RAPORT DE ACTIVITATE 2014 - fundatiacomunitaraiasi.ro · 7 CUM AM PETRECUT SCHIMBAREA TREZIREA...

1

RAPORT DE ACTIVITATE

2014

2

NE PROPUNEM SĂ ACTIVĂM SPIRITUL COMUNITAR ȘI SĂ STIMULĂM INIȚIATIVA LOCALĂ.Lucrăm cu companii și donatori individuali, împreună cu care investim pentru transformarea Iașului într-un oraș în care să fim mândri că locuim. De la înființare, din 2012, am oferit 442.000 lei sub formă de proiecte și burse de studiu.

Misiunea Fundației Comunitare Iași...................................................................Cuvântul Directorului Executiv............................................................................Cuvântul Preşedintelui Consiliului Director.........................................................Obiective generale: Iași, un oraș deștept............................................................Cum am petrecut schimbarea. Trezirea campionilor..........................................

Dezvoltare comunitară....................................................................................... Evenimente . Swimathon................................................................... Evenimente și rețele . Cercul de Donatori Iași................................... Rețele . Iași Business Angels............................................................

Mediu Urban....................................................................................................... Fonduri.............................................................................................. Fondul de revitalizare urbană „Turnul Nostru”................... Fondul Transgor Logistik...................................................

Educație............................................................................................................. Fonduri.............................................................................................. Fondul de Burse................................................................ Programe........................................................................................... Programul de mentorat..................................................... Clubul IQ Iași..................................................................... YouthBank Iași..................................................................

Pregătim viitorul.................................................................................................Lista proiectelor finanțate..................................................................................Raport financiar..................................................................................................Raportul auditorului...........................................................................................Echipa Fundației Comunitare Iași.......................................................................

34567

88

1422

28282834

404040

46465054

6061626466

CUPRINS

3

MISIUNEA FUNDAȚIEI COMUNITARE IAȘI

Sprijinim iniţiativa şi spiritul comunitar local, pentru construirea sustenabilă a unui viitor mai bun al Iaşului şi al întregii regiuni. Facem acest lucru oferind sprijin financiar şi tehnic pentru proiectele gândite de grupurile de iniţiativă şi de organizaţiile neguvernamentale din Iaşi. În același timp, facem posibilă dezvoltarea generațiilor viitore, oferind tinerilor burse de studiu pentru fructificarea oportunităţilor şcolare şi extraşcolare.

Administrând profesionist şi transparent donaţiile primite de la ieșeni, ne asigurăm că obiectivele donatorilor sunt atinse. Suntem orientați spre persoană și respectăm individualitatea. Oferim, astfel, ieșenilor, oportunităţi concrete de a participa la viața urbană, catalizând cele mai bune idei şi sprijinind programe de calitate.

Fundaţia Comunitară Iaşi îşi propune să devină un punct de reper pentru ieșenii conştienţi şi responsabili din punct de vedere social. Ei fac parte din procesul de schimbare socială și sunt promotorii acțiunilor sinergetice care aduc împreună mediul de afaceri, autorităţile şi societatea civilă, pentru a crea contextele dezvoltării umane în Iași.

În perioada 2012 - 2014 am finanţat implementarea a 83 de proiecte locale, în domenii precum democraţie şi participare publică, protecţia mediului, educaţie, incluziune socială, sănătate, cultură, artă sau sport. Am oferit 120 de burse pentru elevi cu performanţe şcolare şi extraşcolare deosebite. Am implicat 3.936 de donatori individuali şi 113 companii în programe pentru dezvoltarea comunităţii. Împreună am mobilizat 689.000 de lei, stimulând în mod eficient și pragmatic creșterea calității vieții urbane. Valoarea investiţiei în comunitate din această perioadă a fost de 442.000 de lei.

Suma reflectă puterea cetățenească a Iașului care este pregătit să-și creeze o viață colaborativă și variată.

4

CUVÂNTUL DIRECTORULUI EXECUTIV2014 a fost anul campionilor, al eroilor, al acelora dintre noi care au decis că vor mai mult pentru ei și pentru comunitatea în care trăiesc. A fost un an al depășirii propriilor bariere, al ieșirii din zona de confort și al reinventării personale. Spectatorii au devenit actori, donatorii – ambasadori și fundraiseri, iar suporterii au devenit inițiatori de proiecte comunitare.

Raportul de față vă prezintă câteva din poveștile celor care înseamnă de fapt Fundația Comunitară Iași. Oameni care prin

inițiative îndrăznețe construiesc, cărămidă cu cărămidă, Iașul pe care ni-l dorim cu toții.

Ne-a făcut plăcere să îi descoperim, să îi cunoaștem mai bine, să le fim alături în momentele cheie și să reprezentăm pentru ei un reper de constanță și normalitate. Pentru acest lucru, am vrea să le mulțumim donatorilor, sponsorilor și finanțatorilor care au crezut în viziunea noastră și au investit pentru realizarea ei!

Ciprian-Mihai PăiușDirector Executiv, Fundația Comunitară Iași

5

CUVÂNTUL PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DIRECTORAu existat multe abordări cu privire la dezvoltarea unei comunităţi. Când am descoperit conceptul de fundaţie comunitară, am ştiut imediat că trebuie să pun umărul la înfiinţarea uneia în laşi.

Pornind de la o cauză lansată în 2010, la iniţiativa lui Iulian Boia, împreună cu alţi patru tineri pasionaţi de laşi, am constituit un grup de iniţiativă cu scopul de a înfiinţa o Fundaţie Comunitară. După doi ani de eforturi în asimilarea conceptului, comunicarea lui către potenţiali donatori şi către comunitate, am reuşit să constituim fondul necesar naşterii de jure a Fundaţiei Comunitare laşi.

Acum, după trei ani de funcţionare, trebuie să mulţumesc colegilor din echipa executivă a fundaţiei care au făcut din FCI un etalon în ceea ce înseamnă filantropia comunitară. În acelaşi timp, am avut norocul să fiu coleg în Consiliul Director cu oameni excepţionali, iubitori de laşi, cu care am reuşit să punem bazele unei organizaţii care aduce ieşenii împreună.

Proiecte comunitare inovative, filantropi locali şi afaceri de succes, idei, abilităţi şi resurse care facilitează participarea şi comunicarea ieşenilor. Toate acestea se întâlnesc cu scopul de a îmbunătăţi viaţa şi de a transforma oraşul într-un loc în care ne este drag să trăim.

Pentru că oraşul acesta este unic. Dacă te-ai născut aici, ai trăit vreodată aici, ai fost educat aici, ai muncit aici sau ai venit aici să te distrezi şi ai rămas, ştii despre ce vorbesc. Fundaţia Comunitară laşi există pentru mai bine, pentru totdeauna.

Claudiu FloreaPreşedinte, Fundafia Comunitară laşi

6

IAȘI:UN ORAȘ DEȘTEPTNe propunem să transformăm Iașul într-un oraș smart, un oraș deștept. Orașele deștepte cresc pe măsură ce locuitorii lor devin din ce în ce mai interconectați și mai dinamici. Motorul lor de creștere este dezvoltarea umană. Orașul deștept oferă contexte și locuri care capitalizează creativitatea și inițiativa colaborativă. Are o rată scăzută de pierdere a creativității și a inteligenței urbane. Deoarece oamenii lui își dezvoltă spiritul de inițiativă, ajung spontan să lucreze împreună la proiecte personale care îmbunătățesc viața tuturor.

Orașele deștepte dirijează creșterea economică, comunitară, ecologică și calitatea vieții urbane printr-o gândire colectivă care privește spre viitor. Conștiința, flexibilitatea, sinergia, auto-determinarea și acțiunea strategică dau măsura în care locuitorii unui oraș trăiesc viitorul prin stilul de viață cotidian.

Privirea orientată spre viitor îi face să sesizeze realitatea posibilă, care încă nu s-a format, dar poate fi construită. La fel cum un sculptor simte în blocul de marmură opera de artă care va deveni, locuitorii orașelor deștepte

Obiective generale

intuiesc potențialul vieții urbane și folosesc resursele orașului pentru a crea realitatea pe care și-o doresc.

Statisticile arată că progresul economic în mediul urban se bazează pe cei „3 T”: tehnologie, talent și toleranță. Orașul deștept nu este numai un spațiu al locurilor de muncă, ci unul al stilurilor de viață. Astăzi, orașele progresiste sunt cele în care oamenii își doresc să trăiască. Prin stilurile de viață pe care le permit, orașele contemporane de succes atrag și păstrează persoanele creative. Aglomerări de oameni conștienți și imaginativi, atrag investitorii prin resursele umane pe care le oferă.

De aceea, ne propunem să stimulăm abilitățile transformative ale ieșenilor, oferindu-le contextul în care să exploreze în plan social gândirea creativă, orientată spre viitor. Pe măsură ce dezvoltăm societatea conștientă a Iașului, metabolizăm valorile culturale pe care se bazează orașele deștepte. Bunăvoința, universalismul, stimularea și auto-determinarea, alături de împlinire și hedonism sunt principalele valori dovedite

care asigură în mod sustenabil puterea unui oraș.

Acțiunile pe care le gândim au rolul de-a stabiliza în Iași stiluri de viață urbană întemeiate pe aceste valori. Fundația Comunitară Iași se concentrează asupra a trei direcții de acțiune: Mediu Urban, Dezvoltare Comunitară și Educație. Credem că în felul acesta, Iașul își va atinge potențialul și va crește organic în baza tradiției sale de oraș cultural.

7

CUM AM PETRECUT SCHIMBAREA TREZIREA CAMPIONILORFundaţia Comunitară este un mecanism eficient de împuternicire civică, iar nu o instanţă patronală. Nu se adresează ieşenilor ca unor copii, cărora să le spună ce trebuie să facă şi să gândească. Prin fondurile şi programele pe care le-am derulat de-a lungul celor trei ani, de când ne-am înfiinţat, am căutat să antrenăm ieşenii în activităţi în urma cărora să trăiască mai uniţi şi mai conștienţi.

Responsabilitatea socială individuală și corporativă, filantropia strategică, acțiunea directă și colaborativă intră treptat în normalitatea vieții ieșene de zi cu zi. După trei ani de activitate, vedem cum Iașul se apropie tot mai mult de ceea ce înseamnă un oraș deștept. Devine un oraş din ce în ce mai activ, cu oameni tot mai pregătiţi să creeze ei înșiși ceea ce le lipseşte. Credem că prin experienţa directă a evenimentelor şi a programelor de implicare civică, ieşenii au ajuns să fie tot mai deschişi către schimbare și tot mai dispuși să rezolve colaborativ problemele cu care ne confruntăm cu toţii.

Rezultatele schimbării sunt reflectate în

creșterea numărului celor care s-au implicat activ în dezvoltarea comunitară, dovedind responsabilitate socială, inițiativă individuală și deschidere colaborativă. Dacă în 2013, am putut finanţa 22 de proiecte propuse de grupuri de iniţiativă civică, în 2014, sprijinul comunităţii a făcut posibilă lansarea a 44 de proiecte.

Aceeaşi tendinţă spre implicarea directă o arată şi creşterea Fondului de Burse. Dacă în 2013, am putut susţine 33 de tineri, în 2014, ieşenii s-au mobilizat pentru a sprijini 64 de tineri care promit să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii urbane.

Sumele mobilizate de comunitate pentru a schimba în mai bine ritmul de viaţă al oraşului au înregistrat într-un an o creştere de 290%, de la 132.000, în 2013, la 383.000, în 2014.

Tot mai mulţi ieşeni aleg să devină din simpli locuitori ai oraşului, cetăţeni activi şi conştienţi de rolul pe care îl au în producerea schimbării sociale. Fundaţia Comunitară Iaşi vine în întâmpinarea nevoii lor de

auto-determinare. Oferă un evantai variat de instrumente prin care ieşenii să creeze orașul deștept care le permite să gândească și să acționeze privind către viitor.

8

LA RĂSCRUCE DE OAMENI CUM SĂ TRĂIEȘTI BINE ÎN NESIGURANȚĂ

Dezvoltare comunitară . Evenimente . Swimathon

Nu încerca s-o împăturești ca să încapă în cutia unei vieți confortabile. „Să am atitudine. Asta am învățat din toată viața mea. Fie că am doi lei în buzunar, fie că am 2000. Poate că e strategia mea de auto-protecție”, îți spune Gabriela. La 18 ani avea grijă de atelierul de tâmplărie al tatălui ei, în Suceava. Adesea în viața celor ca ea se află un zig-zag prin care nu ți-ai dori să treci. Ei au cubat lemn, au servit cafea în fast-food-uri și au vândut medicamente. Au fost manageri regionali pentru companii de comerț. Când au fost gata să-și cumpere o casă și să se oprească în cutia unei vieți rezonabile, au renunțat la tot.

Li s-au crestat cearcăne sub ochi neștiind când vor începe să-și plătească iarăși facturile. Știu cum arată viața petrecută în prima bancă, dar și cum se vede la tablă din ultimul rând. De aceea sunt empatici. De aceea nu le ghicești frica. Au învățat să acționeze în ciuda ei. Au învățat să nu aștepte să o ducă ei înșiși mai bine ca să dea altora o mână de ajutor. Ei trăiesc în prezent.

Cei care le sunt aproape le hrănesc la fiecare pas frica de ratare. „Când l-am cunoscut pe soțul meu, l-am întrebat ce vrea el de la viață. Claudiu mi-a răspuns că vrea să fie un om tot mai bun. Când a început să se implice în grupul de inițiativă care a înregistrat oficial Fundația Comunitară Iași, a apărut foarte multă presiune în jurul nostru. Era în preajma crizei și toți ne spuneau să lăsăm baltă «prostiile astea», să muncim ca să ne luăm o casă și să lăsăm voluntariatul în seama altora. «Când o să mor, o să știu că am lăsat ceva în urma mea», le-a zis Claudiu. Luptăm mereu cu presiunea pe care o pune societatea, care vrea să renunți la tine pentru niște beneficii materiale. Și da, nici până azi nu avem o casă a noastră.”

„Apar ca un șoc în viața oamenilor”, îți spune Gabriela Florea. În vara lui 2014 a înscris la Swimathon un proiect prin care școala Waldorf din Iași să practice ceea ce în pedagogia Waldorf se numește „mișcarea cu sens”. Își dorește ca la un moment dat să se dedice cu totul administrării unei școli Waldorf, ca această metodă să pătrundă în formarea a câtor mai mulți copii. „Asta m-ar împlini. De aici îmi vine energia”, îți zice Gabriela. E unul dintre cei mai eficienți fundraiseri pentru proiecte sociale.

9


Prima dată când a participat la Swimathon, Gabriela a strâns bani pentru Căsuța dintre Coline. E un proiect prin care ieșenii încearcă să ofere o copilărie normală copiilor din centrele de plasament. „Nu mi-a cerut nimeni să fac asta. Mi s-a părut foarte tare cauza și am sărit în barcă. Dacă m-ar fi întrebat cineva: «Crezi că ești în stare să faci fundraising?», probabil că aș fi spus «Nu.» Nu mai făcusem asta vreodată.”

Nu e umilă când te întreabă dacă vrei să donezi pentru un proiect social. „Eu nu cer milă. Am mereu demnitate când cer omului să dea bani pentru o cauză onestă. Îi cer să pună umărul pentru o viață mai bună. De ce mi-ar fi rușine? Dimpotrivă! Și sunt și foarte încăpățânată! Dacă mi-ai zis că îmi dai bani pentru un proiect, mă țin ca scaiul de tine până-ți respecți cuvântul. Ori mă susții, ori nu mă încurci.”

Din afară, Gabriela și oamenii ca ea par mereu a fi niște învingători. „Job-ul meu vine cu anumite beneficii, printre care și mașina de serviciu. Când schimb slujba, implicit schimb și mașina. Majoritatea oamenilor rămân uimiți când află că știu foarte bine ce înseamnă să nu ai bani să-ți plătești facturile la timp, sau ratele la bancă. «A, deci ești și tu un om normal, la fel ca noi!», îmi spun.” La răscrucea asta se află. Între cei care-i spun cât de mult greșește când se implică voluntar în proiecte care fac bine altora și cei care cred că se

implică în proiecte de felul acesta dintr-o aroganță burgheză.

„Am făcut click cu Fundația Comunitară la Swimathon”, își amintește Gabriela. „Până atunci nu m-am apropiat. Am văzut însă în Swimathon un mecanism extraordinar prin care poți să strângi bani pentru un proiect, într-o manieră foarte transparentă. Ca donator, primești chitanță, apoi ți se trimite un raport cu ce se întâmplă cu banii. Totul e la vedere și poți să ai încredere.” Trecuse un an de când fusese ambasador pentru Căsuța dintre Coline. Acum voia să facă ceva pentru școala Waldorf, unde învăța Mara, fiica ei. „Nu e despre înot, e despre cum să strângi bani pentru ceva de folos școlii. De ce anume are nevoie școala noastră?”, i-a întrebat pe cei din consiliul director. N-a primit un răspuns pe loc. A mers la ședințele asociației Waldorf și a vorbit iarăși despre Swimathon. Sigur că școala, care pe vremea aceea nu dispunea nici măcar de o clădire proprie, avea nevoie de o mulțime de lucruri. „La început oamenii se uitau la mine cu suspiciune.”

Cu suspiciune sunt priviți majoritatea celor care au inițiativă. „Dacă mă enervează ceva, e tendința asta a oamenilor de-a aștepta să apară lucrurile în viața lor. Dacă vrei să se întâmple ceva, atunci pune mâna și fă. Dacă vreau să deschid o școală Waldorf, mă interesez care sunt pașii pe care trebuie să-i urmez. Apoi îi parcurg. Dacă vrei să faci asta, nu spui «A, eu să mă duc să vorbesc pe la birouri?!» Cine altcineva ai vrea să facă asta în locul tău? Da! Tu trebuie să te duci să vorbești!”

Cei care sparg gheața înoată în apă rece Mărturii despre altruismul

eficient:

„Pe parcursul celor 5 ore s-au perindat pe marginea bazinului sumedenii de oameni strânşi în galerii colorate şi zgomotoase. Muzica a răsunat de se auzea din cealaltă parte a oraşului, iar înotătorii şi-au făcut treaba ca şi cum viaţa lor ar fi depins de asta.

Zicala «unde-s mulţi, puterea creşte» o fi demodată, dar încă păstrează un adevăr universal valabil. Am fost chiar acolo, în mijlocul unei atmosfere copleşitoare, care nu s-a datorat doar celor 30 de grade câte-au fost afară, ci în special oamenilor. Am văzut la un loc copii care-au „jecmănit” membrii galeriilor susţinătoare de câte-o îngheţată sau ciocolată. Am urmărit înotătorii care-au tăiat vitejeşte apa. Swimathon a avut amploare, Fundaţia Comunitară Iaşi dovedindu-şi sieşi, dar şi nouă, că se pot crea lucruri incredibile chiar dacă dispui doar de câţiva oameni şi de resurse limitate, atâta timp cât ştii ce vrei, la ce uşă să baţi şi pe cine să mobilizezi.”

Daniel Alexandrescu, susţinător Swimathon Iaşi

10

Swimathon Iaşi este cea mai puternică platformă locală de practicare a generozităţii, prin care ieşenii experimentează economia darului. Derulat sub forma unui concurs de înot, Swimathon oferă tuturor ieşenilor oportunitatea de-a se implica în rezolvarea problemelor locale. Aceştia pot propune proiecte care să fie implementate prin sprijinul comunităţii,

Ce înseamnă Swimathon. Orașul din mâinile oamenilor

sau pot susţine proiectele înscrise în competiție.

Înotătorii îşi asumă, alături de ambasadori, misiunea de-a face fundraising pentru cauzele în care cred. În ziua evenimentului vor înota pentru proiectele preferate. Susţinătorii și companiile contribuie prin donaţii la implementarea acestora.

Fundaţia Comunitară Iași organizează acest eveniment ca să aducă ieşenii, companiile şi instituţiile mai aproape de grupurile civice de iniţiativă şi de ONG-uri. Pe parcursul anului, Fundația îşi asumă monitorizarea şi supervizarea activităţilor de implementare a proiectelor finanţate prin Swimathon.

„Am hotărât s-o duc pe Mara la Waldorf când am văzut-o că ia poziția ghiocelului. Nu vreau să crească un om supus. Vreau să poată să ia hotărâri pentru ea însăși, să nu aștepte să-i spună alții ce să facă. Dacă mi-ar spune când crește că vrea să măture străzile, nu m-aș speria. Nu ne-ar plăcea să avem străzi curate? De unde știi că dacă asta e pasiunea ei, n-ar face o super-invenție în domeniul ăsta? Suntem învățați că trebuie să fim fericiți după o rețetă foarte restrictivă. Și asta pune foarte multă presiune pe noi și abia dacă mai știm cine suntem”, explică Gabriela.

Acum, Gabriela găsise un nume potrivit pentru proiectul cu care Waldorf avea să se arate ieșenilor, la Swimathon:„Creștem împreună în școală nouă”. Voiau să amenajeze spațiul de joacă pentru puștii de grădiniță. Părinți, profesori și elevi, cu toții urmau să construiască pe fundația unui exercițiu de matematică. „În clasa a treia, elevii învață matematica în natură. La o lecție au construit cu mâinile lor un foișor. De la foișorul acela am plecat noi și am imaginat în jurul lui un spațiu de joacă”. „Puntea curajului” urma să fie făcută din buturugi. Copiii ar fi pășit pe ea când treceau dintr-un ciclu de educație în altul.

A fost un experiment care se potrivea mănușă în filosofia Waldorf, care pornește de la comunitatea formată din elevi, părinți și dascăli care se auto-organizează colaborativ. Fiecare are un cuvânt de spus și ceva de oferit. Încă din 1975 modelul acesta de organizare a unei instituții de învățământ a fost premiat în Statele Unite. Fiindcă astfel de școli devin democrații în miniatură. Majoritatea centrelor educaționale reflectă funcționarea sistemelor autoritare: directorul se află în vârful piramidei de putere, urmat de dascăli, apoi de părinți și apoi de elevi. În anii ’70, teoreticienii în pedagogie precum Paulo Freire criticau deja modelul acesta, care poate favoriza mai lesne educația pentru domesticire, decât educația eliberatoare.

