1

RAPORT DE PRACTICĂ

MINISTERU APARARII NATIONALE

LABORATORUL DE PSIHOLOGIE

RAPORT DE PRACTICA

ÎNDRUMĂTOR: LEONARD VOLOSIN

Student în practică: Dima Paula Alina

AN 1 SERIA 1 GRUPA 2

Bucureşti

2011

2

Cuprins

Informatii generale cu privire la rolul institutiei, legislatia...............................................3;

Descrierea populatiei tintă a institutiei................................................................. 4;

Descrierea obiectivelor stabilite si atinse in cadrul stagiului de practica.............. 4;

Descrierea metodologiei de lucru folosite............................................................ 5;

Concluziile activitatilor desfasurate......................................................................7

Sugestii..............................................................7

1. Bibliografie.................................................................................................8

2. Anexe.........................................................................................................8

3

Informatii generale cu privire la rolul institutiei

În perioada 25 martie– 15 aprilie 2011 am efectuat practică de specialitate în cadrul institutiei M.A.P.N, unde am fost îndrumată de domnul Leonard Volosin

Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, prin care este condusă activitatea în domeniul apărării naţionale, potrivit prevederilor legii şi strategiei de securitate naţională, pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.

Ministerul Apărării Naţionale răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare a prevederilor Constituţiei, a celorlalte acte normative în vigoare, a hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, în domeniul său de activitate.

In timpul practicii am am fost informati de modalitatile prin care putem evalua psihologic soldatii, locotenentii, generalii etc .Am fost indrumati catre intelegerea diferentelor dintre persoanele asupra carora aplicam testele si de asemenea ni s-au adus la cunostinta posibilele dificultati pe care le-ar putea intampina subiectii in incercarea de a intelege sarcina, precum si in exprimarea adevaratelor emotii.In plus, timpul limitat pentru realizarea sarcinilor pot reprezenta un factor de stres pentru subiecti in momentele respective.

Legislatia

Legislaţia pe care se bazează acest laborator de psihologie este:

Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi

completările ulterioare.

Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Legea nr.384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari,

cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr.346/2006 din 21.07.2006, Publicat în Monitorul

Oficial,privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării.Această lege

cuporinde capitolele:

4

1. Dispoziţii generale.

2. Atributiile si responsabilitatile Ministerului Apararii.

3. Organizarea si functionarea structurilor central.

4. Domenii de responsabilitate ale structurilor central.

5. Structura de forte a armatei.

6. Conducerea Ministerului Apararii.

7. Personalul Ministerului Apararii.

Populatia tinta

Aceasta este reprezentata de o anumita categorie sociala specifica Ministerului

Apararii Nationale din care fac parte soldatii, locotenentii, militarii si alte

persoane cu statut in cadrul institutiei. Sunt anumite cerinte ce trebuie indeplinite

de persoanele care vor sa faca parte din aceasta institutie, iar cele mai

importante sunt posedarea unor abilitati fizice peste medie, intelectuale,

dobandirea unui echilibru psihologic, precum si rezistenta indelungata la factori

de stes..

Persoanele care au anumite aspecte negative cum ar fi, nervozitatea crescuta, un ritm lent de gandire si reactie, vicii precum consumul de alcol, exagerat(alcoolismul), nu sunt acceptate, deoarece sunt considerate ca nefiind suficient de capabile pentru a-si indeplini misiunile in cadrul acestei institutii..

Descrierea obiectivelor

Principalele obiective ale activităţii de relaţii publice în armată sunt:a) consilierea comandanţilor/şefilor în domeniul comunicării;b) menţinerea unei imagini veridice a instituţiei militare;c) informarea întregului personal al armatei şi a celui în rezervă şi în retragere, cu privire la deciziile politice, administrative, evoluţia instituţiei militare, alte aspecte privind apărarea şi securitatea naţională;d) asigurarea accesului la informaţiile de interes public;e) deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare dintre armată şi societate;

5

f) informarea mass-media străine cu privire la politica de apărare a ţării şi activităţile importante ale armatei, în vederea perceperii corecte a disponibilităţii şi eficacităţii participării româneşti la crearea şi menţinerea unui climat stabil de securitate în zona noastră geografică, la nivel european şi în alte zone ale lumii.

Descrierea metodologiei de lucru folosite

Au fost aplicate o serie de teste, testul ARM,testul PVM,testul RS(rezistenta la stres)

Testul ARM se administreaza individual sau colectiv si are durata de 15 min.

