Raport privind pagubele si metode pentru

reducerea riscurilor generate de lupi in

domeniul zootehnic

Autori: Berde Lajos, Silviu Chiriac, Mihai Ioan Pop, Szabo Szilard,

Both József, Sandor Varga, Alexandra Sallay

2016

LIFE13/NAT/RO/000205

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

1 | P a g i n a

1. Context..................................................................................................................................... 2

2. Despre lupi ............................................................................................................................... 3

3. Despre poiectul WolfLife ........................................................................................................ 5

4. Pagubele produse șeptelului .................................................................................................... 6

5. Elementele favorabile pentru apariția pagubelor ................................................................... 13

6. Caracteristicile technice ale sistemelor de protecție traditionale ............................................. 4

7. Sisteme de protectie recomandate pentru reducerea pagubelor produse de lupi ……………

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

2 | P a g i n a

1. Context

Spaţiul rural din zona Carpaţilor României se suprapune integral cu arealul de distribuţie al

lupilor. Cu mici excepţii, habitatul natural al lupilor a fost modificat mai mult sau mai puţin

evident de activităţi antropice specifice spaţiului rural. Activităţiile silvice, exploataţiile

agricole şi silvice, unele activităţi industriale (minerit, industrie energetică etc.) au contribuit

la apariţia unor presiuni asupra populaţiei de lupi dar şi asupra habitatului acestuia. Ca reacţie

lupul, animal cu o inteligență ieșită din comun și cu o capacitate remarcabilă de adaptare faţă

de situaţii anormale este nevoit să folosească în propriul interes rezultatele activităţiilor

umane. Astfel simpla prezenţă în acelaşi spaţiu a omului şi a lupului a devenit fundament în

apariţia şi dezvoltarea „conflictului om-lup”. Pentru a înţelege acest fenomen, nu este

suficient să analizăm doar habitatul lupului şi comportamentul acestuia. Este necesar să

înţelegem şi evoluţia aspectelor sociale şi economice ce conduc la favorizarea apariţiei

pagubelor respectiv a conflictelor. În practică nevoile omului şi ale lupului pleacă de la

aceleași necesităţi şi anume asigurarea hranei, menţinerea integrităţii individuale şi/sau a

familiei, asigurarea unui adăpost şi nu în ultimul rând perpetuarea speciei. În fapt, părţile

incluse în conflict urmăresc acelaşi ţeluri, situaţie în care se poate afirma că fenomenul se

dezvoltă în jurul concurenţei interspecifice. Ambele specii acţionează şi reacţionează în baza

nevoilor de supravieţuire individual şi al programului „superior” şi anume de supravieţuire a

speciei.

Agricultura tradițională și mai ales creșterea animalelor este principala sursă de venit a

oamenilor care își impărtășesc traiul cu lupi. Abandonarea practicilor tradiționale, folosirea din

ce în ce mai intensivă a pășunilor montane, creșterea numărului de animale domestice și a

câinilor ciobănești sau și mai rău al câinilor hoinari duce la creșterea conflictelor între om și lup.

Creșterea numărului de conflicte aduce cu sine și pierderi mai mari în rândul șeptelului.

Din timpuri străvechi omul se simte amenințat de această specie pe care mai întâi a considerat-o

un concurent iar nu cu foarte mult timp în urmă a pecetuit-o ca pe un simplu dăunător. Din

mijlocul secolului trecut în vremea comunismului s-a și încercat exterminarea speciei fiind

privită ca principala cauză pentru declinul populației de cervide și a pierderilor tot mai mari din

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

3 | P a g i n a

rândul șeptelului, existând chiar recompense mari pentru cei care se prezentau la asociațiile de

vanatoare cu un lup mort, împuscat, otravit etc.

2. Despre lupi

Specia lup (Canis lupus) este prezentă pe trei continente, în urma evaluăriilor IUCN fiind

declarată, la nivel mondial, în categoria speciilor cu risc redus „Lower Risk” de dispariţie. Cu

toate acestea, se consideră că pentru păstrarea actualului statut de conservare, specia necesită o

atenţie suplimentară, fiind în acest sens inclusă în anexa II (specii strict protejate) la Convenția

de la Berna, convenţie la care România a aderat în anul 1993.

Femelele adulte cântăresc între 18-55 kg şi măsoară 1,37-1,52 m lungime totală; masculii

cântăresc 20-70 kg şi 1,27-1,64 m lungime totală, în funcţie de subspecii. În România greutatea

medie este de 35-60 kg şi o lungime totală a corpului de 1,10-1,50 m.

Figura 1. Lupul (Canis lupus)

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

4 | P a g i n a

Botul este triunghiular de aproximativ 10 cm lungime, expunând organelor olfactive o suprafaţa

extinsă. Această permite lupului să detecteze mirosul prăzii la o distanţă de 2,4 km în condiţii

favorabile. Lupii au părul lung şi variind în culoare, de la albul pur la cenuşiu stropit şi maro,

putând ajunge la negru cărbune. În general în România lupul are culoarea cenuşiu cărunt. Blană

este formată din două rânduri de peri: un rând des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenuşie

şi un al doilea rând, spicul, format din peri mai lungi, asprii, cu vârful negru, astfel încât, în

ansamblu, culoarea generală a blănii este brun-cenuşie. Sunt întâlnite însă destul de multe variaţii

cromatice, în funcţie de sezon şi de mediul ambiant.

Lupii sunt carnivori, având tendința de a-și diversifica tipul de hrană. Atunci când vânează în

haită ucid căprioare, cerbi, capre negre sau oi, vaci, căi și câini. În timpul primăverii tendința este

de a captură ungulate juvenile. În România, cea mai importantă sursă de hrană o reprezintă

cerbul. Lupii pot vâna și animale mici precum iepuri, vidre, veverițe, șoareci, păsări etc.

Lupii sunt animale teritoriale. Teritoriul este o zonă mai mult sau mai puţin stabilă în interiorul

căruia haita de lupi vânează, îşi alege locul pentru vizuină şi zona de rendez-vous şi pe care apără

faţă de alte haite, survolând cu regularitate şi marcând punctele de reper.

Mărimea teritoriului haitei depinde de o varietate de factori, putând varia de la 18 kmp/haită la

1300 kmp/haită. Lupii trăiesc în teritorii mici, bine definite atunci când au o pradă abundență, ei

rămânând mulți ani în același loc. Teritoriile mici sunt caracteristice zonelor în care pradă nu

migrează iar teritoriile foarte mari - zonelor în care pradă migrează (în Alaska, unde pradă este

caribou, lupii migrează sute de km în fiecare an). Alți factori care influențează mărimea

teritoriului pe care haită îl apăra sunt climatul, prezența altor haite și natură terenului. În arealele

cu densitate mare de locuitori, lupii au teritorii mici. Lupii au tendința de a avea teritorii mari în

arealele în care există alte carnivore mari: rași, urși.

Împerecherea are loc în lunile februarie-martie, după o gestaţie de 62-63 zile, lupoaica 6 fată 4-6

pui, orbi cca. 2 săptămâni, alăptaţi vreme de 6 săptămâni. După două-trei luni puii ies deja

împreună cu haita. Nu mai au nevoie de vizuină, dar rămân cu părinții încă mulți ani . În acest

timp învață cum, unde și ce să vâneze, iar în final părăsesc haita proprie. Cu toate că lupii sunt

foarte precauți cu puii, 60-80 % din ei mor în primul an al vieții. Femelele ajung la maturitate

sexuală peste 2 ani iar masculul peste 3. Vârstă unui exemplar se poate aprecia cu oarecare

aproximaţie în funcţie de uzură dentiţiei. Din punct de vedere al dezvoltării ontogenice, lupii se

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

5 | P a g i n a

clasifica în: nou născuţi: 0-6 luni; juvenili: 6-18 luni; subadulţi: 18-30 luni. Lupul trăieşte 15-16

ani însă în sălbăticie poate atinge doar 10 ani.

3. Despre poiectul WolfLife

Proiectul WOLFLIFE (LIFE13NAT/RO/000205 – „Implementarea celor mai bune practici

pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaților Orientali”) este finanțat de

către Comisia Europeană prin programul LIFE+ Nature și va fi implementat în perioada

01.07.2014 – 30.04.2018. Scopul principal al proiectul este acela de a menține o populație

viabilă de lupi în Munții Carpați prin consolidarea sistemului de management și promovarea

coexistenței om-lup.

Proiectul este derulat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vrancea, în parteneriat cu ACDB

(Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice), Agenția pentru Protecția Mediului

Harghita și Agenția pentru Protecția Mediului Covasna. Zona vizată de proiect constă în

partea centrală şi de sud a Carpaţilor Orientali, care cuprinde 18 situri din reţeaua Natura 2000,

de pe arealul a şase judeţe: Vrancea, Covasna, Harghita, Bacău, Neamţ şi Mureş.

