentru diagnostic

Administrarea antibioticelor la gravide

9

Trebuie să vizeze atât eficienţa asupra infecţiei, cât şi inocuitatea pentru mamă şi concept (embrion, făt, nou-născut)Indicate:

MacrolideBetalactamineAntituberculoase: izoniazida, etionamida,

rifampicinalincosamide

Administrarea antibioticelor la gravide

10

Contraindicate:Tetraciclina: poate produce la gravide în ultimul trimestru-

atrofie hepatică sau pancreatită, iar la embrion-făt şi copil- efecte nocive asupra scheletului şi a dentiţiei

Streptomicina, kanamicina, gentamicina, pot afecta rinichiul şi perechea VIII-a de nervi cranieni la embrion, făt şi nou-născut

Sulfamidele - inocuitate pentru concept controversată, determină la nou-nascut hiperbilirubinemie neconjugată şi icter nuclear

Cloramfenicolul nu va fi administrat în ultimele zile ale sarcinii, căci acumularea lui în sângele nou-născutului poate determina sindromul “cenuşiu”

Acidul nalidixic fiind puţin metabolizat la nou-născut, nu va fi administrat în perioada perinatală sau la mamele care alăptează

Amfotericina B va fi folosită doar in infecţii cu risc vital