UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂVETRINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Îndrumător, prof. univ. dr. Gerard Jităreanu

Absolvent,Ioan Răducu Croitoriu

2013

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂSPECIALIZAREA AGRICULTURĂ

Combaterea integrată a buruienilor din principalele culturi în cadrul unității agricole

S.C. AGRARCRIS S.R.L.

Îndrumător,prof. univ. dr. Gerard Jităreanu

Absolvent, Ioan Răducu Croitoriu

IAŞI2013

Cuprins

Lista tabelelor şi a figurilor

Capitolul 1. IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA PROBLEMEI LUATE ÎN STUDIU........................................................................................................ 61.1.Pagubele provocate de buruieni producţiei agricole................................ 61.2. Aspecte de ordin social şi economic determinate de combaterea chimică a buruienilor..................................................................................... 10

Capitolul 2. CERCETĂRI ÎN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE PRIVIND PROBLEMA LUATĂ ÎN STUDIU................................................................................... 13

Capitolul 3. DESCRIEREA CADRULUI NATURAL.................................................. 183.1. Aşezare geografică.................................................................................. 183.2. Regimul temperaturilor........................................................................... 18

3.3. Regimul precipitaţiilor............................................................................ 203.4. Regimul vânturilor.................................................................................. 213.5. Aspectul pedologic................................................................................. 223.6. Aspectul geomorfologic.......................................................................... 233.7. Aspectul hidrologic................................................................................. 243.8. Vegetaţia................................................................................................. 24

Capitolul 4. ASPECTE ECONOMICO - ORGANIZATORICE................................. 264.1. Scurt istoric............................................................................................. 264.2. Mijloacele de producţie.......................................................................... 274.3. Mijloacele de producţie.......................................................................... 274.3. Mijloacele de producţie.......................................................................... 28

Capitolul 5. DETERMINAREA GRADULUI DE ÎMBURUIENARE....................... 305.1. Determinarea rezervei de seminţe de buruieni din sol............................ 305.2. Evaluarea radului de îmburuienare......................................................... 31 5.2.1. Metoda vizuală.............................................................................. 32 5.2.2. Metoda numerică.......................................................................... 32 5.2.3. Metoda cantitativ-gravimetrică..................................................... 335.3. Întocmirea hărţilor de îmburuienare....................................................... 33

Capitolul 6. COMBATEREA BURUIENILOR DIN PRINCIPALELE CULTURI LA FERMA S.C. AGRARCRIS S.R.L...................................................... 376.1. Consideraţii generale privind combaterea buruienilor din culturile agricole…………………………………………………………………….. 37 6.1.1. Metode preventive de combatere a buruienilor........................... 37 6.1.2. Metode agrotehnice de combatere a buruienilor.......................... 38 6.1.3. Metode chimice de combatere a buruienilor................................ 38 6.1.4. Metode biologice de combatere a buruienilor............................. 406.2. Combaterea buruienilor din principalele culturi la unitatea agricolă S.C. AGRARCRIS S.R.L............................................................................. 41 6.2.1. Combaterea buruienilor din cultura de porumb........................... 42 6.2.2. Combaterea buruienilor din cultura de grâu................................ 50 6.2.3. Combaterea buruienilor din cultura de floarea soarelui............... 58

Capitolul 7. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI........................................................... 65

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 68

Lista tabelelor

Tabelul 1.1. Nivelul pierderilor de producţie cauzate de buruieni la diferite plante............................................................................................................... 10

Tabelul 3.1. Temperaturi medii lunare din perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică Vaslui..................................................................................... 19

Tabelul 3.2. Precipitaţii medii lunare în perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică Vaslui..................................................................................... 20

Tabelul 3.3. Frecvenţa şi viteza vânturilor la Staţia Meteorologică Vaslui................... 21Tabelul 4.1. Baza tehnico-materială a fermei vegetale S.C. AGRARCRIS S.R.L........ 27Tabelul 4.2. Pricipalele culturi şi producţiile medii obţinute în cadrul S.C.

AGRARCRIS S.R.L. (2009-2012)................................................................. 28Tabelul 4.3. Eficienţa economică la principalele culturi din cadrul unităţii S.C.

AGRARCRIS S.R.L, în perioada 2009-2012……………........................... 29Tabelul 6.1. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009 - 2010……………………….. 47Tabelul 6.2. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010 - 2011……………………….. 48Tabelul 6.3. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011 – 2012..................................... 49Tabelul 6.4. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de grâu la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009 – 2010..................................... 55Tabelul 6.5. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de grâu la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010 – 2011................................... 56Tabelul 6.6. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de grâu la S.C.

AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011 – 2012..................................... 57Tabelul 6.7. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la

S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009 – 2010............................. 62Tabelul 6.8. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la

S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010 – 2011............................. 63Tabelul 6.9. Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la

S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011 – 2012............................. 64

Lista figurilor

Figura 3.1. Evoluţia temperaturii medii anuale în perioada 2009-2012 faţă de normală........................................................................................................... 19

Figura 3.2. Oscilaţia precipitaţiilor medii anuale în perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică Vaslui faţă de normală ........................................................ 21

Figura 3.3. Roza vânturilor.............................................................................................. 22

CAPITOLUL 1

IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA PROBLEMEI LUATE îN STUDIU

1.1.Pagube provocate de buruieni producţiei vegetale

Buruienile sunt plante nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe pajişti, în parcuri şi

grădini, pe terenuri industriale, aeroporturi etc. şi produc diverse şi enorme pagube. Ele provin

din flora spontană. Întrucât condiţiile climatice influenţează asupra pagubelor pe care le produc

unele specii sălbatice, acestea sunt considerate plante utile în anumite regiuni şi buruieni în

altele. Astfel, costreiul (Sorghum halepense) şi pirul gros (Cynodon dactylon) sunt considerate

plante furajere în unele zone secetoase din Africa de Nord, India centrală, sudul SUA ş.a. sau

sunt utilizate în scopuri medicinale, cum ar fi rizomii de pir (Agropyron repens), stregoaie

(Veratrum album) etc. Pe terenurile în pantă apariţia unor astfel de buruieni este favorabilă,

deoarece protejează solul împotriva eroziunii.

Buruienile provoacă pagube agriculturii, dar şi altor sectoare ale economiei. În

agricultură pagubele sunt mari şi variate şi, în sinteză, se concentrează în diminuarea recoltelor,

deprecierea calităţii acestora, creşterea costurilor de producţie, uzura prematură a maşinilor de

recoltat. Adesea, recoltele plantelor cultivate sunt diminuate cu 20-70%, iar când îmburuienarea

este puternică, acestea pot fi compromise în totalitate. La acestea se adaugă şi alte pagube de

ordin organizatoric, sanitar etc. Iată, sumar modul cum se produc pagubele.

a. Creşterea costurilor de producţie şi procesare. Toate lucrările executate pentru

distrugerea buruienilor, începând cu cele manuale, continuând cu aplicarea erbicidelor şi până la

combaterea integrată, contribuie la creşterea costurilor de producţie. Aceste costuri sunt necesare

pentru e preveni pierderile importante de recoltă sau chiar distrugerea completă a acesteia, fiind

considerate ca ceva indispensabil pentru obţinerea unui profit.

Costurile necesare combaterii buruienilor sau controlării numărului acestora sunt relativ

uşor de calculat dacă preţul lucrărilor permanente (normale), echipamentelor şi erbicidelor sunt

cunoscute. S-a estimat că lucrările de pregătire a solului şi întreţinere a culturilor reprezintă

aproximativ 15% din valoarea recoltei, din care cea mai mare parte sunt necesare pentru

6

combaterea buruienilor. Există, de asemenea, cheltuieli indirecte legate de curăţirea masei de

boabe de seminţe de buruieni cu care s-a amestecat în timpul recoltării. Prin utilizarea

selectoarelor, trioarelor, vânturilor sau prin lucrări de sortare, cresc consumurile de energie şi

muncă pe tona de produs obţinut, iar odată cu acestea şi cheltuielile totale.

De asemenea, greutatea suplimentară a masei de buruieni care trece prin combini şi alte

maşini agricole, duce la uzura prematură a acestora şi la apariţia frecventă a unor defecţiuni,

pentru a căror remediere sunt necesare cheltuieli suplimentare.

b. Buruienile crează mari greutăţi în executarea lucrărilor agricole. Se apreciază că pe

terenurile agricole îmburuienate, mai ales cu buruieni perene cu înmulţire puternic vegetativă,

rezistenţa opusă la executarea lucrărilor solului creşte cu peste 30%. Lanurile îmburuienate se

recoltează greu, cu mari cheltuieli de energie, iar maşinile agricole se deteriorează repede.

Seminţele, resturile de tulpini şi de inflorescenţe ale buruienilor ajunse la seminţele plantelor de

cultură măresc umiditatea acestora şi creează pericolul de mucegăire a recoltei.

Buruienile micşorează eficienţa unor lucrări agricole ca, de exemplu, aplicarea

îngrăşămintelor, a irigaţiei, a lucrărilor solului etc. Prezenţa lor în cultură, în plantaţile

hortiviticole sau pe pajişti, ne obligă la lucrări în plus pentru a le combate sau a curăţi recoltele.

Ca urmare, scade productivitatea muncii şi cresc cheltuielile de producţie.

Buruienile creează mari greutăţi în activitatea de întreţinere a sistemelor de irigaţie şi

desecare, a incintelor întreprinderilor industriale, aeroporturilor, plajelor marine, parcurilor de

odihnă şi recreere. Cu alte cuvinte direct sau indirect, mai mult sau mai puţin, ele afectează

standardul de viaţă al întregii societăţi. Toate acestea ne obligă la cunoaşterea biologiei lor şi la

organizarea unui sistem eficace de măsuri de combatere.

c. Concurarea plantelor cultivate pentru condiţiile de viaţă. Buruienile răpesc plantelor

cultivate apa, substanţele nutritive, lumina şi căldura.

Numeroase buruieni îşi dezvoltă sistemul radicular mai repede şi mai adânc decât

plantele de cultură. De exemplu rădăcinele de ovăz sălbatic (Avena fatua) ajung până la circa 2

m adâncime, iar cele de pălămidă (Cirsium arvense) pot ajunge, în primul an de viaţă, până la

cca. 3,5 m, în al doilea an până la cca. 4,5 m, iar în al treilea an la peste 5 m adâncime. Ca

urmare, buruienile consumă apa din stratul arabil şi subarabil, lipsind plantele de cultura şi

agravând acţiunea secetei. De aceea, lupta cu buruienile este una din principalele măsuri de luptă

cu seceta.

Buruienile consumă cantităţi mari de elemente nutritive. De exemplu, o plantă de muştar

sălbatic (Sinapis arvensis), în comparaţie cu o plantă bine dezvoltată de ovăz, consumă, în

medie, mai mult de 2 ori azot, de 4 ori potasiu. După compoziţia chimică, în medie, buruienile

7

conţin, în comparaţie cu porumbul, aproximativ de 2 ori mai mult azot, fosfor de 1,6 ori, potasiu

de 3,5 ori, calciu de 7,6 ori şi magneziu de 3,3 ori (după Greer, citat de Anderson, 1977).

Buruienile parazite (Cuscuta sp., Orobanche sp.) îşi trimit organele de sugere (haustori)

în tulpinele sau rădăcinele plantelor de cultură şi le extrag treptat hrana, provocând, dacă atacul

este puternic, chiar pierirea acestora.

Numeroase buruieni, în condiţii favorabile cresc repede, depăşesc plantele de cultură pe

care le umbresc micşorându-le procesul de fotosinteză. Umbrirea este dăunătoare, îndeosebi în

primele faze de vegetaţie şi de aceea suferă mai mult plantele care la început cresc mai încet

(inul, porumbul, iarba de Sudan, meiul etc.). Culturile îmburuienate capătă o culoare verde-

gălbuie, sunt mai sensibile la boli şi dăunători şi dau producţii mai mici.