Testeaza:

concentrrea atentiei in activitatile cu ritm impus si camp de observatie dinamic,

viteza de perceptie;

controlul reactiilor,

adaptare la test; vedere periferica.

Testul PVM (test de percepţie vizuală a mişcării) se administrează

individual/colectiv.Durata 10-15 minute.

Urmăreşte:aprecierea vitezei şi distanţei,promptitudinea reacţiilor,tendinţa

de aproximare şi de întârziere amânare.Testul cuprinde trei probe cu trei probe

de situaţie:

1. Un reper fix.

2. Ambele repere se deplasează cu viteză egală.

3. Ambele repere se deplasează din direcţii opuse cu viteză diferită.

Afişarea rezultatelor:-indicatorul sintetic pe aprecierea perceperii vitezei de

miscare

Tendinta de:

Anticipare

Amânare.

Testu CMR (coordonare motorie reactivitate)

6

Se adresează capacităţii de coordonare oculo-motorie oferind în acelaşi

timp informaţi asupra reactivităţii subiectului,echilibrului precum şi asupra

capacităţii de învăţatare motorie.

Modul de administrare individual.

Durata: aproximativ 30 minute.

Testeaza:

Coordonarea senzorio-motorie(ochi-mana-picior)

Rapiditatea ractiilor complexe si sincronizarea

Eficienta operationala a gandirii in situatii concrete

Mobilitatea generala(plasticitatea)

Echilibrul emotional (controlul reactiilor)

Testul pentru atenţia perceptivă:

Durează 10 minute

Există două pagini pe acest text,în care subiectul trebuie sa bifeze

figurile,care corespund celor trei figuri aflate în susul paginii,de la

stânga la dreapta

Studiază : memoria,labilitatea emotionala si atentia perceptiva.

Testul Praga:

Aceasta proba evaluează distributivitatea sau mobilitatea atenţiei. Pe

o planşă sunt înscrise într-un tabel o serie de numere, fiecare casuţă cuprinzînd

un numar de dimensiuni mari si unul de dimensiuni mai mici. Pe foaia de raspuns

sunt prezentate patru siruri de numere ; reprezentand numerele de dimensiuni

mari din tabel, in ordine aleatoare. Subiectul trebuie sa gaseasca numere din

foaia de raspuns pe plansa si de a nota alaturi numarul corespunzator de

dimensiune mica. Proba se administreaza cu un timp standard de 4 min pentru

fiecare coloana, cu 1 min de pauza intre trecerea de la o coloana la alta. In total

sarcina dureaza 16 min de lucru efectiv si 3 min de pauza, oferind si informatii

privind evolutia distributivitatii in timp si curba oboselii.

7

Testul RS – rezistenta la stres

Reprezinta o noua versiune a testului STROOP COLOR WORLD TEST adaptata

specificului solicitarilor senzorio motorii.

Este evidentiata, in principal capacitatea subiectului de a mentine un nivel de

performanta satisfacator in conditiile de stress.

Permitedeterminarea rapiditatii si exactitatii reactiilor la alegere

Ofera informatii privind stilul cognitive

Mod de administrare: individual

Durata: aproximativ 15 min

Concluziile activitatilor desfasurate

Aceste cateva intalniri mi-au fost utile deoarece am capatat experienta si

informatii legate de testarea psihologica a persoanelor din cadrul Ministerului

Apararii Nationale.Da asemenea ma bucur ca am aflat mai multe despre

dificultatile care pot interveni in momentul in care un candidat trebuie sa

indeplineasca sarcina ceruta de psiholog si cum putem sa contracara aceste

dificultatir.Apreciez timpul petrecut la practica drept o periopada in care am avut

multe de castigat si ma bucur cam-am putut implica impreuna cu colegii de grupa

in aceasta activitate.

Sugestii

De preferat sa se mareasca numarul de intalniri pentru ca studentii sa poata beneficia cat mai mult de pe urma acestora si sa poata sa isi formeze unele deprinderi necesare in evaluarea corecta psihologica a viitorilor candidati.

8

Bibliografie

Ghid de practica psihologica pentru studenti, Mihai Anitei, Mihaela Chraif. Editura Universitara, Bucuresti 2010

Anexe

9

STUDIU DE CAZ

STRESUL IN ORGANIZATIA MILITARAIMPLICATIILE STRESULUI CA FENOMEN PSIHOSOCIAL DEZORGANIZATOR IN

COMPORTAMENTUL PERSONALULUI MILITARDIN CADRUL UNITATII MILITARE 01838 BOBOC

Psiholog Clara NEACSU*

REZUMAT

In aceasta lucrare am dezbatut implicatiile stresului ca fenomen psihosocial dezorganizator in comportamentul personalului militar din cadrul Unitatii Militare 01838. Am incercat sa definesc conceptul de stres facind referire la lucrarile si autorii care au adus contributii esentiale asupra acestui concept. Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de intensa si relativ durabila a individului, confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.