Sistemul imunitar al societății


11


„Creștem împreună în școală nouă” era un astfel de experiment, prin care filosofia Waldorf să treacă din teorie în practică. Gabriela a început un maraton. Ca să închege echipa de proiect și să formeze grupul de înotători a mers la toate ședințele cu părinții. „Le spuneam să se implice ca să dea un exemplu copiilor. Să le arate ce înseamnă voluntariatul. După ce s-a născut Mara am trecut printr-o criză existențială. M-am întrebat ce trebuie să fiu în viața copilului meu și mi-am dorit să-i fiu un model.” Echipa de înotători reflecta într-adevăr spiritul colaborării comunitare: era formată din părinți, elevi și un dascăl.

A urmat campania de fundraising. „Le-am dat tuturor chitanțe, ca să înregistreze absolut toate donațiile și i-am înscris pe site pe toți cei care ne-au susținut. Am ținut foarte mult la asta, să fie totul cât mai transparent. Umblam cu chitanțierul în geantă.” La un Peco s-a întâlnit cu cineva care îi promisese că va sprijini cauza Waldorf. „Ai zis că dai bani!” Omul s-a uitat la ea mirat. „N-am la mine”. Gabriela a scos chitanțierul. „Cât ai?” Omul a deschis portofelul. Avea 20 de lei. „Bine, îți tai chitanță pentru 20 de lei.” A vorbit mereu unu-la-unu cu toți prietenii ei.

A colindat clasele școlii, să le vorbească elevilor despre generozitate. „Le spuneam să doneze cât au. Să renunțe la sucul dintr-o zi și să doneze banii aceia pentru proiectul școlii lor. Asta am învățat-o și pe Mara – să ofere mereu 10% din ceea ce are.”

Cum se construiesc oameni

„Noi știm că indiferența doare. De aceea nu mai vrem să fim indiferenți nici față de performanța pe care o susținem prin tot ceea ce facem în fiecare zi, nici față de semenii noștri. De asta ne-am implicat în Swimathon de la bun început. Credem că merită să investim în copii. Această investiție nu înseamnă doar atenție și timp, înseamnă și bani. De asta suntem aici: să înotăm, să donăm și să susținem colegii.”

Dorina Livadaru, reprezentant echipa Focality, companie înotătoare

12


„Poate că asta e misiunea mea, să schimb mentalități”, îți spune. Îi este în continuare frică de zilele în care s-ar putea să nu aibă un loc de muncă. Învață continuu să trăiască cu nesiguranța. Oferă atunci când oamenii au nevoie de ea. Nu așteaptă să intre într-o zodie norocoasă ca să întindă o mână de ajutor. Știe că dacă ar face asta, ar putea să aștepte mult și bine. Așteptarea aceasta ar însemna că se lasă dominată de frică.

Au lucrat împreună la implementarea proiectului. O mămică a făcut releveul, ca să construiască cu cap și coadă terenul de joacă din jurul foișorului. Au șlefuit împreună buturugi, le-au dat cu lac și le-au vopsit. Au creat totul cu mâinile lor. A fost un exercițiu de leadership democratic.

Înainte de vara lui 2014, când Waldorf a participat la Swimathon, nu exista o clădire dedicată școlii. La puțin timp după competiția caritabilă de înot, Inspectoratul Școlar din Iași le-a oferit o clădire pe care s-o transforme după nevoile lor. „Nu știu dacă este vreo legătură între evenimente, dar cert e că înainte de Swimathon, cu prilejul campaniei de fundraising, echipa noastră a vorbit cu peste 600 de ieșeni despre pedagogia Waldorf”, povestește Gabriela.

Puterea se învață continuu

IEȘEAN CONȘTIENT

Alege unul sau mai multe dintre proiectele care intră în competiția Swimathon și participă alături de prietenii tăi, prin donații, ca să le aduci în realitate. Dacă un înotător îți cere să-l ajuți în misiunea lui, nu sta pe gânduri. E un campion al schimbării sociale.

IEȘEAN SAU ONG VIZIONAR

Gândește-te cum poți îmbunătăți Iașul, prin cunoașterea ta. Studiază-l până ce îți vine cea mai bună idee prin care îl poți transforma. Apoi, elaborează ideea într-un proiect și caută campioni pentru ea. Fiecare campion va înota, auto-depășindu-se, ca să arate Iașului că proiectul tău merită încredere și susținere. Alături de tine, campionii vor face fundraising, vor intra în competiție și vor demonstra că Iașul poate să crească.

COMPANIE RESPONSABILĂ

Gândește-te cum ar fi să ai angajați fericiți și să te dezvolți într-un oraș din ce în ce mai dinamic și mai proactiv. Sprijină oamenii cu care lucrezi ca să-și dezvolte conștiința socială și gândirea creativă. Cu ocazia Swimathon, se vor simți bine că fac bine. Oferă o donație și inspiră-i să se auto-depășească pentru o cauză nobilă. Vei intra în poveste ca erou salvator, care ajută campionii să producă schimbarea în bine.

Cum să te implici dacă ești: SWIMATHON 2014 ÎN CIFRE

1482 donatori unici

înotători

proiecte locale finanţate

lei donați pentru îmbunătățirea vieții urbane

178

16

120.392,26

13


Fondul de Burse 38.783.41 lei Fundația Comunitară IașiCăsuța dintre coline 13.256.82 lei Provident Financial RomâniaIQ(Iași) 12.155 lei Fundația Comunitară Iași, Asociația ROTALENT, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din IașiCentrul de recuperare pentru copii cu dizabilități 10.295 lei Fundația Serviciilor Sociale BethanyBurse de merit pentru elevii din mediul rural 9.606 lei JCI IașiPrevenirea abandonului școlar în Iași 8.654 lei Fundația IosifPlantăm căsuța cu cireșe în Dacia! 7.223 lei Asociația Salvați Copiii IașiCreștem împreună în școală nouă 5.208 lei Asociația WaldorfÎmpreună la masa copilăriei 4.009 lei Fundația Solidaritate și SperanțăDezvoltarea armonioasă, drept al copilului instituționalizat Asociația Speranță pentru Îngerași 3.073 leiReintegrarea socio-profesională a bolnavilor cu psoriazis 2.895 lei Alternative Sociale, Societatea Română de Dermatologie, în parteneriat cu ABBVIEPremii anuale de excelență pentru membrii AIESEC Iași 2878,03 lei AIESEC IașiPrietenii lui Alin 1.096 lei Fundația World Vision RomâniaYouthBank Iași 870 lei Fundația Comunitară IașiFii cool! Fii informat! 260 lei ARAS, Asociația Română Anti-Sida, IașiUn plus pentru școală, un plus pentru viitor 130 lei ADSERVIO

14

INVESTITORUL UN OM CA UN SCHIMBĂTOR DE VITEZE

Dezvoltare comunitară . Evenimente și rețele . Cercul de Donatori Iași

Oamenii aceia voiau să creeze un eveniment care să ajungă să fie auto-organizat de ieșeni. Un eveniment pe care oricine să-l poată replica în grupul său de prieteni. Într-o atmosferă intimă și deschisă, ieșenii urmau să întâlnească oameni pasionați. Să întâlnească oameni pregătiți să-și împărtășească pasiunile cu necunoscuții. Oameni gata să implementeze proiecte prin care să coaguleze comunități în jurul pasiunii lor. Proiecte pentru care merită să te implici prin crowd-funding, ca să le vezi implementate. „Pe oamenii care voiau să creeze așa ceva trebuia să-i cunosc. Ca să-i cunosc, trebuia să lucrez alături de ei”, își amintește Andrei. Cercul de Donatori Iași urma să devină un start-up pentru cât mai multe comunități.

„Cred că ne-am obișnuit să gândim implicarea în comunitate ca pe un apendice optional la viața noastră. Ne gândim: ăsta sunt eu, asta fac cu viața mea și, în plus, mă mai și implic în dezvoltarea societății.” Când ne gândim la noi înșine în felul acesta compartimentat, nu e de mirare că simțim mai curând disocierea, iar nu interconectarea cu lumea în care trăim. „Eu cred că lucrurile merg invers. Mai întâi te gândești cine ești și cine vrei să fii. Decizia ta se reflectă în felul în care te manifești în comunitate. Eu mă gândesc la mine ca la un investitor. Investesc emoții, energie, bani, și efort. Tot ce am ca valoare personală poate fi considerat capital de investiții.”

După mai bine de un an în care a lucrat împreună cu ceilalți făcând scenarii și găsind soluții pentru ca Cercul de Donatori Iași să funcționeze, s-a hotărât să mai facă un pas și să dea un exemplu. Să extindă comunitatea jucătorilor de Magic. „A fost simplu să văd valoarea acestei comunități. Sunt oameni disciplinati, obișnuiți să depună timp și efort și să acționeze după reguli.” Statisticile arată că orașele deștepte sunt biotopul a multor comunități de gameri. Oamenii aceștia au nevoie de stimulare, sunt competitivi și învață să gândească strategic și colaborativ.

Nu se disociază. Nu aplică gândirea de gamer când se află în mijlocul unui joc și o cu totul altă gândire când vor să rezolve o problemă socială sau economică. Așa că funcționează ca metalele grele: radiază și transmit mai departe aceleași deprinderi de a înțelege realitatea și de-a acționa asupra ei. Treptat, crește IQ-ul orașelor care li se arată prietenoase. Fiindcă orașele acestea devin o hartă care este explorată strategic de majoritatea locuitorilor.

„Poate că ar trebui să-mi deschid o nouă afacere. Să scriu planuri de viață. Vino la mine cu scopul vieții tale și eu îți fac planul. Totusi, probabil că aș ieși foarte repede de pe piață. Oricine poate să facă asta pentru el însuși odată ce știe răspunsul ce vrea să-l dea finalului vieții sale.” Când a aflat că un grup de ieșeni vrea să creeze Cercul de Donatori Iași, Andrei Gheorghiescu și-a spus că nu trebuie să rateze ocazia să-i cunoască. “Eu sunt un investitor.”

15

Dezvoltare comunitară . Evenimente și Rețele. Cercul de Donatori Iași

Lumea în care trăiește Andrei pare să fie terenul unei competiții. O competiție în care miza este el însuși. Va fi ceea ce lumea a făcut din el sau ceea ce a decis el însuși să fie, procesând lumea în care trăiește. „Mi-am dat seama de foarte devreme că trebuie să pot să schimb lumea. Și nu am timp să aștept. Trebuie să pot acum. E hotărât. Când? Acum! Unde? Aici! Vreau să văd că fac ceva. Fiindcă altfel mă pierd! Trebuie să-mi păstrez principiile. Să navighezi viața fără principii e o rețetă sigură pentru lipsa de rezultate. Te vor duce alții în direcții care nu-s ale tale. Iar principiile care nu se traduc în acțiune sunt sterpe, inutile. Trebuie să iei decizii dacă vrei să rămâi tu. Altfel nu exisți în mod esențial. Nu cred că problema noastră e că avem principii proaste. Ce principii ai, ține de libertatea ta. Problema e că ori nu le avem deloc, ori nu se manifesta. Când mi-am dat seama că nu vreau să-mi pierd reperele, a trebuit să decid. Să acționez asupra lumii exterioare, ca să rămân în echilibru, așa cum orice obiect stă în echilibru exercitând o forță asupra mediului înconjurător care răspunde cu o forță egală. Cu cât forța e mai mare și punctele de contact sunt mai multe, cu atât acel obiect e mai echilibrat.”

Andrei lucrează în IT și crede în start-up-uri. Compania la care muncește a pornit ca un start-up. Afacerea sa de familie este un alt start-up. I-ar plăcea să-și joace viața în Iași la nivel performant. „Numai că pentru asta e nevoie să creștem la nivel de comunitate.

Să deprindem anumite comportamente și stiluri de gândire prin care să facem tot mai multe lucruri. Oamenii, de exemplu, sunt ca niște resurse brute. Dacă tu ești o persoană care n-are ce face cu oamenii, înțeleg că n-ai nici o intenție să-i cunoști. Oricât de valoroși, oamenii aceia stau degeaba lângă tine. La fel este și cu orașul. De ce să muncești să ai un oraș mai bun, dacă îți lipsește competența de a scoate valoare din el?”

De cele mai multe ori nu-i face nici o plăcere să se apuce să mobilizeze oamenii ca să creeze proiecte prin care Iașul să-și valorifice potențialul și să crească. „Eu sunt introvert. Mă consumă orice interacțiune. Dacă Iașul ar funcționa deja ca o rețea în care resursele să fie procesate rapid, eficient și stabil, n-aș avea nici o problemă să îmi văd de afaceri și atât. Ar exista deja gândirea și comportamentele de care am nevoie ca să joc în categoria grea. Aș avea terenul de joacă amenajat. Numai că noi trebuie să facem grădiniță, deocamdată, când vine vorba despre lucrurile astea. Bine, facem grădiniță atunci! Dacă vreau să ajung la categoria grea, trebuie să încep de unde mă aflu.”

Sfârșitul vieții ca o pradă

16

Cercul de Donatori Iaşi este o reţea de donatori ieşeni care susţine proiectele locale ce pot dezvolta comunităţi în jurul pasiunilor. De două ori pe an, membrii reţelei se întâlnesc într-un spaţiu cu o poveste autentică și fac crowd-funding pentru trei proiecte comunitare.

Evenimentele sunt organizate cu sprijinul unui grup informal de ieşeni, care se diversifică de la ediţie la ediţie. Aceştia popularizează programul şi selectează în mod transparent proiectele cu cel mai mare potenţial de-a coagula comunităţi în jurul unei pasiuni împărtăşite. Fundaţia Comunitară Iaşi oferă sprijin logistic pentru desfăşurarea evenimentelor, asumându-şi să supervizeze implementarea proiectelor finanţate.

Ce înseamnă Cercul Donatorilor Iași.Joaca serioasă și orașul de la „hold” la „play”

afla că m-am înșelat în foarte multe ipoteze personale. E ok. Voi continua și voi ajusta spre ipoteze mai competente. Și tot așa. Important este că am început să fac ceva. Când alții încă vor căuta contextul ideal, eu voi fi făcut deja o mulțime de lucruri.”

O veche anecdotă spune că dacă vrei să creezi o Silicon Valley, iei un oraș, verși un imens capital financiar pentru start-up-uri, pui o mulțime de universități și agiți bine. Când s-au uitat mai îndeaproape, economiștii au văzut că metoda nu funcționează. Banii și capitalul de talent și de cunoaștere al unui oraș sunt necesare pentru creșterea economică, dar nu și suficiente. Numai acolo unde oamenii aveau o mentalitate antreprenorială, banii și talentul au intrat în reacție chimică și au produs economii creative, dinamice și productive. O gândire tolerantă, deschisă către schimbare și hrănită din nevoia de stimulare face ca ideile să se întâlnească repede unele cu altele și să se transforme rapid în proiecte. Unde genul acesta de gândire lipsea, universitățile și banii n-au antrenat orașele să devină oale sub presiune pentru afaceri personale. Frica de eșec și neîncrederea în oameni au continuat să plafoneze inițiativele individuale, care au continuat, la rândul lor, să încremenească în stadiul de proiect.

„Nu există investiție fără riscuri”, îți spune Andrei. „Nu-i cine știe ce mare filosofie să te implici în dezvoltarea mentalităților. E adevărat că nu se formează peste noapte, dar e pur și simplu o alegere pe care o faci. Alegi să crezi că viitorul se va întâmpla sau alegi să

crezi că imediatul e singura realitate sigură? Eu am ales să cred că viitorul se va întâmpla. Dacă ne va invada cineva sau o să-mi cadă o cărămidă în cap, va fi o excepție statistică. Aleg să cred că voi trăi un anumit număr de ani. Deci voi avea nevoie de beneficii pe termen scurt și de beneficii pe termen lung. Starea mea de acum nu poate fi perpetuă. E absurd să mă gândesc că energia și puterea pe care le am acum le voi mai avea și când voi îmbătrâni. Deci trebuie să compensez. Dezvoltarea comunitară îmi aduce aceste beneficii pe termen lung. În plus, dacă nu fac asta... There’s no fun anymore! Am nevoie să mă angajez în provocări pentru că vreau să am satisfacții.”

Îl privești lung. Vrea un alt standard de viață. Vrea un oraș în care oamenii să trăiască așa cum se joacă: prin strategie, colaborare și viziune, să creeze resurse, iar nu doar să le consume sau să și le fure unii altora. Știe că schimbările astea nu se petrec peste noapte. De ce nu pleacă, atunci, într-un loc în care oamenii funcționează deja în comunități? Într-un loc în care în care oamenii se auto-organizează și procesează capitalul de talent, ca să rezolve ei înșiși ceea ce este de rezolvat. Într-un loc în care oamenii nu stau cu resursele lângă ei fără să le folosească, fiindcă le lipsesc uneltele cu care să le exploateze. Adică într-un loc unde s-a format deja o cultură antreprenorială. Pentru că principala unealtă de exploatare a potențialului uman este stilul de gândire antreprenorial.

„Aș putea să mă gândesc la unele realități pe care vreau să le schimb, înainte să încep să trăiesc. Pot să mă gândesc că vreau să schimb orașul sau că vreau să schimb țara. Să-mi închipui că voi găsi spațiul acela din care să pot spune: « Ăsta e un start perfect pentru viața mea!» E un miraj periculos să-ți închipui că va veni un timp mai potrivit decât prezentul ca să începi să trăiești și să construiești. Nu va exista. Îți poți petrece toată viața fugind după el, ca să-ți dai seama că nu ai trăit deloc până atunci. Nu! Ceea ce am este cel puțin suficient. Este timpul să încep jocul! Acum, nu când ajung în nu știu ce context potrivit. Totul este «acum». Voi

Când să te arunci în lume


17

Dezvoltare comunitară . Evenimente și Rețele. Cercul de Donatori Iași

Andrei n-a intrat întâmplător în Cercul de Donatori Iași. Să creeze un concept care să declanșeze consolidarea comunităților era o oportunitate de creștere personală. „De foarte devreme mi-am dat seama că trebuie să pot face lucruri. Și tot atunci mi-am dat seama și că nu pot face prea multe de unul singur. Puterea mea stă în capacitatea de-a influența. Nu cred că suntem ființe destinate să-și atingă năzuințele lucrând singure.” A învățat să se gândească la relațiile personale în funcție de planul comun de acțiune. „Nu-mi pot imagina o relație care să nu se bazeze pe a face ceva. Trebuie să existe un plan. Fie că e acela de-a bea 1000 de beri împreună. Când mă sună cineva, mă aștept să-mi spună:«hai să ne întâlnim, ca să facem ceva». Dacă nu-i nimic de făcut împreună, relația noastră se va dilua. Când am aflat de Cercul de Donatori Iași mi-am zis că nu pot pierde oportunitatea de-a face ceva împreună cu oamenii aceia.”

Andrei aplică un stil de gândire pe care el îl numește „paradigma investitorului”. Presupune să își asume riscuri și să-și accepte vulnerabilitatea. Prima dată când s-a dedicat unui proiect comunitar mai amplu a fost când a încercat să revitalizeze Turnul de Apă din Iași, Turnul Nostru. A lucrat împreună cu o echipă de oameni pasionați și muncitori. Au avut de ales dacă să muncească de trei ori mai mult decât își planificaseră și să schimbe proiectul de la care au plecat, sau să abandoneze totul. N-au vrut să încline steagul. Ar fi fost încă un exemplu negativ

pentru alții, încă o dovadă că „nu se poate”. Au schimbat proiectul. Au continuat să lucreze. N-au primit lauri pentru eforturi.

A învățat să-și asume vulnerabilitatea. „E dificil să stabilești fiecare așteptare în parte. Așa că vei dezamăgi și vei fi dezamăgit la rândul tău. Cu alte cuvinte, vei fi vulnerabil. Dacă te sperie vulnerabilitatea, nu ești în stare să lucrezi cu oameni. Nu vei obține vreodată mai multă valoare decât poți face singur. Vei trăi ca un șoarece care aleargă pe o roată, într-un fel de azi-pe-mâine. Dacă alții vor face un oraș frumos, atunci te vei bucura și tu de asta. Dar tu însuți nu vei avea puterea să faci ceva de unul singur. Cred că de aici pornește totul. În momentul în care respingem vulnerabilitatea, alegem să fim singuri și, implicit, refuzăm să ne explorăm puterile. Pentru mine e inacceptabil să nu am dimensiunea propriilor mele forțe. Vreau să văd dacă pot schimba orașul. Ia să văd, cum aș face-o. Aș face asta și asta, iar dacă nu merge, mă duc acolo și apoi dincolo. Trebuie ca în mintea mea să fiu capabil să fac orice. Apoi voi alege ceea ce fac în realitate. Sunt limitat și nu le pot face pe toate. Dar nu pot trăi fără să știu dacă pot să fac. Acest «pot» mă conduce întotdeauna spre oameni. Prin ei ai putere.”

Vulnerabilitatea înseamnă putere

Mărturie despre entuziasm și prietenie

„Din curiozitate, pentru pasiuni și pentru prieteni. De asta merg la întâlnirile Cercului de Donatori, să particip alături de oamenii dragi, prin crowd-funding, la dezvoltarea unor proiecte născute din pasiune. Fiecare proiect are un ambasador care face lobby și girează pentru el!

Oare ce proiecte au ales prietenii mei să reprezinte de data asta? Ce lucruri faine se mai întâmplă în comunitățile din jurul nostru? Este extraordinar câți oameni pasionați se găsesc în Iași. De la jocuri de cărți, la distracție în aer liber; de la activități pentru copii și tineri, la educație pentru adulți, împreună participăm la proiecte care aduc la un loc oameni. În jurul pasiunilor formăm sau întregim comunități.