Umbrirea solului determină scăderea temperaturii acesteia cu 2-40°C, ceea ce are o

influenţă negativă asupra activităţii microorganismelor din sol, îndeosebi în zonele agricole mai

reci. Astfel, se reduc procesele de nitrificare, amonificare şi altele, care condiţionează fertilitatea

solului.

d. Deprecierea calităţii produselor agricole. În plus, multe buruieni au gust şi miros

neplăcut sau sunt otrăvitoare, fiind deci foarte periculoase atunci când ajung în seminţe, făină sau

în furajele animalelor. Aşa, de exemplu, seminţele de neghină (Agrostemma githago), zâzanie

(Lolium temulentum), măselariţă (Hyosciamus niger) ş.a., chiar în cantităţi mici, fac făina

neutilizabilă pentru om şi animale.

Plantele de piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis), floarea de lac (Ranunculus repens),

coada calului (Equisetum arvense şi, îndeosebi, Equisetum palustre), aflate pe păşuni sau ajunse

în fân, pot provoca otrăvirea animalelor. Usturoiul sălbatic (Allium rotumdum), pelinul

(Artemisia absinthium), sulfina (Melilotus officinalis) ş.a. dacă sunt consumate de animale

transmit gust neplăcut laptelui şi untului.

Ca rezultat al îmburienării se reduce conţinutul în substanţe proteice al boabelor de grâu

şi mazăre cu 0,5-2,3%, procentul de zahăr din sfeclă cu 0,1-0,4%, iar rezistenţa fibrelor de in

scade cu 4-5 unităţi. Prin îmburuienare, se măreşte raportul între paie şi boabele de grâu în

favoarea paielor, precum şi procentul de plevi, cu 5% la ovăz şi 4% la secară (Bazdîrev I. G.

citat de Onisie T., 1992).

e. Buruienile favorizează căderea plantelor de cultură. Umbrirea determină alungirea

internodurilor inferioare ale tulpinilor şi scăderea rezistenţei la cădere. Unele buruieni ca: hrişca,

urcătoare (Polygonum convolvulus), volbura (Convolvulus arvensis), măzărichea (Vicia sp.) ş.a.

se încolocesc pe tulpini care devin astfel mai grele şi cad. La plantele căzute boabele rămân

şistave, iar recoltarea se face greu şi cu pierderi de producţie.

8

Sunt unele buruieni care, în timpul vieţii sau după descompunerea lor, eliberează în sol

substanţe ce inhibă creşterea plantelor de cultură (substanţe alelopatice). Aşa de exemplu,

rădăcinele de pir elimină substanţa toxică numită agropiren, care inhibă creşterea multor plante

(inclusiv a unor cereale) care cresc în apropiere. Lubitul (Camelina alysum), buruiană specifică

pentru cultura inului, elimină în sol o substanţă care inhibă creşterea inului diminuând astfel

recoltele.

f. Buruienile sunt gazde pentru numeroşi dăunători şi agenţi patogeni ai plantelor de

cultură. Acestea pot trece uşor de pe buruieni pe plantele de cultură. Astfel, buruienile

favorizează atacul plantelor de cultură şi îngreunează combaterea bolilor şi dăunătorilor. Ploşniţa

frunzei de sfeclă (Piesma quadrata) şi fluturele de luncă (Loxostege sticticalis) depun ouăle pe

plantele de lobodă (Chenopodium sp.) sau pe cele de ştir (Amaranthus retroflexus etc.). Mulţi

dăunători ai plantelor de cultură din familia Cruciferae (varza, rapiţa etc.) trăiesc pe buruieni din

aceeaşi familie. Nematozi care atacă sfecla (Heterodera schachtii) sunt adăpostiţi de plantele de

căpriţă sau alte buruieni. Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) se hrăneşte cu

frunzele de zârnă (Solanum nigrum) etc. Viermele sârmă (Agriotes lineatus) care atacă cerealele

şi alte culturi, are ca plantă gazdă volbura, iar puricii care atacă inul, cânepa etc., au plantă gazdă

buruieni din familia Cruciferae.

Pirul târâtor, pirul gros şi alte buruieni din familia Gramineae sunt gazde pentru diferite

rugini ale plantelor cerealiere. Tăciunele ovăzului sălbatic trece la ovăzul cultivat. Cancerul sau

râia neagră a cartofului (produs de ciuperca Synchytrium endobioticum) trece de pe zârnă la

plantele de cartofi.

Agenţii care provoacă hernia verzei (Plasmodiophora brassicae) trăiesc pe plante de

ridiche sălbatică sau pe alte buruieni din familia Cruciferae; agenţii patogeni care produc rugini

la unele plante legumicole, trăiesc pe susaiul de grădină (Sonchus sp.). Aliorul (Euphorbia

cyparisias) este planta gazdă pentru rugina mazării (Uromices pisi). Foarte mulţi viruşi

producători de boli sunt transportaţi de către insecte de la buruieni la plantele de cultură.

g. Efecte negative asupra sănătăţii oamenilor. Polenul unor specii de buruieni ca Sorghum

halepense (costrei), Cynodon dactiylon (pirul gros retrof), Amaranthus retroflexus (ştirul),

Chenopodium album (loboda), Anthemis cotula (romaniţă puturoasă), Salsola ruthenica

(ciurlanul) etc. provoacă reacţii alergice ca strănutul, curgerea ochilor şi a nasului, febră ş.a.

Pagubele provocate de buruieni plantelor de cultură sunt aproape egale cu cele cauzate de

boli şi dăunători, iar în unele cazuri sunt chiar mai mari. În concluzie, putem afirma că pagubele

variază în funcţie de specia cultivată, gradul de infestare, condiţiile climatice, raportul între

diferite specii de buruieni, dozele de îngraşăminte aplicate şi fertilitatea naturală a solului.

Nivelul acestor pagube oscilează între 10-70% la grâul de toamnă, 30-95% la porumb, 40-84% la

9

soia, 42-72% la cartof, 53-96% la sfecla pentru zahăr, 20-68% la inul pentru ulei etc (N. Sarpe,

1981).

h. Intoxicaţii produse animalelor. Există buruieni la care întreaga plantă este toxică, şi pe

care, în general, animalele le evită la păşunat. Dacă aceste buruieni toxice ajung în fân, animalele

nu le mai pot evita şi apar cazuri de intoxicare. Cele mai frecvente buruieni toxice sunt: Atropa

belladona (mătrăgună), Datura stramonium (cimăfaie), Hyosciamus niger (măselariţă), Conium

maculatum (cucută), Galium aparine (turiţă), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Veratrum

album (strigoaie), Colchium autumnale (brânduşa de toamnă) ş.a.

În zonele mlăştinoase şi saline se întâlnesc specii toxice Glyceria aquatica şi Glyceria

fluitans (mană de apă) care, în lipsa altor ierburi, sunt consumate de animale producând

intoxicaţii ce pot fi uneori mortale.

Unele seminţe de buruieni (Xanthium sp.) se agaţă de blana animalelor şi depreciază

calitatea lânii şi a pieilor.

Tabelul 1.1Nivelul pierderilor de producţie cauzate de buruieni la diferite plante

Cultura Buruieni Boli Dăunători Total %Grâu 9.8 9.1 3.0 23.9Orez 10.8 8.9 26.7 46.4Porumb 13.0 9.4 12.7 35.1Alte cereale 12.1 8.6 6.6 27.3Cartof 4.0 21.8 6.3 32.3Sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr 12.2 16.5 16.5 45.2Legume 8.9 10.1 8.7 27.7Fructe citrice, struguri 5.8 16.4 5.8 28.0

1.2 Aspecte de ordin social şi economic determinate de combaterea chimică a buruienilor

Lupta cu buruienile s-a declanşat din prima zi când omul a început să semene sau să

sădească în pământ unele plante pe care le-a găsit folositoare, adică din ziua când a devenit

agricultor.

Au trecut mii de ani, până când omul şi-a perfecţionat uneltele agricole, ajugând la plugul

de fier, sape, grape, discuri, cultivatoare etc., cu ajutorul cărora a distrus buruienile din diverse

culturi agricole. Aceste metode agrotehnice, de-a lungul veacurilor, s-au perfecţionat şi

diversificat.

Paralel cu metodele agrotehnice, omul a recurs şi la metode fizice şi preventive de

combatere a buruienilor.

O revoluţie în sistemul de combatere a buruienilor a avut loc odată cu sinteza primelor

erbicide şi promovarea lor în practică, după al II-lea război mondial. Într-un timp extrem de

10

scurt, metoda chimică de combatere a buruienilor a progresat enorm prin diversificarea

sortimentului de erbicide, încât în prezent nu există specie care să nu fie combătută de unul sau

mai multe erbicide.

În condiţiile unei agriculturi moderne, extinderea combaterii buruienilor pe cale chimică

devine o necesitate stringentă.

Se apreciază că utilizarea erbicidelor a fost impulsionată de două probleme noi apărute în

vremea noastră şi anume:

- explozia demografică, care a impus sporirea resurselor de hrană;

- extinderea industrializării care a reevaluat munca umană, a timpului omului, considerat

în momentul de faţă valoarea maximă.

Neururer, citat de Şarpe N., arată că unul din principalele avantaje ale folosirii erbicidelor

îl constituie eficacitatea pe care o au asupra buruienilor. În zonele sau în anii cu precipitaţii

abundente pe terenurile cu îmburuienări secundare, aplicarea erbicidelor protejează cultura de

concurenţa buruienilor, în perioadele critice, în care o combatere cu mijloace mecanice nu este

posibilă.

Combaterea buruienilor prin administrarea erbicidelor creează premise favorabile pentru

mecanizarea completă a culturilor, înlesnind totodată creşterea eficienţei unor măsuri

agrofitotehnice.

Reducerea lucrărilor de întreţinere şi prin urmare a trecerilor tractoarelor şi utilajelor prin

cultură şi pe teren diminuează pericolul infecţiilor transmise pe cale mecanică paralel cu evitarea

tasării şi formării bulgărilor pe solurile cu structură slabă, cultivate cu plante tuberculifere sau

rădăcinoase.

Tot din punct de vedere tehnic, utilizarea erbicidelor amplifică coeficientul de

valorificare de către plantele cultivate, a factorilor de vegetaţie înbunătaţiţi, energie solară,

elemente fertilizante, irigaţii, desecare etc. (Şarpe N., 1976).

Receptivitatea favorabilă a specialiştilor din agricultură faţă de combaterea chimică a

buruienilor este condiţionată de eficienţa economică a acestei metode.

Prin prisma eficienţei economice, utilizarea erbicidelor trebuie apreciată atât din punct de

vedere al consecinţelor directe, cât şi celor indirecte.

Efectele directe ale folosirii erbicidelor sunt următoarele:

- eficienţă în timp, economie de forţă de muncă, mecanică şi manuală;

- creşterea productivităţii muncii pe unitatea de produs efectiv recoltat;

- sporul de producţie realizat, coacerea mai uniformă şi mai timpurie a produsului.

Efectele indirecte ale utilizării erbicidelor sunt:

11

- simplificarea problemelor organizatorice şi administrative legate de asigurarea forţei de

muncă umană;

- sporirea operativităţii desfăşurării proceselor de producţie;

- reducerea costurilor actuale şi ulterioare prin prelungirea duratei de exploatare a

parcului de maşini şi tractoare;

- creşterea randamentului maşinilor de recoltat;

- îmbunătăţirea indicilor de calitate ai recoltelor;

- evoluţia îmburuienării şi altele.

Datorită faptului că erbicidele au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor pe cale

chimică, ele sunt de mare perspectivă în condiţiile aplicării corecte de către specialişti.

Combaterea chimică nu trebuie să excludă, celelalte metode agrotehnice (rotaţia corectă,

arături de calitate, semănat în epoca optimă etc.) ci trebuie să fie o completare a acestora.

12

CAPITOLUL 2

CERCETĂRI ÎN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE PRIVIND PROBLEMA LUATĂ ÎN STUDIU

Buruienile au însoţit întotdeauna culturile practicate de om. Ele s-au adaptat condiţiilor

create de om prin plantele de cultură consumând alături de acestea apa şi elementele nutritive,

energia solară, beneficiind în acest mod de efortul energetic făcut de om la pregătirea mediului

pentru creşterea plantelor (Anghel Gh. şi colab., 1972).

La începutul celui de-al II-lea deceniu al secolului XX apar mijloacele mecanice de

condiţionare. Tot acum apar şi metodele culturale ca: ogorul sterp, rotaţia culturilor cu plante

perene, semănatul cu maşina în rânduri distanţate care uşurează intervenţiile mecanice.