Fiind un fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are in armata si, indeosebi pe campul de lupta, o importanta insemnata in influentarea negativa a moralului trupelor, in diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.

La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si subofiteri. S-au aplicat doua scale reprezentative privind evaluarea nivelului de stres si a rezistentei subiectilor la factorii stresanti.

In urma prelucrarii datelor se poate aprecia ca, pe ansamblu, nivelul de stres cumulat este in limite normale, iar unul din factorii generatori de stres este nesiguranta locului de munca; capacitatea de a rezista factorilor stresanti este normala.

10

I. NOTIUNI PRIVIND CONCEPTUL DE STRES PSIHIC

I. 1. Considerente teoreticeDe origine engleza, cuvintul stres circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa. in limba romana, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi ortografia sa fie adaptata, cu un singur "s" (stres).

In Anglia, in secolul al XVII-lea, stres insemna "stare de depresie in raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, intr-un sens mai general, adversitatea vietii".

Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).

In anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". in opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste stres nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc in fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta".

O alta figura marcanta a acestui secol este William James, care in anul 1884 pune Intrebarea "Ce este emotia ?", iar in 1890 isi publica "Tratatul de psihologie" si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata in psihologia cognitiva.

In anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, in lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres mai intii in sens fiziologic. In anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci cand mentioneaza rolul factorului emotional in evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta in fata unui pericol neasteptat, completand astfel teoria lui Darwin.

Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye. inca din vremea in care era student in medicina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentand toti aceleasi

11

simptome, insa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala.

Tot in anul 1936, descrie "sindromul general de adaptare" (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortico-suprarenalelor.

Selye introduce conceptul de stres propriu-zis in anii ’50, concept ce ocupa un loc important mai intii in medicina, apoi in psihiatrie. in conceptia lui Selye, stresul nu este decit o reactie biologica si generala, adica "o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel intr-un sistem biologic". El defineste stresul la inceput ca fiind o agresiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezentind un stresor.

Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de intensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.

Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce consecinte pe termen lung. In timp ce prea mult stres poate altera atat starea de sanatate a unui individ, cat si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-o stare de pericol prin ajustarea mecanismelor de coping.

Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii in natura si societate. Atat in cazul omului cat si al animalului, reactiile adaptative sunt in covarsitoarea lor majoritate invatate, dobandite. In faza de inceput a cercetarilor sale, H. Selye a fost tentat sa defineasca stresul ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocat de modul de functionare sau de leziuni. Preluand ideile lui Hipocrate care considera ca boala nu este numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea normala, Selye descopera mecanismele de adaptare a organismului la actiunea agentilor stresori, identificand astfel reactiile de aparare ale organismului, si anume sindromul general de adaptare.

12

Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:- Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa, etc.), cu vatamarea sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de contrasoc, in care apar fenomenele de aparare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico- limfatic, etc.). - Stadiul de rezistenta in care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace de aparare. - Stadiul de epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, cand, datorita prelungirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza.

Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire, pana la decesul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului, ci si de factori precum tipul de stresori, intensitatea si durata acestora.

J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta in urmatoarele conditii: solicitarile sunt atat de numeroase incat impiedica prelucrarea adecvata a informatiei, supraincarcarea traducandu-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelor; situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv pentru care subiectul se simte amenintat; in cazul in care subiectul este izolat, acesta resimtind restrangerea libertatii; cand subiectul este impiedicat sa- si desfasoare activitatea si are sentimentul de frustrare; cand presiunea grupului se exercita de asa natura incat trezeste teama de esec, de dezaprobare.

I. 2. Clasificarea stresuluiVariatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica in timp ca rezultat al familiarizarii sau, dimpotriva, al sensibilizarii cu unii agenti stresori.

Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia. O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita in acelasi mod de o persoana sau alta. Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou diversificat al formelor de stres. Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze

13

mai eficient. Un stresor ii capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le poate structura viata intr-un mod foarte interesant. Alte persoane nu se adapteaza tot atat de bine si acest fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o productivitate scazuta, ci si imbolnavirea, dereglarea homeostaziei. Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati, nu numai ca- si realizeaza sarcinile intr-un mod inadecvat, dar se pot chiar imbolnavi. Sau, o persoana incapabila sa suporte decesul partenerului, poate cadea in depresie, isi va neglija munca si va face lucruri ce ii pot periclita sanatatea, poate chiar viata.