Scopul acţiuni A2 din Proiectul WolfLife este de a aduna, identifica şi evalua toate pagubele

apărute pe arealul proiectului și a pune la dispoziția publicului și a factorilor interesați nivelul,

frecvența și dimensiunea materială a pagubelor. Mai mult această bază de date va fii principala

sursă de informații pentru analiza fenomenului și pentru a găsii soluțiile cele mai eficiente de a

prevenii sau de a proteja șeptelul împotriva pierderilor ce vor apărea în timp, deoarece

coexistența omului cu lupii necesită un planning riguros și obiectiv.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

6 | P a g i n a

4. Pagubele produse șeptelului

Pentru obtinerea unei imagini reale asupra pagubelor produse de lupi, in cadrul proiectului

WOLFLIFE s-a demarat colectarea informatiilor inca de la inceputul proiectului, fiecare

partener centralizand si inregistrand datele raportate de gestionarii fondurilor de management

cinegetic, autoritati locale si vanatori. Au fost de asemenea consemnate si cazurile raportate de

catre fermieri prin procedura oficila de raportare a pagubelor produse de speciile de animale

salbatice. Fiecare caz a fost analizat din punct de vedere al costurilor pagubelor produse, a

factorilor care au favorizat producerea pagubei, specia de animal asupra careia lupii a provocat

paguba, stabilindu-se daca lupii sunt singurii vinovati, care erau masurile de protectie luate de

proprietar la data producerii evenimentului, etc.

Pe langa obtinerea datelor din teren, au fost obtinute informatii si pe pe baza unui chestionar

standardizat transmis prin posta catre primariile din arealul proiectului. Datele furnizate de

primarii si cele culese din teren au fost introduse dupa verificarea, vectorizarea si validarea de

catre echipa proiectului, in baza de date GIS, creata de APM Vrancea in cadrul actiunii A4. In

acest mod, fermierii au la indemana un instrument concret pentru a intelege care sunt factorii

care favorizeza producerea pagubelor si vor putea alege cele mai bune practici in domeniul

preventiei.

Comuna * Sat *

Nume

păgubit *

Adresa

păgubit Data

atacului * Locul

atacului *

Specia atacată 1

*

Nr.

animale atacate

Specia atacată

2

Nr. animale atacate

Alte

observatii

Modelul fisei de chestionare a autoritatilor locale din comunele din arealul proiectului

Analiza metodologica a datelor culese de la autoritati si din teren a fost finalizata in data de

30.01.2016 printr-un raport complex privind nivelul pagubelor, factori favorizanti si metode de

preventie pentru reducerea pagubelor produse de lup.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

7 | P a g i n a

Prin acest raport se evidentiaza care sunt arealele de conflict maxim, care sunt siturile cele mai

vulnerabile fata de atacurile lupilor, care sunt caracteristicile tehnice ale sistemelor de protectie

necesare diminuarii pagubelor in functie de zona care urmeaza a fi protejata. În acest mod,

coexistența carnivorelor cu agricultura va fi îmbunătățită. Raportul a fost publicat pe pagina

web a proiectului pentru a fi consultat de catre autoritatile publice locale care sunt implicate in

procedurile de evaluare a pagubelor si stabilire a cuantumului despagubirilor astfel incat sa se

poata directiona amplasarea viitoarelor ferme agricole in functie de nivelul conflictelor si al

riscului pentru producerea pagubelor.

Analiza repartiţiei spaţiale a pagubelor produse de lupi este analizata începând cu anul 2010 în

judeţele Covasna, Harghita si Vrancea iar după lansarea proiectul WolfLife și în județele

Neamț, Mureș și Bacău.

Începând din anul 2008 pagubele produse de speciile strict protejate sunt despagubite de stat,

după ce fiecare caz este evaluat de către o echipă format din reprezentanții factorilor interesați

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

8 | P a g i n a

numit comisia de evaluare a pagubelor. Pagubele anunțate sunt verificate pe teren și

informațiile sunt incluse în baza de date a proiectului. Acestea, împreună cu informaţiile

furnizate de către gestionarii fondurilor de management cinegetic şi administratorii ariilor

protejate, au conturat dimensiune reală a nivelului pagubelor în cele șase judeţe în care se

implementează proiectul şi au oferit o proiecţie spaţială şi temporală a zonelor conflictuale.

Includerea speciei Canis lupus în lista speciilor protejate după aderarea României la UE a adus

cu sine și necesitatea/obligativitatea statului pentru plata pagubelor provocate de aceștia. Odată

cu punerea în aplicare a legislatiei privind masurile compensatorii, agricultorii mai ales cu

ferme de creștere a șeptelului au început să anunțe pagubele provocate de carnivore, în general

cele provocate de urși și lupi. La început sesizările au fost puține, fermierii nefiind informați

despre această posibilitate sau pur și simplu din neîncredere nu apelau la autorități pentru a

recupera pierderile. Din 2010, an de an sesizările au crescut stabilizându-se în anul 2015.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

9 | P a g i n a

În arealul celor 6 județe în care se implementează proiectul (Vrancea, Covasna, Harghita, Mureș,

Neamț și Bacău) în perioada 2010-2015 au fost inregistrate 279 cazuri de atacuri de lup asupra

animalelor domestice, cu ocazia cărora au fost ucise 1492 de animale domestice, majoritatea

(1325) fiind ovine.

Din analiza distributiei pagubelor produse de lup corelata cu dinamica anuala pentru perioada

2010-2014 se poate constata ca odata cu transparentizarea procedurilor legale impuse prin

Hotararea Guvernului numarul . 1.679 din 10 decembrie 2008 privind modalitatea de acordare a

despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006,

precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi

agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, se inregistreaza o crestere

a cazurilor raportate annual de catre fermieri. Practic situatia inainte de 2008 era caracterizata de

o proasta colectare a informatiilor privind pagubele produse de catre lupi in sectorul zootehnic,

singurii informatii fiind gestionarii fondurilor de vanatoare, catre care se indreptau o parte dintre

plangerile formulate de crescatorii de animale.

In lipsa unei cresteri reale a populatiei de lupi in intervalul 2010-2014 pentru arealul proiectului

WOLFLIFE este putin probabil a se inregistra o crestere a numarului pagubelor produse in

arealul judetelor Vrancea, Bacau, Mures, Neamt, Covasna si Harghita.

Pagube provocate de lupi in perioada 2010-2015 in arelul proiectului WOLFLIFE

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

10 | P a g i n a

Se poate constata de asemenea o concentrare a numarului pagubelor in special in Judetele

Covasna, Harghita si Neamt, acestea fiind credem noi areale in care pe de o parte sistemul de

crestere a animalelor faciliteaza producerea unor elemente de favorizare a producerii conflictelor

om-lup, iar pe de alta parte gestionarii fondurilor de management cinegetic sunt mult mai active

in incercarea de compensare a apagubelor.

Fiind o specie tipic pradatoare, lupul este oportunist si adaptabil. In conditiile unui areal na-

tural, dieta lupului este bazat exclusiv pe specii de ungulate salbatice. In zonele antropizate

unde speciile de ungulate salbatice au o disponibilitate redusa lupii sunt nevoiti sa isi

completeze dieta cu specii de ungulate domestice, fructe sau chiar deseuri menajere. In

conditiile muntiilor Carpati in timpul verii ungulatele domestice sunt plasate adanc in teritoriul

lupului. Astfel lupii ajung foarte usor sa completeze dieta cu ungulate domestice provocand

pagube materiale deseori insemnate dupa cum e prezentat in tabelul anterior.

Numarul animalelor domestice omorate de lupi intre 2010-2015

Analiza repartitiei anuale a pagubelor produse de lupi pe diferite specii de animale domestic

indica faptul ca oile cad cel mai adesea victim atacurilor produse de lupi, urmate de capre, caini

de paza, vaci, cai, porci. Justificarea acestei situatii deriva din etologia speciei, care conform

analizelor realizate pentru studierea dietei, indica faptul ca lupii prefera sa se hraneasca cu

animale ungulate de talie mica spre medie (caprior si porc mistret de varsta juvenila) si mai

putin cu mamifere de talie mare, pentru uciderea carora ar trebui sa depuna eforturi

considerabile.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 Total

oi 46 216 271 284 252 256 1325

capre 12 16 2 4 39 19 92

vaci 0 5 5 4 0 0 14

porci 1 2 3 8 1 0 15

cai 0 1 0 1 0 0 2

caini 0 4 12 9 6 13 44

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

11 | P a g i n a

Un studiu desfasurat in Parcul Natural Putna Vrancea relateaza ca principala sursa de hrana a

lupilor reprezinta ungulatele salbatice (%Vm = 78.5) urmat de meso-mamifere (%Vm = 11.2)

si intr-un procent mic de ungulate domestice (%Vm = 3.7). Cand vine vorba de ungulate

domestice doborate de lupi, preferinta lupilor int-un procent foarte mare sunt oile. Acesta se

explica prin faptul ca oile pot fi doborate cu usurinta de catre lupi si prin faptul ca este cel mai

abundent animal domestic existent in pasunile suprapuse arealului lupului.