În deceniul al IV-lea se fac primele încercări de combatere biologică, cum a fost

combaterea cactuşilor de pe păşunile din Australia.

Spre sfârşitul deceniului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea se declanşează era

modernă în combaterea buruienilor prin folosirea produselor chimice. Au fost încercate, astfel,

produse anorganice ca: sărurile de zinc, cupru, aluminiu, fenoli.

În anul 1932 Truffont şi Pastal constată că (DNOC) dinitroortocrezolul sintetizat şi

folosit ca insecticid până în 1982 are şi proprietăţi erbicide în combaterea unor dicotiledonate

fiind selective pentru cereale (Şarpe N. şi Stejan Gh., 1981).

Abia în 1942 după sinteza acidului 2,4D urmată de descoperirea erbicidului pe bază de

MCPA în 1945 de către Templeman, Zimmerman şi Hitshoc în Anglia şi America se poate

afirma că s-a declanşat războiul chimic de combatere a buruienilor.

Folosirea corectă a erbicidelor se bazează pe rezultatele cercetărilor riguroase efectuate în

cadrul institutelor şi staţiunilor de cercetări agricole precum şi în cadrul institutelor

învăţământului superior agronomic (Şarpe N. şi colab., 1981; Şarpe N., 1987).

Cercetări efectuate la cultura grâului

Conceptul de combatere integrată a buruienilor a apărut la începutul anilor 70 şi ghidează

elaborarea unor tehnici în care să fie asamblate toate mijloacele de prevenire şi combatere care să

dea rezultatele cele mai practice, economice şi sănătoase (Şarpe N., 1987).

13

În cea ce priveşte planta premergătoare grâului de toamnă, Timariu Gh. şi colab. (1978),

consideră că cele mai bune premergătoare sunt mazăre, fasolea, soia, rapiţa, porumbul pentru

siloz, trifoiul, lucerna şi soiurile timpurii de cartof.

Aceiaşi autori atestă faptul că rotaţia de 4 ani borceag - grâu, porumb - porumb,

determină un conţinut mai ridicat de proteină, de la 10,9 în cazul monoculturii de grâu la 13,6 în

cazul acestei rotaţii. De asemenea, acest tip de rotaţie determină şi micşorarea gradului de

îmburuienare, prăşitoarele determină micşorarea rezervei de seminţe de buruieni.

Rezultatele experimentale obţinute de C. Pintilie şi Gh. Sin (1974) scot în evidenţă că

floarea soarelui este o mai bună premergătoare pentru grâul de toamnă decât porumbul. Singurul

incovenient este că lasă prea multe resturi vegetale pe sol, dar cu toate acestea producţiile sunt

mai mari cu 250-500 kg/ha decât după porumb.

Şarpe N. (1987), arată că buruienile diminuiază producţia de grâu cu 15-20 până la 80%,

cele mai periculoase sunt considerate a fi odosul şi Apera spica venti.

C. Pintilie şi Gh. Sin (1985) arată că rotaţia culturilor rămâne în continuare una dintre

măsurile agrotehnice foarte eficiente în combaterea buruienilor. Astfel, rezultatele obţinute la

I.C.C.P.T. Fundulea, în diferite rotaţii, au evidenţiat un grad de îmburuienare la cultura grâului în

monocultură de aproape 10 ori mai mare decât în rotaţia de 4 ani. Deşi gradul de îmburuienare la

cultura porumbului este mai redus decât la grâu, în monocultură, numărul de buruieni este de 6-7

ori mai mare decât în rotaţia de 4 ani.

Integrarea la maxim a tuturor metodelor cunoscute pe plan mondial de combatere a

buruienilor constituie singura tactică cu ajutorul căreia se poate preîntâmpina, în cazul

buruienilor ca şi în cazul oricărei vietăţi, tendinţa de adaptare la noile condiţii şi apariţia de noi

forme mai rezistente şi mai greu de combătut cu mijloacele de care dispune omenirea.

Sarcinile care revin agriculturii în perioada actuală şi în perspectivă impun tot mai

stringent necesitatea aprofundării studiilor şi cercetărilor la nivel internaţional, de ţară, zonă şi

microzonă, datorită diversităţii condiţiilor naturale care influenţează rezultatele de producţie.

Printre măsurile agrotehnice, cu rol în combaterea buruienilor, cităm: întroducerea unor

asolamente raţionale, lucrările de bază ale solului, lucrările superficiale ale solului premergătoare

semănatului, tehnica de semănat, grăpatul unor culturi, prăşitul mecanic, plivitul şi prăşitul

manual, fertilizarea raţională şi folosirea amendamentelor, mulcirea şi eliminarea excesului de

umiditate.

14

Cercetări efectuate la cultura porumbului pentru boabe

Datorită importanţei economice deosebite de care se bucură cultura porumbului s-au

efectuat cercetări pentru stabilirea unei tehnologii prin care să asigure condiţii optime pentru

creşterea şi dezvoltarea porumbului.

În ceea ce priveşte nutriţia porumbului, se poate spune despre aceasta că este o plantă

"vorace".

Sintetizarea simazinului şi atrazinului în Elveţia în 1952 de către Knuschi, Gysin şi Gast,

datorită selectivităţii extraordinare pentru porumb şi a spectrului foarte larg de acţiune, a

constituit a doua revoluţie în combaterea chimică a buruienlor.

Deşi au trecut 40 de ani de la fabricarea pe scară largă, atrazinul are în prezent cea mai

mare pondere fiind folosit pe mii de hectare cultivate cu porumb (Şarpe N. şi Stejan Gh. 1981).

Culturile extrem de sensibile la îmburuienare (soia, porumbul), înregistrează cele mai

mari pagube, de 30-100% . S-a stabilit că, datorită prezenţei buruienilor, se pierd câte 100 kg

boabe pentru fiecare 40 kg buruieni substanţă uscată, la porumb şi 400 kg/ha boabe soia pentru

fiecare 1000 kg buruieni substanţă uscată (Lesniuc O., 1975).

S-a constatat că producţia a patru plante de porumb s-a redus cu 7-10% în prezenţa unei

plante de ştir (Amaranthus retroflexus), în timp ce în cazul mohorului (Setaria sp.) aceiaşi

scădere de producţie s-a înregistrat în prezenţa a patru buruieni (Kanke F. L., citat de Pop L.,

1975).

La o îmburuienare puternică a porumbului s-a înregistrat o scădere a producţiei cu 62,1%

în cazul infestării cu boz (Sambucus ebulus), 77,3% la pirul gros (Cynodon dactylon), 83,5% în

prezenţa pirului târâtor (Agropyron repens) şi de 91,3% la o îmburuienare puternică cu costrei

(Sorghum halepense) (Pop L., Şarpe N., 1975).

Din cercetări rezultă că erbicidele sintetizate şi folosite la această cultură combat numai

anumite grupe de specii de buruieni, iar pentru reuşita tratamentului este necesar să se cunoască

următoarele:

- arealul de răspâdire al diferitelor specii de buruieni dicotiledonate, precum şi raportul

dintre speciile sensibile şi respectiv, rezistente la unele erbicide;

- arealul de răspândire al speciilor de buruieni monocotiledonate;

- raportul dintre speciile de buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate;

Combaterea eficientă a buruienilor se realizează prin practicarea unor asolamente

raţionale. Astfel, în urma unor experienţe efectuate în perioada 1957-1967 Gh. Timariu, T.

Onisie si Gh. Roşu (1968) arată că producţia la porumb a crescut foarte semnificativ în

asolamentul de 4 ani, borceag-grâu-porumb-porumb sau borceag-grâu-porumb-grâu.

15

Cea mai eficientă metodă de combatere a buruienilor ce diminuează producţia de porumb

în limite foarte largi, o reprezintă metoda integrată de combatere în cadrul căreia rotaţia

culturilor ocupă un loc important. Astfel, Timariu Gh., Onisie T. şi Gh. Roşu, (1968) precizează

că atât îngrăşămintele, erbicidele, cât şi fungicidele nu au putut înlocui în totalitate efectul

rotaţiei. Dintre lucrările de îngrijire rolul cel mai important îl reprezintă prăşitul. Astfel, în

cultura de porumb sunt necesare trei praşile mecanice şi cel puţin două praşile manuale.

Prima praşilă mecanică între rânduri executată cu întârziere când buruienile au 15-20 cm

(adică după 14 zile) determină o diminuare a producţiei cu 600 kg/ha.

Cercetări efectuate la cultura de floarea soarelui

Începând din 1962, la I.C.C.P.T. Fundulea au fost iniţiate lucrări de genetică şi

ameliorare în vederea selecţiei liniilor consangvinizate şi elaborarea metodologiei şi tehnicilor de

creare a hibrizilor de floarea soarelui (Vrânceanu V. A., 1974).

Primi hibrizi omologaţi au fost în 1973 (F-52, F-53), România fiind cosiderată una dintre

primele ţări cultivatoare de hibrizi de floarea soarelui. Ulterior, au mai fost creaţi mai mulţi

hibrizi dintre care sunt recomandaţi pentru zona colinară a Moldovei următorii: F-90, F-206, F-

59, Super.

În ceea ce priveşte rotaţia la floarea soarelui, cercetările efectuate de Gh. Sin în 1971,

arată că revenirea culturii pe acelaşi teren după 7 ani, a determinat reducerea atacului de mană, în

medie pe trei ani, de la 21,6% la 0,8% , ceea ce a favorizat creşterea producţiei cu 930 kg/ha. În

medie pe perioada 1978-1984 producţia de seminţe la floarea soarelui a crescut faţă de

monocultură, în funcţie de intervalul dintre două cultivări pe acelaşi teren cu 320 kg/ha când

revine după un an, cu 760 kg/ha când revine după trei ani, cu 1260 kg/ha când revine după 5 ani

şi cu 1300 kg/ha când revine după 9 ani.

În urma unui număr mare de cercetări făcute în perioada 1962-1969 s-a ajuns la concluzia

că cea mai bună premergătoare pentru floarea soarelui este porumbul. Astfel, în medie pe 4 ani,

s-a obţinut un spor de 200 kg/ha în cazul cultivării florii soarelui după porumb faţă de cultivarea

după alte culturi.

Hera şi colab. (1969) au stabilit cu ajutorul metodelor izotopice că dintre (NH 4)2NO3,

(NH4)2SO4 şi uree, ureea prezintă efectul cel mai nociv asupra florii soarelui.

Datele obţinute de Săndoi N. în 1973 la Moara Domnească indică obţinerea unor

producţii asemănătoare prin efectuarea arăturii la 28-30 cm pe terenurile înburuienate.

Cercetările întreprinse de Pintilie şi colab., (1985) privind contribuţia praşilelor la

reducerea îmburuienării şi sporirea producţiei, arată că numai praşilele mecanice fără aplicarea

16

erbicidelor sporesc producţia de floarea soarelui cu 470- 800 kg/ha. O praşilă manuală aduce în

continuare încă un spor de 470-480 kg/ha, iar o a doua praşilă manuală aduce încă un plus de

200-270 kg/ha.

Prima praşilă mecanică reduce îmburuienarea cu 30%, iar a doua praşilă mecanică cu

încă 15%, efectul primei praşile manuale este de 67% , iar celei de a doua cu încă 23% .

La floarea soarelui, buruienile determină o creştere vegetativă slabă, capitule mici şi un

procent ridicat de seminţe seci. Aceste efecte se manifestă mai pregnant dacă înburuienarea are

loc la începutul perioadei de vegetaţie şi mai slab dacă îmburuienarea se face mai târziu, când

plantele de floarea soarelui acoperă şi domină buruienile.

17

CAPITOLUL 3

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

3.1. Aşezare geografică

Comuna Ştefan cel Mare este localizată în judeţul Vaslui, la 5 km de oraşul Vaslui.

Comuna are în componenţa sa următoarele sate: Bârzeşti, Brăhăcioaia, Cănţălăreşti, Călugăreni,

Mărăşeni, Munteneşti şi Ştefan cel Mare. Localitatea se învecinează cu următoarele comune: E –

Zăpodeni, N – Vultureşti, V – Deleşti, S – Băleni. Din punct de vedere fizico-geografic satul

Ştefan cel Mare este situat în zona Podişului Central Moldovenesc, partea estică fiind străbătută

de râul Bârlad.

