{NDRE\4AUROIS

Ot-ilw\rE

TRADUCERE DIN LIMBA FRANCEZARAUL IOIL

**Bucuregti

2018

PARTEA INTAT

ODITE

PHILIPPE MARCENATCATRE ISABELLE DE CHEVERNY

Capitolul I

Plecarea mea neagteptati te-a surprins, desigur. i1i cer scuze,

dar n-o regret. Nu gtiu daci gi dumneata auziaceluragan de mu-

zici interioari care, intocmai ca vAlvitlile lui Tristan, s-a stArnit

in mine acum cAteva zile. Ah! cum aq Yrea si m[ las pradi chinu-

rilor care, nu mai departe decit ieri, cAnd te-am zititin pidure,

in rochia alb[, m-au imboldit spre dumneata.

Dar, Isabelle, mi-e frici de dragoste, mi-e fricl de mine in-

sumi. Nu gtiu ce-ai putut afla de la Ren6e, sau de la altcineva, des-

pre viala mea. Am mai vorbit gi noi uneori despre mine, dar nu

!i-am spus adevirul. Farmecul persoanelor intilnite intiia oariili insufll speranla ci te-ai putea schimba pentru ele, negA,nd un

trecut pe care l-ai fi wut mai fericit. Prietenia noastri nu se mai

afli in faza confrdenlelor mlgulitoare. Birbalii igi dezviluie su-

fletul pe zone succesive, bine apirate, aqa cum femeile igi dezvi-

luie corpul. Am aruncat in luPte, una dupi alta, trupele mele cele

mai secrete. Adeviratele mele amintiri, silite sd stea in reduta lor,

vor si se arate, si iasi la lumina zilei.

Iati-mi acum departe de dumneata, chiar in camera in care

mi-am petrecut copiliria. Pe perete e prinsi o etajeri incircati

12 Andrd Maurois

cu cir[i, pe care marna, de mai bine de douizeci de ani, le p[s-treaz| pentru ,,cel mai mare dintre nepolii mei", cum zice ea.

Voi avea oare copii? Dupi cotorul lat 9i rogu, pdtat de cerneali,recunosc vechiul meu diclionar grec; cirlile cu legituri auritisunt premiile mele. As vrea si-!i spun totul despre mine, Isa-belle, incepAnd de pe vremea cAnd eram un bdielel tandru pAndcAnd am devenit adolescentul cinic, gi apoi birbatul nefericit,rinit de viaf[. As vrea si-!i spun totul, asa cum a fost, cu simpli-tate, cu umilinfi. S-ar putea ca, dupi ce-mi voi termina istorisi-rea, sI nu am curajul si !i-o arlt. Cu atit mai rlu. Pentru mineinsumi nu-i de prisos si fac bilanlul intregii mele viefi.

i(i amintegti ci intr-o seari, cAnd ne-am intors de laSaint-Germain, !i-am descris Gandumas-ul? E un linut frumosgi trist. Un quvoi de api stribate terenul de lAng[ uzinele noastre,asezate in fundul unei trecitori destul de silbatice. Casa noas-tri, un mic castel din secolul al XII-lea, cum se gisesc multe inLimousin, domini un birigan plin de bilnrii. Cdnd eram foarte.tdnir, incercam un sentiment de mAndrie qtiind ci sunt unMarcenat gi ci familia noastri e stipAni peste acele meleaguri.Din micula fabricl de hirtie, pe care bunicul din partea mameio considerase un simplu laborator, tata a ftcut o vasti uzind.El a riscumpirat mosioarele de acolo qi a transformat Gandu-mas-ul- care pAni atunci zicuse aproape in paraginl - intr-undomeniu model. in copiliria mea am vizut ridicAndu-se mereualte construclii, printre care gi marele hangar pentru pasti dehArtie, aqezat de-a lungul guvoiului.