Caprele sunt deasemenea in numar important atacate de lupi, mai ales daca acestea sunt tinute

pe timpul noptii in aceiasi locatie cu turma de oi. Odata atacata o ferma, numarul victimelor

creste proportional cu lipsa de reactie a proprietarilor sau a paznicilor, fenomenul de surplus

killing (uciderea suplimentara a unui numar mare de animale)

Uciderea suplimentara a unui numar mare de animale de catre lupi a fost în principal observată

când zăpada este adânca si în timpul iernilor târzii sau la începutul primăverii, moment in care

lupii au în reflex uciderea unui numar mare de animale pentru a mânca peste cateva zile sau

săptămâni.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

12 | P a g i n a

Caz de pradare cu proces de surplus killing inregistrat in satul Moioresti din Mures

Un alt punct de vedere al analizei cumultativa a datelor colectate pana in prezent vizeza

repartitia cazurilor de producere a atacurilor lupilor in diferite perioade ale anului, la nivel de

judet si de specie.

Din analiza graficului de mai jos se poate observa ca numarul pagubelor creste semnificativ

incepand cu luna mai, atinge un varf in luna august dupa care scade pana la un nivel destul de

constant pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie si aprilie.

Semnificativ este sa precizam ca momentul de debut in cresterea numarului pagubelor este

reprezentat de urcarea turmelor de animale catre pasunile montane sau subalpine situate in zone

aflate in teritoriul haitelor de lupi.

In cursul verii, numarul animalelor predate creste de la o luna la alta odata cu cresterea

numarului de animale care utilizeaza pasunile si probabil odata cu cresterea necesarului de

hrana inregistrat in haitele de lupi prin maturizarea puilor. Este relevant sa se sublinieze faptul

ca incepand cu luna iunie, numarul pagubelor creste si in cazul in care pasunile sunt situate in

vecinatatea zonelor de radevous, sau pe rute de deplasare a lupilor. Incepand cu luna august, in

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

13 | P a g i n a

functie de etajul altitudinal in care au fost amplasate fermele de vara, numarul animalelor

domestic predate, incepe sa scada, inregistrandu-se valori normale.

Analiza pagubelor raportate de catre fermieri in afara sezonului pastoral active (mai-

septembrie) a indicat faptul ca desi animalele domestice sunt tinute in spatii din vecinatatea

caselor sau fermelor, atacurile se produc favorizate adesea de neglijenta sau de lipsa de

informare a fermierilor cu privire la modalitatile practice de reducere a rsicurilor induse de

prezenta carnivorelor mari.

5. Elementele favorabile pentru apariția pagubelor

În spaţiile în care se practică o agricultură tradiţională, conflictul om-lup pare să se pierde în

timp, localnicii învăţând în lungul sutelor de ani care sunt cele mai eficiente metode de reducere

a pagubelor sau acceptând „birurile anuale” impuse de traiul în zone populate cu lupi. Mergând

spre zonele periurbane, sau în areale în care tehnicile agricole tradiţionale au dispărut prin

adoptarea unor metode importate din zone lipsite de carnivore mari, se observă că acceptarea

socială a lupilor scade accelerat, creându-se o imagine negativă care duce către eşecul

activităţilor de conservare sau management durabil a populaţiei de lupi din Carpaţii României.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

14 | P a g i n a

Deşi conflictele par a fi identice, este recomandabil ca fiecare incident să fie tratat individual din

perspectiva îmbunătăţirii managementului preventiv (Pop, 2011). Lupul privit ca agresor în

contextul mecanismelor de socializare a cadrul natural, ca proces ireversibil (Predoiu et al.,

2011), impune o abordare complexă a sursei conflictului. Factori precum degradarea habitatului,

activitatea umană, exploatarea resurselor, inconștiența publicului nu mai pot fi excluși din

strategia de reducere a conflictelor.

Factorii favorizanţi pot fi separaţi în două mari categorii şi anume factori de origine naturală

(biologici şi ecologici, legaţi direct sau indirect de hrană) şi factori de origine antropică.

Analiza factorilor de origine naturala care contribuie la cresterea numarului de cazuri de atac a

animalelor domestice arata ca numărul conflictelor creşte în următoarele situaţii:

haita a pierdut unul dintre membrii cu experienţă

haita a fost distrusă

haita are un membru rănit

femela alfa creşte puii singură

haitele sunt mici, sau în cazul animalelor singuratice

Concluziile noastre arata clar ca nu exista o corelatie directa intre numarul pagubelor produse de

lupi si numarul exemplarelor recoltate de vanatori pe baza derogarilor emise de catre autoritatea

competenta.

Animale pradate 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Total

oi 46 216 271 284 252 256 1325

capre 12 16 2 4 39 19 92

vaci 0 5 5 4 0 0 14

porci 1 2 3 8 1 0 15

cai 0 1 0 1 0 0 2

caini 0 4 12 9 6 13 44

Total animale pradate 59 244 293 310 298 288 1492

Lupi recoltati pe baza

derogarilor (sursa IBIS)

fara

date

50 92 91 81 79 393

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

15 | P a g i n a

Cresterea numarului de cazuri in care lupii produc pagube nu se poate asocia direct cu numarul

lupilor dintr-un anumit teritoriu. În situațiile în care există un habitat puternic degradat si lipsit de

resurse naturale necesare haitelor de lupi va rezulta un grad ridicat de interacțiune între lupi și

efectivele de animale. Corelații mai puternice între densitatea lupilor și septel apar atunci când

haitele de lupi sunt localizate în zone în care sunt suprapuse habitate utilizate intens de lup cu

spatii utilizate pentru agricultura și crestere a animalelor.

Dintre factorii de origine antropică cei mai importanţi sunt fragmentarea şi degradarea

habitatului (inclusiv deranjul în habitatul natural), degradarea bazei trofice naturale, lipsa

măsurilor preventive eficiente, etc. Pe langa acesti factori generatori ai procesului de pradare a

animalelor domestic, exista numerosi factori care favorizeaza producerea pagubelor si cresterea

numarului de animale ucise. Dintre acestia se pot consemna:

amplasamentul fermei fata de habitatele utilizate de lupi

distanta dintre zona de inoptare a animalelor domestic si padure

pasunatul in padure sau in ecosisteme acoperite cu vegetatie arbustiva

metodele de prevenire a pagubelor utilizate de fermieri

alegerea traseelor catre sursele de apa sau catre zone de pasunat

modul de depozitare a deseurilor si a carcaselor animalelor

gestionarea animalelor cu problem de sanatate si a celor abia fatate

Amplasamentul fermei fata de habitatele utilizate de lupi

Suprapunerea habitatelor utilizate de catre haitele de lupi cu spatiile utilizate de fermieri pentru

cresterea animalelor domestic duce la o intensificare a conflictelor si bine inteles la producerea

atacurilor. Analiza detaliata a amplasamentelor utilizate in mod traditional de catre fermieri arata

faptul ca frecvenţa cazurilor de atac şi nivelul pierderilor creşte cu altitudinea. Unităţile situate

la o altitudine mai mare sunt mai dispuse la atacul lupilor, fapt care este justificat indirect si prin

faptul ca la o altitudine mai mare antropizarea habitatelor utilizate de lupi este mai redusa

permitand haitelor de lupi sa se dezvolte atat ca numar de indivizi apartinatori. Utilizare in

timpul verii a acestor spatii si sinergia cu alti factori favorizanti (natural sau antropici) din cei

mai sus enumerati face ca suprafete inseminate sa fie catalogate ca Zone cu Risc de producere a

pagubelor de catre lupi in sectorul zootehnic.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

16 | P a g i n a

Astfel, in cadrul proiectului WOLFLIFE, utilizand programe de analiza GIS, au fost generate

sase harti (la nivelul fiecarui judet) care evidentiaza zonele de risc in care fermierii trebuie sa

adopte masuri de protectie a animalelor domestic pentru limitarea atacurilor lupilor.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

17 | P a g i n a

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

18 | P a g i n a

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

1 | P a g i n a

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

2 | P a g i n a

Amplasamentul fermei fata de padure

Unul dintre cei mai semnificativi factori de origine antropica care influenteaza producerea

pagubelor de catre lupi si alte specii de pradatori este distanta la care fermierul a amplasat tarcul

de inoptare sau alte tipuri de incinte cu animale domestic fata de padure sau alte tipuri de terenuri

acoperite cu vegetatie arbustiva. In general lupii patruleaza zonele de liziera a padurilor precum

si pasunile/fanetele inconjurate de padure pentru a cerceta prezenta unor specii prada. Daca in

aceste suprafete de pasune sunt amplasate ferme cu animale salbatice lupii vor analiza

posibilitatea unui atac, utilizand toate elementele favorabile pentru asigurarea succesului. In

situatia in care animalele domestic sunt localizate in imediata vecinatate a padurii sau daca exista

vegetatie arbustiva, lupilor le va fi mult mai usor sa atace, sis a se retraga fara a fi simtiti de

ciobani sau de cainii de paza.