3.2. Regimul temperaturilor

Temperatura aerului este cea specifică ţinuturilor temperat – continentale cu nuanţe

excesive. Media anuală este de 9,2OC la Vaslui, 9,5OC la Huşi şi 9.8OC la Bârlad. Media lunii

ianuarie variază între  –4,2 OC şi 3,5OC, iar cea a lunii iulie între 21 şi 21,7 OC.

Ca valori extreme de temperatură au fost înregistrate: -32 OC la Negreşti, la 20-02-1954

şi +40,6OC la Murgeni, pe data de 21-08-1952, ceea ce dă o amplitudine maximă absolută de

temperatură de 72,6OC.   

Ţinând seama de faptul că în Colinele Tutovei, în Dealurile Fălciului, în partea de sud-est

a Podişului Central Moldovenesc de pe teritoriului judeţului Vaslui şi în culmea de pe stânga

Lohanului înălţimea reliefului depăşeşte în multe sectoare, altitudinea de 300 şi chiar 400 m,

deducem că acolo temperatura medie anuală este cu 1 – 1,5OC mai coborâtă decât în locurile

unde se află instalate staţiile meteorologice de la Huşi, Vaslui, Negreşti, Bârlad şi mai ales de la

Murgeni.

Acest lucru este atestat nu numai de cantitatea mare de precipitaţii care cad pe dealurile

înalte, ci şi de natura solurilor de aici, de prezenţa pădurii de fag etc.

Tot în legătură cu diferenţele termice care există în cuprinsul judeţului Vaslui, ca rezultat

a creşterii înălţimii reliefului şi al poziţiei geografice a diverselor sectoare, amintim că numărul

de zile cu temperaturi de vară ( ≥ 25OC) este mai mare în sud (102,6 zile la Bârlad) decât în nord 18

(97,3 zile la Vaslui). La fel şi numărul de zile cu temperaturi tropicale (≥30OC), care la Bârlad

este de 38,1 zile, iar la Vaslui este de 28,9 zile.

Îngheţul începe să se producă, în medie, toamna după 15 octombrie şi se termină

primăvara după 15 aprilie. Pe lunci şi în văile adânci, până la înălţimea de 60-80 m desupra

solului, brumele şi îngheţul se produc cu circa 10-15 zile mai devreme toamna şi mai târziu

primăvara, ca efect a inversiunilor de temperatură, aerul mai rece şi deci mai greu de pe culmi

coborând în văi. Exemplul cel mai grăitor a fost cel din noaptea de 20-21 mai 1952, când masa

de aer rece, de origine polară, care a pătruns şi peste ţara noastră, a dat bruma groasă numai pe

văi şi foarte slabă sau deloc pe versanţi şi pe dealuri.

Tabelul 3.1

Temperaturi medii lunare din perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică VasluiStaţia meteo. Vaslui

IOC

IIOC

IIIOC

IVOC

VOC

VIOC

VIIOC

VIIIOC

IXOC

XOC

XIOC

XIIOC

TO

TA

L

Normală -3 -1,3 3,3 10,3 15,9 19,4 20,6 19,8 15,4 9,6 4 -0,8 9,4

2010 -5,4 -0,4 4,4 10,8 16,9 20,3 22,7 23,3 15,2 7,2 9,9 -2,7 10,2

2011 -1,6 -1,9 4,1 10,9 17,1 20,9 23 22 19,3 9,7 3,2 2,9 10,8

2012 -3,1 -10 2,47 12,2 16,8 21,5 24,6 21,9 18,1 11,2 6,3 -4,2 9,8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12-15

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30

NORMALA201020112012

Fig.3.1. Evoluţia temperaturii medii anuale în perioada 2009-2012 faţă de normalăla Staţia Meteorologică Vaslui

3.3. Regimul precipitaţiilor

 Precipitaţiile atmosferice au şi ele o răspândire inegală. De exemplu, în sectoarele cu

masive deluroase din nordul, nord-vestul, vestul şi nord-estul judeţului cantitatea medie anuală 19

de precipitaţii se apropie de 600 mm, pe când în sectoarele cu relief mai jos acestea sunt între

400-500 m anual şi chiar mai puţin.

Lunile cu cele mai mari cantităţi de precipitaţii sunt mai, iunie şi iulie (când cad cca. 36%

din totalul anual de precipitaţii), iar cu cele mai puţine februarie şi martie (17% din totalul

anual).

Secetele sunt fenomene meteorologice frecvente aici. Aceasta situaţie este confirmată şi

de faptul că anii cu cantităţi de precipitaţii sub media plurianuală reprezintă cca. 48% din

întreaga perioadă de observaţii meteorologice de până acum, iar în unii ani, ca 1896, 1921, 1937,

1945, 1946 etc., au scăzut sub 300 şi chiar sub 200 mm precipitaţii.

Ploile torenţiale şi cu grindină au o frecvenţă mai mare (1-2 cazuri de grindină anual) în

Valea Bârladului şi a Prutului, ca şi pe suprafaţa coastelor înalte, producând pagube serioase

îndeosebi plantaţiilor viti-pomicole şi de zarzavat. Astfel la Avrămeşti au căzut în 24 h 204,6

mm precipitaţii în ziua de 6-07-1907.

Zăpada este prezentă în fiecare iarnă, însă numărul de zile cu ninsoare şi durata de

acoperire a solului cu zăpadă diferă de la an la an şi de la sector la sector. În general, pe dealurile

mai înalte de 300 m zăpada cade mai devreme şi se topeşte mai târziu cu 3-5 zile. La nivelul

celor trei staţii meteorologice cu durată mai mare de funcţionare (Vaslui, Bârlad, Huşi), numărul

mediu de zile cu ninsoare este de 18 anual, durata de acoperire a solului cu zăpadă de cca. 60

zile.

Tabelul 3.2

Precipitaţii medii lunare în perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică Vaslui

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

TO

TA

L

Normala 21,7 24,4 25,6 42 61,3 79,8 74,8 54,9 50,1 32,7 31,3 29,5 528,1

201054,6 68,6 16,1 30 126 105,9 135,6 37,5 85,4 51 27,5 59 797,2

201113,6 4 11,2 73 41 88,2 49,8 20,4 7 30,8 0 7,8 346,8

201214,2 7,4 31,8 48 172,2 28,2 23,6 16 33,4 46,2 17,6 75,2 513,8

20

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 120

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

NORMALA201020112012

Fig. 3.2. Oscilaţia precipitaţiilor medii anuale faţă de normală în perioada 2010-2012 la Staţia Meteorologică Vaslui

3.4. Regimul vânturilor

În ceea ce priveşte dinamica atmosferei din cuprinsul judeţului Vaslui, aceasta se

caracterizează printr-o mare frecvenţă a vânturilor de N-V şi de N, urmate de cele de S-E şi de S.

O constatare interesantă dedusă din analiza datelor dintr-un şir mare de observaţii de la

staţiile meteorologice din acest judeţ, ca şi din întreg Podişul Moldovei, este şi aceea că vânturile

de N-E şi E, vestite prin frigul pe care-l aduc (crivăţul) şi prin aerul dogoritor din unele zile de

vară (asemenea vânturilor uscate şi fierbinţi existente în partea de S-E  a Asiei Centrale), au aici

o frecvenţă redusă (6-9%).

Aceste vânturi dau de obicei stări de vreme cu urmări negative pentru culturi, animale şi

oameni, fiind însoţite de geruri cumplite iarna şi de secete grave vara.

            Viteza vânturilor nu are valori medii prea mari, aceasta variind de la 6,5 m/s, la cele

dinspre N-V iarna, până la 1,6 m/s, la cele dinspre E vara.

            Viteza vânturilor, mai ales a celor dinspre N-V, N-E şi S-E, este însă mai mare spre

suprafaţa terenului de pe văile mari, ca şi pe culmile dealurilor înalte.

            Aceste particularităţi ale frecvenţei şi vitezei vânturilor au dat în trecut posibilitatea

populaţiei să folosească energia lor în punerea în mişcare a multor mori de vânt, amplasate în

locuri potrivite.

Tabelul 3.3Frecvenţa şi viteza vânturilor la Staţia Meterologică Vaslui

Staţia N NE E SE S SV V NV CalmFrecvenţa % 30,9 8,5 1,4 4,4 13,5 10,1 4,0 6,3 20,5Viteza m/s 3,1 2,2 1,2 2,8 3,8 2,4 2,0 2,3 -

21

Fig.3.3. Roza vânturilor

3.5. Aspectul pedologic

Din punct de vedere litologic, în toate formaţiunile au o mare răspândire argilele şi

nisipurile. Numai la partea superioară a depozitelor sarmaţianului, se află un orizont de gresie

calcaroasă, pe alocuri cu o grosime de 10-12 m. Un orizont mai subţire de calcar fosilifer se află

şi în cuprinsul sarmaţianului superior.

În depozite, există un strat de cenuşă vulcanică andezitică uşor consolidată, ca şi un

orizont de blocuri de gresie nisipoasă.

Depozitele cuaternare sunt alcătuite din luturi loessoide, aluviuni argilo-nisipoase,

prundişuri de terase şi lunci.22

Condiţiile variate de relief, climă, vegetaţie, la care se adaugă local, excesul de umiditate

şi acţiunea omului, au determinat apariţia unei game variate de soluri zonale şi interzonale.

Zona cuprinde un număr de 17 unităţi de sol, clasificate în 5 grupe ameliorative: grupa

solurilor de tip cernoziom cu profil normal, având structura orizonturilor A, A/C, C/D şi grupa

solurilor slab spre moderat erodate, cu structura orizonturilor A, B, C, D ocupă cea mai mare

parte a suprafeţei zonei. Celelalte grupe ocupă suprafeţe mici şi izolate.

Grupa cernoziomurilor cuprinde: cernoziomuri tipice şi cernoziomuri carbonatice,

caracteristica formării acestor tipuri de sol constituind-o influenţa directă a factorilor climatici a

celor două unităţi geomorfologice: versanţi şi lunci.

Astfel, pe versanţii cu roca mamă argila, în condiţii de temperatură scăzută, ierni cu

zăpadă puţină, spulberată de vânt şi temperaturi ridicate, cu precipitaţii moderate în timpul verii,

precum şi o vegetaţie tipică de silvostepă, au dus la formarea acestor tipuri de sol.

Cernoziomurile tipice ocupă sectoarele cu climat şi vegetaţie propriu-zisă.

Din cauza reliefului frământat, a pantelor pronunţate şi datorită aplicării în trecut a unei

agrotehnici necorespunzătoare, stratul de sol fertil a fost transportat la piciorul pantelor, în

momentul de faţă orizontul A prezentând grosimi foarte variabile sau uneori lipsind, ajugând la

profilul de tip B şi C.

Solurile aluviale au răspândire largă pe şesurile şi luncile tuturor arterelor hidrografice.

Ele s-au format pe aluviunile luto-argiloase, cu drenaj slab.

3.6. Aspectul geomorfologic

Din punct de vedere geomorfologic unitatea este situată în zona colinară a Podişului

Central Moldovenesc, caracterizată printr-o pătură groasă de depozite cuaternare de loessuri,

care ating uneori grosimea de până la 20-40 m. Colinele se caracterizează prin versanţi parţial

afectaţi de alunecări şi au coamele în general rotunde.

Înălţimea maximă a colinelor se apropie de 300 m, iar diferenţa între văi şi coline este de

circa 150 m.

Colinele şi văile sunt orientate pe direcţia nord-est, sud-vest cu un puternic caracter de

paralelism.

Roca generatoare de sol o constituie materialul loessoid depus la începutul cuaternarului.

În consecinţă, dinamica procesului geomorfologic este foarte activă, apărând versanţi liniari

puternic erodaţi, (acolo unde roca dominantă este nisipul compact) sau versanţi cu alunecări de

teren unde printre nisipuri apar intercalaţii de argilă.

De aceea, în aceleaşi condiţii de relief se întâlnesc depozite de luturi grele roşcate, argile

gălbui sau nisipuri cu petriş şi prundiş.