La Cerc mă întâlnesc cu prieteni vechi și noi. E un prilej de distracție și de șotii. Spre exemplu, ce ocazie voi mai avea eu, oare, să-l văd pe Claudiu în postura de balerin? Trăiesc momente de neprețuit. Și faptul că împreună ajutăm lucrurile să se întâmple, asta ne leagă prieteniile și mai strâns.”

Mihai Bârsan, participant constant la întâlnirile Cercului de Donatori Iași

18


Că vulnerabilitatea înseamnă putere și vice-versa e un adevăr vechi de când lumea. În seara primei întâlniri publice a Cercului de Donatori, Andrei a vorbit timp de șapte minute despre importanța comunităților. „E important să avem cât mai multe «comunități de...». Nu contează ce vine după «de», la fel cum nu contează în domeniul afacerilor. E important să existe cât mai multe afaceri stabile și sănătoase (și nu neapărat mari).” A câștigat încrederea celor din sală și a organizat, într-adevăr, cel mai mare eveniment de Magic din România.

Dezbaterea a rămas deschisă. În alte orașe în care oamenii au început să se auto-organizeze și să joace Magic în mico-comunități, au murit grupurile care jucau performant. „În capul meu, Magic-ul poate funcționa și gratuit, dacă vrea comunitatea. Eu, prin investiția mea, am capacitatea să mai susțin și alți oameni pe lângă mine. Ei nu vor juca la același nivel ca și mine. Eu vreau să joc competitiv și să merg în turnee. Ei vor juca în parc, prietenește”, explică Andrei. Comunitatea jucătorilor ieșeni s-a unit în jurul evenimentului. După un an, altcineva pregătește o nouă ediție Spread The Magic. „Eu vreau să fac din Magic un joc de masă. Altcineva vrea să cultive jocul competitiv. Altcineva vrea să-și păstreze afacerea bazată pe acest produs. Sunt interese naturale care trebuie să fie armonizate, excluderea uneia

dintre componente riscă să strice echilibrul ecosistemului. E o provocare însă.”, continuă Andrei.

Să se formeze cât mai multe micro-comunități într-un oraș e ca un proces de civilizare. „Mă gândesc mereu la viata unui om ca la un arhipelag. Fiecare dintre noi trăiește pe o mulțime de insule. Una este «acasă», alta este «la birou», alta este «la munte» sau unde ne distrăm. Și între insule e un ocean plin de reziduuri, de gropi, de oameni care vorbesc urât și de tot felul de animale care ne agasează. Grija ta este să stai pe insulă și să te simți bine. Când trebuie să o părăsești ca să ajungi la altă insulă, ai grijă să navighezi prin oceanul plin de rechini. Cred că ne gândim prea puțin la cum putem să ne extindem arhipelagul. Eu pot să îmi aleg un metru pătrat din parc și să am grijă de el. Să-l fac bun și frumos fără să intru în conflict cu nimeni. Dacă fiecare am face asta, n-ar mai exista oceanul. Toate insulele s-ar uni. Cred că ăsta e țelul nostru, ca specie, să conectăm insulele între ele fără să ne pierdem individualitatea. Să dominăm apele oceanului creând cât mai multe intersecții. Să nu mai fie nici un colț care să n-aibă un om să-l sfințească. Noi, din păcate, asta trăim: eșecul de-a sfinți locul. Sau chiar opusul, atunci când ne lăsăm câinele să murdărească aleatoriu peisajul.”

Andrei știe că fiecare om crește și se maturizează cu o anumită viteză. Familia, mentorii sau contextele de viață pot

influența puternic viteza de creștere a cuiva. Orașele deștepte sunt acceleratoare de creștere, unde oamenii se deschid mai lesne, experimentează mai multe și trăiesc o viață mai interconectată. „Fiecare își sfințește locul lui, dar colțul ăla pe care oamenii scuipă, ăla e locul nimănui. Și putem face din el locul nostru. Asta înseamnă mai multă muncă. Eu va trebui să întrețin un metru pătrat care nu produce nimic pentru mine. Ceea ce produce este intersecția. Îmi dă posibilitatea să intru în contact cu altcineva care pășește pe el. Interacționând cu oamenii aceia, voi putea să creez valoare. Eu voi putea să-mi completez lipsurile mele cu puterile lor și împreună vom putea produce mai mult decât avem nevoie fiecare dintre noi, individual.”

Câte insule are arhipelagul tău?

19


IEȘEAN CU INIȚIATIVĂ

Fă parte din grupul informal care organizează evenimentul bianual și contribuie cu expertiza ta la creșterea evenimentului. Dacă îți dai seama că unii dintre pasionații Iașului rămân izolați în casele lor, caută soluții ca să-i aduci împreună, în comunitate. Alătură-te celor care vor să facă din Iași un oraș al pasiunilor.

IEȘEAN CONȘTIENT

Vino la întâlnirile Cercului de Donatori Iași și adu-ți cu tine prietenii. Vei simți pulsul unui Iași divers. Vei afla primul despre oportunitățile creative pe care le pregătește orașul pentru pasionații săi. Vei hotărî ce proiecte îmbogățesc cel mai mult stilul tău de viață. Vei face ca acele proiecte să devină realitate în mai puțin de un an.

Cum să acționezi dacă ești: CERCUL DE DONATORI IAŞI 2014 ÎN CIFRE

89 donatori unici

proiecte finanţate

lei donați pentru dezvoltare comunitară

6

27.681,72

20

Lavorator 4.300 lei . Beneficiar: Iulia Weingold In What Sense? 4.450 lei . Beneficiar: SlowFood Iasi Step Up Your School 3.989, 44 lei . Beneficiar: Quasar Dance Club, Alexandru Ignat Readie 4.050 lei . Beneficiar: Tudor Munteanu Street Delivery 6.400 lei . Beneficiar: Theodora Arva Spread the Magic 5.082 lei . Beneficiar: Andrei Gheorghiescu


Proiecte finanțate

22

NEOBIȘNUITELE CĂLĂTORII SPRE NORMALITATE

Dezvoltare comunitară . Rețele . Iași Business Angels

„Am crezut că am avut o copilărie ciudată și de asta gândesc cum gândesc și văd lucrurile într-un anumit fel.” Mult timp i s-a părut că ceea ce-l desparte de ceilalți este mai mult decât ceea ce-l apropie. „Nu! Sunt mulți ciudați pe lumea asta!”, îți spune acum. O rețea de altruiști eficienți este adesea o constelație care creează legături între astfel de oameni, care văd lucrurile diferit. De cele mai multe ori își

închipuie că sunt singuri. Apoi își dau seama că sunt suficient de mulți încât să producă lesne o schimbare, dacă se concentrează asupra aceluiași obiectiv final.

Andrei știe că între dezvoltarea urbană și cât de conectați și deschiși sunt oamenii unui oraș există o legătură. Cum există o legătură între creșterea economică a unui oraș și cât de variate sunt stilurile de viață ale locuitorilor săi. „Știam despre tot felul de corelații, cum sunt cele dintre nivelul de toleranță al oamenilor și creșterea economică. Lucrurile astea, care vin sub umbrela dezvoltării comunitare, n-au fost revelații.” Andrei face o pauză. „Revelația a fost că pot să fac și eu parte din toată povestea asta.”

„Am aflat cum este lumea din cărți. Mai întâi am citit despre ea și abia apoi am cunoscut-o”, îți spune Andrei Postolache. A lucrat mai bine de 10 ani în IT. Este unul dintre introverții care s-au descurcat foarte bine ca manageri. A intrat în rețeaua de altruiști eficienți pentru dezvoltare comunitară încă de prima dată când i s-a propus. Nu trebuia să-l convingă nimeni că orașele dezvoltate sunt tolerante, creative și experimentale. Adică „locuri prietenoase cu ciudățeniile”, după cum spun investitorii care monitorizează șansele de creștere economică ale centrelor urbane. La urma urmei, Andrei e unul dintre oamenii care au citit în copilărie de 16 ori „Nemaipomenitele peripețiii ale neînfricatului cavaler Amadis de Gaula”. „Cei trei mușchetari”, numai de 13 ori.

23


A învățat devreme aibă încredere în el însuși. „Prin clasa a VI-a am început să fac karate. Pe atunci voiam să trăiesc ca un samurai. Citeam Bushido și rezonam cu principiile din codul de viață al samurailor. Presupunea să te bazezi foarte mult pe tine însuți, ca să duci o viață în care să nu-ți faci griji. Să înveți să nu mai ai așteptări îți aduce libertatea aceea zen”, își amintește Andrei. Când te antrenezi să poți face față la orice situație ar apărea, încetezi să-ți mai iei foarte multe măsuri de precauție. Așa că privești cu mai multă deschidere către alții.

„Nu am nici o expectanță, în general. Nu cred că vreun om îmi este dator să se comporte într-un anumit fel. Dezamăgirea de aici pornește. Din faptul că te aștepți ca cineva să se poarte într-un anumit fel și el nu o face. Cu toții avem vieți complicate. Nimeni nu este dator nimănui”, îți spune acum, când ideea aceasta, că te poți baza pe propriile puteri, fără a-i împovăra pe ceilalți cu așteptările tale, a rezistat mai multor etape de viață.

„Mie mi-au plăcut oamenii dintotdeauna. Poate fiindcă nu i-am cunoscut.” Andrei pufnește în râs. A renunțat să mai iasă în fața blocului să se joace cu alți copii, așa că a aflat despre oameni din cărți. „Am crescut cu «Declarația de independență». Citeam despre Revoluția Franceză și mă fascinau ideile

alea. Ar fi fost destul de greu să am o părere proastă despre oameni. M-am hrănit din ce are umanitatea mai bun de oferit. Nu am citit nici un roman despre cât de aiurea e la serviciu sau despre cum se dă șpagă.”

Neîncrederea conduce la izolare. Separă oamenii unii de alții și îngreunează circuitul ideilor. Amorțește inițiativa individuală și ritmul de creștere a start-up-urilor. Ba mai favorizează și răspândirea violenței. Una peste alta, neîncrederea în alții afectează cel mai profund încrederea în tine însuți. E ca o voce răutăcioasă care șoptește mereu: „dacă o să se întâmple altfel decât îți dorești, n-o să faci față, n-o să fii în stare să-ți revii”.

Să nu te bazezi pe sistem. E o altă lecție pe care Andrei a învățat-o devreme. Să exerseze stilul de gândire a samurailor a fost doar primul pas, care l-a pregătit să renunțe la nevoia de control, ca să câștige în flexibilitate și siguranță. Îți spune de multe ori că norocul lui e că s-a desprins din sistem încă din clasa a VII-a, când și-a dat demisia din funcția de șef al clasei. „Puteam să nu merg la ora de info și să am 10 din oficiu dacă aveam grijă de rețeaua de calculatoare a liceului. Am descoperit atunci o lume nedefinită, care trebuia explorată și înțeleasă. Nu existau constrângeri, nu erau reguli și nu era nimeni care să te învețe ce să faci. Era așa cum lumea trebuia să fie. În domeniul acesta funcționa o democrație reală, bazată pe meritocrație și pe foarte multă libertate.” Zâmbește.

„Știu că în mediul educațional nu e cea mai răspândită viziune asupra informaticii. Dar este viziunea originală. Așa gândeau hackerii din California, de la care a pornit totul.” S-a simțit în largul lui în lumea aceea „bazată pe responsabilitate personală, inițiativă, egalitarism și libertarianism – acum știu cuvântul acesta”, râde Andrei. Pe atunci doar simțea că așa ar trebui să funcționeze o societate. Să fie un sistem unde oamenii colaborează liber, iar nu unul în care se apără unii de alții.

Primul pas: De la încrederea în tine însuți la încrederea în ceilalți Al doilea pas: Autonomia

24

Iași Business Angels este prima reţea de altruism eficient în domeniul dezvoltării comunitare. Spre deosebire de altruismul pur emoţional, altruismul eficient presupune simbioza dintre empatie şi gândire. Binele bine făcut înseamnă să donezi în aşa fel încât banii, timpul, bunurile sau expertiza pe care le oferi să aibă cel mai mare impact posibil.

Există două întrebări la care răspunde un altruist eficient:

• Cât poate oferi anual pentru o direcţie în care vrea să vadă o schimbare? • Cum să aleagă direcţia în care să se implice constant?

Ce înseamnă Iași Business Angels: Altruismul eficient sau cum pot fi îmbunătățite cât mai multe vieți cu eforturi minime, dar inteligente

El stă bine în viața lui. Te poți întreba de ce simte nevoia să schimbe o lume care pare să-i priască. Îți spune că viața sa, deși confortabilă, nu-i este suficientă fără încercarea aceasta. „Nu-i de ajuns să te simți bine. There’s no fun! Eu am crezut în declarația aceea de independență! Așa că, pe de o parte, chiar îmi doresc să fie cât mai mulți oameni care să aibă viața pe care vor s-o trăiască. Și cred că pot să fac mai mult decât am făcut până acum, pentru asta. Pe de altă parte, e provocarea: «Chiar pot să fac mai mult? Ia să văd.» Nu cred că suntem așa de suficienți încât să nu ne dorim să producem o schimbare, oricât de bine ne-ar fi în viața noastră de zi cu zi. Problema e că de cele mai multe ori, nu știm cum. E ca la serviciu. Trebuie să știi cum să produci schimbarea. Nu e suficient să vrei. Bunele intenții nu duc la nimic. Trebuie să poți, nu doar să vrei. Și aici intervine dezvoltarea comunitară. E un «know-how» despre cum să produci schimbarea.”

Știe că transformarea nu se ivește tam-nesam în drumul cuiva. „Schimbarea mentalităților cere timp. Fiecare dintre noi și-o dorește. Dacă ai un copil, ți-ai dori să învețe la o școală unde profesorii nu-și bagă picioarele. Vrei să nu mai asculte vecinul manele la un volum maxim. Numai că, de obicei, nu știm cum s-o producem. Fiindcă schimbarea nu e ceva spre care mergi, mergi, mergi și deodată:«uite-o! Am găsit-o! Aici e!» Schimbarea se petrece, nu e ceva ce găsești. Dacă privim în urmă cu 50 de ani e simplu să o vedem. Ne amintim

de Marșul Libertății și ce frumos vorbeau oamenii de libertate. Dar despre 20 de ani de chin și muncă, câți au fost în spatele marșului, nu mai vorbim. Și oamenii aceia au trecut prin dezamăgiri. Mulți dintre ei au abandonat lupta tocmai fiindcă nu credeau că vor mai apuca schimbarea. Cred că erau ca noi, dar o duceau ceva mai rău. De bine, de rău, pe noi nu ne împușcă nimeni.” Andrei face o pauză. Se gândește cum a început el însuși să gândească privind spre viitor.

„Mult timp am crezut că totul ține de muncă. Că eu am reușit fiindcă sunt bun și muncitor, iar alții n-au reușit fiindcă nu-s buni și muncitori. Ulterior mi-am dat seama că și contextul te influențează foarte mult. Poți fi în locul greșit, la momentul greșit. Și atunci ai nevoie de puțin ajutor. Nu poți pune totul în cârca individului. Contează unde te naști. Nu sunt socialist, dar cred că e o aroganță să spui oamenilor: «Proștilor, apucați-vă să munciți!» Pune-ți întrebarea de ce nu muncesc oamenii aceia. Nu-i ca și cum ei stau și spun:«nu muncesc fiindcă nu vreau.» E altceva la mijloc și trebuie să acționăm asupra contextului”, explică Andrei.

Simte că este interconectat cu lumea din jurul lui și că nu-i nimic abstract în asta. Cu cât viața oamenilor este mai săracă și mai nefericită „cu atât suntem mai vulnerabili la mișcări extremiste. Suntem vulnerabili la o mulțime de lucruri fiindcă nu avem anticorpi civici. E un pericol imediat, chiar dacă nu pare a fi direct. Nu știu cum am scăpat de o mișcare radicală. Nu prin propriile noastre abilități, sunt sigur.”

Al treilea pas: Interconectarea Ultimul pas: Trezirea


25

Un altruist eficient evită să-şi disipeze impactul:

1. De aceea alege să sprijine constant aceeași cauză. În felul acesta poate urmări și măsura schimbarea pe care o produce. 2. Alege întotdeauna ca prin efortul său să îmbunătățească cât mai multe vieți. În același timp, evită cauzele sociale care primesc deja suficientă atenție din partea comunității.

3. În schimb, alege să producă o schimbare semnificativă, care n-ar fi posibilă fără contribuția sa. Sprijină, astfel, o cauză subapreciată la nivel social, care are însă potențialul de a schimba în bine viața a câtor mai mulți oameni.

Fundaţia Comunitară Iaşi a creat reţeaua Iaşi Business Angels. Este un instrument prin care ieşenii colaborează în mod constant la transformarea vieţii urbane. Îngerii cumpără cel puţin o acţiune şi cel mult zece acţiuni, angajându-se să contribuie lunar, pentru cel puţin un an, la construcţia comunitară. Fundația Comunitară Iași folosește în mod transparent aceste contribuții pentru a dezvolta noi programe de creștere socială. În felul acesta, Iașul devine un oraș tot mai deschis, mai divers și mai conștient. Ieșenii învață să aibă încredere unii în alții și să lucreze împreună, căpătând tot mai multă inițiativă.


Când a intrat în Iași Business Angels a făcut-o cu inima împăcată. Nu i se cerea caritate. Era întrebat dacă vrea să participe la dezvoltarea comunității în mod stabil, astfel încât să producă într-adevăr o schimbare pe care s-o poată urmări. Altruiștii eficienți aleg puține cauze în care să se implice, ca să poată construi în mod constant acolo unde vor să schimbe ceva. Nu fac eforturi financiare. „E ca atunci când îți stabilești bugetul personal. Dacă pui deoparte 3% din salariu în fiecare lună, nu pare foarte mult. În doi ani însă ai o surpriză. Așa e și aici”, explică Andrei.

Altruiștii eficienți se gândesc mereu la rezultate. „Asta mi-a plăcut, de fapt. Că am putut vorbi despre impact, iar nu despre un caz lacrimogen. Dacă mergi cu inima pe mânecă, nu ajungi foarte departe. Poți deveni cel mult erou de Facebook, dar nu mai mult de atât. Dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să gândești pe termen lung. Am văzut în programul ăsta o dovadă de maturitate. Nu mi se cerea să dau un prânz unor bătrâni de Crăciun, apoi bomboane, copiilor de 1 Iunie. Inițiativele astea sunt bune, dar nu produc decât o schimbare punctuală. Nu schimbă ceva, într-adevăr.”

Unui altruist eficient nu-i arăți căile bătătorite. Pentru el, acolo unde se înghesuie toată lumea să ajute, sunt deja suficiente resurse încât să se îmbunătățească ceva. Vrea să pună umărul acolo unde este, într-adevăr, nevoie de el. Acolo unde dacă s-ar produce

o schimbare, ar avea de câștigat cei mai mulți oameni, dar nimeni nu-și bate capul deocamdată să construiască în direcția respectivă. E un calcul simplu. După „egal” poți pune liniștit calitatea vieții urbane.

Cu cât sunt mai mulți oameni care-și petrec timpul împreună și au încredere unii în alții, cu atât vor fi mai multe idei și mai multe proiecte demarate și puse pe roate. Cu cât sunt mai mulți oameni care-și rezolvă problemele împreună, cu atât vor putea rezolva mai multe probleme în viitor. Vor deveni mai puternici și mai rezistenți, fiindcă nu vor mai depinde de altcineva care să aducă în viața lor ceea ce au nevoie.

„Sigur că poți alege cum anume să intervii în societate. Dacă te implici foarte mult, ajungi să faci lucruri. Te agiți, mobilizezi lumea și plantezi trei copaci. Gata! I-ai plantat. Dar asta nu are cine știe ce impact pe termen lung. Nimic nu garantează că oamenii aceia vor planta alți trei copaci din proprie inițiativă”, explică Andrei. O comunitate eficientă funcționează ca o rețea. Oricine are acces la tot rezervorul de resurse și de putere. Oricine poate acționa și în felul acesta dispare dependența de lideri. Oricine poate deveni unul. Lucrurile bune se întâmplă mai des în astfel de spații, în care fiecare om știe cum să acționeze și poate s-o facă exact atunci când are nevoie. Nu mai trebuie să aștepte.

„Întâlnesc mereu tot felul de oameni pragmatici care se găsesc să-mi explice cum e lumea de fapt. Ei nu înțeleg că eu știu foarte bine cum e lumea. Să fii idealist nu înseamnă să fii bou. Ceea ce nu înțeleg oamenii aceștia e cum ar putea să fie lumea și care-s pașii pe care trebuie să-i faci ca să ajungi la lumea aceea posibilă”, îți spune Andrei.

Acum cine nu e cu picioarele pe pământ?

Cum să acționezi eficient dacă ești ieșean conștient:

Cumpără o acțiune comunitară sau maxim zece acțiuni. Fiecare acțiune are valoarea de 25 de lei pe lună, investiție susținută constant timp de cel puțin un an. Urmărește programele și evenimentele dezvoltate de Fundația Comunitară Iași și fii parte activă din ele. Vorbește-le membrilor Fundației despre ideile tale și povestește-le prietenilor despre cum să folosească Fundația Comunitară ca pe o daltă pentru a modela realitatea Iașului.

26


Swimathon4.000 lei din suma investită de îngeri a fost direcționată către creșterea Swimathon, cel mai mare eveniment de participare filantropică din Iași. Evenimentul și-a dublat impactul. Dacă în 2013, ieșenii au susținut proiectele comunitare cu 64.000 lei, în 2014 au donat împreună 120.400 de lei pentru dezvoltarea calității vieții în Iași.

Fondul de Burse3.000 de lei din suma investită de îngeri a fost direcționată către dezvoltarea Fondului de Burse, pentru a sprijini cât mai mulți tineri talentați. Prin investiția îngerilor, am putut aduce încă doi membri în echipă, care s-au concentrat asupra identificării tinerilor și a donatorilor. În felul acesta, am putut oferi 64 de burse pentru a patra sesiune a fondului. În celelalte trei sesiuni anterioare am susținut în total 56 de bursieri.