Din graficul urmator se poate observa ca cea mai mare frecventa a atacurilor soldate cu pagube

se inregistreaza in situatii in care amplasamentul este situate la o distanta cuprinsa intre 0-250

metrii fata de limita padurii.

Astfel, in urma analizei eficientei sistemului traditional de paza a septelului in ferme zootehnice

din cele sase judete suprapuse arealului proiectului s-a putut constata ca adesea stanele de oi care

pasuneaza in zonele inalte, montane, isi amplaseza tarcurile de inoptare cat se poate de central in

pasunile pe care le inchiriaza, dar daca pasunile montane au suprafete mici, atunci distantele fata

de limita padurii sunt atat de mici incat favorizeza producerea unor atacuri rapide si mai ales cu

mortalitati mari in randul animalelor domestic.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

1 | P a g i n a

O astfel de situatie este intalnita frecventa in zonele montane ale judetului Vrancea, unde

altitudine relative redusa a Carpatilor Orientali nu a constituit un element care sa duca la

formarea unor pasuni alpine primare, ci a unor pasuni secundare de origine antropica create prin

curatiri, incendieri sau defrisari massive ale padurii pe suprafete relative reduse. Astfel stanele

sunt situate in numeroase zone la distante de circa 25-50 metrii fata de padure (stana Cristianu

din Muntele Coza, judetul Vrancea)

Pasunatul in padure sau in ecosisteme acoperite cu vegetatie arbustiva

Un alt factor care favorizeza producerea atacurilor este prezenta animalelor domestic in padure

sau in alte tipuri de ecosisteme cu vegetatie inalta de tip arbustiv, unde exista posibilitatea

producerii unor atacuri ale lupilor fara a fi observati de personalul de paza sau de cainii

ciobanesti. De asemenea faptul ca fermierii aleg sa se deplaseze catre sursele de apa sau catre

alte pasuni prin padure, constituie un factor de risc major datorita suprapunerii acestor rute de

deplasare ci habitate utilizate de pradatori. Numeroase atacuri se deruleaza si in pasunile

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

2 | P a g i n a

acoperite cu vegetatie inalta (ferigi, rogozuri, etc) unde pradatorii se pot camufla si pot pandii

apropierea unor animale domestice.

Situatie clasica in care atacurile lupilor sunt favorizate de pasunatul in fond forestier. Desi traversarea

padurilor cu turmele de oi sau capre se realizeza doar pe distante scurte se favorizeza producerea unor

atacuri ale pradatorilor care in scurt timp pot sa invete rutele de deplasare ale animalelor domestice,

producand in mod repetat pagube semnificative.

Metodele slabe de prevenire a pagubelor utilizate de fermieri

Un număr mare de atacuri ale lupilor au şanse mari de succes fiind favorizate de utilizarea de

catre fermieri a sistemelor rudimentare de protecţie a stânelor sau a fermelor de creştere a

şeptelului, astfel apărând multe pierderi de animale domestice. În urma acestor situaţii se

instalează o psihoză în mintea localnicilor care are ca efect o reacţie violentă împotriva

prădătorilor cu care aceştia intră în confict.

Numeroase stane sau ferme de animale de talie mare (cai, vaci) nu sunt asigurate impotriva

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

3 | P a g i n a

atacurilor unor paradatori precum lupii si ursii. Chiar daca in mod traditional ciobanii au stiut

care sunt cele mai eficiente metode de preventie, in anumite situatii lipsa de experienta sau

neglijenta poate duce la inregistrarea unor pagube semnificative. Astfel sunt inregistrate cazuri

de atac in care inaltimea gardurilor de la tarcul de inoptare este mica (maxim 1 metru) facilitand

accesul lupilor, sau cand ciobanii nu sunt prezenti langa animale pe timpul noptii lasand acolo

doar cainii de paza. Daca cainii de paza sunt indepartati de o parte a animaelor care ataca, exista

„teren liber” pentru producerea unor atacuri masive soldate cu ucidederi suplimentare.

Tarcuri de inoptare a oilor au o inaltime mica si adesea sunt realizate din materiale vechi, subrede. Astfel de

garduri nu constituie o piedica pentru animalele de prada.

O alta problema care a fost semnalata la anumite ferme care inregistreaza atacuri repetate ale

lupilor, a fost prezenta unor caini de paza insuficient antrenati sau apartinand unor rase improprii

pentru paza septelului. Acest tip de caini sunt adesea intalniti in numar mare la stanele montane,

dar din cauza inadaptarii si a unui comportament anormal, nu sunt capabili sa respinga atacurile

lupilor.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

4 | P a g i n a

Caine metis, utilizat de ciobanii unei stane din zona subcarpatica din Vrancea pentru prevenirea pagubelor

6. Caracteristicile technice ale sistemelor de protecție traditionale

Pagubele asupra şeptelului, în special a ovinelor şi caprinelor, reprezintă principala cauză a

conflictului om-lup, prin urmare, prevenirea pagubelor este esenţială în rezolvarea problemei.

Datorita regresiei sistemului individual de creștere a animalelor impus de regimul comunist pana

in anul 1989, fermierii au uitat ”tradiţia” de pază a animalelor. În zilele noastre, când lupii îşi

extind teritoriul şi păstoritul este încurajat in cadrul inițiativelor private, conflictele datorate

pagubelor produse şeptelului devin din ce în ce mai importante şi sunt privite ca o sursă de a

creşte atitudinea ostilă faţă de acesta specie. Pentru a fi posibilă atingerea celor două obiective

(conservarea lupilor şi dezvoltarea agriculturii), este necesară identificarea şi promovarea, în

rândul fermierilor locali, a sistemelor de exploatare agricolă tradiționala si sustenabilă in areale

populate de lup.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

5 | P a g i n a

Stana traditionala de oi in Muntii Vrancei – Varful Cristianu. Se poate observa ca desi stana este bine aparata prin garduri din lemn, distanta fata de padure se contituie intr -un factor favorizant al producerii unor pagube. Din analiza comparativă a unui număr aproximativ egal de unităţi agro-zootehnice traditionale

care au avut pagube şi a unităţilor care nu au avut pagube cauzate de lupi, putem concluziona

următoarele aspecte:

• frecvenţa cazurilor de atac şi nivelul pierderilor creşte cu altitudinea. Unităţile situate la o

altitudine mai mare sunt mai dispuse la atacul lupilor.

• frecvenţa incidentelor este proporţională cu încărcătura de animale domestice/ha păşune.

La încărcături mari de ovine/bovine păşunea este mai rapid epuizată, animalele sunt

obligate să păşuneze în pădurile limitrofe, zone accidentate, acoperite de vegetaţie.

• pe păşunile cu acoperire mare de vegetaţie incidenţa producerii pagubelor este mai mare.

• numărul suplimentar de personal, până la un anumit prag, contribuie la reducerea

pagubelor, dar cu cât coşarul este aşezat mai departe de locul de odihnă a personalului cu

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

6 | P a g i n a

atât este mai greu de realizat paza eficientă a animalelor. Numărul mai mare de câini, fără

prezenţa oamenilor nu poate să prevină pagubele. Utilizarea colibei lângă ţarc este o

măsură foarte eficientă, fapt despre care şi păstorii sunt conştienţi, acestea au fost folosite

într-un procent de apr. 100% la unităţile de la care am colectat date detaliate.

• în zonele cu multe pagube sau pe locaţiile cu antecedente în acest sens, investiţiile pentru

protecţia animalelor au fost mai ridicate. S-a utilizat mai mulţi câini, un număr mai mare

de personal de pază, garduri electrice într-un procent mai ridicat. Cu toate că aceste

măsuri nu au reuşit să prevină în totalitate producerea pagubelor acestea au rămas la un

nivel redus, suportabil, care nu influenţează în mod semnificativ rentabilitatea activităţii

zootehnice.

• unităţile care nu au avut pagube au ţinut câinii de pază mai mult legaţi în jurul coşarului.

Presupunem că prin această metodă se poate preveni plecarea acestora de pe lângă turmă

şi se poate asigura distribuirea lor mai judicioasă pe punctele strategice în jurul coşarului,

fără a avea riscul că aceştia părăsesc animalele pentru a urmări lupii, pentru a vâna sau

pentru a adăposti în timp de vreme rea.