23

3.7. Aspectul hidrologic

Sub aspect hidrografic, teritoriul judeţului Vaslui aparţine bazinului râului Prut, care

colectează afluenţii din partea de est şi sud-est, şi bazinului râului Siret, din care râul Bârlad

drenează cea mai mare suprafaţă a judeţului (peste două treimi).

Râul Bârlad, afluentul Siretului, izvorăşte din apropierea Curmăturii, pe Valea Ursului, la

o altitudine de 370 m şi are o pantă medie de la izvoare la vărsare de 1,38 ‰. Afluenţii

principali pe partea stângă sunt: Sacovăţ, Durduc, Rebricea, Vasluieţ, Crasna, Jarovăţ şi pe

partea dreaptă: Buda, Racova, Simila şi Tutova. Prutul izvorăşte de pe versantul NE al Muntelui

Cernahora (Ucraina) şi are la vărsarea în fluviul Dunărea o suprafaţă totală de bazin de 28.396

km2 şi o lungime de 953 km.

La intrarea în judeţ, imediat în amonte de sistemul hidrografic Drânceni, totalizează o

suprafaţă de bazin de 22.630 km2 şi o lungime de 675 km, iar la ieşire, în amonte de vărsarea

râului Elan, o suprafaţă de bazin de 25.768 km2 şi o lungime de 846 km. Principalii afluenţi pe

care îi primeşte Prutul din judeţ sunt Sărata şi Elanul.

Lacurile de pe teritoriul judeţului Vaslui sunt preponderent de natură antropică, construite

în scopul satisfacerii diverselor folosinţe şi combaterii inundaţiilor.

Cele mai importante sunt acumulările: Căzăneşti pe râul Durduc, Soleşti pe râul Vasluieţ,

Puşcaşi pe râul Racova, Mânjeşti pe râul Crasna, Râpa Albastră pe râul Simila şi Pereschiv, care

au toate prevăzute şi volume de apărare împotriva inundaţiilor.

În afara acestora, există o serie de acumulări construite special pentru prevenirea

inundaţiilor ca de exemplu: Delea pe râul Delea, Tăcuta, Rediu pe Rediu, Moara Domnească pe

râul Fereşti, Pungeşti pe Gârceanca, şi Roşieşti pe Idriciu şi încă cca. 80 de iazuri, crescătorii sau

alte acumulări mici, amplasate pe diverse râuri: Simila, Racoviţa, Buda, Gugeşti etc. Lacurile

naturale sunt puţine la număr. Mai importante sunt cele din lunca Prutului: Grosu, Ulmu,

Broscăria şi Hârteşti.

3.8. Vegetaţia

Din punct de vedere geobotanic, judeţul Vaslui se găseşte situată în zona vegetaţiei de

silvostepă. Caracteristic pentru această regiune sunt asociaţiile de vegetaţie ierboasă cu mici

masive şi pâlcuri de pădure.

Compoziţia vegetaţiei lemnoase este următoarea: Carpinus betulus, Tillia parviflora,

Tillia tomentosa, Acer campestris, Fraxinus excelsior, Ulmus campestris, Prunus spinosa.

Vegetaţia ierboasă spontană din păşunile situate pe versanţi cuprind următoarele specii:

Poa pratensis, Bromus tectorum, Bromus inermis, Agropyron repens, Festuca sulcata, Trifolium

arvense, Medicago lupulina.

24

În jurul izvoarelor de coastă, se dezvoltă o vegetaţie tipică excesului de umiditate:

Phragmites comunis, Carex rigoria. Dintre buruienile răspândite pe pajişti menţionăm:

Euphorbia cyparissias, Carduus achanthoides, Xanthium spinosum, Eringium campestre,

Daucus carota.

Pe terenurile cultivate se întâlnesc adesea: Cirsium arvense, Sinapis arvensis, Capsella

bursa-pastoris, Agropyron repens.

De aici rezultă că cea mai mare parte a plantelor cultivate sunt infestate cu diferite specii

de buruieni. Aceasta constituie un important factor diminuator al producţiei agricole.

Condiţii bune de climă şi sol găsesc în această zonă plante cultivate ca: grâu, porumb,

mazăre, fasole, in pentru ulei, ierburi perene (Bromus inermis, Dactylis glomerata, Medicago

sativa), precum şi viţa de vie.

25

CAPITOLUL 4

ASPECTE ECONOMICO-ORGANIZATORICE

4.1. Scurt istoric

S.C. AGRARCRIS S.R.L, situată în comuna Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui, identificată

cu numărul CUI: RO5270412, în Registrul Comerţului J37/117/1994, a luat fiinţă în anul 1994

şi a avut ca membrii fondatori pe doamna Humă Lenuţa şi domnul Humă Viorel care au deţinut

fiecare câte 50% din numărul acţiunilor.

Societatea a avut la început ca principal obiectiv de activitate "prestări de servicii în

agricultură", având în dotare un tractor U650, după care a început a achiziţiona utilajele care erau

necesare: alte tractoare U650, utilaje agricole, combine de recoltat. Deoarece activitatea mergea

bine pe fondul lipsei de tractoare din acea perioadă a început să lucreze cu utilajele la societăţi

mai mari precum: S.A. Bălteni, S.A. Agrospic Zăpodeni, O.S. Brodoc, etc.

După falimentarea primelor 2 societăţi agricole domnul Humă a fost nevoit să arendeze

suprafeţe de teren agricol pentru a le lucra, deoarece avea un parc mare de utilaje si nu mai avea

unde să le utilizeze, astfel a început să lucreze o suprafaţă de teren de 40-50 ha, pe care a obţinut

producţii mari ceea ce l-a încurajat şi astfel an de an suprafaţa de teren s-a extins, iar în prezent

deţine o suprafaţă de peste 500 ha.

În 2002 S.C. AGRARCRIS S.R.L. a concesionat de la primăria comunei Vultureşti un

spaţiu zootehnic pe o perioadă de 5 ani, pe care l-a modernizat şi la populat cu animale,

valorificând cât mai eficient producţia secundară din sectorul vegetal, tot în aceeaşi perioadă a

arendat suprafeţe de teren agricol şi pe raza comunei Vultureşti pentru a avea o baza furajeră cât

mai apropriată de baza zootehnică. După trecerea celor 5 ani societatea a cumpărat spaţiul

zootehnic, în prezent fiind nepopulat.

În 2006 a accesat fonduri europene prin programul SAPARD, unde a achiziţionat utilaje

performante: un tractor Valtra T-175 şi utilaje de prelucrare a solului. Cu aceste utilaje şi-a redus

costurile de producţie cu aproximativ 40%.

26

4.2 Mijloacele de producţie

Pentru respectarea tehnologiilor de cultură şi încadrarea lucrărilor agricole, pe cât posibil,

în epoca optimă, ferma vegetală, are în dotare proprie următoarea bază materială:

Tabelul 4.1Baza tehnico-materială a fermei vegetale S.C. AGRARCRIS S.R.L.

Nr.crt. Denumirea utilajului (Echipamente) Buc.

1 Tractor Valtra S-353 1

2 Tractor Valtra T-175 1

3 Tractor Belarus 892 1

4 Tractor U-650 M 2

5 Plug PP-3-30 M 2

6 Plug Agrolux MRWS 5 1

7 Grapă cu discuri GD-3,2 2

8 Combinator CPGS-4 2

9 Combinator Cultirapid-4 1

10 Semănătoare universală SUP-29 2

11 Semănătoare specială SPC-6 2

12 Cultivator CPU-8 2

13 Maşina de eliberat îngrăşăminte chimice MEI, 2,4 t 2

14 Maşină de erbicidat MET 600 2

15 Maşină de erbicidat MET 3,5 t 1

16 Scarificator KHUN 7 1

17 Combină John Deere CWS 1550 1

18 Remorcă agricolă RM-2 3

19 Presă paie Deutz Fahr 1

Cu utilajele menţionate societatea execută totalitatea lucrărilor în epoca optimă. De

asemenea are şi posibilitatea de a presta lucrări agricole.

4.3 Organizarea muncii

Rolul forţei de muncă în cadrul structurii de producţie a spaţiului rural este deosebit de

important deoarece efectuarea la timp şi în bune condiţii a unui complex de lucrări, mai ales în

agricultură, influenţează în mod hotărâtor rezultatele.

Orice activitate cu caracter progresiv din spaţiul rural trebuie să fie susţinută cu un volum

corespunzător de forţă de muncă.

Necesarul de forţă de muncă dintr-o exploataţie agricolă variază de la o exploataţie la

alta, în funcţie de momentul executării lucrărilor agricole.27

Această repartizare a forţei de muncă, necesită organizarea unor formaţiuni de muncă a

căror dimensiune şi structură să asigure efectuarea lucrărilor conform cu tehnologia stabilită,

menite să asigure un nivel ridicat al producţiei.

La momentul actual Ferma vegetală AGRARCRIS are un număr de 7 angajaţi, din care 1

angajat în sistemul de conducere al fermei, iar restul de muncitori în sistemul de producţie.

Numărul muncitorilor agricoli creşte pe perioada campaniei agricole, prin angajarea de muncitori

zilieri.

Tabelul 4.2Pricipalele culturi şi producţiile medii

obţinute în cadrul S.C. AGRARCRIS S.R.L. (2009-2012)CULTURA PRODUCŢIA MEDIE (kg/ha)

Grâu de toamnă 3810Porumb boabe 5433Floarea soarelui 2225Sorg boabe 3245

4.4. Eficienţa economică a producţiei în cadrul unităţii S.C. AGRARCRIS

S.R.L

Performanţa economică a unei exploataţii agricole se exprimă prin rezultatul raportului

dintre eforturi şi efecte, aceasta depinzând de calitatea şi gradul de dotare cu resurse, de factorii

naturali şi biologici, precum şi de abilităţile manageriale ale conducerii unităţii agricole.

Efortul se măsoară prin consumul de resurse economice (materiale, resurse umane), iar

efectele prin volumul desfacerilor sau alte rezulatate calitative ale activităţii economice

(reducerea nivelului cheltuielilor, creşterea profitului, creşterea productivităţii muncii etc.).

Stabilirea eficienţei economice a producţiei agricole reprezintă o condiţie pentru

planificarea şi organizarea producţiei, având un rol important micşorarea continuă a costului de

producţie pe unitatea de produs din unitatea agricolă.

Eficienţa economică a activităţii de producţie din agricultură reprezintă o categorie

economică care exprimă însuşirea de a produce efecte economice maxime cu minimum de

cheltuieli.

Analiza eficienţei economice a producţiei reprezintă elementul prin care fermierii

identifică în mod fundamental produsele, culturile şi speciile de animale care permit creşterea

performaţelor economice la nivelul exploataţiei agricole (Ungureanu G., 2011).

Determinarea efectului economic al principalelor culturi din cadrul unităţii agricole

studiate s-a realizat pe baza fişelor tehnologice întocmite la sfârşitul fiecărui an agricol pentru

fiecare cultură în parte.

28

Eficienţa economică la principalele trei culturi din cadrul exploataţiei agricole S.C.

AGRARCRIS S.R.L. s-a realizat calculând media principalelor indicatori care reflectă eficienţa

producţiei în ultimii trei ani (tabelul 4.3).

Indicatorii economici analizaţi sunt: cheltuieli totale (lei/ha), venituri totale (lei/ha), profit

brut (lei/ha) şi rata profitului brut (%).

Tabelul 4.3Eficienţa economică la principalele culturi

din cadrul unităţii S.C. AGRARCRIS S.R.L, în perioada 2009-2012Specificare Grâu de toamnă Porumb boabe Floarea soarelui SorgSuprafaţa

(ha)166 116 166 140

Cheltuieli/ha(lei)

2141,2 2320,8 1982 2032,4

Cheltuieli totale(lei)

355439,2 269212,8 329012 284536

Producţia medie/ha (kg)

3810 5433 2225 3425

Producţia totală(kg)

632640 630228 369350 479500

Venit/ha(lei)

2857,5 4889,7 4005 4110

Venit total(lei)

474345 567205,2 664830 575400

Profit brut/ha(lei)

716,5 2568,9 1780 682

Rata profitului(%)

33,4 110,6 89,8 33,5

La societatea agricolă S.C. AGRARCRIS S.R.L., în perioada 2009-2012, suma medie a

cheltuielilor de producţie pentru fiecare cultură a fost în valoare de 1238200 lei, veniturile totale

realizate au fost de 2281780,2 lei, rezultând un profit brut de 1043580,2 lei.