Cros în școli1.101, 6 lei au fost investiți pentru a concepe un nou eveniment, care să mobilizeze comunitățile școlare să se auto-organizeze și să-și rezolve problemele cu ajutorul ieșenilor.

Proiecte care au crescut datorită investiției îngerilor comunitari

27

CIFRE CHEIE:

60 membri constanți

o acțiune comunitară

perioada investiției

valoarea investiției îngerilor în comunitate

25 LEI

1–5 ANI

8.101,6 LEI


28

GRĂDINA DE OAMENI LIBERI

Mediu Urban . Fonduri . Fondul de revitalizare urbană „Turnul Nostru”

Nu o grădină socială, ci una comunitară aveau inițial, în plan. „Grădini comunitare există peste tot în lume și apar din ce în ce mai multe în centrele urbane. Sunt spații verzi pe care oamenii le cultivă împreună și își împart surplusul și roadele. Sunt locuri deschise comunității, unde oamenii plantează ce au ei nevoie – de la pomi fructiferi, la legume, zarzavaturi și plante medicinale. Cei care le cultivă, își împart roadele între ei, iar surplusul este distribuit mai departe. Semințele, de exemplu, mai ales dacă sunt specifice zonei respective, pot fi păstrate și folosite în continuare”, explică Alex. În UK, mai ales, mișcarea aceasta a grădinilor urbane devine din ce în ce mai puternică. Acolo, oamenii fac presiuni și schimbă legi, dacă este nevoie, ca să aibă mai multe drepturi asupra spațiului public în care își petrec viața.

„În general e bine să știi ce mănânci. O plantă pe care ai crescut-o tu, evident, e cea mai sănătoasă pentru tine. Apoi, mai apare și problema asta, specifică orașelor: trăim tot mai deconectați de natură și avem nevoie să recuperăm această distanță.” Într-adevăr, acolo unde grădinile comunitare și-au făcut loc în peisajul urban, oamenii vorbesc mai des despre grădinărit ca despre o meditație activă, în natură.

Un prieten al asociației avea un teren în preajma intrării din Păcurari a Grădinii Botanice. „El l-ar fi concesionat pentru cinci sau mai mulți ani. Ne-am gândit, totuși, că acolo oamenii locuiesc în special la case și au aproape Copoul. Ar fi fost mai dificil să-i coagulăm în jurul unui spațiu verde comun, de care să se îngrijească împreună”, povestește Alex istoria Grădinii care s-a desprins dintr-un proiect mai amplu, gândit în 2012, prin care Mai Bine se angajase să creeze instrumente educative și participative pentru dezvoltarea durabilă.

E suficient să schimbi relațiile dintre oameni, ca să schimbi o lume. Transformarea apare când oamenii experimentează alte feluri de-a se purta unii cu alții, decât acelea care i-au obișnuit cu frica, neîncrederea și pasivitatea. Grădina Socială din curtea Muzeului „Sadoveanu” este un astfel de loc, unde ieșenii testează prin experiență directă prietenia și solidaritatea cu necunoscuți și cunoscuți, deopotrivă. „Cred că am putea fi mai responsabili de propriul destin și să avem mai mult control asupra vieții noastre. Am putea lua mai des decizii pentru noi înșine și am putea să ne scriem propriile reguli, astfel încât să conviețuim cu ceilalți oameni, cu animalele și, în general, cu natura, ceva mai bine decât se întâmplă în sistemul actual”, îți spune Alexandru Bodnar, unul dintre membrii asociației Mai Bine, organizație care a deschis prima grădină socială din Iași. Fondul are ca scop principal finanţarea proiectelor care îşi propun să reamenajeze,

cosmetizeze sau să repună în funcţiune o serie de spaţii publice. Prin intermediul fondului “Turnul Nostru”, Fundaţia Comunitară laşi doreşte să redea utilitate şi atractivitate unor spaţii publice, să genereze o schimbare pozitivă prin amenajări creative şi să crească capacitatea cetăţenilor de a-şi asuma iniţiativa în dezvoltarea comunităţii din care fac parte.

Ce înseamnă Fondul de Revitalizare Urbană: Un oraș de care să nu ne ascundem în casă

29


„Am explorat mai multe spații și până la urmă ne-am oprit la curtea interioară a Muzeului «Sadoveanu». Am găsit deschidere din partea Muzeului Literaturii Române Iași, împreună cu care am mai avut și alte activități. Pentru că Muzeul «Sadoveanu» este subordonat Muzeului Literaturii Române Iași care, la rândul lui, este subordonat Ministerului Culturii, n-aveam dreptul să transformăm curtea într-o grădină de zarzavaturi, deși există acolo un vișin și un prun”, își amintește Alex. „În plus, am fi vrut să creăm un spațiu prietenos cu trecătorii. Grădinile comunitare, în care plantezi legume și fructe, nu sunt neapărat spații foarte tranzitate, cum este și normal. Așa am ajuns să lucrăm la o Grădină Socială, iar nu la una comunitară.”

O grădină socială este un loc verde, creat în mod colaborativ de locuitorii unui oraș, care cultivă acolo plante decorative și medicinale. „Este un spațiu de petrecere a timpului liber alternativ”, clarifică Alex. Aici, oamenii se relaxează grădinărind și experimentează noi feluri de-a interacționa unii cu alții: lucrează împreună cu necunoscuți, se împrietenesc și prind drag de un loc care nu este numai „al lor” ci „al nostru”. Creează ceva ce aparține tuturor.

În primăvara lui 2014 ieșenii s-au adunat prima dată ca să pună la cale design-ul acestei grădini. De trei ori s-au întâlnit cu membrii Asociației Române de Permacultură,

din Cluj, ca să decidă împreună ce plante să cultive și cum să folosească cât mai bine natura, fără s-o afecteze. „Am făcut niște invitații publice și am fost câte 20 - 25 de oameni, la fiecare dintre cele trei întâlniri, câte au fost pentru stabilirea planului. Nu voiam să folosim tehnici de grădinărit moderne și de aceea i-am invitat pe membrii Asociației de Permacultură, ca să ne sugereze cum să folosim terenul cât mai bine, fără să intervenim brutal asupra lui. Am stabilit atunci ce plante să folosim în fiecare parte a terenului, în funcție de luminozitate, și cum să colectăm apa de ploaie, printre altele”, își amintește Alex.

„Povestea echipei noastre începe cu un turn de apă. Am crezut că o mână de oameni poate să producă o schimbare. Am învățat că viața te lasă, de cele mai multe ori, doar să declanșezi schimbarea. Ca să o întreții și să o crești ai, însă, nevoie de cineva care să cultive ideile tale în mijlocul comunității an de an, până ce ideile vor rodi.

Așa a început „Turnul Nostru”, un proiect de revitalizare urbană. L-am gândit ca pe un un declanșator al implicării în lumea din preajma noastră, fiindcă asta am simțit când l-am văzut: un vechi turn de apă, marcat de timpurile ce au trecut peste el. Impunător în peisaj, dar invizibil, pentru că ochiul nostru de trecător preocupat selectează și elimină “vechiturile”.

După ce am aflat de problemele structurale ale Turnului, eu, unul, am cochetat cu ideea de a renunța. Am avut noroc de-o echipă competentă și perseverentă, care a dus un an de muncă, în loc de cele trei luni previzionate.

Până la urmă, parteneriatul cu sponsorul unic a rezistat, echipa a vrut, planetele s-au aliniat. Am înțeles atunci că problemele sunt doar provocări și provocările au întotdeauna soluții dacă ești dispus să le plătești costul. Am înțeles și că un grup de prieteni poate să declanșeze o schimbare. Nu și să o întrețină.

Credeam că oamenii vor începe imediat să ne calce pe urme. Nu s-a întâmplat chiar așa de repede, cum speram. Fundația Comunitară Iași a deschis atunci Fondul de Revitalizare Urbană „Turnul Nostru”, ca să ducă mai departe ceea ce începusem noi. Nu poți forța implicarea socială. O poți, însă cultiva, iar Fundația e acolo să mai încerce o dată, și încă o dată, să aducă în mijlocul oamenilor ideile tale, atunci când viața nu-ți mai permite să le cultivi tu însuți în societate, pe cât de articulat ți-ai dori.” – Andrei Gheorghiescu, coordonatorul proiectului de revitalizare urbană „Turnul Nostru”.

Exemplul echipei care a implementat din proprie inițiativă acest proiect se află la baza fondului de astăzi.

Rădăcinile încrederii

Mărturie despre prietenie:

„Cred că cel mai de preţ lucru pe care l-am primit prin proiectul ăsta a fost că am întâlnit oameni minunaţi şi ne-am apropiat de oamenii alături de care locuiam, dar cu care nu comunicam.”

Ana Maria Ursanu, coordonator al proiectului Grădină de relaxare, Alexandru cel Bun

Povestea Fondului „Turnul Nostru”

30

să mai stăm de vorbă și să ne cunoaștem între noi. Sigur că mai devreme sau mai târziu descopeream că avem idei și interese comune.”

15 întâlniri de hârleț și lopată au fost prilej de petrecere a timpului liber într-o manieră alternativă. Apoi a venit vremea plantațiilor – căpșuni, zmeură și plante decorative. Se făcuse toamnă. În scurt timp, grădina a devenit un fel de loc de joacă și de experimentare. Au fost create alei de acces colorate, ca vizitatorii să nu calce prin straturi. „NEA Iași (North-Eastern Architects) ne-au donat și un foișor. Îl făcuseră ei pentru activități culturale și s-au gândit cum să-l folosească cât mai eficient, așa că l-au adus aici. Vrem să-l echipăm cu cât mai multe materiale informative. Să aducem atlase de botanică și tot felul de cărți”, povestește Alex.

În primăvara lui 2015, ieșenii au răsădit întreaga grădină. Înainte de asta, s-au jucat confecționând mobilierul. Băncile au fost ansamblate din paleți. Din plăci de skateboard au fost create mânere. „Am folosit tot ce ne-au donat oamenii, de-a lungul timpului. Numai pentru construcția scenei am cumpărat câteva scânduri.” Alex crede că sunt multe lucruri pe care „le putem face noi înșine și nu trebuie să depindem neapărat de alții și să luăm totul ca pe un bun sau serviciu pe care să-l cumpărăm. Fiindcă asta înseamnă sacrificii pe alte planuri și dependență.”

Crede în economia socială și în capacitatea oamenilor de-a se auto-organiza. „Schimbarea pornește întotdeauna cu tine”, îți spune. „Mai întâi te porți altfel cu tine însuți, îți schimbi perspectiva asupra unor realități și apoi lucrezi împreună cu alții, ca să schimbi ceva în jurul tău”, începe să explice cum vede el schimbarea socială. Pe scurt, asta înseamnă să-ți practici principiile și valorile prin stilul de viață, zi de zi. „De exemplu, Mai Bine nu acceptă sponsorizări și finanțări de la companii care sunt în conflict evident cu principiile în care credem. Ar fi ciudat, nu-i așa, să primim banii unui gigant din industria petrolieră?”

Grădina aceasta a fost co-creată de ieșeni, de la bun început. Nu avea să intre în viața lor fără să-i fi întrebat și, mai ales, fără să fie a lor. „E un adevăr știut de toată lumea că suntem responsabili în special pentru ceea ce facem noi înșine și cu precădere atunci când participăm la un proiect încă de la primele etape”, explică Alex în continuare.

Au urmat zile lungi, petrecute curățând pământul. „Prima interacțiune cu locul a însemnat și prima interacțiune cu oțetarii. Sunt niște copăcei invazivi. Dacă tai unul fără să îi scoți cu totul rădăcinile din pământ, te trezești cu alți cinci lăstari. Dacă îi tai și pe aceia, vei găsi exponențial mai mulți copăcei data viitoare.” Să cureți pământul de rădăcini care se întindeau și pe 10 metri în diametru și atingeau până la un metru în adâncime a fost o treabă de multe week-end-uri.

Alexandru povestește că „au venit să pregătească grădina o mulțime de oameni. Cei mai tineri erau elevi de liceu, dar au fost și oameni în vârstă. Majoritatea aveau în jur de 20- 35 de ani. Erau oameni ca și mine, într-un fel. Abia așteptam să scap de la birou, unde lucram la rapoarte și la tot felul de lucruri de felul ăsta și să ajung în natură, să curăț pământul. Unii veneau la fiecare întrunire, alții numai câteodată. Unii veneau cu gașca, dar mulți apăreau singuri, pur și simplu fiindcă li se părea relaxant. După ce făceam treabă obișnuiam să ne retragem undeva

Desțelenirea pământului și-a zilelor încărcate de stres


31

Alex crede în impactul spațiilor care ne permit să interacționăm altfel cu cei din preajmă și cu natura. „Aici, în comunitatea coagulată în jurul asociației, s-a creat de la bun început ideea că nu-i suficient doar să cunoști mai multe lucruri despre natură și mediu. Este necesar, dar nu și suficient. Important este să creăm alternative.” În anii ’60 – ’70 s-a crezut cu tărie că oamenii pot trăi și altfel unii cu alții, înlocuind frica și neîncrederea cu deschiderea și colaborarea. Mulți dintre ei s-au mutat împreună și au creat orașe alternative, cu alte reguli și alte ordini interne. Li s-a spus că sunt visători, curajoși sau, pur și simplu, ciudați. Ei spuneau că practică „politicile prefigurative”, adică trăiesc așa cum vor ei, în aici-și-acum, fără să aștepte să se schimbe o lume întreagă la față, ca să înceapă să experimenteze colaborarea și libertatea. Spuneau că trăiesc viitorul în prezent, fără să deranjeze pe nimeni.

Nu s-a sinchisit cineva de ei, pe vremea aceea. După mai bine de 40 de ani, atitudinea aceasta a devenit însă din ce în ce mai des întâlnită în toate țările civilizate, unde oamenii au început să creeze spații în care să experimenteze alte tipuri de interacțiune și alte forme de socializare decât acelea care-i apasă și-i încremenesc. „Unele cauze merg mână în mână”, spune Alex, gândindu-se cum a ajuns să se apropie de filosofia unui stil de viață sustenabil, în armonie cu oamenii și cu natura. În 2008, de Ziua Internațională împotriva Fascismului și Antisemitismului,

Grădina Sadoveanu are șanse bune să devină un astfel de spațiu alternativ „experimentat” de ieșeni. „Am vrut să creăm împreună un loc pe care să-l folosim, de asemenea, tot împreună. Un loc pe care să-l fructifice ieșenii, așa cum își doresc. De asta am organizat aici un atelier despre «Cum să-ți înverzești balconul» și apoi, un concert, la deschidere. E un spațiu în care te poți relaxa sau poți învăța cum să-ți creezi o grădină pe propriul tău balcon. Am avut și un atelier în care am construit un Hotel de insecte, împreună cu niște specialiști elvețieni.”

Își dorește să nu treacă mult timp până ce grădina să devină cu adevărat a ieșenilor, care s-o folosească așa cum le prinde mai bine, din propria inițiativă și fără să-i invite cineva. Asta începe deja să se întâmple. „Cineva și-a sărbătorit aici ziua de naștere și altcineva și-a organizat nunta. Sunt și mulți părinți care vor să aducă aici copiii, ca să-i învețe tot felul de lucruri despre grădinărit.” În curtea Muzeului „Sadoveanu” cineva ar fi putut asculta muzică live, ar fi putut planta pomi, mânca zmeură sau ar fi putut să învețe să-și creeze propria mobilă din materiale reciclate ori o grădină de balcon. E un loc distractiv, cu alte cuvinte, unde poate fi deprinsă autonomia și colaborarea prietenească. „Da. Ăsta e dezideratul”, îți spune Alex, aproape uimit că lucrurile ar putea fi atât de lesne învățate.

a participat la primul său protest împotriva discriminării. Apoi, la cele organizate împotriva exploatării iresponsabile a Roșiei Montane. În 2013 a fost în Bârlad, când oamenii au luat atitudine împotriva extragerii nesustenabile a gazelor de șist. Cu trei ani înainte intrase în contact cu Mai Bine. Tot atunci, în 2010, s-a înscris și în Green Peace, filiala Iași.

„La primul protest la care am participat nici măcar nu am scandat. Nu eram deloc obișnuit cu ce se întâmplă la evenimentele astea. Mulți oameni le resping, fiindcă pot fi imprevizibile. Totuși, toate protestele la care am participat eu au fost pașnice. E un instrument puternic, de care companiile și oamenii politici țin cont, chiar dacă nu recunosc că le pasă. Trebuie însă folosit în mod inteligent, ca să nu devină contra-productiv. La Mai Bine e altceva. Am avut câteva acțiuni de advocacy, dar în general vrem să creăm „de la firul ierbii” forme alternative de comunicare, de relaționare și de petrecere a timpului liber, astfel încât să devenim ceva mai responsabili”, explică Alex.

Experiența mai-binelui

Independent, împreună cu alții


32


Cultivăm oraşul 4.000 lei . Beneficiar: Asociaţia „Mai Bine” Grădină de relaxare - Alexandru cel Bun 12.000 lei . Beneficiar: grupul de iniţiativă civică Foişorul Verde”, Ana-Maria Ursanu

Proiecte finanțate

33

TURNUL NOSTRU 2014 ÎN CIFRE

Principalul contribuitor: Host Europe Group

5.000 LEI total venituri

sold iniţial

cheltuieli granturi

cheltuieli de administrare granturi

sold pentru 2015

12.000 LEI

13.000 LEI

1.000 LEI

3.000 LEI


IEȘEAN PRIETENOS

Creează-ți colțul tău de Iași. Găsește un spațiu care pare să fie al nimănui și gândește-te, împreună cu prietenii tăi, cum îl puteți readuce la viață. Vorbește-le la serviciu, managerilor și colegilor despre ideea ta și antrenează-i să susțină Fondul acesta, care face orașul să fie mai prietenos cu locuitorii săi, iar pe ieșeni, mai prietenoși unii cu alții.


Susține financiar Fondul de Revitalizare Urbană și participă la transformarea Iașului într-un oraș care să atragă cei mai creativi oameni. Înfățișarea orașului nu înseamnă doar estetică urbană, ci și relații, activități și stiluri de viață.

Cum să acționezi dacă ești:

34

IAȘUL SAVUREAZĂ AVENTURA

Mediu Urban . Fonduri . Fondul Transgor Logistik

Un traseu blând, pentru începători, bun de explorat împreună cu familia.

De acum va fi mai ușor

Uneori caldarâmul orașului devine apăsat de agitația traficului și bruiază bucuria de-a privi împrejur. De asta s-a dat Ioana jos din mașină. Ca să încetinească și să observe detalii. Să apuce să vadă clădiri, să miroasă aerul, să simtă că face parte din locul prin care trece. Din mașină i se pare că e numai un spectator. De pe bicicletă, participă. Când ajunge cu bicicleta în sate și păduri încetinește și mai mult. Pe acolo îi place să meargă pe jos. S-ar putea să ia prânzul în casa cuiva, să mânânce plăcinte poale-n brâu sau fructe dintr-o grădină curată. În pădure, s-ar putea să zărească o căprioară. Cicloturismul e pentru călători, ca mișcarea Slow Food pentru gurmanzi.

Traseul din Miroslava, care leagă Pădurea Uricani de Palatul Sturdza înseamnă 7 kilometri printr-o pădure în care nu vei vedea vreodată o pisică sălbatică, deși pisica sălbatică te va vedea. E o poveste cu final puternic, petrecut în curtea Palatului Sturdza. Acolo se află cel mai mare muzeu de etnografie din Moldova și un turn bântuit de istorie. În spatele poveștii se împletește pasiunea cu încăpățânarea. Un du-te-vino prin birouri, un labirint de acte și mirarea tuturor că cineva vrea să facă nefăcute în Iași. „Eu sunt tocilara din spatele proiectului”, râde Ioana. „Un prieten din Prahova a marcat 7 trasee cicloturistice. La noi n-a fost marcat până acum nici unul pe poteci de pădure, așa că oamenii erau confuzi. Nu se confruntaseră cu situația asta, până acum.”

Într-un birou există și azi un proiect de lege care să clarifice procedurile care permit marcarea traseelor pentru bicicliști. Traseul acesta trece printr-o rezervație naturală și aici apare dezbaterea. A conserva natura înseamnă s-o ferești de oameni? Pot învăța oamenii să iubească ceea ce nu pot vedea și nu pot atinge? Unii încurajează turismul

lent și responsabil prin rezervațiile naturale. Alții, mai puțin încrezători în capacitatea lor de-a proteja și în capacitatea oamenilor de a respecta, se opun. Așa începe navigarea cadrului legislativ. „Cred că pentru cei care vor veni de acum să marcheze trasee cicloturistice va fi mai ușor. Noi am spart gheața și era firesc ca lucrurile să meargă mai lent, fiindcă era prima dată pentru toată lumea. La o a doua experiență, cu toții vor ști clar ce trebuie făcut”, se gândește Ioana. Din momentul în care toate procedurile legale au fost îndeplinite, povestea a crescut cu repeziciune: ecologizare, marcare, iar ecologizare, pictare de panouri informative și montare, meșteșugire manuală de coșuri de gunoi din cauciuc reciclat și exploratori pe două roți.

„Eu știu ce ești tu”, i-a spus Ștefănuț lui Cristi, privindu-l cum meșterește ceva la o roată cu spițe. „Ești artist de biciclete.” Cu Ioana Popa, Cristian Amăriuței și fiul lor, s-a deschis în Iași o cale mai prietenoasă pentru căutătorii de aventuri tihnite. În urmă cu un an au început să croșeteze proiectul pentru primul traseu cicloturistic prin pădurile Iașului: 13 kilometri parcurși pe două roți, ca paginile unei povești care începe lângă primăria din Miroslava, trece prin Pădurea Uricani și se termină la Palatul Sturdza.

