Rasi, Humberto M. (2000). Worldviews, contemporary culture, and Adventist thought.

Silver Springs, MD: Institute for Christian Teaching.

Fiecare fiinţă umană matură are o concepţie despre lume şi viaţă, chiar dacă o

conştientizează sau nu, concepţie pe care se bazează înţelegerea propriei existenţe, luarea deciziilor,

stabilirea priorităţilor. O cosmoviziune reprezintă o perspectivă globală asupra lumii şi a vieţii care

caracterizează persoane sau culturi şi răspunde la următoarele patru întrebări fundamentale: Cine sunt

eu? Unde mă aflu? Ce este greşit? Care este soluţia? O cosmoviziune are următoarele caracteristici:

este pre-filozofică, poate fi exprimată sub forma unei naraţiuni şi este normativă.

Teismul, panteismul şi naturalismul sunt trei cosmoviziuni majore din cultura noastră.

Teismul afirmă existenţa unui Dumnezeu personal care a creat, susţine şi guvernează universul şi care

este o sursă de dreptate şi dragoste. Panteismul identifică divinitatea cu forţele naturii, tot ce există este

de natură divină. Panteismul şterge distincţia dintre Creator şi creaţie, dintre bun şi rău. Naturalismul

explică existenţa în termeni de forţe fizice, legi şi procese.

Cosmoviziunea biblică, elaborată de Ellen White sub conceptul de marea controversă,

prezintă următoarele evenimente cheie cu impact pentru existenţa umană: creaţiunea din cer, revolta

din cer, crearea Pământului, căderea în păcat, răscumpărarea, a doua venire şi încheierea marii lupte.

Secularismul şi neopanteismul, derivate din naturalism, respectiv panteism, sunt două ideologii

concurente cosmoviziunii biblice. Secularismul consideră că tot ce există este cauzat de un fenomen

natural, fiinţele umane îşi pot crea propriul destin, relativizează valorile şi consideră moartea ca

sfârşitul tuturor lucrurilor. Neopanteismul, cunscut şi sub denumirea de New Age, reprezintă o

întoarcere la mister şi transcedental, ca o reacţie la impactul secularismului asupra culturii moderne. În

ultimii 20 de ani postmodernismul s-a născut ca ultimă expresie a naturalismului sau a cosmoviziunii

seculare. Ca o reacţie la modernism, aduce o relativizare a realităţii, a adevărului şi a valorilor,

apropiindu-se astfel de viziunea neopanteistă.

Punctul central al acestui articol este că fiecare om deţine o cosmoviziune, conştientă sau

nu, care îi influenţează convingerile, valorile şi conduita. Aceasta are implicaţii atât pentru mine ca

persoană, cât şi în calitate de profesor. Ca individ, este necesară conştientizarea propriei concepţii

despre lume şi viaţă. Atunci când faptele nu sunt în concordanţă cu ceea ce pretindem că credem, o

reevaluare a convingerilor de bază ne va conduce la conştientizarea unor prezumţii conform cărora

acţionăm. Gândirea şi acţiunea sunt strâns legate una de cealaltă şi este necesară o schimbare de

paradigmă înainte de a ne schimba conduita. Ca profesor consider că înţelegerea a ceea ce stă la baza

comportamentului unui elev va contribui la o mai bună cunoaştere a acestuia.

Fiecare cosmoviziune conturează o filozofie particulară care determină finalităţile

educaţionale, managementul instituţiei de învăţământ, selectarea personalului, elaborarea

curriculumului, aşezarea campusului, politicile interne, metodele de disciplină. În calitate de creştini

adventişti de ziua a şaptea cred că nu ne putem fundamenta predarea decât pe valorile pe care Biblia ni

le oferă, ca revelaţie specială a lui Dumnezeu. Biblia ne oferă răspuns la principalele întrebări ale unei

cosmoviziuni şi prezintă cadrul unei filozofii de educaţie creştină.

Articolul de faţă prezintă principalele cosmoviziuni la care oamenii aderă în zilele noastre.

Este importantă înţelegerea cosmoviziunilor existente, în primul rând pentru a conştientiza propria

perspectivă asupra lumii şi a vieţii, apoi pentru a înţelege mai bine conduita celor de lângă noi şi

evenimentele care se petrec în jurul nostru, şi nu în ultimul rând pentru a conştientiza influenţa acestora

asupra politicilor şi practicilor educaţionale.