Familia mamei mele era din Limousin. Strlbunicul meu, mo-rar, a cump[rat castelul din Gandumas, dupl ce fusese scos lavdnzare ca bun national. Thtil meu, inginer loren, n-a locuit in !i-nutul acesta decdt dupi ce s-a cisitorit. L-a adus acolo gi pe unuldin fralii sii, pe unchiul Pierre, care locuise pAni atunci in Char-deuil, satul vecin. Duminicile, cAnd nu ploua, cele doui familiiale noastre igi dideau intAlnire in eleEteiele din Saint-Yrieix. Neduceam acolo cu trisura. Eu stiteam ln fala pirinfilor, pe o stra-pontini stramti gi tare. Trapul monoton al calului mi adormea;

Clinwtc

ca s[ m[ distrez, urmiream cum i sr

caselor din sat sau pe taluzurile drumdepigea, apoi, la o cotituri, aparea iar,in cind, un miros de baligd - care a riideii de duminici intocmai ca gi dangica un nor, 9i nigte muste mari ifi fioMai mult decAt orice pe lume, nu prdeoarece calul o lua atunci la pas Ei t

tabili incetineali,ln timp ce batranrddin limbd gi din bici.

La han il giseam pe unchiul pien

Ren6e, unica lor fiic[. Mama ne dine spunea: ,,Duce!i-v[ Ia joacil' Rensub umbra copacilor sau pe marginefiecare pentru sine, conuri de pin sRen6e se urca in trisuri cu noi, qi birunelul mobil ca si aibd pe ce sta. pe

r

teau un cuvint.Orice disculie se poticnea la nn g

care era de o pudoare ftrd margini $a[zea pe cineva exprimAndu-gi un stLa masi, daci mama spunea cer-a in l

tri, cu tzina, cu unchii nogtri sau cu rParis, tata ii frcea un semn neliniptit rvitorul care, in clipa aceea, schimba l

din fragedi tinerete am observat ci tasI-gi facl imputiri unul altuia, igi ptrmitd - gi cu cAte precauliuni ciudate!am aflat ci tatei ii era groazi de sincse gtia ci toate sentimentele con\-eointotdeauna pirin(ii igi iubesc copiiisoliile. Familia Marcenat dorea ca kterestru, un paradis decent, gi asta,candoare decAt din ipocrizie.

ilqrizeci de ani,le pds-

$ii mei', cum zice ea.

roS! patat de cerneall,k$le cu legituri auritil*ul despre mine, Isa-

un biiegel tandru pAni

ryoi birbatul nefericit,. crun a fost, cu simpli-mi voi termina istorisi-! mai rdu. Pentru minerqii mele vieli.il ne-am lntors de larul? E un linut frumosIc langa uzinele noastre,

le silbatice. Casa noas-

cum se gisesc multe inilirii- Cand eram foartedrie gtiind ci sunt unI peste acele meleaguri.tricul din partea mameir a ficut o vast[ uzini.i a transformat Gandu-p in paragini - intr-uncut ridicandu-se mereuhmgar pentru pasti de

nStribunicul meu, mo-, &rya ce fusese scos larloren, n-a locuit in !i-L-e adus acolo Ei pe unuliepana atunci in Char-

doua" cele doui familiiHc din Saint-Yrieix. NeEp paringllor, pe o stra-ld calului m[ adormea;

Climate 13

ca si mi distrez, urmiream cum i se fringe umbra pe zidurile

caselor din sat sau pe taluzurile drumurilor, cum o lua inainte, ne

depigea, apoi,la o cotiturI, apirea iar, indiritul nostru. Din cindin cAnd, un miros de balign - care a rimas in mintea mea, asociat

ideii de duminici intocmai ca qi dangitul clopotelor - ne inviLluia

ca un nor, qi niqte mugte mari iqi ficeau loc de popas pe mine.

Mai mult decAt orice pe lume, nu puteam suferi povdrnigurile,

deoarece calul o lua atunci la pas gi trisura urca cu o insupor-

tabili incetineali, in timp ce bitranul birjar Thomasson plesnea

din limbi qi din bici.

La han il giseam pe unchiul Pierre cu so[ia, 9i pe vari-mea

Ren6e, unica lor fiici. Mama ne didea tartine cu unt, 9i tata

ne spunea: ,,Duce!i-v[ la joaci!" Ren6e 9i cu mine ne plimbam

sub umbra copacilor sau pe marginea elegteielor 9i strAngeam,

fiecare pentru sine, conuri de pin sau castane' La intoarcere,

Ren6e se urca in trisuri cu noi, gi birjarul didea drumul la sci-

unelul mobil ca s[ aibi pe ce sta. Pe drum pirinlii mei nu sco-

teau un cuvAnt.