29

CAPITOLUL 5

DETERMINAREA GRADULUI DE ÎMBURUIENARE

5.1 Determinarea rezervei de seminţe de buruieni din sol

În vederea aplicării diferenţiate a măsurilor de combatere a buruienilor, este necesar să se

cunoască rezerva de seminţe de buruieni din sol, precum şi distribuţia acestora pe adâncime.

Numărul maxim de seminţe de buruieni din sol se întâlneşte după scuturarea lor în stratul

superficial 0-10 cm. Rezerva de seminţe de buruieni se determină pe întrega adâncime a stratului

arat şi uneori chiar din subarabil. Pentru recoltarea probelor se foloseşte sonda Kalentiev,

determinarea făcându-se pe adâncimile 0-2, 2-6, 6-10, 10-20 cm. Probele pot fi recoltate şi cu

ajutorul monoliţilor de 5/5, 10/10, 20/20cm.

Separarea seminţelor de buruieni din probă diferă în funcţie de textura solului astfel:

- pentru sol cu textură argiloasă, luto-argiloasă şi luto-nisipoasă, se foloseşte o sită cu

diametrul orificiilor 0,25 mm. Pentru această, proba se pune la înmuiat după care se spală până

când pe sită nu rămân decât seminţele şi eventualele resturi organice. Sitele se întroduc la etuvă

pentru uscare. După uscare, resturile împreună cu seminţele sunt trecute pe o coală de hârtie şi cu

ajutorul unui ac spatulat şi unei lupe se separă pe specii după mărime, formă, culoare, formaţiuni

de suprafaţă. După aceea se indentifică fiecare specie. Se trec în tabel denumirea şi numărul;

- pentru sol nisipos se foloseşte o garnitură de site cu ochiuri de diferite mărimi şi prin

cernere, seminţele se repartizează pe site în funcţie de marimea lor. Seminţele rămase pe sita cu

orificii de 1 mm, se separă cu ajutorul unui ac spatulat şi a unei lupe. Cele de pe sita cu orificii de

0,25 mm se separă cu ajutorul unui lichid greu, format din: 2 kg de K2CO3 şi 1,8 l apă. Se

întroduc seminţele cu particulele de nisip fin în acest lichid. Particulele fine de nisip, datorită

greutăţii specifice mari se depune la fundul vasului, iar seminţele se ridică la suprafaţă.

Seminţele se usucă şi se identifică. Rezerva de seminţe se exprimă în număr de seminţe din

probă şi număr de seminţe la unitatea de suprafaţă (m2) (Onisie T. şi Jităreanu G., 1991).

Pentru aceasta se utilizează un coeficient de transformare K care este dat de raportul

dintre suprafaţa unui m2 (10000 cm2) şi suprafaţa secţiunii sondelor Kalentiev (50,24 cm2). Dacă

probele s-au recoltat în 3 repetiţii:30

K=

10000 cm2

150 .72cm2=66 . 34m2

5.2 Evaluarea gradului de îmburuienare

Evaluarea stării de îmburuienare a culturilor este o lucrare absolut necesară atât în fiecare

fermă agricolă, cât şi la nivel local, pe un anumit teren sau chiar la nivel de judeţ, regiune, ţară.

Cartarea buruienilor reprezintă sintetizarea, pe o anumită solă sau teritoriu, a datelor

calitative şi cantitative ale gradului de îmburuienare a culturilor pe o perioadă de 5-7 ani

consecutivi. Lucrarea este esenţiala pentru stabilirea la nivel de parcelă, regiune până la nivel

naţional a măsurilor preventive, în general, dar şi a celor curative pentru combaterea buruienilor

problemă. În funcţie de condiţiile climatice şi sistemul de agricultură practicat, gradul de

îmburuienare a unei anumite suprafeţe se modifică în timp, iar aprecierile şi deciziile exacte pot

fi luate numai prin analizarea datelor privind îmburuienarea pentru fiecare solă şi parcelă de

lucru în parte, pe o perioadă de mai mulţi ani.

În prezent, în România sunt indentificate 691 de specii de buruieni segetale, dintre care

unele nu produc pagube semnificative agriculturii, dar altele ridică probleme deosebite privind

combaterea lor. Pentru combaterea eficientă a celor care produc pagube însemnate agriculturii,

lucrările de cartare sunt absolut necesare.

Gradul de îmburuienare (%), reprezintă exprimarea procentuală a numărului de buruieni

sau greutăţii lor de pe o anumită variantă faţă de numărul sau greutatea buruienilor în varianta

martor, exprimată la m2 (Guş P. şi colab., 2004).

Gradul de îmburuienare se poate determina când buruienile sunt în stadiul de plantulă,

moment în care se alege erbicidul postemergent optim sau în două etape pentru fiecare perioadă

de vegetaţie, când se efectuează în vederea cartării buruienilor, diferenţiată în funcţie de tipul

culturii (cereale păioase - la înfrăţire şi 1-3 săptămâni înainte de coacere, prăşitoare - înainte de

prima praşilă şi cu 2-3 săptămâni înainte de coacere).

Hărţile de îmburuienare, cu care se încheie acţiunea de cartare a buruienilor, sunt foarte

utile, deoarece prezintă o imagine sintetică a gradului de îmburuienare, indică speciile

dominante, scot în evidenţă existenţa vetrelor cu buruienile cele mai periculoase, permit

aplicarea unor măsuri de combatere diferenţiate pe fiecare solă şi parcelă în parte, în funcţie de

gradul de îmburuienare.

De asemenea, aceste hărţi fac posibilă planificarea şi utilizarea eficientă a erbicidelor,

mijloacelor mecanice sau aviatice de combatere şi permit urmărirea dinamicii îmburuienării şi

eficienţa măsurilor de combatere aplicate.

31

5.2.1 Metoda vizuală

Deşi nu este foarte precisă este expeditivă şi dă o imagine destul de fidelă a realităţii din

teren. O astfel de metodă a fost propusă de Malţev, completată de Gh. Budai şi colab. (citat de

Gh. Anghel şi colab., 1972). Conform acestei metode, pentru a aprecia frecvenţa buruienilor pe o

anumită suprafaţă se acordă note, de la 1 la 4, utilizând următoarea scară de apreciere:

- buruieni izolate, care ocupă sub 5% din suprafaţă;

- buruieni rare, dar prezente pe întreaga suprafaţă, ocupând 5-20% din aceasta;

- buruieni frecvente, dar care nu înăbuşă plantele de cultură;

- buruieni frecvente, care înăbuşă plantele de cultură.

În vederea determinării, se parcurge sola sau parcela pe cele două diagonale, notându-se

toate speciile întâlnite, iar apoi se atribuie, conform scării de mai sus, fiecărei specii o notă. La

fiecare specie se notează înălţimea (cm) şi fenofaza, astfel:

- plante care au numai o rozetă de frunze, tulpini sau frunze;

- plante cu boboci florali sau în faza de burduf;

- plante înflorite;

- plante cu fructe;

- plante la care a avut loc diseminarea.

Evaluările se fac la nivel de solă şi cultură, alcătuindu-se câte un formular de evaluare

pentru fiecare solă sau cultură în parte (Guş P. şi colab., 2004).

Această evaluare este necesar să fie făcută de mai multe ori în timpul unei perioade de

vegetaţie pentru a prinde compoziţia buruienilor în mod complet pe sola respectivă. Se

recomandă, în general, trei determinări, astfel:

- la înflorirea buruienilor din familia Cruciferae;

- la înflorirea buruienilor din familia Compositae;

- în toamnă, pentru a identifica nivelul real al buruienlor perene.

5.2.2 Metoda numerică

Este o metodă mai exactă decât metoda vizuală şi constă în numărarea buruienilor de pe

mai multe suprafeţe de 0,25 m2 sau 1 m2. În acest scop se folosesc rame metrice cu latura de 0,5

sau 1m.

Pentru a avea o imagine globală asupra gradului de îmburuienare, prezenţei vetrelor de

buruieni şi pentru a evita suprafeţele nereprezentative, se recomandă parcurgerea prealabilă a

întregii suprafeţe de analizat. Întrucât gradul de îmburuienare variază mult în teren, se

recomandă ca pentru fiecare solă şi parcelă să se facă mai multe determinări şi apoi să se

32

calculeze media. Pentru suprafeţe sub 20 ha, numărul determinărilor este de 10-20, iar pentru

suprafeţe mai mari, 30.

Numărul mediu de buruieni/m2 pentru fiecare specie se calculează însumând numarul de

buruieni înregistrate la toate repetiţiile şi împărţirea sumei la numărul total de repetiţii.

Numărul total mediu de buruieni/m2 se obţine adunând mediile de la toate speciile de

buruieni (Guş P. şi colab., 2004).

5.2.3 Metoda cantitativ-gravimetrică

Această metodă este foarte precisă, oferind datele cele mai exacte privind starea de

îmburuienare a culturilor. Este, însă, mai greu de executat, indispensabile în câmpurile

experimentale sau când dorim să cunoaştem mai exact eficacitatea unor măsuri agrotehnice

asupra combaterii buruienilor.

Pentru determinări se foloseşte rama metrică, în interiorul ramei se numără toate

buruienile, apoi se taie de la colet. Buruienile se separă pe specii, se usucă la aer sau la etuvă, la

400℃, după care se cântăresc.

Se calculează media valorilor obţinute în cadrul repetiţiilor şi apoi gradul de

îmburuienare.

Gradul de îmburuienare reprezintă procentul de buruieni la m2 de pe o solă faţă de

numărul plantelor de cultură sau faţă de numărul total al buruienilor, sau greutatea lor uscată la

m2 faţă de greutatea maximă a buruienilor.

Gradul de combatere reprezintă modul în care un anumit tratament contribuie la

distrugerea buruienilor; se exprimă în procente şi reprezintă diferenţa între gradul maxim de

combatere (100%) şi gradul de îmburuienare al parcelei respective (Onisie T. şi Jităreanu G.,

2000).

5.3 Întocmirea hărţilor de îmburuienare

Această fază începe prin întocmirea tabelelor de sinteză, utilizând datele obţinute

în teren, însoţite de analiza variaţiei. Valorile din tabele se marchează pe hărţi, utilizând

culori şi semne convenţionale, însoţite de cifre care indică numărul burienilor/m2.

Tipuri de hărţi de îmburuienare:

a. Hărţile botanice elaborate pentru evidenţa florei şi vegetaţiei unei anumite zone se

clasifică în funcţie de conţinutul (florei, vegetaţiei), după gradul de generalitate (generale,

speciale) şi după scară (gradul de detaliere). Cel mai frecvent, hărţile de îmburuienare, ca hărţi

botanice cu destinaţie specială, se clasifică după modul de alcătuire şi după felul în care exprimă

starea de îmburuienare; în funcţie de aceste criterii deosebim hărţii analitice, sintetice şi mixte.33

b. Hărţile analitice evidenţiează răspândirea pe o anumită suprafaţă a unei singure specii

sau a unui număr redus de specii. Răspândirea unei specii este indicată prin "metoda punctelor".

Prin desimea lor punctele dau unele indicaţii privind răspândirea speciilor în zona respectivă.

Frecvenţa speciilor mai poate fii indicată prin mici cercuri închise pe harta teritoriului care a fost

împărţit în prealabil în pătrate egale, prin caroiaj (Guş P. şi colab., 2004).

Pentru suprafeţe mai mici de nivelul fermei, la scara 1:5000 - 1:10000, la întocmirea

hărţilor analitice se utilizează "metoda perimetrelor"; acesta oferă informaţii referitoare la

suprafaţa ocupată de o anumită specie.

c. Hărţile sintetice prezintă gradul global de îmburuienare al unei suprafeţe, cu

evidenţierea asociaţiilor de buruieni, grupele de buruieni cu aceeaşi durată a perioadei de

vegetaţie, aceleaşi particularităţi de înmulţire şi sensibilitate la erbicide, etc. Pentru prezentarea

pe hartă a asociaţiilor sau grupelor de buruieni se utilizează suprafeţe colorate divers sau

haşurate. În cazul suprafeţelor mai reduse, pentru a prezenta situaţia îmburuienării pe parcelele

respective, se utilizează semne convenţionale (Guş P. şi colab., 2004).