35


„Să faci ecologizare pe ploaie”, își amintește Ioana. Ioana și Cristi au curățat fiecare metru pătrat de natură împreună cu bicicliștii din comunitatea ProbikeAddiction, care s-a coagulat în jurul pasiunii lor pentru călătoria pe bicicletă. I-a avut aproape și pe elevii din Miroslava. În clasa a opta vor absolvi același liceu de pe băncile căruia s-a desprins și Mihail Kogălniceanu. Dumitru Bunea a fost directorul Liceului Agricol „Mihail Kogălniceanu”. El a transformat palatul Sturdza, de peste drum de școală, în cel mai mare muzeu de etnografie din Moldova. Liceul a pornit în 1831. Pe atunci se numea Institutul de educație pentru fiii de nobili. La vremea aceea, un an școlar valora 2000 de napoleoni, adică echivalentul a 250 de hectare de pământ. Patru ani de studii însemnau o investiție în valoare de 1000 de hectare.

De liceul acesta se leagă una dintre declarațiile informale de independență ale românilor. În 1867, la expoziția universală de la Paris, Școala de sericultură Vitilimescu-Mironeanu, din care se trage liceul agricol, a câștigat medalia de bronz. Standurile românilor erau amplasate într-un pavilion separat de cel al Înaltei Porți, ca și cum n-ar fi existat nici urmă de suzeranitate.

În timpul regelului Carol I, printr-un decret, aici a fost înființată Școala fermă de agricultură Galata Miroslavei, unde până în 1974 s-au reparat și mașini străine, aduse din Anglia, Franța sau Germania. Înainte să te invite în

muzeu, Dumitru Bunea poate povesti cum pe sub castanii care umbresc aleile din jurul liceului obișnuia să se plimbe și principesa Olga Sturdza. Dacă îi ceri, poate să-ți spună în glumă și despre fantoma din turn. La sfârșitul secolului al XIX, unei femei i-a murit mirele după nuntă. De-a lungul timpului, turnul a adăpostit dormitoare de fete, cât a funcționat ca un cămin. Iarna, li se întâmpla să aibă halucinații colective și să iasă toate afară strigând „mireasa!”.

„Întotdeauna aleg locuri cu povești pentru traseele de cicloturism”, se entuziasmează Ioana. Când faci cunoștință cu ea, îți spune că e un căutător de povești. Așa a început și pasiunea ei pentru călătoriile pe două roți. A câștigat un concurs de eseuri. A scris despre cum ai vedea Iașul, dacă n-ai fi din Iași, iar privirea nu ți-ar fi amorțită de familiaritate. Premiul a fost o bicicletă. A început să colinde împrejurimile orașului alături de Cristi. Ștefan, băiețelul său de șase ani, parcurge acum fără probleme și 20 de kilometri cu bicicleta.

Un loc ca o poveste interactivă

Fondul TRANSGOR LOGISTIK este o inițiativă a SC Transgor Logistik SRL și a Fundației Comunitare Iași prin care ne dorim să aducem în oraș energia comunităților în care mișcarea face parte din stilul de viață. Vrem să vedem în preajma noastră oameni fericiți, care asimilează beneficiile sportului. Dorim să dezvoltăm noi oportunități de petrecere a timpului liber prin articularea comunităților sportive care să se răspândească bucuria de a face mișcare. Vrem ca Iașul să devină orașul fără necunoscuți, deoarece sportul ne aduce pe toți împreună, fie că ne știm după nume, ori nu.

Pentru asta, Transgor Logistik investește anual între 40.000 și 50.000 lei.

Ce înseamnă Fondul Transgor Logistik.O viață în mișcare

36


Traseele marcate sunt ca fișele de lectură. Îți arată biblioteca vie în care trăiești

Mergeau împreună prin păduri și explorau, înălțând zmeie sau spionând păsări și căprioare. Oamenii pe care-i învățau să meargă cu bicicleta își doreau să-i urmeze. Au început să organizeze ture ghidate, în 13 comune din județele Iași și Vaslui. Uneori se oprea tot grupul de călători pe două roți în gospodăria unui țăran să ia masa sau să vadă cum face vinul. Ioana și Cristi s-au apropiat de oameni și au creat legături. Au țesut din nou vasele acelea comunicante între oamenii de asfalt și o lume rurală autentică. Deși ghidul cicloturistic pe care l-au gândit a fost din primul moment disponibil online, traseele erau urmate de cele mai multe ori numai de oamenii care-i însoțeau pe ei sau de către cunoscători. Traseul care pornește de la primăria din Miroslava, trece prin pădurea Uricani și ajunge la Palatul Sturdza, este primul care deschide aventura tihnită pentru oricine. Poate fi lesne parcurs de oricine care se uită după semne pe copaci, ori pe șosea.

Trei zile a durat marcarea. S-au organizat în echipe. Echipa albă pornea la drum prima, fiindcă știa traseul. În spate, înainta echipa albastră. Echipa de șosea se ocupa de asfalt. Echipa de pădure, însemna copaci.„Alb și albastru sunt culorile internaționale folosite pentru traseele ușoare de cicloturism. Am ales să desenăm o bicicletă albastră pe fond alb, ca să fie cât mai intuitiv. Așa că cei care știau

trecut prin experiențe similare, mi s-a spus că soluția e să continuăm să punem coșuri de gunoi. Noi le punem, alții le fură, noi le punem iar, alții le fură iar și tot așa, până când nu se vor mai fura.”

traseul au mers înainte, însemnând copacii cu alb, ceilalți urmăreau dreptunghiurile albe și desenau pe ele biciclete, cu albastru”, explică Ioana.

La deschiderea traseului s-au adunat 250 de bicicliști. Unii dintre ei participaseră fie la ecologizarea de dinaintea marcării, fie la sesiunea de marcare, fie la sesiunea de ecologizare post-marcare. Evenimentul de deschidere n-a însemnat nicidecum o despărțire, o sărbătoare în urma căreia fiecare s-o ia pe drumul său. Oamenilor le pasă, în general, de ceea ce fac ei înșiși. Așa că de câte ori sesizau ceva în neregulă, se anunțau unii pe alții. „Mulți dintre noi au găsit gunoaie în zona Belvedere”, povestește Ioana. De acolo se poate vedea Podgoria Uricani, una dintre cele mai nordice plantații de viță de vie unde se produc vinuri roșii de calitate superioară.

„Așa că am început să facem manual coșuri de gunoi din cauciuc reciclat. Am stat, am cusut cauciucurile, le-am pictat pe fiecare în parte, în alb și roșu. Am pictat și un emoticon zâmbitor și am scris un mesaj cu «Respectă natura!»” S-au adunat din nou, au săpat gropi în pământ, au așezat coșurile și au fixat în ele saci mari de gunoi. Au vorbit în Uricani cu localnici care au acceptat să treacă și să ridice sacii aceia o dată pe săptămână. „Acum am aflat că au fost furate o parte dintre coșuri.” Știe că așa se întâmplă de obicei, până când oamenii se obișnuiesc să recunoască un loc ca fiind frumos și al lor. După aceea încep să-l respecte și să aibă grijă de el. „Din experiența altora din țară, care au

37


Fondul care poartă numele companiei tale

6 avantaje ale înființării unui fond numit1 3 5

2

4 6

Deschizi un fond cu numele tău și e ca și cum ai avea propria ta fundație, dar fără să te încurci în proceduri birocratice și fără să ai probleme de implementare. Fondul care-ți poartă numele te reprezintă. Tu hotărăști totul: în ce domeniu vrei să produci o schimbare, care sunt oamenii în care ai încredere să construiască schimbarea, cine sunt cei pe care îi vei ajuta să aibă o viață mai bună.

Fundația Comunitară Iași te consiliază ca să faci alegerea care te reprezintă cu adevărat. Vei lua decizia care duce misiunea și valorile tale mai departe.

Mai întâi dăm de știre Iașului despre inițiativa ta. Mobilizăm grupurile de inițiativă și organizațiile non-profit să găsească soluții creative și eficiente. Organizăm apoi o preselecție a proiectelor care răspund provocării tale. O echipă de specialiști le evaluează transparent. Tu ai ultimul cuvânt și vei alege proiectele pe care vrei să le vezi în realitate.

Aceste proiecte sunt amprenta ta în Iași.

Totul este planificat, stabil și eficient. Nu-ți disipa efortul într-o mie de zări. Gândește strategic ce vrei să însemni pentru comunitate. Un plan bun de acțiune se gândește o dată și se implementează fluid pe parcursul unui an întreg.

Investind strategic în comunitate, îți dovedești responsabilitatea socială corporativă.

Stimulezi gândirea strategică a ieșenilor, dezvoltându-le spiritul de inițiativă și puterea de colaborare

Te identifici cu Iașul. Numele tău se leagă de fiecare proiect care aduce comunitatea împreună.

Promovezi obiectivele filantropice ale companiei și arăți că ești orientat către oameni.

Ai costuri minime de implementare și evaluare

„Dacă nu ați fi organizat sesiunile de ciclism, cred că mulți dintre noi n-ar fi ieșit deloc cu bicicleta. Am fi găsit scuze, spunându-ne că poate va ploua sau că trebuie să mergem la serviciu. A fost un traseu de poveste, mai ales cel parcurs prin pădure!”

Oana Turcuman și Oana-Roxana Lisacoschi, beneficiari, Descoperă Codrii Iașului pe bicicletă

Mărturii despre efervescență:

„Slackline-ul este un sport nou, ideal pentru dezvoltarea echilibrului și a simțurilor, ce dezvoltă musculatura și relaxează mintea. Slackline is Slick a adus un proiect inovator comunității din Iași. În 2014, peste 500 de persoane din oraș au urcat pentru prima dată pe slack.”

George-Adrian Oprea, coordonator de proiect Slackline is Slik!

38

Sezonul porților deschise la badminton pentru copii

Contribuție fond: 4.025 leiContribuție proprie: 10 leiContribuție în natură: 7.658 leiValoarea totală a proiectului: 11.693 leiBeneficiar: Clubul Sportiv Preventis

Ciclismul de Șosea.De la recreere la performanță

Contribuție fond: 10.072 leiContribuție proprie: 2.050,78 leiContribuție în natură: 5.490 lei Valoarea totală a proiectului: 17.612,78 leiBeneficiar: Asociatia Veloart Iasi

Mișcare și sănătate prin tenis de masă

Contribuție fond: 3.188 leiContribuție proprie: 733,27 lei Contribuție în natură: 15.960 leiValoarea totală a proiectului: 19.881,27 leiBeneficiar: Asociatia Iași învață

Challenge week-end la Valea Lupului

Contribuție fond: 6.110 lei Contribuție proprie: 235,66 lei Contribuție în natură: 5.079 leiValoarea totală a proiectului: 11.424,66 lei Beneficiar: Scoala gimnaziala Valea Lupului

Slackline is slick!

Contribuție fond: 6.001 leiContribuție proprie: 200,04 lei Contribuție în natură: 2.262 lei Valoarea totală a proiectului: 8.463,04 lei Beneficiar: Comunitatea de Slackline Iași

Descoperă codrii Iașului pe bicicletă

Contribuție fond: 6.845,31 leiContribuție proprie: 520 lei Contribuție în natură: 6.620 lei Valoarea totală a proiectului: 13.985,31 leiBeneficiar: Asociația ProbikeAddiction Iași

Proiecte finanțate


Spune-ne care sunt valorile tale și cum ai vrea să fie viața în Iași. În funcție de nevoile tale și de puterea ta de implicare, vom gândi împreună cel mai eficient plan de acțiune filantropică, care să îmbunătățească viața orașului și să te conecteze la oamenii lui.

IEȘEAN CU VIZIUNE

Du-ți povestea de viață mai departe și deschide un fond care să-ți poarte numele. Fondurile numite nu sunt doar pentru companii. Dacă familia ta păstrează cultul pentru medicină, de pildă, gândește-te să deschizi un fond prin care să sprijini oamenii care au nevoie de tratamente. Dacă bunicul tău a fost pictor, păstrează-i amintirea deschizând un fond prin care să sprijini aptitudinile artistice ale tinerilor sau terapia prin artă. Orice eveniment semnificativ din viața ta poate fi, astfel, păstrat în memoria oamenilor, pentru mai multe generații. Banii pe care i-ai oferit la început sunt perpetuu reinvestiți, așa că fondul ajunge să se auto-susțină pe termen nelimitat. Spune-ne cum vrei să rămâi în memoria Iașului și te ajutăm să-l inspiri.

Cum să devii fondator dacă ești:


39

FONDUL TRANSGOR LOGISTIK 2014 ÎN CIFRE:

50.000 LEI total venituri

cheltuieli granturi

cheltuieli de administrare granturi

sold pentru 2015

26.219 LEI

10.000 LEI

13.781 LEI


Principalul contribuitor: Transgor Logistik

40

CEI CE NU SUNT CEZAR. ÎNCĂ.

Educație . Fonduri . Fondul de Burse

Primul „nu” din viața unui copil

că dacă prietenii mei ar afla ce s-a întâmplat cu mine, s-ar întrista. Ar simți compasiune. În nici un caz nu m-ar discrimina”, se gândește Alexandra.

A fost genul de copil bun la toate, cu o minte sclipitoare, pe care nu l-a întrebat nimeni, niciodată, ce vrea. Totul începea ca o joacă, ca să se termine ca o datorie căreia nu-i mai vedea sensul. Era în clasa IV-a când a răbufnit în scris. Prima ei poezie a fost despre destrămarea copilăriei. Au urmat și altele. Vorbea despre o tristețe care pică peste ea ca un potop, ca o forță care o șterge de pe fața pământului. Adulții au văzut doar că are condei, așa că au îndrumat-o spre concursuri de poezie. Câștiga ba locul I, ba locul II la competiții interjudețene. „Am ajuns să compun la comandă, pentru concursuri. Mi se dădea tema și eu trebuia să scriu ceva despre asta. Nu mai simțeam nici o bucurie. Nu era ceva care să mai vină din mine. Așa m-am simțit toată viața. Ca un roboțel”, își amintește. A mers și la olimpiadele de limba română, și la concursurile de poezie până când, în clasa a VIII-a a ajuns să urască româna.

Locuiește cu bunica ei, bolnavă de diabet, și-și vizitează părinții cât de des poate. Dacă o întâlnești acum, nu bănuiești că abia s-a dezbrăcat de un costum sufocant, în care a stat ascunsă de când se știe. Nu obișnuia să vorbească cu nimeni. Invariabil, se simțea respinsă. An după an, la fel, din clasa I și până în clasa a VIII-a. „Mi-era frică să vorbesc cuiva despre mine. Mi s-a spus mereu să nu zic nimic nimănui fiindcă oamenii vor începe să povestească altora și... Nu știu. Acum, cred

N-a încetat să citească. A încetat să mai scrie. Cititul era mereu o evadare. „În sfârșit, nu mai eram eu! Cu asta am înlocuit poezia, de fapt. Poate că am făcut-o din comoditate. Cititul e pasiv, presupune mai puțin efort...” La o oră de română din clasa a IV-a l-a văzut pe un coleg că citește Harry Potter. S-a îndrăgostit de poveste, a fugit la bibliotecă și în trei săptămâni terminase toate cele șapte volume. Peste un an s-a îndrăgostit de Winnetou. Căuta romanele pe internet, apoi mergea și le xerografia. A parcurs așa 30 de volume, câte le-a găsit. „Ieșea în jur de 7 lei, cartea.” În clasa a IV-a a fost prima dată când a spus „Nu” unui adult, ceea ce n-avea să se mai întâmple foarte curând. Bunica ei ținea morțiș să meargă la „Negruzzi”. Pe Alexandra o speria faima liceului despre care auzea că e locul celor bogați și extroverți. Voia să meargă la „Racoviță”. Acolo i se părea că ar fi fost mai în siguranță. Bunica ei s-a gândit că mulți dintre absolvenții de „Racoviță” dau mai apoi la „Medicină”, așa că s-a înduplecat.

La 10 ani Alexandra Popa se întreba deja de ce trebuie să existe. Se întâmplă adesea copiilor care vin prea devreme în contact cu problemele adulților. Își închipuie deseori că dacă ei n-ar exista, problemele acelea ar dispărea și ele. A jucat șah, tenis, a compus poezii, a mers la olimpiade și a avut, în general, 10 pe linie la Colegiul Național „Emil Racoviță”. Se trezea în fiecare dimineață îmbâcsită de aceeași tristețe. Totul începea din plăcere, ca să se mecanizeze la scurt timp după aceea. „Ajungeam mereu să fac numai ceea ce «trebuie». Nu mai simțeam deloc că «da, îmi doresc să fac asta și mă bucur să fac asta!»”. Până anul acesta când, deodată, a devenit fericită. Și n-a mai fost singură.

41


La competiția pentru Fondul de Burse s-a înscris pe ascuns. Diriginta a anunțat concursul și a lăsat afișul la avizier. Când toată lumea a plecat din clasă, Alexandra și-a notat toate informațiile. Era în clasa a VI-a și continua să nu vorbească cu nimeni. Voia să participe la un concurs care se desfășura de două ori pe an și pentru care trebuia să plătească o taxă de înscriere. Voia să participe la toate disciplinele: fizică, matematică, română și engleză. Asta însemna că va trebui să plătească o taxă pentru fiecare disciplină în parte. Visa să se aboneze și la Gazeta de matematică.

„M-am bucurat când am văzut că am fost admisă, dar atât. Nu m-am gândit că poate merit, că poate sunt valoroasă.” Când era mică obișnuia să meargă la șah. După ce a luat locul al II-lea pe țară, profesorul îndrumător a sfătuit-o să vină la antrenamente de trei, patru ori pe săptămână. „Bunica n-a fost de acord. A zis că asta mă va îndepărta de la învățat.” La fel s-a întâmplat și când a început să joace tenis. După ce a prins gustul, a fost retrasă. Când a terminat clasa a V-a cu 9.78 a înțeles că pentru cei din jur, asta este o dramă. A încercat să se abiliteze. În clasa a VI-a a avut 9.96 și a fost admisă în grupul bursierilor Fundației. Oricâte concursuri ar fi câștigat și oricâte diplome ar fi adunat, nu-i părea că servesc la mare lucru. Oamenii din preajma ei păreau să se mândrească cu ea atunci când se întâlneau cu prietenii lor. Dar de îndată ce ușile se închideau, auzea mereu cât de

mult dezamăgește și cum nu se străduiește îndeajuns.

„În clasa a VII-a am terminat cu 10. Bunica s-a supărat iarăși pe mine. I se părea că n-o ascult fiindcă stau prea mult la calculator. Mi-a zis că «De acum te las de izbeliște. Nu te mai împing de la spate.» Într-un fel, chiar a făcut-o. Am terminat a VIII-a tot cu 10. Voiam să-i arăt că pot. «Vezi, tot te-am bătut eu la cap, așa că ai reușit», mi-a spus la sfârșit.” Alexandra nu s-a gândit vreodată să tragă concluzii pe marginea rezultatelor sale. Era prea ocupată să câștige o recunoaștere la care nu reușea să ajungă orice ar fi făcut.

Succesul cât o ratare

Prin Fondul de Burse încurajăm performanța școlară și extrașcolară a elevilor. Totodată, dorim să promovăm elitele generațiilor viitoare și să le oferim susținere și încredere în drumul pe care l-au ales. Considerăm că tinerii sunt o valoare importantă a orașului nostru, membri ai comunității care pot influența pozitiv, atât în prezent, cât și în viitor, comunitatea din care fac parte.

Oferim două tipuri de burse, pentru educație și pentru excelență, cu o valoare anuală de 2000 de lei. 1.800 de lei sunt direcționați către bursieri. 200 de lei sunt investiți în organizarea sesiunilor de socializare și consiliere pentru bursieri și menținerea relațiilor cu donatorii.

Ce înseamnă fondul de burse.Rezervorul de încredere în propriile puteri pentru tineri aflați la început de drum

42


Luptele nevăzute Luptele nevăzute

„De câte ori voiam să fac ceva, mi se spunea:«Dacă tu crezi că așa e bine pentru tine să faci, n-ai decât.» Cuvintele astea erau mereu spuse pe un ton de parcă eram pe cale să fac cea mai mare prostie din lume. De obicei, renunțam.” Înainte de simularea la matematică a stat până la ora unu la calculator. „Doar de ciudă. Să-i arăt că sunt în stare să iau note mari și dacă trăiesc așa cum vreau eu.” Înainte de examenul de capacitate de la matematică s-a dus la biliard. Micile ei revolte nu reușeau să dovedească însă nimic. „Aveam impresia că trăiesc într-o colivie sau că sunt ca un șoricel dirijat, care nu poate să iasă din labirint orice ar face. Eram întotdeauna tristă. Mă simțeam mereu respinsă de toată lumea, fiindcă nu știam să interacționez și mă gândeam mereu:«de ce eu? De ce nu pot fi și eu ca toți ceilalți? De ce sunt eu mai cu moț și nu pot să râd și să mă bucur cu ceilalți?»” Se spune că eroii, ca să-și atingă un țel, trebuie să aibă un rezervor adânc de energie și determinare, ca să treacă printr-o mulțime de obstacole. Vorbind cu Alexandra, ți-ai dori să-i faci cunoștință cu Max Blecher, un autor care știe să facă radiografia sufletelor mâncate pe dinăuntru. I-ar explica cum un om ca ea consumă într-un an, în luptele acestea mărunte, exact atâta energie și voință câtă i-ar trebui ca să cucerească un imperiu. Doar că le consumă pe amândouă în pură pierdere. E ca și cum nu ești Cezar, deși îndeplinești toate condițiile.

În colivia de aur, Alexandra a crescut tristă. I s-a oferit tot ce și-a dorit, numai să nu iasă din casă și să nu facă altceva decât să citească și să rezolve probleme de matematică. „Eram copil și nu-mi dădeam seama prea bine. Vedeam o nouă colecție de reviste de cultură la televizor și mi se părea că mi-o doresc. Apoi aflam cum s-au sacrificat pentru mine, iar eu nu prețuiesc asta. Numai că eu nu voiam, într-adevăr, toate lucrurile alea. Voiam să fiu eu! Să mă lase să fiu eu!”