Orice disculie se poticnea la un moment dat din cauza tatei

care era de o pudoare ftri margini gi suferea parcl atunci cindarzeape cineva exprimindu-Ei un sentiment de fafi cu lumea.

La masi, daci mama spunea ceva in legituri cu educa[ia noas-

tr[, cu uzina,cu unchii nogtri sau cu mituga Cora, care locuia la

Paris, tata ii frcea un semn nelinigtit cu m6na arltdndu-l pe ser-

vitorul care, in clipa aceea, schimba farfuriile. $i ea ticea. incidin fraged[ tinerele am observat ci tata sau unchiul, cdnd aveau

si-gi fac[ imputiri unul altuia, igi puneau nevestele si le trans-

mit[ - gi cu cdte precau(iuni ciudate! $i tot din fragedd tinere]e

am aflat ci tatei ii era groazd de sinceritate. in familia noastri

se gtia ci toate sentimentele convenlionale sunt adevirate, ciintotdeauna pirinfii igi iubesc copiii, copiii pe p[rin!i, birbaliisoliile. Familia Marcenat dorea ca lumea si fie ca un paradis

terestru, un paradis decent, 9i asta, pare-mi-se, mai mult din

candoare decdt din ipocrizie.

fl,,

Capitolul II

Pajigtea infloriti din Gandumas. Mai Ia vale, in cimpie, se

vede satul inviluit intr-o ceali care tremuri in cildura vizdu-hului. Un biielel, stdnd pini la jumitate intr-o groapl sipatilingi o movili de nisip, pdndegte, in imensul peisaj inconjuri-tor, sosirea unui dugman nevizut.

|ocul acesta era inspirat din lectura cirlii mele favoriteRdzboi de fortdrea{d de Danrit. in groapa mea de trigitor, fr-ceam pe soldatul Mitour din compania a II-a, gi apiram fortulLiouville, comandat de un bitran colonel pentru care mi-agfi dat bucuros qi viafa. i1l cer iertare cd notez aceste impresiidin copilirie, dar gisesc in ele cea dintdi manifestare a nevoiimele de devotare pitimagi, unul din factorii predominanli aicaracterului meu, degi ulterior a fost consacrati unor scopuricu totul diferite.

De atunci, ori de cdte ori stau si analizez acest colfigorimperceptibil din sufletul copilului ce-am fost gi care se maipoate sesiza inci., recunosc ci in dorinfa de sacrificiu era qi

pufini senzualitate.

De altfel, am schimbat foarte repede jocul. intr-o alti carte,care mi-a fost diruiti de Anul Nou, gi care purta titlul Mi-cii soldali ru;i, am citit povestea unui grup de liceeni, careau hotirdt s[ alcituiasci o armati gi au ales ca regini o stu-dentl. Regina se numea Ania Sokolov. Era o tdndrd deosebit de

Clin a

frumoasd, zveltd, eleganta, indillsoldalilor depus in fala reginei, &ca si-i intre in voie qi surisul cu ode ce povestirea aceasta imi fbcea{ci mi-era dragi, gi gralie acestei Ixmintea mea imaginea femeii, pe cori. Mi vid mergind alaturi de acu o voce gravi rostegte curtnte triclipi anume i-am dat numele &rltotdeauna plicerea pe care o resintecatl cu ideea de cutezanli, &asemenea, foarte mult cind citerrtea lui Lancelot du Lac gi cea a hicred ci Dulcineea era uriti, gi &ra$a cum doream eu, arn smuls din

Cu toate ci vara mea Ren6e crmine, mi-a fost multi weme colqimplinit treisprezece ani, tata m-aLimoges. Am locuit la unul din wdecit duminica. imi plicea muhde la tata gustul pentru studiu, pbun. Orgoliul gi timiditatea, i-nezilgi strilucirea ochilor sau arcuireaafirme gi la mine. Numai gandul!credincios, imi mai linea in cuqde a adormi, imi povesteam eu inrini era Amazoana mea.