În urma interviurilor cu personalul de la stâne şi a observaţiilor directe efectuate la stâne se pot

formula următoarele concluzii:

• ciobanii sunt conştienţi de importanţa câinilor de pază pentru prevenirea pagubelor şi fac

eforturi pentru a mări impactul lor. Aceste măsuri uneori au efect negativ, mai ales în

situaţiile în care se încearcă contracararea lipsurilor de calitate prin numărul mai ridicat a

câinilor, încercări de a utiliza rase noi, neutilizarea jujeului, etc. Se poate constata

tendinţa de a încerca reducerea cheltuielilor cu de hrănirea, tratamentul antiparazitar,

vaccinările şi identificarea prin microchip a câinilor.

• marea majoritate a păstorilor nu este convins de utilitatea gardului electric pentru

prevenirea pagubelor, ei utilizează aceste sisteme mai mult pentru a ţine animalele

grupate în timpul mulsului sau pentru a delimita zona de păşunat. Ei susţin că lupul sare

gardul şi se tem că animalele intrate în panică în urma unui atac rup firele şi nu mai pot

fii strânse din nou în timp de noapte.

• se poate afirma că marea majoritate a pagubelor se produc în urma unor greşeli sau

neglijenţe din partea ciobanilor. Este foarte evident că la unităţile cu personal fără

experienţă sau neglijent pagubele sunt mai frecvente, numărul animalelor ucise este mai

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

7 | P a g i n a

ridicat. Starea generală bună a stânei, ordinea şi curăţenia la locul de odihnă sau

prepararea brânzeturilor dar şi starea de întreţinere a câinilor de pază indică faptul că

personalul este corespunzător şi putem aştepta la un nivel redus de pagube.

Sisteme de protectie recomandate pentru reducerea pagubelor produse de lupi

Un număr mare de atacuri ale lupilor au şanse mari de succes din cauza sistemelor rudimentare

de protecţie a stânelor sau a fermelor de creştere a şeptelului, astfel apărând multe pierderi de

animale domestice. În urma acestor situaţii se instalează o psihoză în mintea localnicilor care are

ca efect o reacţie violentă împotriva prădătorilor cu care aceştia intră în confict. Pe durata

implementării proiectelor de conservare a carnivorelor mari în judeţul Vrancea, una dintre cele

mai mari probleme generatoare de conflicte s-a dovedit a fi pagubele cauzate de către lupi în

rândul animalelor domestice. Pierderile sunt de obicei mari iar acest lucru conduce la braconaj.

Proprietarii de stâne montează laţuri sau plasează otravă în scopul de a reduce numărul lupilor.

Rezultatul unor astfel de acţiuni este reprezentat de rata crescută a animalelor braconate.

Prezentarea în rândul localnicilor a avantajelor implementării unor metode şi sisteme eficiente de

protecţie a animalelor sau metode de îndepărtare a lupilor poate preveni pierderile materiale şi,

totodată, reducerea mortalităţii în rândul acestei specii. Dovedirea beneficiilor aduse de aceste

sisteme pentru oameni şi animale, cu siguranţă va conduce la o rată scăzută a braconajului şi la

reducerea imaginii negative a lupului.

Gardurile electrice

Gardul electric reprezintă soluţia cea mai viabilă pentru controlul animalelor domestice şi pentru

gestionarea eficientă a păşunilor. De asemenea poate reprezenta un sistem eficient de protecţie

împotriva atacurilor animalelor sălbatice (urşi, lupi). Utilizarea unui gard electrificat este

benefică pentru fiecare tip de activitate agricolă şi de creştere a animalelor domestice în zonele în

care lupii produc pagube. Gardurile electrice sunt utilizate cu succes în multe ţări ca mijloc de

prevenire a pierderilor cauzate de către carnivorele mari. Acestea acţionează ca o barieră în faţa

animalelor sălbatice prin reţeaua de fire electrice care stochează şi descarcă impulsuri de înaltă

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

8 | P a g i n a

tensiune printr-un şoc electric de 8.000 – 10.000 V, neletal, determinând prădătorii să se retragă

imediat. Un astfel de sistem folosit în jurul stânei sau în jurul păşunii folosite de către crescătorii

de animale pentru păşunatul animalelor poate reduce la minim pierderile suferite din cauza

lupilor.

Un gard electrificat este foarte uşor şi rapid de instalat, necesitând cunoştinţe minime. Se

montează cu uşurinţă şi în zonele cele mai izolate precum zone montane inaccesibile, fără linii de

electricitate, necesitând o singură baterie sau acumulator de 12 V pentru funcţionare.

Această metodă de prevenire a pagubelor în trecut necesita o investiţie considerabilă, mai ales în

cazul în care suprafaţa de apărat era mare. În momentul de faţă materialele necesare construirii

unui sistem sunt larg răspândite, fapt ce a permis scăderea costurilor de achiziţie a gardurilor gata

făcute. Proprietarii trebuie numai să aleagă dimensiunea sistemului pe care doresc să îl instaleze

la stâna sau ferma cu animale domestice pe care o deţin. În ziele noastre costul unui sistem

începe de la 120 €, ajungând până la 2000 € în cazul sistemelor proiectate special la comandă cu

module de avertizare, de exemplu.

La fermele de creştere a animalelor sau la stânele unde sunt prezente şi carnivore mari pierderile

de animale pot ajunge la un număr destul de mare, ale căror costuri depăşeşte cu mult preţul unui

gard electric complet. În anul 2015 pierderile medii la stânele unde lupii au provocat pagube

depăşesc 2000 RON, reprezentând echivalentul costurilor a trei garduri electrice. Totodată

trebuie ţinut cont de faptul că un astfel de sistem de protecţie poate funcţiona mulţi ani dacă este

menţinut corespunzător. De aceea investiţia va fi profitabilă, probabil, pentru o persoană care

deţine multe animale sau care este responsabilă de o turmă pentru o perioadă mai lungă.

Principiul de funcționare a gardului electric

Un generator legat unei surse de energie disponibile trimite impulsuri electrice de-a lungul firelor

gardului. Un animal care atinge firele creează prin corpul său o cale pentru curentul electric spre

pământ şi înapoi spre generator pentru a încheia circuitul. Curentul electric (impulsul) sau şocul

emis de generator durează doar o milisecundă. Impulsurile sunt despărţite de 1-2-3 secunde. Un

gard electric este total nepericulos, de fapt sistemul este mult mai prietenos pentru animale decât

sârmă ghimpată care poate cauza rănirea animalelor care vin în contact cu aceasta.

Şocul resimţit este o combinaţie a voltajului din gard şi a timpului impulsului electric. Cu cât

este mai mare şocul primit de animal, cu atât mai lungă va fi amintirea acestui şoc. Principala

ţintă este aceea de a determina prădătorii să investigheze gardul într-o manieră lentă şi precaută

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

9 | P a g i n a

pentru a provoca primul şoc la nas. Puterea primului şoc va determina adesea comportamentul

animalului faţă de gard în viitor.

Un gard electric simplu este compus dintr-un generator de impulsuri, un mijloc de transport al

energiei, cel mai des folosit fiind sub forma unei sârme, compus din fire de nylon împletite cu

fire de oţel şi un sistem de împământare. La astea se adaugă obligatoriu, în funcţie de modelul

selectat, o sursă de energie care poate fi o baterie sau accumulator, în cazul în care nu există reţea

de energie electric, sau generatorul poate fi alimentat de la reţeaua de electricitate cu tensiunea

de 220 V. Pentru ca sistemul cu acumulator sa fie complet autonom se poate adăuga un panou

solar pentru a reîncărca energia pierdută din acumulator.

Generatorul trebuie, în primul rând să fie ales în funcţie de sursa de energie disponibilă. Astfel,

cele mai eficiente şi ieftine generatoare sunt cele alimentate de la o sursă de 220 V. Principala lor

valoare constă în faptul că, chiar şi în cazul scurtcircuitării sistemul, nu se va opri din

funcţionare. În lipsa unei surse de energie permanente se poate utiliza un generator de impulsuri,

alimentat de la acumulatori de 6, 9 sau 12 V, aceştia putând fi reîncărcaţi sau conectaţi la un

panou solar.

Firele gardului conduc curentul, formând un circuit care înconjoară perimetrul protejat. Con-

ductorii pot fi confecţionaţi din fire textile împletite cu elemente din sârmă de oţel, benzi cu fire

metalice sau fire din aluminiu sau metale galvanizate. Cu cât rezistenţa conductorului este mai

mică cu atât este mai eficient condus curentul electric, pierderea fiind minimă chiar şi pe

distanţe mai mari. Conductorii trebuiesc testaţi şi aleşi şi în funcţie de rezistenţă la rupere. Un

gard electric împotriva lupilor trebuie să fie confecţionat din fire cu rezistenţă mare la rupere.

Împământarea este esenţială pentru buna funcţionare a gardului electric. Generatorul are nevoie

de un sistem de împământare pentru a putea completa circuitul şi pentru a-i da animalului un şoc

puternic. Pe lângă vegetaţie, principala disfuncţie a gardului electric este legată de împământarea

defectoasă.