Se recomandă ca grupele de buruieni să fie marcate astfe:

- buruieni de primăvară U galben;

- buruieni de toamnă şi care iernează U albastru;

- buruieni bienale U brun;

- buruieni cu înmulţite din muguri radiculari U roşie;

- buruieni cu înmulţire prin rizomi U verde;

- buruieni cu rădăcini pivotante U portocalie;

- buruieni cu stoloni U roz;

- buruieni cu bulbi U neagră;

- buruieni parazite şi semiparazite U violetă.

d. Hărţile mixte cuprind asociaţiile sau grupele biologice, dar evidenţiază şi răspândirea

unor specii de buruieni mai periculoase (Onisie T. şi Jităreanu G., 2000).

Hărţile trebuie să fie însoţite de listele cu buruienile problemă, legenda semnelor şi

culorilor folosite precum şi de observaţii, concluzii şi măsuri de combatere propuse.

Tehnica elaborării hărţilor de îmburuienare.

Elaborarea hărţilor de îmburuienare cuprinde trei faze distincte: de pregătire, de teren şi

de elaborare propriu-zisă a hărţilor.

1.Faza de pregătire

Înainte de începerea lucrărilor în teren, se face o documentare amănunţită privind

condiţiile pedoclimatice, hidrologice şi geobotanice ale suprafeţei de cercetat, modul de folosinţă

a terenului în anii anteriori, măsurile agrotehnice aplicate şi producţiile realizate.

34

Pe baza acestor date se stabilesc punctele unde se vor face determinări şi observaţii,

metodele care se vor utiliza şi scările la care se vor întocmi hărţile. Locul unde se vor executa

determinările vor fi astfel alese încât să cuprindă toate tipurile de sol sau formele de relief,

precum şi toate plantele cultivate de pe suprafaţa respectivă. În cadrul acestei etape se stabileşte

şi scara la care va fi întocmită harta, cea mai utilizată fiind scara 1:5000; pentru suprafeţe mai

mari de 2000 ha se poate lucra la scara de până la 1:20000 (Onisie T. şi Jităreanu G., 2000).

2. Faza de teren

Pentru activitatea de teren sunt necesare: un plan de situaţie sau o hartă a zonei, hărţi

pedologice şi agrochimice, ramă metrică, lupă, mapă pentru ierbar, busolă, riglă gradată, pungi,

carnet de observaţii (Guş P. şi colab., 2004).

3. Faza de elaborare propriu-zisă a hărţilor

Această fază începe prin întocmirea tabelelor de sinteză, utilizând datele obţinute în teren

însoţite de analiza varianţei. Valorile din tabele se marchează pe hărţi, utilizând culori şi semne

convenţionale însoţite de cifre care indică numărul de buruieni la m2. Tabelele şi hărţile vor fi

însoţite de observaţii, concluzii şi măsurile de combatere propuse.

Perioada de timp, după care trebuie refăcută lucrarea de cartare a buruienilor, este de 2-3

ani la culturile de câmp şi de 5-6 ani când se urmăreşte dinamica buruienilor dintr-o anumită

regiune. În cazul hărţilor analitice, cartarea se va reface anual, deoarece gradul de acoperire a

unei singure specii sau numai a câtorva specii se modifică extrem de repede.

În lipsa posibilităţilor de a executa o cartare riguroasă, fermierul poate executa singur,

prin metode expeditive, gradul de îmburuienare a culturilor, făcând, în mod obişnuit, la fiecare

cultură, două determinări. Astfel, pentru cerealele păioase de toamnă, prima determinare se face

la înfrăţire înainte de aplicarea erbicidelor, iar a doua cu 3-4 săptămâni înainte de recoltare

(Onisie T. şi Jităreanu G., 2000).

D. Pânzariu, V. Slonovschi, şi A. Ştefănescu (1996) propun o nouă metodă de cartare

care se bazează pe determinarea rezervei de seminţe de buruieni anuale din sol, căreia i se aplică

un coeficient de corecţie, rezultând numărul de plante care, potenţial, ar putea să răsară.

Rezultatul, astfel obţinut, este mai edificator decât în cazul celorlalte metode, deoarece elimină o

serie de inconvenienţe, cum sunt:

- în varianta clasică, cartarea nu se poate face în primele faze de creştere a buruienilor,

deoarece multe specii nu sunt răsărite, iar determinarea în faza de plantulă este foarte dificilă;

- nimeni nu-şi permite să lase buruienile să ajungă în faza de înflorire sau fructificare

pentru a le determina mai uşor;

- după praşile sau erbicidări, notările dau impresia eronată a unui teren cu un grad redus

de îmburuienare;

35

- condiţiile climatice, diferite de la un an la altul favorizează apariţia în masă a unor

specii de buruieni sau inhibă apariţia altora,dar a căror rezervă de seminţe există în sol, ceea ce

face posibilă apariţia lor ulterioară;

- pentru a surprinde toate speciile de buruieni sunt necesare mai multe determinări pe

Probele de sol se prelevează după metoda clasică, până la 30 cm adâncime, la o distanţă

de 6-8 m una de alta. Pe solele recoltate cu combina si unde s-a efectuat deja recoltarea, probele

vor fi prelevate la o distanţă de 1,5 m pe laturile unui triunghi şi va fi rotit cu 90° pentru a acoperi

atât urma de 1,2 m a combinei, cât şi cele două spaţii laterale de 1,3 m.

Când numărul de seminţe/m2 este mai mare de 4000 se vor lua în calcul 200/m2 deoarece

se consideră că nu se pot dezvolta mai mult de 250-300 buruieni de talie normală la m2.

Determinarea densităţii buruienilor la m2, prin această metodă, trebuie corelată, obligatoriu, cu

aprecierea vizuală pentru vetrele de buruieni perene şi pentru cele cu răspândire sporadică.

36

CAPITOLUL 6

COMBATEREA BURUIENILOR DIN PRINCIPALELE CULTURI LA

UNITATEA AGRICOLĂ S.C. AGRARCRIS S.R.L.

6.1. Considerații generale privind combaterea buruienilor din culturile

agricole

Prin combaterea integrată a buruienilor se folosesc în complex toate metodele de care se

dispune. În România s-a practicat acest sistem, dar fără a folosi însă noțiunea, fiind direct

influențat de baza materială, progresul tehnic și condițiile sociale. Până la sintetizarea primelor

erbicide și introducerea lor în practica agricolă combaterea integrată a buruienilor s-a bazat în

exclusivitate pe metodele preventive și agrotehnice. După introducerea erbicidelor pentru

eliminarea buruienilor, noua metodă de combatare s-a integrat printre celelalte metode clasice,

astfel încât în etapa actuală, combaterea integrată a buruienilor este mult mai evoluată,

constituind una din verigile de bază ale agriculturii moderne.

În momentul actual, agricultorul are la dispoziție o diversitate de metode pe baza cărora

poate elabora programul de combatere integrată, fiind clasificate în cinci grupe (preventive,

agrotehnice, fizico-chimice, biologice și chimice).

6.1.1. Metode preventive de combatere a buruienilor

Metodele preventive urmăresc prevenirea înmulțirii buruienilor și răspândirii acestora,

cunoscut fiind faptul că este mai ușor, dar și mai ieftin să previi îmburuienarea unui teren agricol

decât să combați buruienile.

Aceste metode se referă, în general, la sursele de îmburuienare. Asfel, putem enumera

următoarele metode preventive: utilizarea la semănat de sămânţă condiţionată, folosirea de funoi

de grajd cu un grad redus de infestare cu seminţe de buruieni, evitarea transportului sau

contaminării cu seminţe de buruieni prin intermediul maşinilor agricole, menţinerea curată a

canalelor de irigarea şi desecare şi folosirea la irigat a apei fără seminţe de buruieni, distrugerea

focarelor de buruieni de pe suprafeţele necultivate, recoltarea la timp a culturilor pentru a

37

împiedica buruienile să ajungă la maturitate, precum şi organizarea serviciilor de carantină şi

controlul seminţelor (Onisie T. şi , Jităreanu G., 2000).

6.1.2. Metode agrotehnice de combatere a buruienilor

Aceste metode sunt cele mai vechi şi continuă să-şi menţină şi astăzi însemnătatea

primordială. Principalele lor avantaje sunt: combat toate speciile de buruieni în timp ce prin

aplicarea erbicidelor, în majoritatea cazurilor, rămân nevătămate anumite buruieni; concomitent,

îndeplinesc şi alte roluri ca de exemplu: pregătirea patului germinativ pentru semănat, trasarea de

brazde pentru irigat, reglarea regimului aero-hidric, trmic şi nutritiv al solului, combaterea

bolilor şi dăunătorilor plantelor de cultură etc.; nu sunt poluante, ceea ce are mare însemnătate

pentru păstrarea mediului de viaţă de pe Terra.

Metodele agrotehnice prezintă atât avantaje cât și unele dezavantaje pentru

agroecosisteme, de aceea alegerea metodei, condițiile și momentul de executție influențează

conscecințele aplicării acestor metode.

Dintre avantaje cele mai importante sunt: combat toate speciile bucurieni,

monocotiledonate și dicotiledonate, anuale și bienale sau perene, concomitent cu lucrările de

bază, cu pregătirea patului germinativ, trasarea de brazde pentru irigat, rotația culturilor,

combaterea bolilor și dăunătorilor plantelor de cultură, fără a fi nevoie de cheltuieli suplimentare,

nu sunt poluante, deoarece nu lasă reziduuri în sol, apă sau plantă.

Metodele agrotehnice prezintă și unele dezavantaje precum faptul că executate în exces

favorizează mineralizarea humusului, degradarea structurii și tasarea solului, unele metode sunt

foarte costisitoare, necesită foarte multă forță de muncă manuală (plivitul sau prășitul manual),

nu întotdeauna pot fi executate la epoca optimă din lipsa forței de muncă sau condițiilor

climatice nefavorabile.

Dintre metodele agrotehnice amintim: introducerea unor asolamente raţionale, lucrările

de bază ale solului, lucrările superficiale ale solului premergătoare semănatului, tehnica de

semănat, grăpatul unor culturi, prăşitul mecanic, prăşitul şi plivitul manual, fertilizarea raţională

şi folosirea amendamentelor, mulcitul şi eliminarea excesului de umiditate (Onisie T. şi Jităreanu

G., 2000).

6.1.3 Metode chimice de combatere a buruienilor

Combaterea pe cale chimică a buruienilor a apărut ca o necesitate, ea constituind o

revoluţie în tehnologia de cultură a plantelor, situându-se la nivelul celor mai mari descoperiri

ale secolului XX. Metoda de combatere a buruienilor pe cale chimică a devenit o parte

importantă a agriculturii moderne, care se bazează pe o înaltă productivitate a muncii omului,

folosind erbicide şi maşini agricole perfecţionate.

38

În sensul larg, prin "erbicid" se înţelege o substanţă chimică capabilă, în funcţie de

concentraţia la care este folosită şi în cazul prezenţei unei constelaţii de factori naturali

favorabili, să exercite în mod total sau selectiv asupra ţesuturilor sau metabolismului plantelor cu

care intră în contact, un efect negativ care poate duce la moartea acestora.

Între ani 1859-1887, J.Sachs (2004), cercetând rolul şi importanţa substanţelor chimice în

circulaţia ascendentă şi descendentă a sevei din plantă pentru formarea rădăcinilor şi florilor de

begonie şi dovleac, defineşte şi descrie aşa numiţii "mesageri chimicali". Aceasta este unul din

primele studii în care s-a intuit fenomenul de translocare a substanţelor regulatoare de creştere şi

arată că unele substanţe au acţiune erbicidă.

Spre sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX au existat preocupări pentru

valorificarea cunoştinţelor deja existente, adică a proprietăţilor erbicide a unor substanţe

anorganice care se găsesc în mediul natural (cianamida de calciu, sulfatul de cupru, cloratul de

magneziu etc.). Tot acum s-a folosit pentru prima dată produsul organic DNOC, care este însă

toxic şi pentru un mare număr de vieţuitoare. Aceasta face parte din "prima generaţie de

erbicide", perioadă dominată de erbicide totale, toxice pentru cvasitotalitatea speciilor vegetale

cu care vin în contact.