Avea un nume acum: o chemape Elena lui Homer; rispunzitrprofesorul meu de liceu, domnul l

De ce unele imagini ns liminin momentul cAnd le-am sesizat,iportante, se estompeazi, apoi se {pe un ecran interior, minunat &Bailly, intrlnd in clasi cu pasul sl

tolul II

hrma5. \Iai la vale, in cimpie, se

l care tremuri in cilduravilzdl-h iumitate intr-o groapi slpati:Fe" in imensul peisaj inconjuri-izut.din lectura cirlii mele favoriteir in groapa mea de trigitoa fb-compania a II-a, gi apiram fortulitrin colonel pentru care mi-ag'ierrare ca notez aceste impresiie cea dintAi manifestare a nevoiimul din thctorii predominanfi air a fost consacrati unor scopuri

i stau sa analizez acest coltisor

Silului ce-arn fost Ei care se rnaii in dorinla de sacrificiu era si

rte repede jocul. intr-o alti carte,

rul Nou, si care purta titlul Ml-rstea unui grup de liceeni, care

rmati si au ales ca regini o stu-Sokoior'. Era o tdndrd deosebit de

Climate

frumoash zveltd, elegantd, indemhnaticri. Adoram jur[mintulsoldalilor depus in fa[a reginei, toate treburile pe care le ficeau

ca si-i intre in voie gi surisul cu care ea ii recompensa. Nu qtiu

de ce povestirea aceasta imi fbcea atita plicere, dar adevd'rul este

ci mi-era dragi, gi gralie acestei povestiri s-a niscut, desigur, in

mintea mea imaginea femeii, pe care [i-am descris-o de atitea

ori. Mi vid mergind alituri de ea pe pajiqtea din Gandumas;

cu o voce gravd' rosteqte cuvinte triste gi frumoase. Nu gtiu in ce

clipi anume i-am dat numele de Amazoana, dar gtiu ci din in-

totdeauna plicerea pe care o resimleam ascultind-o era ames-

tecati cu ideea de cutezan{i, de primejdie. Mi bucuram, de

asemenea, foarte mult cind citeam impreuni cu mama poves-

tea lui Lancelot du Lac gi cea a lui Don Quijote. Nu puteam sicred ci Dulcineea era urdt6, 9i de aceea, ca si mi-o pot imagina

aga cum doream eu, am smuls din carte ilustralia in care figura.

Cu toate c[ vara mea Ren6e era cu doi ani mai mici decit

mine, mi-a fost multl vreme colegi de gcoali. Apoi, cdnd am

implinit treisprezece ani, tata m-a dat Ia liceul Gay-Lussac din

Limoges. Am locuit la unul din verii noqtri gi nu veneam acasi

decit duminica. imi plicea mult viala de liceu. Moqtenisem

de la tata gustul pentru studiu, pentru lecturl; eram un elev

bun. Orgoliul gi timiditatea, inevitabile in familia Marcenat, ca

gi strilucirea ochilor sau arcuirea sprdncenelor incepeau si se

afirme gi la mine. Numai gAndul la regini, cireia li rimisesem

credincios, imi mai linea in cumplni orgoliul. Seara, inainte

de a adormi, imi povesteam eu insumi istorioare ale ciror ero-

ini era Amazoana mea.

Avea un nume acum: o chema Elena, fiindci o indrigisempe Elena lui Homer; rispunzitor pentru aceasti aventuri era

profesorul meu de liceu, domnul Bailly.

De ce unele imagini ne rimAn tot atat de clare in minte ca

in momentul cAnd le-am sesizat, iar altele, in aparenli mai im-portante, se estompeazL, apoise qterg repede? in clipa aceasta'

pe un ecran interior, minunat de clar, il proiectez pe domnul

Builly, intrAnd in clasi cu pasul s[u tdrgiit; intr-o zi cdnd urma

15

16 Andrd Maurois

sd facem o compunerelafrancezd, iati-l atdrndndu-gi in cuierlarga sa manta de plstor, frri mAneci, gi spundndu-ne: ,,Amgisit un subiect frumos pentru voi: Palinodia lui Stesihor". Da,il mai vid qi acum in fala ochilor pe domnul Bailly. poartio mustafi deasi, pirul tuns perie; pe obrazul lui, pasiunile,nefericite desigur, au lisat urme adinci. Scoate din servieti ohdrtie gi dicteazi: ,,Poetul Stesihor, dupi ce-a blestemat-o inversurile sale pe Elena, din cauza nenorocirilor pe care le-aatras asupra grecilor, e pedepsit de Venus cu orbirea; ddndu-qiseama de gregeala comisi, compune o palinodie in care-gi ex-primi regretul ci a hulit frumusefea".