De când a început programul de mentorat, viața ei s-a schimbat. „Am început să mă trezesc fericită dimineața”, îți spune. Nu știe exact cum s-au petrecut lucrurile, dar a început să vorbească despre ea. De când început să vorbească despre ea, nu s-a mai simțit atât de vinovată. Când s-a mai domolit vinovăția, a putut să ia decizii. Au apărut prieteni în viața ei. „Nu voi fi un cățeluș ascultător. Știu că mă pot descurca și singură. Știu că sunt în stare și că trebuie să iau hotărâri pentru mine însămi”, continuă. Nu e vulcanică. Nu e omul care să ia hotărâri pripite, dar nici acela care să se mai plieze în ea însăși, ca un acordeon amuțit.

Abia a trecut în clasa X-a. Te poți gândi că la vârsta asta toți adolescenții vor să-și câștige diferența față de ceilalți. Fac lesne din „a fi deosebit” un clișeu. „A fi special înseamnă a

fi, cumva, mai presus de ceilalți. Asta te face să fii singur. Aș vrea să fiu înțeleasă, dacă ar trebui să aleg una din două.” E pentru prima dată în viața ei când nu se mai simte singură. Învață să-și dozeze energia. „Mă gândesc la energia mea ca la un borcan de dulceață. Vreau să am grijă pe ce o consum.”

Bursele sunt acordate în urma unui concurs transparent, popularizat cu ajutorul organizaţiilor neguvernamentale şi al instituţiilor de învăţământ preuniversitar din laşi. Ne asigurăm că dascălii au timpul necesar pentru a face recomandările, iar elevii interesaţi, să-şi construiască dosarul. Oferim sprijin pentru completarea dosarului pe tot parcursul perioadei de înscriere. Evaluarea este făcută în funcţie de performanțele școlare şi de nivelul implicării extraşcolare a elevilor. Pe baza profilurilor pe care le creăm în urma interviurilor de cunoaştere şi prin consultarea dosarului de candidatură, donatorii aleg ei înşişi tinerii cu care rezonează şi pe care consideră că-i pot sprijini.

Anatomia Iașului de mâine:

43


„Motto-ul schimbării e dorinţa- Michael Gaitman. Am şaisprezece ani şi şapte luni şi trăiesc din dorinţe. Desigur că unele se risipesc, altele se îndeplinesc şi dispar lăsându-mi semne. Semne care îmi plac sau nu, semne bune, mai puţin bune, semne care îmi trezesc sentimente mereu. [...] Am realizat că eu şi echipa Vision for you am avut o dorinţă comună: să ajutăm. A Ior s-a împlinit alegându-mă pe mine, a mea trăieşte mulţumită lor. Și-au dorit să ajute un elev dintr-o mulţime; eu am fost norocoasa. Am fost ajutată să am curajul de a-mi dori în continuare îndeplinirea visului, dar mai ales am fost ajutată să nu mă simt inferioară colegilor, prin sprijinul pe care mi I-au oferit. Toate acestea sunt semne; semnele unei dorinţe îndeplinite, semnele de care vorbeam la început, care îmi dau curajul de a continua să muncesc, de a învăţa, de a-mi dori, de a le mulţumi.”

Paula Pîntea ,bursieră

Mărturie despre întâlnirile fericite:COMPANIE RESPONSABILĂ

Susține câți tineri talentați poți. Oferă-le o bursă pentru cel puțin un an, pe care s-o folosească pentru creșterea lor personală. Influențezi gândirea Iașului de mâine și sporești capitalul de talent și cunoaștere al orașului.

IEȘEAN CONȘTIENT

Susține un tânăr talentat oferindu-i o bursă pentru cel puțin un an. Implică-te direct în dezvoltarea oamenilor care promit un viitor mai deștept pentru noi toți. Nu-i lăsa să fie îngropați de viață.

TÂNĂR STRĂLUCIT

Urmărește sesiunile de candidatură și vino în grupul bursierilor. Nu-ți fie frică și nu te simți stânjenit. Vei cunoaște oameni care te vor inspira să crești.

Cum să acționezi dacă ești:

„Programul nu e pentru oricine, tocmai fiindcă te aduce direct împreună cu cel pe care îl sprijini. Aici e provocarea. E ușor să apeși pe un buton, să donezi către o organizație. Ei centralizează fondurile și, dacă ai încredere, nu te mai interesează ce s-a întâmplat cu banii. Iar dacă nu se întâmplă ce vrei tu să se întâmple, mai bine să nu știi. Să fii, însă, alături de copilul pe care-l sprijini, asta consumă timp. Știi cum sunt oamenii – niciodată n-au timp de nimic. Apoi, mai este și gândirea aceea: «am eu problemele mele, n-am nevoie de problemele altora.» Și, în sfârșit, mai apare o situație. Mulți dintre cei care ar putea să se implice în proiecte de felul acesta, sunt oameni dintr-o anumită clasă socială. «Nu mă duc eu, la familia aia, care trăiește într-un bloc de nefamiliști, unde miroase a WC și a cartofi prăjiți.» Chiar nu cred că programul ăsta este pentru oricine. Eu sunt budist. Chiar cred în toleranță, în respectul pentru viață și-n compasiune. Încerc să practic ceea ce cred.”

Vlad Mercori, donator

Mărturie despre încredere:

44

Bursieri în 2013 — 2014

Răzvan Aghion, Mădălina Aprofirei, Mirabela Aruștei, Thea Boboc, Lucia Bodor, Lavinia Lorena Ciobanu, Mina Ciobanu, Alexandru Ciubotaru, lasmina Colac, Alina Elena Condrea, Petru Costan, Cezar Dondaș, Iarina Dumitraș, Cerasela Drăgan, Mihaela Gavril, Andreea Ivașcu, loana Adelina Jeleanu, Camelia Nicoleta Lăcătușu, Andreea-Mădalina Marciuc, Oana Elena Murariu, Roxana Onutu, Paula Pintea, Alexandra Popa, Irina Popa, Raluca Pușcașu, Liana-Ștefana Tucar, Claudia-Mihaela Țugulea, Manuela-Cristina Vlase

Bursieri în 2014 — 2015

Ana Agheorghiesei, Răzvan Aghion, David Alexandru, Mike Al-Owe, Adela Gabriela Amarandei, Bogdan Antici, Mădălina Aprofirei, Mirabela Aruștei, Denis Andrei Banu, Mihaela-luliana Blăjuță, Mihaela Bocîncă, Roxana Maria Brighenti, Laura-Claudia Bursuc, Elena lasmina Casian, Diana Andreea Ciobanu, Mina Ciobanu, lasmina Colac, Camelia Coneschi, Petru Costan, Andrei-Constantin Damaschin, Cezar-Marian Dondaș, Cerasela Drăgan, Iarina-Teodora Dumitraș, Ștefan Frunză, Robert-Daniel Gherasim, Sânziana Hujanu, Dragomir Matei lordache, Andreea-Georgiana Ivașcu, loana-Adelina Jeleanu, Ștefana Lazăr, Otilia Lazăr, Clara-Sofia Lupașcu, Sebastian Constantin Lupoaie, Andreea Lupu, Simona Elena Manole, loan Marincean, Grațian-loachim Marincean, Cristian-George Melinte, Ștefana-Georgiana Melinte, George Meriuță, Andi Munteanu, Georgiana Bianca Murariu, Codrina Neaga, Mirela Nițigoi, Irina Popa, Alexandra-loana Popa, Elena-Diana Popa, Raluca Pușcașu, Răzvan-Valentin Rădeanu, Andreea Raveica, Denis Roșu, Mădălina Spiridon, Oana-Elena Spiridon, Antonio Stavarache, Lăcrămioara Strungariu, Lenuța-Daniela Talica, Ana-Maria Târzianu, Liana Țucăr, Robert Turcu, Camelia-Teodora Valeriu, Andreea-Alexandra Vizitiu, Dragoș-Mihai Vizitiu, Cristina-Manuela Vlase, Loredana Țurcanu, Alina Condrea, Daniel Gorgan, Gabriel Gorgan

Bursierii noștri


45


FONDUL DE BURSE 2014 ÎN CIFRE:

77 bursieri în plată

bursieri noi

valoarea unei burse

valoarea investiției în tineri

64

1.800 LEI

115.200 LEI

46

EXERCIȚIU DE PROIECTARE.CONSTRUCȚIA UNUI SCENARIU DE VIAȚĂ

Educație . Programe . Programul de mentorat

anumită stabilitate. Mi se pare că e cu atât mai important acum, când «attention-span»-ul este atât de redus.”

Nu știi prea bine unde să-l încadrezi. A fost unul dintre liceenii olimpici la informatică, care a avut la un moment dat și media opt la purtare. Unul dintre tinerii care au făcut două facultăți la zi, pentru că după ce a înregistrat Unicity, și-a dat seama că are o mulțime de lucruri de învățat, ca să realizeze toate „faptele mărețe” pe care și le-a pus în cap. De asta s-a înscris la FEAA și la Informatică.

„M-am bucurat când a fost introdus programul de mentorat. E o diferență destul de mare între susținător și mentor. Trebuia să existe un program care să facă diferența și să ofere un instrument de acțiune celor care își doresc cu adevărat să fie mentori”, îți spune Cristi. Se pregătea o întâlnire între bursierii Fundației și oamenii din spatele lor, susținătorii care au ales să le ofere o bursă în semn de încredere în alegerea de viață făcută de acești tineri. Era o întâlnire de felul „Bibliotecii Vii”, în care urma ca bursierii să-și

În programul de mentorat a văzut un vector al Fondului de Burse. Pe Liana, bursiera lui, a cunoscut-o la finalul lui 2013. Cristi e unul dintre oamenii care cred încă în sensul educației formale. „Dacă termini o facultate cu bine, înseamnă că ai reușit să construiești ceva. Ai învățat să treci peste ceea ce nu ți-a plăcut și ai continuat să te formezi. Asta arată că ai o anumită anduranță, că ți-ai cultivat o

răsfoiască susținătorii ca pe niște cărți. „Sunt pasionat de context și de a înțelege lucrurile acolo unde se întâmplă ele, între amalgamul de factori, oportunități și constrângeri, iar nu în condițiile ideale”, le-a scris Cristi, bursierilor, înainte să se vadă. „M-am implicat în Fondul de Burse din convingerea că prin gesturi mici se construiesc fapte mari și că un sfat potrivit deschide ochi, minți și perspective nebănuite”, a mai notat pe foia voalantă digitală care a fost expediată către tineri.

Există mai multe tipuri de mentor, după cum a explicat Ana-Aurelia Băianu, psihoterapeutul care coordonează programul de mentorat. Unul este mentorul care știe să provoace. El te face să ieși din zona de confort și să te auto-depășești. Altul este cel care știe să îți dea curaj, ca să mergi mai departe atunci când te îndoiești de tine însuți. Alt tip de mentor te ajută să visezi grandios și să crezi că poți face nefăcute. Un altul știe să te învețe și să-ți ofere din cunoașterea lui. Alt tip de mentor e Conectorul. El te aduce alături de oamenii care-ți vor accelera creșterea, odată ce au pătruns în viața mea. „Eu sunt prin firea mea un «builder». Dintotdeauna am fost așa”, se gândește Cristi.

Obișnuiește să conducă noaptea, ascultând muzică, ca să rămână singur cu gândurile lui. Abia împlinise 18 ani când și-a deschis propria firmă. „Acum, tot mai mulți tineri își deschid de foarte devreme firmele lor. Nu că ar fi nici acum extrem de mulți oameni care fac asta, dar pe vremea mea chiar era ceva excentric”, își amintește Cristi Bârlădeanu. „Unicity” se numea firma lui. „Nu există cuvântul ăsta. Numele pornește de la «unicitate». În engleză devine un joc de cuvinte care mi-a plăcut mult la momentul respectiv.” Voia să facă ce face și acum, la 30 de ani: să creeze produse digitale locale. Când privești viața lui, îți pare că ai sub ochi o figură de geometrie în spațiu și urmărești cum sunt unite punctele coerent, etapă cu etapă. Nu știi exact unde vor duce, însă direcția e cum nu se poate mai clară.

Structura

47

Nu i-a venit greu să se apropie de Liana. Știa că un om are nevoie să deprindă o mulțime de cunoștințe și de abilități înainte să-și lase amprenta asupra lumii. De asta nu voia să facă nimic care s-o devieze de la școală. Lucru ușor, pentru că și ea vedea lumea în același fel. În adolescență, Cristi a pus Unicity pe pauză când și-a dat seama că trebuie să mai crească, dacă vrea să-i imprime un obiectiv, altul decât acela de-a face cât mai mulți bani. S-a înscris la cele două facultăți și s-a angajat la Grapefruit. „Pe vremea aceea, Grapefruit era locul ideal în care să crești. Se situa în top 3 companii de branding, pe țară. Era un butic care făcea chestii foarte faine în branding și web development. Când am ajuns acolo, eram, cred, cel mai tânăr angajat.”

De câțiva ani, Cristi se află în miezul unei firme mici de branding și web-design, care a dus mai departe ceea ce fusese Unicity programată să facă – produse digitale proprii, mai mult decât servicii. N-a șters Unicity prea devreme din registrul de firme. Este unul dintre cei care înțeleg nevoia firească de creștere a unei companii. Riscul care vine odată cu creșterea îi pare însă a fi unul periculos. „Când o afacere mică se transformă într-o făbricuță, munca inovatoare, munca de creație, tinde să ocupe un procent tot mai mic din volumul total de activități pe care trebuie să-l acopere compania. Trebuie să ai relații de mentenanță cu clienții mari, ceea ce înseamnă mai multă muncă de uzură. Atunci trebuie să lucrezi cu tot mai mulți

juniori. Ăsta este numai unul dintre lucrurile care se schimbă în momentul în care treci la următorul nivel. Unii spun că e imposibil să crești dacă nu treci prin etapa asta. Dacă vrei, de exemplu, cum vreau eu, să creezi produse digitale locale, ai nevoie de capital. Dacă ai nevoie de capital, trebuie să atragi clienți mari. Dacă atragi clienți mari, trebuie să crești și intri în cercul acesta, unde nu mai primează exclusiv inovația.”

Acum lucrează la „NON” în principal cu seniori. Îți spune că fiecare dintre ei are o pregătire multidisciplinară. A fost un răspuns la nevoia de eficiență. S-a gândit cum poate să creeze proiecte cât mai complexe cu cât mai puțini oameni. „Câteodată, tocmai faptul ca ai clienți mari – și, deci, bugete considerabile - favorizează inovația, experimentele și «cutting edge stuff». Rolurile, însă, devin mult mai bine definite și mai clare. Ai project-manageri, account-manageri, managing-directors, oameni specializați pe fiecare activitate; dispare puțin acel caracter multidisciplinar al individului și ai nevoie de experți tot mai nișați. Încerc să păstrez NON cu o echipă restrânsă, tocmai ca să păstrez relațiile, atmosfera și stilul de muncă creativ ”, continuă Cristi.

Continuitatea


Programul de mentorat a fost demarat ca să răspundă nevoilor de dezvoltare personală a donatorilor şi bursierilor noştri. Donatorii care susțin Fondul de Burse şi-au dorit să ofere din experienţa lor de viaţă, iar bursierii, să găsească un reper moral şi un prieten de drum, în călătoria împlinirii lor personale.

Programul este coordonat de psihoterapeutul Ana-Aurelia Băianu, care a gândit structura de desfășurare în urma unui serial de întâlniri cu donatorii și bursierii Fundației. Programul este puternic personalizat, fiind creat pe baza nevoilor și așteptărilor acestora. Include şedinţe de auto-cunoaştere şi de consiliere personală sau de grup. Va fi, de asemenea, constituit un grup de ajutor reciproc pentru mentori, astfel încât fiecare să poată să crească prin experienţele celorlalţi.

În cadrul atelierelor de lucru vor fi explorate tehnici de comunicare şi de adaptare personală la rolul de mentor. Unul dintre viitoarele training-uri va adresa problema mentoratului online sau la distanţă, pentru a sprijini donatorii care nu se află în România pe parcursul participării lor la programul Fondului de Burse.

Credem că, prin mentorat, ieșenii își exprimă matur responsabilitatea socială individuală. Competenţele de viaţă şi abilităţile profesionale sunt, astfel, transmise și integrate profund în matricea socială. De aceea, programul de mentorat accelerează în Iași, ritmul organic de dezvoltare umană.

Programul de mentoratUn prilej de creştere pentru tineri și oameni mari

48

Planul

Anul trecut, Liana a intrat la Facultatea de Informatică. A vorbit cu el despre cum să crească mai repede și să ajungă mai devreme la borna care marchează începutul unui drum personal. Cristi știe că pe majoritatea studenților la Informatică îi paște pericolul de-a abandona facultatea. Pe piața muncii există o foame crescândă de tineri IT-iști. De asta n-a încurajat-o să se angajeze. Nici să ia parte la internship-uri în firme mici. „În companiile mari cunoașterea este mult mai bine sistematizată. Acolo poți să înveți cel mai bine. Procesele de învățare, training și coaching sunt mai bine structurate. Sunt oameni pregătiți pentru asta, cu timp dedicat pentru așa ceva. Acolo îți dezvolți o imagine mai clară despre ce înseamnă un proiect IT, în ansamblul său. Într-o companie mică, procesele de muncă sunt mai neclare și totul funcționează diferit. E, cumva, mai amestecat.”

În vara lui 2007, Cristi a ajuns în UK. Plecase de la Grapefruit și se afla acum la Knowledge Media Institute, de la Open University. A fost, acolo, consultant de implementare până în primăvara lui 2008. „M-am simțit atras de componenta de business a informaticii încă de la început. Îmi plăcea să construiesc aplicații, să fac lucruri care funcționează imediat și care te lasă să vezi relativ rapid care este rezultatul muncii tale”, își amintește.

S-a întors pentru scurtă vreme în România, după care a plecat în Germania. „Raluca, prietena mea, urma un internship acolo, iar eu lucram ca freelancer, așa că puteam trăi oriunde. Eram amândoi conștienți că avem nevoie, după terminarea facultății, de o experiență de muncă în străinătate.” Ai spune că și-a construit viața etapă cu etapă, conștient de la bun început de locul în care vrea să ajungă.

„E o experiență diferită să trăiești, efectiv, într-o altă țară, față de aceea pe care ți-o prilejuiește un program educațional. Când pleci cu Erasmus, de exemplu, faci parte dintr-un sistem. Există proceduri care sunt create ca să te îndrume și să te orienteze. Există un design creat în jurul tău, special pentru tine. Când trăiești în altă țară, fără să faci parte dintr-un sistem de felul acesta, lucrurile se schimbă. Devii pur și simplu un alt Joe printre alții”, povestește Cristi. De experiența asta avea nevoie ca să-și stabilizeze și mai mult competențele.

Se bucură că Liana nu vrea să plece definitiv de aici. Scurgerea de talent și inteligență peste granițe n-are cum să sprijine prea mult România. N-a încercat niciodată s-o preseze într-o direcție sau alta. I-a sugerat numai să nu ardă etapele și să metabolizeze cât mai mult din fiecare secvență de viață. „M-am

bucurat când am aflat, de exemplu, că în timpul verii nu și-a ales un internship foarte lung. Cred că e preferabil, ca student, să mergi la internship-uri, în loc să te angajezi, ca să nu abandonezi facultatea. Și mi se pare, de asemenea, preferabil să mergi la un internship într-o companie mare, ca să poți învăța structurat – într-un start-up, viața e ceva mai haotică. În același timp, adolescența n-ar trebui să se desprindă de distracție. E o perioadă în care înveți să muncești fără să renunți să te simți bine”, continuă Cristi.


49

Construcția

Îți amintești că ți-a spus senin și fără emfază că este un „builder”. Dacă ai căuta în dicționar, ai vedea că limba română desface cuvântul acesta unificator într-o mulțime de sensuri particulare: constructor, arhitect, designer, antreprenor sunt doar câteva dintre ele.

De puțin timp, Cristi a creat împreună cu echipa sa de la NON, o aplicație digitală proprie. Vowlt e o pușculiță pentru gânduri. După ce o spargi, poți descoperi vectorii care au creat ordine în viața ta. Lucrurile pe care le povestești prietenilor se șterg din memorie. Pierzi contextul în care te-ai format și experiența de viață care ți-a dat substanță. Concluziile prezentului sunt, adesea, singurele care-ți rămân, din toată povestea pe care o trăiești. „Poți încerca să ții un jurnal. Eu simt de foarte multe ori însă că a doua zi nu mai pot relaționa cu cel care a scris ieri o pagină despre el însuși. De obicei scriem când ne aflăm pe un vârf emoțional, fie el negativ sau pozitiv. A doua zi, când emoțiile au trecut, ni se pare că am fost stupizi”, explică Cristi. De asta a creat Vowlt, ca să aibă o distanță sigură între el-cel-rațional-de-azi și el-cel-de-ieri-care-a-trăit-intens.

Altfel, i-ar fi prea simplu să renunțe la cel din urmă. „Mi-am dorit mereu să pot păstra gândurile astea, ca să pot vedea, după un timp îndelungat, ce anume m-a format. E foarte

ușor să te desolidarizezi de gândurile de felul acesta și să le ștergi. O pușculiță de gânduri îți permite să le aduni, oprindu-ți contactul cu ele. O spargi numai atunci când vrei să privești în urmă și să descoperi ce anume te-a făcut să fii cel de azi.” Telefonul lui nu sună niciodată. E mereu pus pe modulul silențios. „Să auzi mereu cine te sună îți creează un fals sentiment de urgență. Puține lucruri ard, cu adevărat. Mie îmi place să stau cu mine însumi,” îți explică.