Stresul poate avea efecte atat pozitive, cat si negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutand persoana sa abordeze situatiile ca pe niste provocari, intr-un mod mult mai eficient. in cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala, individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si musculatura incordata.

In functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care inceteaza odata cu disparitia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz in care agentul stresor se mentine o perioada indelungata de timp afectand starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita regularitate.

O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre specialisti, avandu-se in vedere natura agentilor stresori:

Stresul psihic: in care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de agenti stresori.

Stresul profesional: este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile).

Stresul preoperator si postoperator: are la baza caracterele stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si postoperator.

Stresul de subsolicitare: este determinat de modificarea caracterului anumitor activitati profesionale, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive,

14

monotone, carora subiectul nu le gaseste nici o justificare; chiar inactivitatea poate deveni sursa de stres.

Stresul de suprasolicitare: este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit si cu sarcini de mare diversitate.

Stresul situational: este cauzat de schimbari recente in modul de viata al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural.

II. STRESUL in ORGANIZATIA MILITARAFenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are in armata si, indeosebi pe campul de lupta, o importanta insemnata in influentarea negativa a moralului trupelor, in diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.

Situatiile generatoare de stres pot fi de natura fizica (zgomot, temperatura, spatiu limitat, incendii, cutremure), psihologica (teama, conflict, presiune), sociala (neadaptare, excludere sociala).

In general, orice stimul intern sau extern care depaseste sau scade sub un anumit prag poate constitui o sursa de stres, afectand conduita si activitatea psihica a unei persoane.

Pentru domeniul militar, recunoasterea operativa a prezentei stresului la cadrele militare are o importanta deosebita, constituie primul pas in controlul si stapanirea acestui fenomen, asigurandu-se indeplinirea misiunilor fara pierderea eficientei. Odata cu identificarea manifestarilor stresului se pot folosi, individual si colectiv, metode si tehnici de scadere a intensitatii lor, de limitare a efectelor negative generate de acest fenomen.

Statutul de militar se numara printre cele mai stresante profesii. Principalii factori stresori care pot aparea sunt: calitatea slaba a procesului pregatirii pentru lupta, gradul inalt de solicitare fizica si psihica a misiunilor, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, probleme nerezolvate in familie, stil de conducere inadecvat al comandantilor si sefilor, lupta si activitatile pe timp de noapte, precum si in conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte interioare intre simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale.

Stresul sever care include si stresul luptei, se identifica in propriul corp prin

15

urmatoarele manifestari: fizice (gura uscata, inghitire dificila, stare permanenta de oboseala, slab control al reactiilor motorii), mentale (amnezie pronuntata, putere scazuta de concentrare si atentie, dificultati in a relationa sistematic si logic), psihologice (anxietate ridicata, tensiune nervoasa de nivel sporit, autocontrol dificil al emotiilor, sentimente acute de frustrare, de culpabilitate, iritabilitate crescuta, toropeala si apatie, pesimism).

Cai si modalitati de instruire a militarilor in vederea depasirii stresului in activitatea militara:- desfasurarea unei intense si eficiente pregatiri militare generale si de specialitate, aceasta fiind principala cale de crestere a capacitatii adaptative si antistres a personalului;- realizarea la militari a unei foarte bune conditii fizice capabila sa le sustina eforturile aspre impuse de armata;- insusirea de catre militari a unor modalitati de depasire a stresului si efectuarea de antrenamente pentru dezvoltarea acestor tehnici;- stabilirea, indeosebi in timpul aplicatiilor tactice a unui raport optim intre efort, activitate si odihna;- repartizarea corecta, rationala a sarcinilor si misiunilor in raport cu gradul lor de dificultate si cu capacitatile oamenilor;- rezolvarea operativa si pozitiva a problemelor personale si de familie ale militarilor;- asigurarea functionalitatii optime a sistemului de informatii de jos in sus, de sus in jos si pe orizontala.

Ecuatia personala isi pune amprenta pe toate aspectele interactiunii individului cu ambianta: evaluarea situatiei stresante, reactivitatea particulara a subsistemelor psihofiziologice solicitate, vulnerabilitatea sau toleranta la stres.