Ah! Cat mi-ar plicea si recitesc cele opt pagini scrise demine in dimineala aceea! Niciodati n-am mai gisit de atunciacea perfectd legituri intre cuvintele scrise gi viala profund[,niciodati, poate doar in cele cAteva scrisori pe care le-amadresat lui Odile sau in scrisoarea de acum opt zile destinat[dumitale gi pe care nu [i-am mai trimis-o. Tema sacrificiuluiinchinat frumusefii trezea in mine rezonanle atdt de adAnci,incit, cu toati frageda mea tinerefe, m-am simfit cuprins despaimi gi, timp de doui ore, am muncit cu o stridanie aproapedureroasi, ca gi cum ag fi presimfit cit de multe pricini voiavea, in cursul grelei mele viefi pimintegti, si scriu eu insumio palinodie a lui Stesihor.

Dar !i-ai face o idee falsi despre sufletul unui licean decincisprezece ani, daci nu !i-ag spune cI exaltarea a rimas insinea mea, bine ascuns6. CAnd discutam at camarazii mei des-pre femei gi despre dragoste, eram plin de cinism. Unii prietenivorbeau de experientele lot ddnd detalii tehnice gi grosolane.O intrupasem pe Elena intr-o femeie din Limoges, prieteni averilor la care locuiam. O chema Denise Aubry, era drigu![ gitrecea drept uguratici. Atunci cind se spunea in fala mea ciare aman{i, mi gindeam la Don euijote, la Lancelot 9i ag fiwt t si mi nipustesc cu lancea asupra calomniatorilor.

in zilele cdnd doamna Aubry era poftita la cini, mi cu-prindea o fericire nebuni, amestecati cu teami. $i mi se pirea

Clin:ate

ci tot ce spuneam, ea fiind de fati" en

solul ei, un fabricant de porJeianurl Ima intorceam de la Ecoald, speram istrad6. Observasem ci, spre ora primclrmpere flori sau prijituri in strada Itedralei. Aranjam deci lucrurile in aga

mi gisesc pe trotuar, intre florar $ Ioblinindu-i permisiunea, am insoqit-

ghiozdanul meu de licean sub brag

Vara o vedeam mai des, la tenis. infrumoasd - cAteva tinere perechi hotiDoamna Aubry, care gtia ci o iubesc

eu. Citi veselie a fost la masa... Se inpe iarbiL,la picioarele Denisei; mAtra o

cuprins-o binigor, fard, ca ea sd protrniqte flori de broEtean impri;tiau unincit il mai simt qi acum. Printre crer

triit clipe de fericire deplinl.Dupl ce s-a intunecat de-a binelea,

de Denise gi l-am ghicit acolo pe tinjEapte de ani, avocatul din Limoges clui, qi am atzit, fard, si vreau, tot c€-

i-a dat intilnire la Paris, indicAndu-i r

,,Taci!", dar am ln[eles ci se va duce- ]

pe care ea, in toiul fericirii, o ldsa cu

mea, dar am simlit o rand in inimiaprig dispre! falIde femei.

in clipa de fa{i, se afli pe masa m

care imi notam cirfile citite. \'id: 25

jurati de un cercule!. Mai jos, o tiazitrebuie sdfacem mare caz defemei, do

le privim ;i apoi sd ne admiram cd a

pldcut numai pentru athta lucru'.Toati vara aceea am fhcut curte u

in felul acesta ci pe aleile intunecoast

t kurois

mil iata-l atirnAndu-gi in cuieri mineci, qi spunindu-ne: ,,Amutoi: Palinodia lui Stesihor". Da,ehilor pe domnul Bailly. Poartilnie; pe obrazul lui, pasiunile,mc addnci. Scoate din servieti oesihor, dupl ce-a blestemat-o intrxrza nenorocirilor pe care le-arit de \renus cu orbirea; dandu-qiEpune o palinodie in care-si ex-nsetea'.mitesc cele opt pagini scrise deiodata n-am mai gisit de atunciwintele scrise si viafa profundi,r citeva scrisori pe care le-ammrea de acum opt zile destinatirpi 1rffis-o. Tema sacrificiuluiLmine rezonanle atAt de adAnci,inereqe, m-am sim{it cuprins dem muncit cu o stridanie aproapersimtit cit de multe pricini voi{i pamantegti, s[ scriu eu insumi