Izolatorii sunt piese confecţionate din material izolant (dielectric) şi au diferite forme şi mărimi,

adaptate unor modele diferite de prindere pe structuri din metal sau lemn. Când se folosesc stâlpi

din lemn moale sau oţel, este nevoie de izolatori pentru a preveni pierderile de energie din firele

gardului electric. Izolarea necorăspunzătoare a firelor componente al gardul electric, duc foarte

rapid la descărcarea bateriei care alimentează generatorul de impulsuri.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

10 | P a g i n a

Instalarea unui gard electric

Montarea gardurilor electrice nu necesită cunoştinţe profunde. Este foarte important ca

proiectarea sistemului să fie corelată cu specia împotriva căreia se montează. Firele se plasează la

distanţe egale unele de altele, mai putin cele de la nivelul inferior care, în anumite cazuri, se pot

monta mai apropiate (15 cm între ele) distanţa între fire variind în funcţie de teren şi de specia de

prădător. În cazul lupilor, firele vor fi concentrate mai aproape de sol pentru a evita ca lupii să

poată săpa pe sub firele de jos. Când gardul se află pe o pantă, în partea din amonte firele se

montează la cel mai înalt nivel pentru a reduce posibilitatea ca animalul să sară înăuntru de pe

panta superioară. Stâlpii se fixează la o distanţă de 5-6 m, acest lucru depinzând de topografie,

acolo unde terenul este neregulat distanţa dintre stâlpi va fi mai mică pentru a se putea urmări

conturul solului cât mai bine posibil. Trebuie verificat întotdeauna spaţiul între fire pe aceşti

stâlpi. S-a observat că diferenţele de spaţii au fost imediat observate de către câinii de pază care

au putut să se strecoare înăuntru. Firele nu trebuie să atingă solul sau iarba pentru a evita

scurgerea de energie de-a lungul firelor.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

11 | P a g i n a

Înălţimea gardului trebuie calculată cu precizie pentru fiecare specie care ar putea încerca să

pătrundă deasupra gardului. În cazul lupilor înălţimea minimă a fost calculată la 1.6 – 1.7 m

(SLOWolf). Pentru a mări siguranţa oferită de gard, se poate opta pentru adăugarea unui gard

suplimentar în faţa primului pentru a se lărgi întregul sistem, săritorul ezitând astfel să treacă pe

deasupra lui. Gardul nu va opri un animal de talie mare care aleargă spre el fără să-l vadă. Mai

mult, majoritatea contactelor cu gardul electric se produc noaptea. De aceea, gardul trebuie să fie

vizibil şi în timp de noapte, recomandată fiind montarea unui fir alb în partea superioară a

gardului.

Pentru ca sistemul să funcţioneze corespunzător zi de zi, este nevoie de verificarea periodică a

gar- dului electric. Cu cât mai des este verificat, cu atât mai scăzută este posibilitatea apariţiei

unor defecţiuni care ar putea opri buna funcţionare a gardului, moment care poate să fie speculat

de prădători. De verificat sunt conexiunile şi îmbinările firelor conductoare.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

12 | P a g i n a

În cazul secetelor de lungă durată, trebuie verificat sistemul de împământare, deoarece lipsa

umezelii din sol duce la funcţionarea ineficientă a împământării. Dacă se observă acest fenomen,

trebuie umezit solul în jurul barei metalice de împământare. De asemenea, este foarte importantă

verificarea vegetaţiei sub firele conductoare. Aceasta va fi cosită ori de câte ori este nevoie

pentru a împiedica atingerea lor de firele conductoare.

Cainii ciobanesti de paza

Sunt câini de stână cu scop precis de protejare a şeptelului împotriva atacurilor carnivorelor.

Acest tip de câini au fost antrenaţi, menţinute exemplarele dorite şi înmulţite mai departe astfel

încât să corespundă scopului. În momentul de faţă, câinii de pază a şeptelului reprezintă cea mai

bună şi mai cunoscută metodă de protecţie deoarece sunt cei mai eficienţi împotriva atacurilor

lupilor şi urşilor, fiind utilizată în multe ţări unde există obiceiul de creştere tradiţională a

animalelor.

Cainii ciobanesti de paza a septelului sunt câini de talie medie spre mare, acest aspect fiind de

ajutor în confruntările directe cu lupii sau urşii. De obicei sunt calmi și petrec o mare parte din

timpul zilei moțăind. Pot fi lăsaţi nesupravegheaţi împreună cu turma și lucrează independent de

ciobani. Un câine ciobănesc de pază bun va sta întotdeauna împreună cu turma de animale

domestice pe care o însoţeşte în deplasările ei zilnice pe păşune şi la stână şi nu va ataca sau

fugări animalele din turmă. Observaţi de la distanță, sunt adesea aproape imposibil de distins de

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

13 | P a g i n a

turmele pe care le au în pază. Oile acceptă prezența lor după o perioadă scurtă de timp. În ciuda

comportamentului lor, în mod normal calm, toate rasele de câini ciobăneşti de pază a şeptelului

sunt feroce atunci când sunt provocate și sunt precauţi faţă de intruși, atât animale și oameni.

Trebuie făcută diferenţa între câinii ciobăneşti de pază şi câinii de turmă, deoarece câinii din

prima categorie nu conduc sau îndrumă turma. În schimb câinele de turmă prezintă caracteristici

opuse faţă de cel de pază, fiind în general de talie mică, ascultând comenzile ciobanului, strunind

turma prin fugărire, lătraturi şi muşcături.

Caine de paza a septelului din rasa Ciobanesc Carpatin

Un câine ciobănesc de pază a şeptelului, în general, stă împreună cu turma avută în grijă fără a

răni animalele şi îndepărtează în mod agresiv prădătorii. Aceşti câini aleg să rămână lângă turmă

deoarece au fost crescuţi de mici împreună cu aceasta, raportându-se la animalele avute în grijă şi

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

14 | P a g i n a

la stăpâni ca parte din familie. Contrar câinilor de turmă care nu sunt însoţitori permanenţi,

despre câinele ciobănesc de pază se poate spune că este un membru al turmei cu normă întreagă.

Cu toate că protecţia şeptelului asigurată de câini ciobănești tradiționali este deosebit de

eficientă, în Romania nu are efecte majore în zonele populate de lupi din cauza faptului că

puţini crescători de animale deţin rase de câini ciobăneşti adaptate protecţiei împotriva

carnivorelor mari (în special lupi, urşi).

Soluția optimă pentru prevenirea pagubelor produse de lupi crescătorilor de animale din arealul

proiectului a fost înființarea unui centru (canisă) care să achiziționeze exemplare mature şi pui şi

să distribuie, în cadrul unei rețele de crescători de animale, câte o pereche de pui crescuți până la

o vârstă care va permite integrarea în cadrul stânelor/fermelor.

Această acţiune presupune o serie de paşi şi anume:

1) construirea unor spaţii necesare creşterii, înmulţirii şi educării temporare a câinilor ciobăneşti

de pază;

2) achiziţionarea exemplarelor adulte dintr-o rasă de câini ciobăneşti tradiţionali şi realizarea

unor cuiburi în vederea donării puilor;

3) donarea puilor către stâne/ferme selectate în funcţie de numărul atacurilor carnivorelor mari,

care prezintă disponibilitate de a colabora in proiectul WOLFLIFE şi seriozitate privind creşterea

şi modalitatea de a trata animalele domestice;

4) crearea unei reţele a deţinătorilor de căini ciobăneşti de pază a şeptelului care să asigure

necesarul de câini la nivelul întregului areal al proiectului.

• comporamentul necesar pentru asigurarea pazei şi protecţiei şeptelului

Un câine de pază ideal trebuie să fie inteligent, ataşat de şeptel, în alertă atunci când este cazul,

să prezinte încredere şi să manifeste o atitudine protectivă faţă de animalele avute în pază şi de

stăpânii acestora. Se va confrunta în mod agresiv cu intruşii dar va fi grijuliu cu oile sau alte

animale din şeptel şi nu le va răni.

Când vorbim despre comportamentul câinilor ciobăneşti româneşti carpatini, latura protectivă

de care dau dovadă şi care reprezintă una dintre caracteristicile de bază pentru paza şi protecţia

şeptelului se manifestă într-un mod instinctiv, fiind necesar doar puţin antrenament pentru

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

15 | P a g i n a

corectarea în timp a comportamentului nedorit. Baza acestui comportament protectiv îl reprezintă

abilitatea câinelui de a reacţiona în situaţii care nu ţin de rutina zilnică, rezultatul fiind alegerea

reacţiei (lătratul) faţă de situaţia neprevăzută sau alegerea altei reacţii. Acest comportament este

observant la pui care, în astfel de situaţii aleg să înfrunte noua problemă lătrând şi alergând către

pericol cu coada ridicată. Ca adult, un astfel de câine va lătra şi va alerga către prădători fără,

însă, să aibă contact vizual cu aceştia şi se va poziţiona între turmă şi prădători care, deobicei,

evită câinii cu un astfel de comportament sau la care atenţia este mutată acum de la animalul

pradă la câinele de pază şi protecţie. Distanţa câinelui faţă de prădători se micşorează pe măsură

ce acesta se maturizează.