DONATOR

Dacă vrei să crești tu însuți dăruind bursierului tău din cunoașterea și experiența ta, urmărește activitățile din programul de mentorat. Vino la întâlnirile de grup și vorbește cu psihoterapeutul Ana-Aurelia Băianu despre nevoile și așteptările tale. Există mai multe tipuri de mentor și împreună veți descoperi care este rolul care ți se potrivește cel mai bine.

BURSIER

Oricând vrei să-ți limpezești mintea și sufletul sau să descoperi cum poți să te descurci mai bine în diferite situații de viață, ia legătura cu psihoterapeutul Ana-Aurelia Băianu. Nimeni nu hotărăște în locul tău. Te poate însă ajuta să ajungi mai repede la propriile concluzii.

Cum să te implici dacă ești:

50

PRINTRE CEI PUTERNICI

Educație . Programe . Clubul IQ Iași

că întâlnește atâta voioșie și fericire ca în folclorul românesc. N-a fost an în care să nu participe cel puțin la două olimpiade. „Dacă mă duc eu în Piața Unirii și încep să spun că sistemul ăsta e greșit, nu mă ia nimeni în seamă. La noi, ca să schimbi ceva, trebuie să ajungi să ai putere. Dacă un laureat Nobel spune, de exemplu, că ceva din felul în care funcționează Universitatea «Cuza» nu-i bine, va fi ascultat”, explică în continuare. Cătălin nu crede în puterea sistemului și că oamenii iau forma vasului în care trăiesc.

„Când eram mic voiam să devin preot. Acum aș vrea să fiu profesor universitar sau să câștig premiul Nobel pentru literatură. Știu că pare imposibil, dar cred că e sănătos să-ți stabilești target-uri cât mai înalte, pe care să nu le atingi niciodată. Ai putea fi dezamăgit dacă îți atingi scopul prea repede”, explică liniștit Cătălin. În școala generală îi plăcea să picteze. Era fascinat de culori și tradiții. Când privea spre cultura altor popoare nu i se părea

Cătălin Acatrinei învață pentru Olimpiada la Istoria Bisericii Române. E într-o sală de clasă și are lângă el o pernă. Uneori rămâne atât de mult peste program, încât se găsește închis în miezul cubului în care învață. Toate clădirile seminarului din Iași comunică între ele. Ca să ajungă la cantină sau să se întoarcă în cămin, nu iese pe stradă. Trăiește așa timp de 3 luni. Doarme între trei și șase ore pe noapte. Când ușa spre cămin e închisă, se trezește la șase, face un duș și se întoarce în banca în care dormise cu câteva minute înainte. Acum e atent la ore. Ia premiul al III-lea la etapa națională. E puțin confuz. Se obișnuise să trăiască dens, încărcat de emoții. La sfârșitul lui 2013 intră în IQ Club Iași.

51


„În școală și în liceu eram obișnuit cu un anumit statut. Olimpicii înseamnă ceva până să ajungă la facultate. Apoi, brusc, nu mai înseamnă nimic.” Nu-ți vorbește din vanitate. Abia a terminat anul I de studii. Când a învățat pentru olimpiada la Istoria Bisericii Române, a scris un compendiu de 80 de pagini. „Am avut noroc de un mentor foarte bun. Părintele profesor Bogdan Racu a fost extraordinar de exigent. M-a transformat. Conspectam din manual, din compendiu și din alte surse. Sintetizam totul și foloseam culori diferite. Îmi cerea, de exemplu, ca dimineață, la ora 8.00 să-i trimit pe e-mail conspectul. Dacă nu o făceam, la ora opt și 10 mă suna. Până în clasa a XI-a, când am fost la olimpiada asta, nu aveam conștiința situației în care intru. Mergeam la olimpiade pentru mine. Fiindcă voiam să mă impun, iar olimpicii au peste tot un statut mai bun. Abia atunci mi-am dat seama de responsabilitatea pe care o am când reprezint o școală și un județ. Am devenit mult mai structurat. El m-a învățat să fac lucrurile temeinic”, își amintește Cătălin.

A făcut un experiment. Voia să vadă dacă între liceu și facultate s-a petrecut o schimbare în el. Nu-și găsea locul și voia să identifice problema. Timp de un semestru s-a trezit dimineața, a mers la ore, apoi la bibliotecă, unde rămânea până la șapte seara, când se închidea. A învățat în felul

acesta, organizat și constant jumătate de an. „Uneori, am impresia că totul începe să țină de birocrație și nu de performanță, cum era înainte. Trebuie să mă îmbrac într-un anumit fel, să aduc adeverințe... Uneori mă simt de parcă aș fi monitorizat. Am vrut să mă asigur că nu am eu o problemă și că îmi fac datoria de-a învăța.”

Crede că suferința te ajută să te întorci către tine însuți. Că așa îl descoperi pe Dumnezeu și așa te descoperi și pe tine. Fiindcă privind în interiorul tău, găsești acolo tot ceea ce ai știut cândva despre tine. „Învăț să iau lucrurile așa cum sunt. Să nu fac o tragedie nimic. Suferința te ajută să faci asta. Motto-ul meu e că omul e rezultatul intereselor sale. Când întâlnesc pe cineva, mă gândesc adesea la asta.” Aici e călcâiul lui de Ahile. Dezamăgirile s-au prins de el de fiecare dată când și-a dat seama că oamenii sunt schimbători. El nu e așa. „Cred că nici un olimpic nu e schimbător. Cu toții am învățat să ne impunem, așa că nu ne mlădiem după cum bate vântul.” De asta a și intrat în IQ Club. Voia să întâlnească alți oameni ca el. „Clubul IQ e ca un semn de circulație foarte bine poziționat. Îți arată «înainte». Într-un context în care performanța pare să fie descurajată pe măsură ce te maturizezi, clubul ăsta îți arată că într-adevăr contezi. Până și discuțiile noastre sunt altfel. Putem porni de la «ce faci?» și să ajungem să

discutăm filosofie. E un alt nivel de discuție. Nu facem conversație de dragul conversației. Dacă n-ar fi fost Club IQ Iași, probabil că mulți dintre noi ar fi abandonat performanța. Ți se spune «Bravo ție! Ești inteligent» și, de fapt, nu contezi. Ești unul dintr-o serie. Și asta e descurajant. Pentru mine, IQ a însemnat recunoașterea aceasta, că sunt pe drumul cel bun și că trebuie să merg înainte.”

Cătălin știe că oamenii nu-l văd. O știe de când era mic și-l interesa mai mult să devină preot, decât pictor, chiar dacă avea talent la desen. „Oamenii nu te văd pe tine, se văd pe ei în relație cu tine. Dacă le spuneam că vreau să fiu pictor, ce ar fi putut să-și imagineze? Că o să pictez tablouri pentru ei? Percep arta ca pe ceva decorativ. Decât să plătească pentru un tablou autentic, preferă să imprime ceva la un xerox. Când le-am spus că vreau să fiu preot, deja se gândeau: «A!, deci voi veni să mă spovedesc la tine!» Ai o altă putere când oamenii se pot raporta la tine. Și mai bine, pentru ei, ar fi fost să mă fac doctor.”

Structura

IQ (Iaşi) este comunitatea olimpicilor ieşeni. Am creat această comunitate ca să aducem în calea lor cât mai multe ancore din lumea locală de business şi din mediul universitar. Vrem să facilităm dezvoltarea personală şi profesională a viitorilor lideri comunitari.

Clubul IQ (Iaşi) este un catalizator pentru tinerii performanți din Iași, care primesc acces la resurse formale și non-formale de educație. Sunt integrați în programe de dezvoltare personală și profesională și sunt încurajați să-și dezvolte prietenii durabile. Sunt aduși în contact cu mediul de afaceri ieșean și motivați să creeze propriile lor proiecte.

Programul este derulat în parteneriat de trei instituţii: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Asociaţia Rotalent și Fundaţia Comunitară laşi.

Ce înseamnă clubul IQ IașiIncubator de performanță

52

La puțin timp după ce s-a deschis Clubul IQ, împreună cu alți patru olimpici, a organizat o conferință. S-a simțit ca la Ted. „Trebuia să fie un fel de «IQ Talent Show». Fiecare dintre noi și-a ales un subiect din domeniul în care excela și am invitat decanii, prodecanii, rectorii și alte personalități din Educație. Să fii ascultat de ei este, deja, un privilegiu. Prelegerea mea se numea «Cum îți schimbă Dumnezeu creierul» și vorbeam despre efectele unor practici religioase asupra creierului. Am încercat să fac totul să fie cât mai amuzant. De exemplu, știai că dacă folosești mătăniile de 12 ori pe zi, ți se reglează tensiunea?” S-a simțit onorat să fie ascultat de prodecanul de la Teologie.

Urma să aleagă facultatea. Primea scrisori de invitație de la facultăți de teologie din țară. A vrut să dea la Medicină, dar s-a răzgândit. A rămas în Iași și ar vrea să simtă în facultate aceeași tensiune intelectuală cu care s-a obișnuit în liceu. „Am scris și un text despre asta. Se numește «Sunt o apă stătătoare». Vorbesc despre un râu care se îndrăgostește de o mare. Râul e schimbător, dar marea e mereu acolo. Așa mă percep și pe mine. Ca pe o mare. Nu mă schimb, nu-mi pierd principiile. Am văzut însă cum se schimbă atitudinea oamenilor față de tine din momentul în care își schimbă interesele. Când eram în liceu, toată lumea mă cunoștea și mă aprecia. Nu reprezentam o amenințare. Acum, aceiași oameni care la un moment dat m-au apreciat, se comportă de parcă nu m-ar mai cunoaște.”

„La castelul Miclăușeni cred că a fost prima dată când ne-am cunoscut, într-adevăr, între noi”, își amintește. L-a invitat să meargă cu ei pe mentorul său, arhimandritul Hrisostom Rădăşanu. Olimpicii se atașeră deja de el, cu ocazia unei alte întâlniri pe care a prilejuit-o tot Cătălin. „Colegii mă întrebau tot felul de lucruri despre Dumnezeu. Așa că mi-am zis că cel mai bine ar fi să se întâlnească cu cineva care știe despre ce vorbește.” Bineînțeles că au discutat despre evoluționism și Big-Bang. La Castelul Miclăușeni s-a produs un moment rar în viața celor obișnuiți să pară puternici.

„Atunci am putut vedea că și olimpicii sunt oameni. Și cât de fragili sunt oamenii aceștia.

Am făcut exerciții de team-building și printre altele, un test psihologic în care am desenat. Fiecare mergea apoi la părintele Hrisostom și vorbea cu el despre personalitatea lui, pe baza acelor desene. Unii stăteau și câte două ore și ieșeau plângând. Suntem obișnuiți să ne ascundem slăbiciunile. Atunci a fost momentul în care am început să avem încredere unii în alții.”

Cătălin crede că cel mai important lucru pe care l-a învățat în preajma unor oameni la fel de puternici ca și el e să colaboreze. „Probabil că e cel mai greu lucru din lume pentru un olimpic. El e obișnuit să facă singur totul. Să-i iei din mână ceva e foarte greu. Să accepte că dacă lucrează la un proiect, sunt foarte multe de făcut și nu le poate acoperi singur pe toate, nu e foarte comod. Atunci, la Miclăușeni, am început să învățăm asta – să ne asumăm numai domeniul în care suntem buni. Era o problemă de matematică și olimpicii la științe își băteau capul cu ea. Eu am glumit spunându-le că «eu nu pot decât să mă rog pentru voi». Apoi altcineva a râs că «eu pot numai să scriu despre voi». Treptat, am învățat să ne completăm unii pe alții.”

Sesiuni de mentorat

Ateliere de lucru

Activităţi de dezvoltare personală

Activităţi de conştientizare a rolului social al cetăţenilor

Internship-uri şi orientare în carieră

Team-building-uri pentru dezvoltarea competenţelor sociale

Activităţi de familiarizare cu domeniul antreprenorial

Vizite la companii ieşene

La IQ a găsit oaza de care avea nevoie. Și-a ales modele dintre olimpicii pe care i-a cunoscut acolo. Îi sună uneori să afle ce fac. Mereu primește același răspuns. Învață, merg la concursuri, nu se opresc să se perfecționeze. „Cred că IQ-ul ne-a transformat pe toți. Am ajuns în același loc o mulțime de caractere tari. Se spune că olimpicii sunt cu nasul pe sus. E o înțelegere greșită. Oamenii aceștia, ca să ajungă unde au ajuns, au fost nevoiți să învețe să se impună. Face parte din ei să fie puternici, să ia atitudine și să-și exprime părerea. Dacă ar fi stat în colțul lor, fiindu-le frică să zică ce gândesc, n-ar fi reușit să se detașeze și să facă excelență.” Cătălin a intermediat pentru colegii săi trei tabere: la Castelul Miclăușeni, la Durău și la Sihăstria Putnei.

Stabilitatea Activitățile clubului IQ

Întâlnirea


53

CLUBUL IQ (IAŞI) ÎN CIFRE:

63 olimpici naţionali şi internaţionali

sold iniţial

venituri

cheltuieli

sold pentru 2015

14.393,86 LEI

12.599,25 LEI

3.847,62 LEI

23.105,49 LEI

Surse de venit: Campania Swimathon 2014 şi donaţii individuale


54

CUM AM NAVIGAT CRIZA

Educație . Programe . YouthBank Iași

schimb, s-a regenerat.

Vorbind cu Andrei, YouthBank îți pare un procesor de creativitate pierdută. Recuperează un grup de oameni pe care n-ai conta, să facă o schimbare. „Tot ce fac liceenii e să se distreze, iar cei mai cuminți scriu și teme. Dar nu e chiar așa. În liceu ajungi la vârsta la care îți pui cele mai multe întrebări. Ai o mulțime de idei, dar nimeni n-are încredere în tine. Pare mult prea riscant. Cine să-ți dea 2000 de lei numai ca să vezi tu dacă ideea ta funcționează? Fiindcă nu poți face altceva la vârsta asta decât să testezi. Și pentru că nimeni n-are încredere să te lase să încerci, nici nu-ți dezvolți responsabilitatea pentru ideile tale”, explică Andrei. Îți spune că aici a prins gustul lumii reale.

Din spatele clasei, nu-și putea imagina viața în mai multe detalii decât liceu-facultate-serviciu. Trăia mereu gâtuit de anxietate. „Eram «tocilarul clasei» care nu vorbește cu nimeni și transpiră două ore până să scoată un cuvânt. YouthBank m-a transformat. Nu m-am mai simțit complexat de vârstă. Acum discutam cu oameni mai mari decât mine, aflați în poziții de putere, ca de la egal la egal. 2014 a fost anul împrospătării. Membrii vechi ajunseseră în clasa XII-a. Cei noi nu au avut vreme să se molipsească de vrajă. Cinci echipe de liceeni așteptau să primească undă verde ca să-și pună pe roate proiectele, când YouthBank ajunsese să însemne doar doi oameni: Andrei și Denise. Se gândeau că ramura ieșeană a rețelei va dispărea. În

Închizi ochii și te relaxezi. În jurul tău, oamenii formează un cerc strâns. Te înclini pe spate și te lași să cazi. Ei te prind în brațele lor și te poartă, de la unul la altul, în cerc. În scurt timp, simți că plutești. „Doamne, a fost prima mea «cădere de încredere»”, își amintește Andrei Ciobanu. E unul dintre seniorii YouthBank. Când a intrat în rețea, era atât de închis în el încât cu greu ar fi vorbit cu un necunoscut.

55


A fost prima dată când s-a izbit de ce înseamnă un buget. Încă nu era membru. Împreună cu niște colegi de liceu voia să organizeze Green Week, un eveniment care să aducă Iașul mai aproape de stilul de viață eco. Au prezentat proiectul echipei YouthBank de atunci și au primit finanțare. „E stresant pentru un liceean să facă așa ceva. Îți testezi rezistența și nu ești învățat să o faci. La vârsta asta, singura ta responsabilitate este să-ți faci temele. Și pe asta o tratezi în joacă – dai cu banul, poate că mâine nu te ascultă. Cam așa suntem învățați. Aici e altceva. Ai un buget și îți asumi să faci tot ce ai zis că faci. Trebuie să justifici totul, până la ultimul leu. Doamne, îmi amintesc că nici nu știam ce e aia «bon ștampilat»”, își amintește Andrei.

Coordonatoarea proiectul s-a retras. Rămăsese doar el și nu știa încotro s-o apuce. „Spuneți-mi ce să fac, că eu fac”, le-a spus membrilor YouthBank când s-a văzut singur în barcă. L-au îndrumat. „Ai un plan de acțiune. Știi că dacă ai un eveniment la data cutare, înainte trebuie să te duci și să faci aia, aia, aia. Să imprimi tricouri, să le duci undeva, să amenajezi un spațiu. Pare foarte simplu, dar pentru un puști e o junglă. Cei din YouthBank te îndrumă să te ții de calendar și să gândești logic tot ce ai de făcut, să parcurgi toți pașii necesari până ce organizezi evenimentul.”

A trecut un an până ce s-a prezentat la interviu, ca să facă parte din echipa celor care i-au arătat că se poate, chiar și atunci când toată lumea părăsește corabia. Avea emoții. Cei din fața lui erau prietenoși. „Mă tratau ca de la egal la egal, dar tot degeaba. Vorbeam gâtuit, eram scorțos și nu mă puteam relaxa deloc. A fost groaznic. Mulțumesc și acum că prima mea experiență de interviu n-a fost pentru un job. Oricât de pregătit ești, prima dată tot te blochezi.”

La proba practică trebuia să lucreze în echipă. Aveau un buget imaginar cu care puteau cumpăra hârtie, agrafe și elastice. Obiectivul lor era să ridice cel mai înalt și mai rezistent turn din hârtie, care să susțină o carte – agenda coordonatorului YouthBank. „Atunci lucrezi în echipă și intri în mod spontan în rolul care ți se potrivește. Eu m-am arătat de la început foarte pragmatic și precaut. Știam de la geometrie că trei puncte creează întotdeauna un plan. Așa că baza trebuia să fie un trunghi. Ca turnul nostru să fie cât mai rezistent, am rulat câte două foi într-un sul și turnul nostru a fost format din trei suluri prinse cu elastic.”

Trei ore au trecut până să deschidă e-mailul pe care i l-a trimis echipa de la interviu. „Îți mulțumim pentru candidatură.” Atât se vedea și-i era frică să se uite în mesaj. A fost admis.

Au urmat training-urile. „YouthBank îți arată că dacă tu miști un mușchi și altcineva va mișca un mușchi. Și așa, poți face să se întâmple lucruri faine în jurul tău.” Andrei era deja în clasa a X-a. Încă avea probleme mari de socializare, pe care nu le-ai bănui acum, când stai la masă cu tânărul care vorbește ca o moară stricată și te ascultă atent.

Cu un an înainte trecuse prin câteva programe de dezvoltare personală, dar de paralizia aceea care te încordează ca un spam înainte s-apuci să acționezi tot nu scăpase. „Făceam foarte multe greșeli din cauza asta.” Coordonatorul l-a rugat să vină la următoarea întâlnire cu un sfert de oră mai înainte. Obsedat de control, Andrei a ajuns cu 20 de minute mai devreme. „A fost prima dată când cineva vorbea cu mine unu-la-unu în felul ăsta.” Mihai, coordonatorul YouthBank la vremea aceea, i-a explicat că rolul lui e să-l facă să se simtă cât mai confortabil, ca Andrei să dea cel mai mare randament. „Atunci am înțeles toate greșelile pe care le făcusem, dar nu mă simțeam apăsat de ele. Dimpotrivă! Descoperisem un mediu singur în care să am curaj să încerc! Era ca și cum aș fi avut o plasă de siguranță. Puteam să mă duc mai departe și dacă aș fi căzut, eram prins. A fost prima dată când m-am văzut prin ochii altora. Schimbarea vine din tine, într-adevăr, dar te ajuți de feed-back-ul din exterior ca să o produci.”

Karma 1 Prima rundă

Andrei s-a bucurat să fie monitor pentru „Tânăr și activ”, un proiect propus de elevii a două licee din Iași. Porneai din Parcul Voievozilor, într-o vânătoare de comori și adunai indicii. Toate te purtau în cerc și descopereai la Casa de Cultură a Studenților că trebuie să pictezi un steag folosindu-te doar de mâinile tale. În farfurioare găseai culori în care să-ți înmoi palmele. La Atelierul de Improvizație, povestitorii au început să inventeze scenarii. În spatele lor, tinerii le mimau. Da, uneori mimau obiecte, alteori mimau animale. „Poză la mare” li s-a spus și au intrat instantaneu în atmosfera unei plaje.

Timp de două zile, tinerii au participat fie la ateliere de creație eco, fie la ateliere de improvizație teatrală sau cu tematică sportivă. Și-au dezvoltat imaginația și au învățat să colaboreze gândind în afara tiparelor. „Imaginează-ți că tu ești axa principală a unei mașini. Altcineva reprezintă o altă parte a mașinii. Fiecare e o piesă. Și trebuie să creați mașina. Fiecare parte trebuie ansamblată într-o anumită ordine. Iar la sfârșit, mașina asta formată din oameni-piese începe să circule”, povestește Andrei.

Tânăr în labirint

56


Andrei a învățat ce înseamnă grant-making. „Pe atunci nu știam să spun «nu». Fiecare trebuia să sune la câteva firme și să spună:«Bună ziua! Mă numesc- Vă sun din partea YouthBank- Ați auzit de YouthBank?- YouthBank în două cuvinte – Vrem să propunem o colaborare - Când ne putem întâlni?»” Ceea ce știa despre el, e că nu-i în stare să vorbească nici măcar cu oamenii prietenoși. Cum o să spună atâtea cuvinte? A așteptat. Spera ca fiecare să-și aleagă firmele și să nu mai rămână nici una prentru el. „Uite, au rămas Antibiotice și BRD, Andrei. N-ai vrea să suni tu?” Avea un nod în gât și a spus „Da! Sigur!”. Într-o fracțiune de secundă s-a gândit la un milion de lucruri. Ce-ar spune despre el un refuz? Care-ar fi rolul lui în echipă dacă ar refuza? Este vreun colț în care să devină instantaneu invizibil? Nu.