I despre sufletul unui licean de*$ spune ci exaltarea a rimas inildis,,-utam cu camarazii mei des-rm plin de cinism. Unii prietenihd detalii tehnice gi grosolane.r ftmeie din Limoges, prieteni a

oa Denise Aubry, era drigu{i Eii cind se spunea in fafa mea ciDon Qrrijote, la Lancelot gi ag fi:r :rsupra calomniatorilor.ir1- era poftiti la cini, mi cu-:stecati cu teaml. $i mi se pirea

Climate 17

c[ tot ce spuneam, ea fiind de fa!i, era absurd. il detestam pe

solul ei, .rn fubti.ut t de porfelanuri, blajin 9i inofensiv' Cind

mi intorceam de la Ecoall, speram intruna s-o intilnesc pe

stradi. Observasem ci, spre ora prinzului, se ducea adesea si

cumpere flori sau prijituri in strada Porte-Tourny, in fafa ca-

tedralel. Aranjam deci lucrurile in aga fel incit la ora aceea siml gisesc pe trotuar, intre florar 9i plicintar' De citeva ori'

oblinAndu-i permisiunea, am insolit-o pAni la uqa casei, cu

ghiozdanul meu de licean sub bra1. ^

Vara o vedeam mai des, la tenis. Intr-o seari - era o vreme

frumoas[ - cdteva tinere perechi hotlriseri s[ ia masa acolo.

Doamna Aubry, care gtia ci o iubesc, m-a rugat si rimdn Ei

eu. Citi veselie a fost la masi... Se innopta, eu stdteam lungit

pe iarbi,la picioarele Denisei; mAna mea i-a atins glezna Ei i-a

cuprins-o blnigor, f1tb ca ea si protesteze.Tn spatele nostru

niqle flori de broEtean imprlgtiau un parfum atit de puternic

incit il mai simt Ei acum. Printre crengi se zireau stelele. Am

triit clipe de fericire dePlini.Dupi ce s-a intunecat de-a binelea, m-am tirit mai aproape

de Denise gi l-am ghicit acolo pe tdnirul acela de douizeci 9i

Eapte de ani, avocatul din Limoges, cunoscut prin inteligenla

iri, gi u* atzlt, fati si vreau, tot ce-gi spuneau in qoapti' El

i-a dat intalnire la Paris, indicindu-i o adresi; ea a murmurat:

,,Taci!", dar am inleles cl se va duce. N-am renunlat la glezna

pe care ea, in toiul fericirii, o lisa cu indiferenli la dispozi{ia

mea, dar am simlit o rani in inimi qi m-a cuprins subit un

aprig dispre( fali de femei.- in clipa de fa[i, se afli pe masa mea caielelul de licean, in

care imi notam cirlile citite. Vid: 26 iunie, D'' inifial[ incon-

jurati de un cercule!. Mai jos, o frazi copiati din Barres: "Nr'r'trebuie sdfacem tnare caz defemei, doar sd ne emoliondm chnd

le privim ;i apoi sd ne admirdm cd am resim{it un sentiment

pldcut numai Pentru atdta lucru".

Toata vara aceea am fbcut curte unor fete tinere' Am aflat

in felul acesta ci pe aleile intunecoase, le puteai lua de talie, le

18 Andrd Maarois

puteai,simta, puteai si te joci. cu trupul lor. Episodul cu De.-nise Aubry pirea s5,mi fi lecuit.de romantism. Imi ficusemdin libertinai o rnetodi, care reugea cu o certitudine.ce mIumplea de mindrie gi disperare

In anul.urmitor, tatiilreral, a fost nuqdt senator alModul nostru deviati s-a

un liceu din Paris,

decit o regeding de vari-licenta,ln drept gi ci serviciuldege o carieri.

in vacanli am intilnit-on$e cuvem mella Llmoges;

iinso{easei. M-arn oferit si-iplicere cind am condus-o

.observatorul mert''gi in care

minic5'lntreag{ - pe wemearie. Ea a admirat lunga

se zlrean bolovanii invilui[Cind s:a ridicat gi s-a aplec*forfota muncitorilor, i- am pus

am incercat s.o serut" m-amare asprime. I-am spus ci in&s ca,vol aYea [m fiucarn s=o aEteut acolo. ,,Nu gtiu',