Un alt tip de comportament necesar în cazul rasei CRC este abiliatea de a se ataşa de şeptel.

Faptul că urmează turma în perioada de păstorit, doarme şi îşi petrece în întregime timpul lângă

aceasta reprezintă dovada ataşamentului înnăscut al carpatinilor faţă de alte animale avute în

grijă. Perioada critică pentru ataşamentul social este în jurul vârstei de 3 – 12 săptămâni. Câinii

comunitari sau cei aparţinând stânelor care petrec mult timp hoinărind este dovedit că sunt

responsabili pentru daune aduse atât faunei sălbatice cât şi şeptelului, de aceea, prin lege este

permisă împuşcarea acestora. Câinii de stână care hoinăresc sunt mai predispuşi a fi împuşcaţi

sau a se pierde. De aceea, faptul că un câine prezintă ataşament faţă de şeptel înlătură astfel de

probleme, fiind o caracteristică comportamentală dorită de către deţinătorii de câini ciobăneşti de

pază.

Absenţa comportamentului de prădător, specific rasei CRC indică nivelul de loialitate a câinilor.

Este ceea ce îi permite câinelui să poată rămâne singur cu celelalte animale domestic. Un câine

loial nu întrerupe activităţile turmei şi nu provoacă răni.

• comportament nedorit

Anumite tipuri de comportament cum ar fi plimbări îndelungi cu îndepărtarea de lângă turmă

(hoinăritul), urmărirea faunei sălbatice, agresivitatea faţă de om, joaca în exces, trebuiesc

corectate din tip, nefiind specifice rasei CRC. Primele manifestări apar începând de la stadiul de

pui, când capătă autonomie de mişcare.

Între 6 luni şi un an, câinii sunt încă imaturi, jucându-se, de aici putând să apară probleme legate

de rănirea oilor, mai ales a mieilor, însă acest comportament nedorit poate fi corectat prin

comenzi ferme şi scuturarea cefei câinelui (aşa cum procedează şi părinţii puilor când sunt mici)

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

16 | P a g i n a

sau prin separarea temporară a exemplarului “jucăuş” de restul turmei prin legarea sau închiderea

într-un ţarc.

Urmărirea faunei sălbatice nu este des întâlnită la CRC, această rasă rămânând pe lângă turmă în

majoritatea timpului, însă, la exemplarele care au tendinţa de a se îndepărta mai mult timp,

trebuie să li se ataşeze jujeu având dimensiune şi poziţionare corecte (lungime 30 cm, diametru 4

cm, o brăţară metalică fixată la jumătatea lungimii sale, prinsă prin intermediul unui lanţ de

zgarda de la gâtul câinelui; lungimea lanţului se stabileşte în funcţie de talia câinelui astfel încât

jujeul să incomodeze deplasarea în alergare a câinelui)

Dacă se observă o tendinţă de agresivitate a câinelui faţă de om, care se poate sfârşi prin rănirea

celui din urmă, această situaţie trebuie evitată. Când turmele trec pe lângă aşezări umane, câinii

care prezintă manifestări agresive excessive, vor fi ţinuţi legaţi, iar daca atacă oamenii, atacul va

fi interrupt prin chemarea câinelui şi chiar prin pedepsirea acestuia.

• alegerea puilor

Părinţii trebuie să aibă caracteristicile necesare pentru a transmite puilor genele care să-I facă

utili în paza şeptelului, putându-se verifica eficienţa lor în teren. În general temperamentul unui

câine se poate observa începănd de la vârsta de 6 sau 8 săptămâni. Este indicată alegerea

exemplarelor care nu dau dovadă de timiditate şi care sunt în alertă, siguri pe ei. Lătratul trebuie

să fie o manifestare a agresivităţii sau suspiciunii, nu a fricii.

Nu există o diferenţă remarcabilă între mascul şi femelă, astfel că, la o selecţie, alegerea unui pui

în funcţie de sex este o preferinţă personală sau vine în completarea exemplarelor deja existente

la stână/fermă.

Din punct de verdere fizic trebuie să fie robuşti, să aibă o bună condiţie fizică şi să nu sufere de

defecte genetice precum displazie de şold sau muşcătură slabă.

Sisteme de îndepărtare vizuale, acustice şi olfactive

Îndepărtarea prădătorilor de anumite zone în care sunt atraşi datorită existenţei ofertei trofice

poate fi realizată şi prin utilizarea unor echipamente care prin zgomotul sau mişcarea liberă în

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

17 | P a g i n a

vânt pot speria indivizii neobişnuiţi cu prezenţa acestora. Înzestrarea cu astfel de sisteme de

protecţie a culturilor agricole şi livezilor este utilizată în mod tradiţional în zonele populate de

urşi, ţăranii folosind o multitudine de improvizaţii (sticle de plastic, cutii de conserve, cârpe,

sperietori din paie şi materiale textile, bucăţi de folie, pungi de plastic, etc.) agăţate pe garduri de

lemn sau pe sârme metalice. Aceste improvizaţii nu sunt însă întotdeauna eficiente din cauza

lipsei de consecvenţă sau a utilizării necorespunzătoare. Aceste metode ad-hoc însă pot da

rezultate satisfăcătoare dacă sunt folosite în combinaţie cu gardurile electrice.

Sisteme vizuale - Șnururi cu stegulețe

Cel mai frecvent sunt utilizate şnururi cu steguleţe care sunt confecţionate din sfoară subţire şi

rezistentă cu lungime de 50-100 m. Pe o sfoară bine întinsă între doi suporţi de lemn sau metal,

se cos din maxim 40 în 40 centimetri benzi înguste, textile de culoare roşu aprins. Benzile trebuie

să fie suficient de lungi pentru a atârna aproape de sol (dimensiunile recomandate sunt 10x60

cm).

Şnururile astfel confecţionate se rulează pe un tambur de lemn, fiind utilizate în funcţie de

necesităţi pentru protecţia fermelor sau a stânelor. În unele cazuri, între steguleţe pot fi inserate

baloane colorate care, pe lângă efectul vizual, produc zgomote puternice dacă sunt sparte de vânt

sau de prădători în încercarea de căţărare pe gard.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

18 | P a g i n a

Metoda este foarte ieftină, mobilă şi se instalează foarte rapid, putând fi întinse şi strânse foarte

rapid. Trebuie avut în vedere că aceste şnururi trebuie să fie suficient de lungi ca să poată fi

întinse în jurul stânei, fără a lăsa breşe care ar facilita accesul prădătorilor.

Sisteme mixte – optice – acustice, olfactive

Acest sistem constă din benzi de aluminiu curbate de o parte şi de alta, în aşa fel încât să se

arcuiască în interior. Fiecare bandă va reflecta lumina de la lună sau de la soare, iar sub acţiunea

vântului, acestea se lovesc între ele generând zgomote destul de puternice. Banda din aluminiu

este îndoită astfel încât să se creeze un suport pentru lipirea unei bucăţi din pâslă impregnată cu

substanţe repelente. În acest fel pâsla poate emana mirosul repelent în timp ce este protejată de

ploaie. Sistemul are un efect optic, acustic şi olfactiv de descurajare a prădătorilor, atunci când

fiecare dintre cele patru benzi de aluminiu curbate de o parte şi de alta, la o mică adiere de vânt,

vor genera un zgomot strident sau reflectă lumina lunii. Pentru a creşte efectul optic, benzile

tratate de aluminiu trebuie montate la nivelul ochilor animalelor la intervale de maxim 2 metri.

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

19 | P a g i n a

Măsurile de reducere a conflictelor ar trebui să urmeze calea firească construită pe ierarhizarea

intervenţiilor după cum urmează:

Faza 1: Managementul preventiv – având cel mai important rol. În orice zonă predispusă

la apariţia pagubelor, managementul preventiv ar trebui să fie o prioritate, iar eforturile ar trebui

coordonate în acest sens. Implementarea metodelor moderne de protecţie, eliminarea

atractanţilor, respectarea unor reguli de gospodărire a şeptelului sunt măsuri ce definesc

managementul preventiv.

Faza 2: Managementul aversiv – necesar pentru a limita manifestarea comporta¬mentului

de prădare sau condiţionare faţă de mâncare. Managementul aversiv, este indicat a fi

implementat după apariţia primelor incidente, necesitând o bună evaluare a contextului în care a

avut loc prădarea.