METODE DE CONTROL AL STRESULUI DE LUPTA

Dintre metodele de control al stresului de lupta, in general, si al efectelor fenomenelor de teama, frica, panica individuala, oboseala, lipsa somnului, etc., in special pot fi enumerate: evaluarea reala a situatiilor de lupta; cunoasterea si informarea oportuna; conducerea sigura, competenta si hotarata; discutii cu militarii; constientizarea fenomenelor generate de solicitarile fizice si psihice; motivarea intrinseca si extrinseca pentru eliminarea sentimentului de teama; explicarea si comunicarea sentimentului de teama; autoanaliza, exteriorizarea motivelor de teama; climat psihosocial afectiv pozitiv; coeziune de grup; ocupatie, activitate permanenta; inlocuirea sau completarea cu efective dupa

16

sistemul "totul o data" (experienta australiana); asigurarea conditiilor minime de odihna, igiena, hrana, echipament; procedee si tehnici de psihoterapie; recreere, optimism, gandire pozitiva; medicamente.

Aceste metode sunt dintre cele mai utile si eficiente pe care le pot utiliza comandantii pentru rezolvarea si desfiintarea dilemelor "capcanei psihologice" care se manifesta sub forma stresului de lupta, cu cea mai mare intensitate in primele trei pana la cinci zile de la declansarea actiunilor de lupta.

Asistenta psihologica in lupta are la baza importante cercetari statistice care au evidentiat ca in primele 1-2 zile de lupta se inregistreaza urmatoarele pierderi: 20-25% din efectiv reprezinta morti, raniti si disparuti; 15-20% reprezinta pierderi de natura psihica.

Implicatia imediata priveste dimensionarea actiunilor militare ulterioare. A face dimensionarea actiunilor militare ulterioare pe un procent de 75-80% din efectivul initial este o grava eroare sau, mai degraba, o ignorare a realitatii. Statistic, se poate conta doar pe 60-65% din efectiv ca fiind apt pentru lupta, cu rezerva ca, dintre acestia, 15-20% sunt partial apti pentru lupta.

Din procentul de 20-25% afectati psihic, aproximativ jumatate pot fi cuprinsi intr-un tratament de scurta durata in apropierea frontului (experienta americana), ceilalti urmand sa fie tratati intr-o unitate special destinata in esalonul doi al fortelor proprii (experienta israeliana).

III. STUDIU DE CAZ

La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si subofiteri.

Lotul a fost ales prin metoda esantionare simpla aleatorie. Subiectii au fost alesi in mod uniform si cu o probabilitate practic identica pentru fiecare din personalul militar (ofiteri, subofiteri, maistri militari, militari angajati pe baza de contract).

Culegerea datelor s-a facut prin aplicarea a doua scale. Prima este compusa dintr- un numar de 8 intrebari reprezentative evaluarii nivelului de stres, iar cea de-a doua scala imaginata de psihologul T. S Langer este compusa din 22 de intrebari si enunturi cu ajutorul careia se poate evalua cat

17

de bine reuseste cineva sa raspunda factorilor stresanti (a se vedea anexa). S-a pornit de la premisa ca statutul de militar se numara printre cele mai stresante profesii; vom evidentia principalii factori stresori care pot aparea: calitatea slaba a procesului pregatirii pentru lupta, gradul inalt de solicitare fizica si psihica a misiunilor, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, probleme nerezolvate in familie, stil de conducere inadecvat al comandantilor si sefilor, lupta si activitatile pe timp de noapte, precum si in conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte interioare intre simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale, nesiguranta locului de munca. Ca obiectiv s-a avut in vedere evaluarea nivelului stresului si a capacitatii de rezistenta la stres. In urma aplicarii scalei de evaluare a stresului s-au obtinut urmatoarele rezultate:Solicitate sa-si evalueze propriul nivel de stres, cadrele militare au dat urmatoarele raspunsuri:Se iau in calcul raspunsurile afirmative, astfel:- "Va irita faptul ca trebuie sa asteptati la rand pentru rezolvarea unei probleme?" - 23% au raspuns afirmativ- "Va simtiti deprimat in viata dumneavoastra personala?" - 12% au raspuns afirmativ- "Va simtiti in nesiguranta la locul dumneavoastra de munca?" - 36% au raspuns afirmativ- "Mancati, consumati alcool sau fumati pentru a va potoli starea de neliniste?" - 34% au raspuns afirmativ- "Scopurile pe care le urmariti sunt imaginare?" - 10% au raspuns afirmativ- "Va simtiti prins intr-o capcana, atacat din toate partile?" - 1% au raspuns afirmativ- "Va zboara adesea gandurile aiurea?" - 20% au raspuns afirmativ- "Considerati ca sunteti predispus la accidente?" - 14% au raspuns afirmativ

18

19