Au trecut trei zile, stătea cu numerele de telefon în agendă și le privea de parcă voia să se hipnotizeze. „Băi, tu cum faci?” a întrebat o colegă. „Merg la baie într-o pauză, dimineața, și în trei minute am terminat discuția. Nu suni la sfârșitul programului că n-are nimeni chef de tine, nici la prânz, cînd toată lumea e stresată.” La ora 11, Andrei s-a dus în curtea școlii, unde nu era pustiu, a tras are în piept și a sunat la BRD. „Sigur! La ce oră ne putem întâlni?” a auzit în difuzorul telefonului. A bâiguit ceva. În câteva secunde a uitat ce-a spus. A sunat înapoi. „La ce oră ziceam că ne vedem?” Din telefon se aude „Dacă nu puteți la ora asta, e ok, reprogramăm.” Andrei putea. A fost prima dată în viața lui când a avut o discuție serioasă cu un om serios. Credea că va avea parte de voci țâfnoase, orgolii și aroganță. Nu-i venea să creadă.

Runda a doua

YouthBank este un program administrat de un grup de adolescenți, selectați și instruiți să dezvolte spiritul de inițiativă și responsabilitatea socială în rândul liceenilor. Ei înșiși parcurg programe de dezvoltare personală și sprijină echipele formate din liceeni să creeze și să implementeze proiecte participative.

Anual, aproximativ 15 liceeni din laşi, cu vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani, cunoscuţi ca “cei mai tineri bancheri din România” constituie, promovează şi administrează transparent un fond special, destinat finanţării proiectelor iniţiate şi implementate de liceeni.

Tinerii beneficiază de un program de formare pe teme precum strângerea de fonduri, organizarea de evenimente, sau management de proiect. Sunt sprijiniţi să mobilizeze între 4.000 şi 8.000 lei anual. Aceste sume sunt dublate de Fundaţie cu sprijinul Asociaţiei pentru Relaţii Comunitare, coordonatorul naţional al programului, şi al partenerilor naţionali sau locali. Fondurile sunt distribuite apoi, de către tineri, pentru finanţarea proiectelor propuse de liceeni.

Programul YouthBank creează comportamente. Liceenii dezvoltă obiceiuri de implicare civică, de acțiune filantropică și de relaționare responsabilă.

Ce înseamnă YouthBankJoacă-te de-a realitatea

57

A urmat tabăra națională YouthBank și Andrei a trecut iarăși printr-o epifanie. Se simțea în largul lui cu oameni pe care îi cunoștea de abia de o zi. Pentru el era ceva de neînchipuit. Acum, când echipa de seniori se destrămase, avea să trăiască încă o lecție. O știa de când nu era membru YouthBank, dar atunci nu băgase de seamă. Era o lecție despre solidaritate, încredere și responsabilitate. Când rămăsese singur să se descurce cu Green Week, membrii YouthBank au fost alături de el. Nu era nimeni care să facă treaba în locul lui. Dar a fost îndrumat și sprijinit. Atunci a învățat că dacă nu ești abandonat, poți să nu abandonezi. Acum, Andrei era pe cale să trăiască aceeași lecție, dar la nivelul următor. Youth-Bank devenise ceea ce fusese el, în proiectul acela.

„YouthBank oferă liceenilor un exercițiu de încredere și responsabilitate. Finanțează proiectele venite dinspre liceeni. Sigur, fiecare proiect e evaluat în funcție de impact, de fezabilitate, originalitate, creativitate și puterea de implicare a tinerilor. Totuși, cel mai important este ca proiectul să vină dinspre ei. Nu vrei să responsabilizezi un profesor cu niște elevi în spate, vrei să responsabilizezi elevi cu idei faine. Uneori miroși profesorul în spatele echipei care vine la interviu. Odată era o echipă cu un proiect foarte fain. Când am început să punem întrebări, ne-au răspuns: «Nu știu, că nu ne-a zis doamna profesoară

mai mult de atât.»” Ca să poată finanța aceste proiecte trebuie să strângă ei înșiși fondurile pe care să le redistribuie.

În anul acela ghinioanele s-au ținut lanț. „Trei” era evenimentul tradițional, prin care se așteptau să adune cei mai mulți bani. „A fost «3 Siropos», «3 Animat» și acum voiam să organizăm «3 Horror»”. Au închiriat o sală la Palas. Voiau să dea fiori prin teatru, film și muzică. Au greșit informațiile de pe afiș, așa că au avut doar două zile de promovare. Dacă ar mai fi sperat ca oamenii să afle de Trei, în ziua cu pricina au aflat că tânărul care urma să cânte la pian a călcat într-un cui. Au găsit imediat pe cineva care să cunoască partituri misterioase pentru vioară. „Îmi pare rău, tocmai mi-am prins degetele la portieră.”

Andrei spune că a fost „începutul sfârșitului”. Erau tineri și nu știau să-și asume eșecul. La Swimathon avuseseră iar ghinion. Niște urgențe medicale le-au ciuntit echipa. Fuseseră la colindat, organizaseră o seară de karaoke, dar bani prea mulți nu au strâns. Cu seara de jocuri de masă au avut mai mult noroc. S-au înțeles cu cei de la Lex să ia jocuri și să le ducă la cantina companiei Continental. Angajații jucau după serviciu. Zece lei de persoană însemna plata pentru închirierea jocului și totodată, donația lor către fondul YouthBank.

Comservice le promisese că dacă-și ating obiectivele financiare, le vor dubla suma. Și BraveArt le promisese că le vor da 8000 de lei dacă-și vor atinge obiectivul. Dar obiectivul nu și l-au atins. Andrei și colega lui se uitau neputincioși la un viitor apropiat în care liceenii aveau să afle că dacă și-au propus să construiască ceva împreună, nu mai e nimeni care să aibă încredere în ei și să-i susțină. „Atunci, și Comservice și BraveArt ne-au susținut. Nu au făcut matching-ul, dar niște bani, tot ne-au dat. Îi dezamăgisem. Nu era confortabil pentru nimeni. Ne-au spus că pot înțelege că e posibil ca YouthBank să fi trecut printr-un an mai prost și că se așteaptă să ne revenim”, povestește Andrei.

Cinci proiecte propuse de liceeni s-au văzut duse la capăt. Andrei era monitor, iar Denis încheia rapoarte. „Dacă nu ar fi existat susținerea din partea comunității, YouthBank ar fi dispărut. Am fi putut face mult mai mult pentru liceeni”, continuă Andrei. A înțeles că dacă nu știi să manageriezi eșecul și fugi de pe terenul de joc, asta nu se reflectă numai asupra ta. „S-au înscris doar șase proiecte. Cred că tinerii au simțit că suntem în criză. Altfel, ar fi fost mai multe candidaturi.” Nesiguranța se transmite cel mai repede de la om la om, fără vorbe. Circulă în rețea. E un mecanism evoluționist de auto-apărare. Când tu abandonezi, devii responsabil și de

abandonul celorlalți.

În anul acela Andrei a retrăit ce înseamnă să nu abandoneze și să nu fie abandonat. În scurt timp, YouthBank și-a recăpătat suflul și entuziasmul. „Să ai oameni care să-și dorească să facă ceva. Să fie motivați personal, să nu ajungă lângă tine fără să creadă în ceea ce fac.” Aici crede Andrei că e cheia. Când YouthBank a emanat din nou încredere în sine, în echipă au pătruns tineri strălucitori. Un an bun a urmat.

Karma 2


58

Proiecte finanțate

Tânăr și Activ

Valoarea finanțării: 1.499 leiLiceul de Informatică ,,Grigore Moisil”Liceul teoretic ,,Vasile Alecsandri”, IașiOrganizație gazdă: Organizația Națională Cercetașii României Iași

Treasure Hunt

Valoarea finanțării: 1.200 leiColegiul ,,Costache Negruzzi”, IașiSupervizor: Pantilimonescu Theodor Florin, secretar al Organizației Rotaract Iași 2000

Pune in practica teoria!

Valoarea finanțării: 1.161 leiColegiul Național ,,Garabet Ibraileanu”, IașiSupervizor: Rozica Mărginenau

Meșteșuguri vechi pentru vremuri noi

Valoarea finanțării: 1.500 leiColegiul Național, IașiOrganizație gazdă: Fundația Noi Orizonturi

ArtCamp

Valoarea finanțării: 1.482 leiLiceul ,,Dimitrie Cantemir”, IașiOrganizație gazdă: Asociația Parintilor Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iași

LICEEAN CARE VREA SĂ SE AUTO-DEPĂȘEASCĂ

Urmărește campaniile de recrutare YouthBank și fă un pas spre echipă. E un hub de dezvoltare personală. Aici nu trebuie „să fii deja” ci „să devii”. Ajută-i pe alții să aibă încredere și responsabilitate pentru ideile lor și-ți vei cultiva încrederea și responsabilitatea față de ideile tale.

LICEEAN CU O IDEE FAINĂ

Urmărește sesiunile de înscriere de proiecte. Fă-ți echipă, scrie despre cum vei pune în practică ideea ta și fă-ți un buget. Dacă vei primi finanțarea, vei afla cum să duci la bun sfârșit până și cele mai îndrăznețe proiecte.


Ajută liceenii să devină oameni responsabili și cu inițiativă. Educația financiară se face prin contact cu realitatea. Fii tu cel care le deschide poarta spre realitate și îi vei primi înapoi peste câțiva ani, mai stabili, mai maturi și mai potriviți pentru creșterea ta.

Cum să te implici dacă ești:


59

YOUTHBANK 2014 ÎN CIFRE:

12 membri activi

proiecte finanţate

beneficiari direcţi şi indirecţi

valoarea totală a proiectelor finanţate

valoarea investiţiei în tineri

5

4.032

6.842,1 LEI

9.620,16 LEI


60

PREGĂTIMVIITORUL

8 Hours Over Time Cros pentru şcoli Fondul Ştiinţescu

Ne dorim ca în 2015 să sporim diversitatea oportunităţilor de implicare civică. De aceea, vrem să organizăm o serie de evenimente prin care ieşenii să aibă experienţa directă a puterii lor de-a transforma societatea în care trăiesc.

8 Hours Over Time va crea un cadru în care organizaţiile non-profit cu iniţiative frumoase pentru Iaşi să se întâlnească cu profesioniști în varii domenii. Evenimentul se va desfăşura după programul de lucru, iar reprezentanţii organizaţiilor vor lucra împreună cu specialiştii, pentru ca până dimineaţa, să creeze un produs final de impact social.

Conceptul evenimentului are la bază ideea că există resurse transferabile, care nu se epuizează prin utilizare, precum cunoaşterea. Aceste resurse au potenţialul de a transforma lumea în care trăim, dacă învăţăm să le folosim eficient.

Cros pentru Şcoli va fi un eveniment sportiv de crowd-funding gândit după modelul Swimathon. Organizaţiile şi grupurile de iniţiativă vor propune proiecte care să dezvolte comunităţile şcolare. Ieşenii şi companiile vor putea sprijini prin donaţii implementarea acestora. Pentru fiecare cauză socială, se vor forma echipe de alergători care îşi vor arăta solidaritatea participând la un cros de susținere a proiectelor înscrise în concurs.

Fondul Ştiinţescu va fi constituit pentru sprijinirea programelor de educaţie creativă în domeniul STEM (Ştiinţe, Tehnologie, Inginerie şi Matematică). Statisticile naţionale şi locale arată că numărul studenţilor înscrişi la facultăţi de profil tehnic este în continuă scădere din 1990. Situaţia este determinată, în special, de slaba performanţă în ştiinţe a elevilor, pe parcursul studiilor preuniversitare.

Fondul va sprijini cultivarea pasiunilor pentru ştiinţe, încurajând dezvoltarea programelor educaţionale care propun asimilarea cunoştinţelor prin activarea gândirii creative, a curiozităţii şi a gândirii analitice. Obiectivul final este ca elevii români să deprindă abilităţi tehnice şi să aprofundeze domeniul STEM din pasiune.

Credem că performanţa în domeniul tehnic contribuie în mod decisiv atât la creşterea economică, cât şi la accentuarea spiritului civic, deoarece favorizează dezvoltarea logistică necesară pentru organizarea comunităţilor participative.

61

LISTA PROIECTELOR FINANȚATENr Beneficiar Proiect Valoare (lei) Domeniu

1 AIESEC 2014 Premii anuale de excelență pentru membrii AIESEC Iași 2492.11 Dezvoltare profesională

2 Fundația Solidaritate și Speranță Împreună la masa copilăriei 3418.37 Incluziune socială

3 Fundația Serviciilor Sociale Bethany Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilități 8566.61 Sănătate

4 Fundația Serviciilor Sociale Bethany Program de burse pentru copiii din Liteni 7176.9 Educație

5 Fundația Iosif Prevenirea abandonului școlar în Iași 7072.75 Incluziune socială

6 Junior Chamber Iași Burse de Merit pentru elevii din mediul rural 6323.36 Educație

7 Asociația Salvați Copiii Iași Plantăm Căsuța cu cireșe 6050.64 Educație

8 Asociația Speranță pentru Îngerași Dezvoltate armonioasă. Drept al copilului instituționalizat 3146.63 Dezvoltare personală

9 Asociația Waldorf Creștem împreună Școala Nouă 4400.36 Spații publice/ comunitare

10 World Vision Iași Prietenii lui Alin 851.4 Sănătate

TOTAL GRANTURI FONDUL SWIMATHON 49499.13

Nr Beneficiar Proiect Valoare (lei) Domeniu

21 Mărginenau Rozica Pune în practica teoria! 1161 Educație

22Organizația Națională Cerce-tașii României

Tânăr și activ 1499 Educație

23 Fundația Noi Orizonturi Meșteșuguri vechi și noi 1500 Cultură-Artă

24

Asociația părinților din Liceul Teoretic D. Cantemir

ArtCamp 1482.1 Cultură-Artă

25 Interact Iași 2000 Treasure Hunt by Interact Iași 2000 1200 Cultură-Artă

TOTAL GRANTURI FONDUL YOUTHBANK 6842.1


26 Fundația Cărturești Street Delivery 6400 Cultură-Artă

27 Tudor Munteanu Readie 4050 Cultură-Artă

28 Andrei Gheorghiescu Magic: the Gathering 5082 Cultură-Artă

29Asociația Clubul Sportiv Dans Unic 2008

Step up your school 1900 Sport

TOTAL GRANTURI CERCUL DE DONATORI IAȘI 17.432

FONDUL CAFENEAUA PUBLICĂ

30 Florentina Berlan Povestind cu matematica 800 Educație

FONDUL CĂSUȚA DINTRE COLINE

31 Cătălin Vătămănelu Căsuța dintre Coline 4525.19 Incluziune

Socială

FOND DESTINAT

32 Roxana Postolache Mecenat Sămărean 10000 Sănătate

FONDUL IEȘENII VOR AEROPORT / MOLDOVA VREA AUTOSTRADĂ

33Asociația pentru Economia Cu-noașterii

Moldova vrea autostradă 795.02Democrație și participare civică


11 Asociația Iași Învață Mișcare și sănătate prin tenis de masă – Iași Open 3188 Sport

12 Asociația Clubul Sportiv Preventis Sezonul porților deschise la badminton pentru copii 3625 Sport

13 Asociația Veloart Iași Ciclismul de șosea - de la recreere la performanță 9072 Sport

14 Asociația Synergy Slackline is slick! 4835 Sport

15 Școala Gimnazială Valea Lupului Challenge Week-end Valea Lupului 5499 Sport

TOTAL GRANTURI FONDUL TRANSGOR LOGISTIK 26219


16 Alexandra Ursanu Foișorul Alexandru 9400 Spații publice/ comunitare

17 Asociația Mai Bine Cultivăm orașul 3600 Spații publice/ comunitare

TOTAL GRANTURI FONDUL DE REVITALIZARE URBANĂ „TURNUL NOSTRU” 13000


18 Little People Din nou la școală 2852 Sănătate

19 Asociația Nutrigrup Traista cu sănătate 5000 Sănătate

20 Asociația The Grape The Grape 4500 Antreprenoriat Social

TOTAL GRANTURI FONDUL IDEILE TALE SCHIMBĂ IAȘUL 12352

62

RAPORT FINANCIAR

SURSE DE VENIT RON %

Donatori individuali din România 218.692 34%

Companii 154.275 24%

Instituții private (ONG-uri) 10.457 2%

Instituții private asociate cu programul național (ARC România, Federația Fundațiile Comunitare din România, Fundația Comunitară Cluj) 95.956 15%

Programul național de fundații comunitare (Charles Mott Foundation, Romanian American Foundation, ARC România și Fundația pentru Parteneriat) 111.500 17%

Fonduri publice (Consiliul Local Iași, Fundația Sportului Ieșean, Fondul pentru Inovare Civică) 52.076 8%

Venituri autogenerate (dobânzi, prestări de servicii, taxe de participare, valorificare maculatură) 1.282 0%

TOTAL VENITURI 2014 644.238

63

CATEGORII DE CHELTUIELI

INVESTIŢIE ÎN COMUNITATE RON %

Granturi 141.464 33%

Burse 62.695 15%

TOTAL 204.159 48%

SOLD PENTRU 2015 326.662

PENTRU GRANTURI ȘI BURSEPENTRU OPERARE

171.441155.221

FOND REZERVĂ 10.000 2%

TOTAL CHELTUIELI 431.060

COSTURI MOBILIZARE ȘI ADMINISTRARE FONDURI, DEZVOLTARE ȘI OPERARE RON %

Comunicare și publicații 6.996 2%

Echipamente și bunuri de folosință îndelungată 13.880 3%

Costuri birou (chirii, utilități, consumabile, protocol) 18.820 4%

Transport (local, național și internațional) 13.667 3%

Personal (mobilizare de fonduri, administrare de fonduri și programe, management) 140.388 33%

Servicii (organizare evenimente, design, comunicare) 22.380 5%

Comisioane bancare 770 0%

TOTAL 216.901 50%

64

RAPORTULAUDITORULUI

66

ECHIPA FUNDAŢIEI COMUNITARE IAŞI

CONSILIUL DIRECTOR

ANGAJAŢI

MEMBRI FONDATORIClaudiu Florea - Marketing Consultant, Daris Consulting

Elena Manolache - Director Marketing & PR, Toyota laşi

Catrinel Zaharia - Managing Partner, MC Personal Training

Cezar Gumeni - Owner, Cake Expert Training and Consulting

Adriana Gheorghiescu - Arhitect, Birou Individual de Arhitectură

Severin Sânzianu - Director, Premian

Bogdan Suchar - Marketing Coordinator, Quartz Matrix

Ciprian Ionescu - Fondator şi Managing Director, September Media

Ciprian-Mihai Păiuş - Director Executiv

Alina Mihaela Avătămăniţei - Fund Developer

Elena Racu - Manager Programe

Ines Prodan - Responsabil Conmnicare

Andrei Grozavu - Fund Developer

Alexandra Bosinceanu - Coordonator Program YouthBank

Cosmina Hatmanu - Project Manager

Andreea Marosac – Grant Manager

Claudiu Florea - consultant de marketing

Alexandrina Irina Dinga - organizator civic

Iulian Boia - antreprenor

Mihai Ursache - inginer

Alina Avătămăniţei - marketer

67

DISTINCŢIIPremiul pentru cea

mai bună activitate a

comunicării fundaţiei,

ARC România 2012

Premiul de excelenţă

pentru implicarea în

comunitate, Gala Oameni

pentru Oameni, Bucureşti

2013

Premiul special pentru

implicare în comunitate,

Gala Tinerelor Valori, laşi

2013

68

Strada Petru Poni, Nr. 1 Bis, laşi

[email protected]

0720 007 792

fundatiacomunitaraiasi.rowww.facebook.com/fundatiacomunitaraiasi

SponsoriAcaju, Aqua Therapy, Adservio, Bellaria Hotel, Betty Ice, Cai de vis, Cake Expert, Carturesb, Cavalerul Medieval, Centrul Medical Hygeea, Chotronette, Club Moving, El Quatro Boutique Hotel, E.ON /T România, Felicia Centru Comercial, Ford lasi AT/ Motors Holding, Fructe Nahhe, GambitIT, Gramma Wines, Gravatro, Grimm Edy Photography, Humans People Academy, Icar Tours, Imperatoria, Indecent Media, Inovart, ISU laşi, JCI laşi, Katerina Nedelcu Photography, Master Print, Migdalin, Mojo, Namogo, NICHI Cristina Nichita, Opera lasi, OSF Global Services, Palas, Panifcom, Pim, Premian, Printco, Pro Floor Bucovina, Pro Image, Quartz Matrix, Rofilco, Rotary Curtea Domnească, Rotary Copou, September Media, StudioAlb, Target Media, Teatru Fix, Teatrul Ludic, Teo’s Cafâ, Terra Centrum, Tester- Casa Auto lasi, The Art of Dar, The Office Lounge, The Very Shop, Toyota, Tricorp, Utildeco, Vila Siam, Vio, Wiron

Parteneri mediaAffichage Romania, AltlasLro, Belva, Cronica de lasi, Curierul de laşi, Dig24 laşi, Evenimentul Regional al Moldovei, Flacăra laşului, Glare, laşi Fun, IBS TV Intemet Broadcast Studio, Impact FM, inoraş.ro, Magic FM, Radio România laşi; Studioul Regional TVR laşi, Radio Hit, Stud Pass, TeleM, Wink Public Multimedia, Ziarul de laşi Zile si Nopţi

RAPORT DE ACTIVITATE 2014 - fundatiacomunitaraiasi.ro · 7 CUM AM PETRECUT SCHIMBAREA TREZIREA...

Documents

Transcript of RAPORT DE ACTIVITATE 2014 - fundatiacomunitaraiasi.ro · 7 CUM AM PETRECUT SCHIMBAREA TREZIREA...