Raportarea La Moarte

Durerea în faţa morţii Perspectiva încetării funcţiilor vitale ale organismului a fost întotdeauna pentru om, indiferent de cultura sau de poziţia lui socială, un motiv de teamă. Necunoscutul care începe dincolo de moarte nu a put ut fi ex plo rat , cer ce tat „ştiinţific”, pentru că lumea „de dincolo” are legi proprii, un mod aparte în care timpul se scurge, făcând imposibilă supunerea ei experimentelor . Acolo unde ştiinţa se dovedeşte neputincioasă, sufletul pătrunde, fiind singurul care poate „vedea şi auzi” întro lume a spiritelor, întrun ţinut care ţine de credinţă, de mistică. !ai mult sau mai puţin sensibili la ceea ce pot percepe prin „simţurile sufletului”, răsăritenii şi apusenii privesc moartea în mod diferit" primii, contemplativi, caută să înţeleagă atât cât este omeneşte posibil, taina morţii# ultimii, pragmatici, puternic ancoraţi în aspectul material al vieţii, trec pe lângă misterul vieţii de după viaţă. În Răsărit . $n mod evident, nu se poate oferi un model general valabil în ceea ce priveşte raportarea la moarte a răsăritenilor, ea depinzând de cultura, dar mai ales de credinţa fiecăruia. %rtodoxia &şi nu numai' vede în moarte consecinţa păcatului. Primul om, Adam &în ebraică adam ( om, omenire' conţinea în sine, virtual, întreaga omenire, prin aceasta avândui coautori la actele sale pe toţi urmaşii. $ncălcând porunca primită de la )reator, a alterat c*ipul lui +umnezeu din el, iar această alterare sa răsfrânt asupra tuturor descendenţilor, care au devenit părtaşi la păcatul neascultării, după cum spunea şi f. Ap. Pavel" „prec um printr-un om a intrat păcatul în lume, iar prin păcat, moarte a, aşa moartea a trec ut la toţi oamenii”(Rom. 5 ,1!. !oartea &de până la -ristos', ca desfacere a le"ăturii dintre suflet şi trup , avea specific faptul că sufletul se cobora în iad depărtarea de +umnezeu cauzată de păcat, în timpul vieţii &în care depărtare era implicată întreaga umanitate', se continua şi după moarte, căci iadul este locul unde nu este comuniune cu /l. Am făcut specificaţia de mai sus pentru că există două feluri de moarte" una a trupului şi una a sufletului, cea din urmă atrăgândo după sine şi pe cea dintâi &!atei 01,23'. +u pă ce a 4e rt fit !ântui torul pe )r uc e, su fle tul ă u a po go râ t în ia d cu pu te re dum nez eia scă pen tru a pro pov ădu i sufle tel or de aco lo &5 Pe tru 6,07'. Acelea ca re au int rat în comuniune cu /l au fost trecute în rai, care este acum inaugurat ca un al doilea loc &în ordine cronologică' unde merg sufletele după moarte, în acel azi al tâl*arului celui dea dreapta &8c. 26,96'. $nviind, -ristos a biruit moartea, făcânduse „începătură (a învierii! celor adormiţi” (# $or. 15,%!. !oartea trupului nu a fost însă desfiinţată pentru că este parte a unei transformări prin care legea păcatului din el este anulată, putrezirea lui fiind asemuită grăuntelui de grâu semănat care, prin prefacerea din pământ aduce multă roadă &5oan 02,29'# înmormântarea, semănarea „trupului firesc” făcânduse în vederea $nvierii, când va răsări „trup du&ovnicesc”(# $or. 15,'-''! motiv pentru care :iserica %rtodoxă nu acceptă incinerarea trupurilor celor decedaţi. +upă moarte, sufletul se înfăţişează 4udecăţii particulare şi este rânduit în rai sau în iad, după faptele pe care lea făcut. +ac ă a „luptat lupta cea ună”, a4unge în rai în prez enţa lui -ristos („)zi vei fi cu Mine în rai.” * +c. ,'!, unde, având puterile spirituale întregi pentru că sufletul este veşnic se maturizează şi se desăvârşeşte , aşteptând $nvierea cea de obşte. ;ertfa +omnului şi +umnezeului nostru 5isus -ristos &!ântuirea obiectivă' îl mântuieşte pe om numai în măsura în care acesta din urmă şio însuşeşte, se face părtaş morţii 8ui prin botez & <omani =, 6', iar viaţa şio petrece ca un mort faţă de păcat, dar viu pentru +umnezeu &!ântuirea subiectivă'. $n fun cţ i e de rap ort are a fie că ruia la aceast ă ;e rtf ă, se pot con tur a cât ev a pro tot ipu ri de comportament în faţa morţii" 0

Raportarea La Moarte

Documents

Transcript of Raportarea La Moarte