Faza 3: Managementul reactiv - În cazul lupului acţiunea practicată ar fi limitată la

scoaterea definitivă din populaţie, respectiv uciderea individului problemă deoarece relocarea

animalelor nu este o măsură fezabilă în condiţiile ţării noastre. Pe de o parte marea majoritatea a

surselor bibliografice pun sub semnul întrebării chiar şi existenţa exemplarelor problemă la lup,

iar pe de altă parte este foarte greu de realizat tehnic eliminarea din efectiv a unui anumit

exemplar, aşa că cotele de intervenţie aprobate în ţara noastră pe baza derogărilor de la statutul

de conservare sunt utilizate aproape în exclusiv pentru reducerea efectivului de lupi. Eficienţa

acestui mod este controversată, mai multe studii din străinătate au evidenţiat faptul că extragerea

exemplarelor poate să conducă la efect contrar prin spargerea haitelor mari în fragmente mici şi

creşterea numărului de pui din sezoanele următoare.

În politica agrară, aşa cum prevăd de altfel şi directivele UE, este foarte important şi necesar ca

utilizarea terenurilor şi activităţile în fiecare exploataţie agricolă, să se desfăşoare într-o manieră

compatibilă cu protejarea şi conservarea ecosistemelor naturale şi implicit a biodiversităţii. În

agricultură, este necesar să fie cunoscute şi respectate acele mijloace şi practici care asigură

conservarea biodiversităţii indiferent de aria desfăşurării activităţilor. Aceste mijloace şi practici

sunt, în mare parte, accesibile tuturor fermierilor şi agricultorilor şi sunt descrise sub denumirea

de "cod de practici". Acestea recomandă soluţii, măsuri şi metode utile posibil de aplicat de către

fermier şi producător agricol, pentru a proteja, atât resursele de mediu, cât şi beneficiile pe care

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

20 | P a g i n a

le-ar obţine dacă acestea ar fi respectate întocmai. Recomandările pentru gospodărirea şeptelului,

descrise în documentele oficiale, sunt axate pe următoarele aspecte:

• controlul păşunatului, al reţetelor de hrană, a zonelor de hrănire;

• controlul căilor de acces pentru animale în scopul evitării accidentelor şi rănirii

animalelor;

• planificarea rotaţiei zonelor de păscut, precum şi a locaţiilor mobile de hrănire

suplimentară şi de adăpare, corelată cu intensitatea păşunatului pentru

minimalizarea efectelor suprapăşunatului şi a distrugerii;

• controlul accesului şi a densităţii animalelor în vederea reducerii degradării

solului prin traficul animalelor şi vehiculelor, prin compactare;

• protejarea stării de calitate a solului;

• protecţia habitatelor şi a vieţii sălbatice;

În contextul în care se ştie că lupii au fost eradicaţi în marea majoritate a arealului lor istoric de

răspândire din caza conflictelor avute cu populaţia locală, în special crescătorii de animale

domestice, este evident că managementul adecvat a acestei specii protejate nu se poate face fără

aplicarea unor acţiuni de reducere a conflictelor. Formularea unor bune practici axat pe acest

aspect şi includerea lui în codul general are o importanţă deosebită atât pentru menţinerea sau

îmbunătăţirea statutului de conservare a specie lup dar şi pentru a îmbunătăți nivelul de acceptare

a speciei.

Recomandările pentru bunele practici, formulate în urma evaluării sistemelor tradiţionale de

creştere a animalelor domestice în habitatul natural a lupului sunt redate în capitolele următoare.

Recomandări pentru prevenirea pagubelor în timpul nopţii

• Amplasarea stânei:

- Stâna să fie amplasată cât mai departe de liziera pădurii

- Evitarea zonelor fără vizibilitate, cu arbuşti, văi, stâncării

- Evitarea traseelor cunoscute de deplasare a lupilor

• Ţarcul/coşarul cât mai aproape de locul unde doarme personalul, utilizarea colibelor

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

21 | P a g i n a

(verebeş) lângă locul de înnoptare a turmelor;

• Utilizarea gardului electric şi pentru prevenirea pagubelor, nu numai pentru ţinerea

animalelor grupate. Gardul trebuie să fie formată cu cel puţin 4 fire şi să aibă o înălțime

cel puţin de 1,50 m. Trebuie să fie întreţinută şi verificată şi reparată în mod

regulamentar.

• Utilizarea câinilor corespunzători care rămân la stână, nu pleacă în timpul nopţii, nu plecă

după lupi/urşi, nu atacă animalele domestice.

• Să ţinem căini de rase locale, căinii de rase moderne care nu au fost crescuţi la stână nu

previn, mai de grabă produc pagube!

• Trei câini buni fac mai mult decât treisprezece căini necorespunzători. Respectarea

legislaţiei privind numărul de câini, obligativitatea utilizării jujeului, a vaccinării şi

deparazitării periodice, a identificării prin microchip.

• Câinii au rolul de a avertiza personalul şi a ajuta la gonirea prădătorilor, de obicei nu fac

faţă fără prezenţa stăpânului.

• Păstrarea ordinii şi curăţeniei la stână şi în jurul acestuia, îndepărtarea carcaselor,

resturilor, leşurilor, care ar putea fi o sursă de atracţie pentru prădători este o obligaţie

impusă şi de legislaţia sanitar veterinară;

Recomandări pentru păşunat

• Respectarea interdicţiei păşunatului în timp de noapte; păşunatului în incinta fondului

forestier;

• Animalele nu se lasă nesupravegheate pe păşune nici în cazul păşunilor îngrădite cu gard

normal sau gard electric;

• Evitarea zonelor fără vizibilitate, cu arbuşti, văi, stâncării;

• Utilizarea câinilor corespunzători, care stau permanent cu turma;

• Atenţie deosebită în primele şi ultimele ore de păşunat;

• Atenţie deosebită în timp de ceaţă, ploaie.

• Adăpatul în locurile sigure, stabilirea din timp a rutelor ideale spre locurile de adăpat, de

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

22 | P a g i n a

preferinţă în colaborare cu reprezentantul gestionarului fondului cinegetic;

• Animalele bolnave, șchioape, animalele care urmează să fete se lasă la stână în locuri

sigure;

• Se va face tot posibilul pentru a recupera animalelor pierdute înainte de lăsarea serii.

Pentru a preveni accidentele grave, uneori fatale, nu se va apropia de cadavrul animalelor

ucise de lupi, mai ales dacă zona este cu vizibilitate redusă şi nu se poate fi sigur că hoitul

nu este găsit şi protejat de urs;

Recomandări pentru ferme, microferme, gospodării locale

• Să nu neglijăm necesitatea prevenirii pagubelor prin următoarele motive:

- lupii nu intră în sat!

- nu au avut loc niciodată pagube in această zonă!

- pentru câteva nopţi pot să le las oile în acest ţarc improvizat

• Gard, căini, pază cu oamenii!

• Grafic de distribuţie a pagubelor pe luni. Număr mare a pagubelor produse în afara

sezonului de vărat

• Surplus killing - aproape în exclusivitate primăvara şi toamna!

Recomandări pentru administraţii locale - regulamentele/contractele de păşunat

• Regulamentul de păşunat corespunzător

• Verificarea respectării clauzelor contractului de păşunat

• Instruirea persoanei care este numit să participe în comisia de evaluare a pagubelor

• Contract cu firma specializată pentru distrugerea cadavrelor

_____________________________________________________________WOLFLIFE 13 NAT/RO 000205

23 | P a g i n a

Bibli ografie Batty, M., (2003). "Sistemul agropastoral din Munţii Vrancei - Gestiunea comunitară a unui peisaj montan" lucrare susţinută în vederea obţinerea Diplomei de Licenţă - Université Paris-Sorbonne (Paris IV) Institutul Naţional de Statistică (2014). Efectivele de animale existente la 1 decembrie 2013, Comunicat de presă nr. 120/15.05.2014 Ordinul nr. 1234/2006 a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor privind aprobarea Codului de bune practici în fermă Pop, M., Chiriac, S., Gelu R. (2010). Raport privind pagubele produse de urs si implementarea sistemelor de protectie a culturilor, septelului si gospodariilor in judetele Vrancea, Covasna si Harghita, in anul anul 2010, Proiect LIFEURSUS Kecskes, A., Domokos, Cs., (2004). Carnivore şi oameni, Puplicaţia Grulului de lucru pentri carnivore din cadrul Asociaţiei "Grupul Milvus", Tg. Mureş Gazzola, A., Capitani, C., Mattioli, L., and Apollonio, M. (2008). Livestock damage and wolf presence. Journal of Zoology 274(3): 261-269. Kovarík, P., Kutal, M., Machar, I. (2014) Sheep and wolves: Is the occurrence of large predators a limitingfactor for sheep grazing in the Czech Carpathians?. Journal for Nature Conservation 22 (2014) 479–486. Rigg, R., (2004) The extent of predation on livestock by large carnivores in Slovakia and mitigating

carnivore-human conflict using livestock guarding dogs. Masters thesis. University of Aberdeen. 263 pp