Prin descoperirea în 1941, de către Pokorny şi Templeman, a două substanţe din grupa

acizilor clorofenoxiacetici 2,4 D şi MCPA apare "a doua generaţie de erbicide". Aceste substanţe

fac parte din grupa hormonilor vegetali, asigurând acţiunea selectivă a erbicidelor din generaţia a

doua.

"A treia generaţie de erbicide" a apărut prin descoperirea, în deceniul 6 al secolului XX, a

erbicidelor "reziduale", cum sunt, de exemplu; Atrazinul şi Simazinul, care au fost fabricate

pentru prima dată în Elveţia, în perioada 1952-1956. Spre deosebire de erbicidele din grupa

precedentă, se aplică pe sau în sol, având un efect îndelungat asupra buruienilor.

În ultimul timp a apărut "o nouă generaţie de erbicide superselective" a căror spectru de acţiune

se restrânge la o singură specie sau maximum 2-3.

Folosirea erbicidelor în combaterea buruienilor prezintă numeroase avantaje, printre care

amintim:

- eficacitate mare în combaterea buruienilor din culturile agricole;

- în zonele sau în anii cu precipitaţii abundente, erbicidele protejează cultura de

concurenţa buruienilor în perioadele critice, în care combaterea eficientă nu este posibilă cu alte

mijloace;

- se creează condiţii favorabile pentru mecanizarea completă a culturilor;

39

- se reduc lucrările de întreţinere şi, prin urmare, numărul de treceri cu tractoarele şi

diferitele utilaje pe teren, ceea ce prezintă o mare importanţă în economia de energie şi în

menţinerea însuşirilor fizice ale solului;

- amplifică coeficientul de valorificare, de către plantele cultivate, a factorilor de

vegetaţie înbunătăţiţi: energie solară, spaţiu de nutriţie, elemente fertilizante, apă etc;

- tratamentul cu erbicide se execută uşor şi repede, cu maşini terestre sau cu aviaţia

utilitară, ceea ce face posibil ca într-un timp scurt să se trateze suprafeţe mari;

- prin folosirea erbicidelor se realizează economie de forţă de muncă mecanică şi

manuală şi creşte productivitatea muncii pe unitatea de produs efectiv recoltat;

- degrevarea unei părţi a mâinii de lucru din activităţi mai puţin intensive şi canalizarea

disponibilului rezultat în alte direcţii mai productive.

Folosirea erbicidelor este însă o problemă care reclamă temeinice cunoştinţe

profesionale, deoarece nerespectarea tuturor regulilor de aplicare poate să ducă la o slabă

eficienţă în combaterea buruienilor, la poluarea mediului ambiant, la creşterea cantităţii de

reziduuri în produsele agroalimentare ş.a.

Din aceste considerente, precum şi multe altele, aplicarea erbicidelor trebuie făcută cu

responsabilitate profesională şi socială, integrate organic în metodele de combatere a buruienilor.

6.1.4. Metode biologice de combatere a buruienilor

În combaterea biologică buruienile sunt distruse cu ajutorul unor duşmani naturali,

îndeosebi insecte şi mai rar agenţi patogeni. În unele cazuri pot fi folosite răzătoarele, gâştele,

raţele, melcii, peştii (pentru buruienile acvatice) etc.

Combaterea biologică se dovedeşte eficientă pe suprafeţe mari, cum sunt pajiştele şi

canalele pentru apă, inaccesibile altor metode, infestate puternic cu o singură specie de buruieni,

provenită din altă parte şi care în locul habitat nu este atăcată de duşmani naturali. Metoda,

deocamdată nu poate fi folosită pe terenurile cultivate unde se cere combaterea unui complex de

buruieni şi fără a dăuna plantelor de cultură. Metoda este eficientă mai ales împotriva buruienilor

perene şi mai puţin eficientă unde solul este infestat cu seminţe care, în sol, îşi păstrează

viabilitatea o perioadă îndelungată.

Ca agenţi naturali pentru combaterea buruienilor sunt folosite mai mult insectele, pentru

că aceasta se adaptează (specializează) mai repede la planta gazdă şi pentru că distrug mai

energic. S-au dovedit eficiente insectele din familia Lepidoptera, Hemiptera, Coleoptera,

Diptera, Himenoptera ş.a. Deşi cele mai specializate insecte sunt sfredelitoarele de rădăcini şi

tulpini, precum şi cele care atacă interiorul seminţelor, cele mai eficiente sunt însă insectele care

consumă frunzele şi tulpinile deoarece ele sunt mai selective.

40

Selectivitatea este una din primele condiţii pentru introducerea unui duşman natural

înlăturând astfel pericolul ca respectivul prădător să treacă la alte plante folositoare sau plante de

cultură. De aceea, în prealabil se fac numeroase testări.

Agenţii patogeni- virusuri, ciuperci, bacterii- de asemenea pot fi folosiţi cu succes

deoarece pot fi răspândiţi uşor (prin vânt, insecte, apă etc.). Ei distrug sistemul enzimatic, astupă

vasele conducătoare, produc toxine, dereglează procesele metabolice ale buruienilor. Ca şi în

cazul insectelor se cere o selectivitate deplină pentru plantele de cultură.

Pentru a fi eficient, pe lângă selectivitate şi atacabilitate mare pentru buruiana gazdă,

agentul biologic trebuie să îndeplinească şi alte condiţii: să se înmulţească şi să se răspândească

repede şi să se adaptează la condiţiile de mediu ale plantei gazdă.

În situaţia in care se selectează un prădător eficace, combaterea biologică are mai multe

avantaje: este ieftină, continuă (permanentă), iar în comparaţie cu folosirea erbicidelor nu este

populată pentru mediul înconjurător.

Prin metoda biologică nu se realizează stăpânirea buruienlor, ci numai diminuarea

infestării deoarece, după câţiva ani, între cele două populaţii, buruieni şi insecte, se realizează un

echilibru. Cel mai bun rezultat este echilibrul în care pagubele cauzate de buruieni nu mai

reprezintă o problemă (pragul economic de dăunare). Mai trebuie avut în vedere faptul că

succesul obţinut într-o ţară sau zonă nu este o garanţie pentru alte ţări sau zone unde condiţiile

climatice sunt diferite.

Un exemplu tipic de combatere biologică a buruienilor îl constitue planta Opuntia sp. din

Australia. Cactusul a fost introdus în anul 1893 din America, la început ca plantă ornamentală şi

folosit apoi pentru garduri vii pe lângă curţi şi grădini. Până în anul 1925 planta a cuprins cca. 30

milioane ha, cu o viteză de răspândire anuală de peste 500000 ha. S-au încercat numerose

metode de combatere, dar fără rezultat. Pericolul a fost înlăturat cu ajutorul insectei sfredelitoare

Cactoblactus cactorum adusă din Argentina. Atacul a devenit şi mai eficace după ce în galeriile

făcute de insectă au început să se instaleze diferite bacterii.

Alte exemple de combatere biologică: Hypericum perforatum, o buruiană dominantă pe

pajiştele din statele nordice ale S.U.A., a fost combătută cu ajutorul gândacului Crysolina sp.,

Cyperus rotundus în Hawai ş.a. (Klingman, 1975); Acroptilon repens în Kazahstan folosind

nematodul Anguina picridis; combaterea buruienilor din culturile de bunbac din sudul S.U.A.

folosind gâştele ş.a.

6.2. Combaterea buruinilor din principalele culturi la unitatea agricolă

S.C. AGRARCRIS S.R.L.

Optimizarea complexului de factori naturali şi tehnologici asigură obţinerea unor

producţii sigure şi stabile, precum şi rentabilizarea unităţilor de producţie.

41

Măsurile ce se întreprind pentru a asigura influenţa pozitivă a acestor factori asupra

producţiei trebuie să ducă în final la modificarea parametrilor fizici şi agrochimici ai solului din

unitate şi încadrarea acestora într-o agrotehnică diferenţiată pe culturi în funcţie de condiţiile

naturale oferite, de zona şi microzona de amplasare a unităţii.

Realizarea unui deziderat al producţiei agricole impune folosirea tuturor verigilor

tehnologice care să ducă în final la ameliorarea solului şi la crearea condiţiilor optime de

vegetaţie a plantelor de cultură şi anume:

- rotaţia culturilor într-un asolament raţional;

- efectuarea în timp optim a lucrărilor solului;

- fertilizarea şi amendarea pe baza cartogramei solului;

- combaterea cu eficienţă maximă a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor;

- utilizarea în producţie a soiurilor şi hibrizilor de înaltă productivitate raionaţi în zona de

producţie în care se încadrează unitatea.

Prin folosirea unei fertilizări cu azot şi potasiu în raporturi echilibrate şi a unei

agrotehnici diferenţiate se creează premisa realizării unei producţii sigure şi stabile de la an la an.

6.2.1. Combaterea buruienilor din cultura de porumb din perioada 2009-2012

Datorită suprafeţei mari de teren pe care se cultivă, precum şi numeroasele întrebuinţări,

porumbul reprezintă o importantă plantă de cultură.

În alimentaţia omului porumbul se foloseşte sub diferite forme.

Cea mai mare parte din producţie se foloseşte în furajarea animalelor datorită valorii

nutritive ridicate, ştiut fiind faptul că 1 kg boabe echivalează cu 1,17-1,30 UN şi 70-80 PD.

Porumbul se foloseşte la fabricarea nutreţurilor combinate sau ca boabe transformate în

pastă de fulgi şi însilozat.

Pentru hrana animalelor reprezintă un nutreţ excelent porumbul masă verde şi însilozat,

utilizat mai ales în hrana vacilor de lapte. Cocenii se folosesc ca furaj grosier, tocaţi şi însilozaţi

cu adaos de uree sau melasă.

Şi în industrie porumbul şi-a găsit numeroase utilizări, fiind folosit la fabricarea spirtului,

amidonului, glucozei şi uleiurilor comestibile.

Extinderea sa în cultură s-a făcut şi datorită faptului că faţă de celelalte cereale, porumbul

s-a dovedit a fi mai productiv, mai rezistent la secetă, cădere, boli şi valorifică din plin

precipitaţiile din a doua jumătate a verii precum şi irigaţiile. Porumbul valorifică de asemenea

foarte bine îngrăşămintele chimice şi organice şi reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea

premergătoarelor timpurii.

42

Valorificarea eficientă a resurselor naturale pentru cultura porumbului, în vederea

obţinerii unor producţii rentabile economic, impune zonarea judicioasă a hibrizilor şi aplicarea

unei tehnologii adecvate, în special managementul integrat al buruienilor.

Prin natura biologiei lor plantele de porumb sunt caracterizate în primele faze de

vegetaţie prin lipsa totală a capacităţii de a concura cu buruienile.

Datorită creşterii lente în primele 4-6 săptămâni şi a desimii reduse (5-8 plante de

porumb/m2) se creează o concurenţă pentru supravieţuire în favoarea buruienilor.

Cercetările efectuate în 15 staţiuni experimentale din ţara noastră arată ca la hibrizii

cultivaţi în prezent, pierderile de recoltă din cauza îmburuienării sunt cuprinse între 30 şi 90%,

ceea ce înseamnă 3-10 t/ha boabe (Zaharia M., 2011).

Cele mai reprezentative şi frecvente specii de buruieni care infestează cultura de porumb

sunt: Setaria sp., Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Sorghum halepense, Agropyron

repens, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Sinapis arvensis, Galinsoga parviflora,

Hibiscus trionum, Matricaria sp., Capsela bursa-pastoris, Convolvulus arvensis, Cirsium

arvense, Sonchus sp., etc.

În anul agricol 2009-2010, în cadrul unităţii S.C. AGRARCRIS S.R.L.,

s-a cultivat 170 ha cu porumb, hibridul DKC 3511, având ca plantă

premergătoare grâul.

Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, s-a efectuat arătura cu tractorul VALTRA

T170 în agregat cu plugul AGROLUX MRWS 5.

Până în toamnă s-a executat o lucrare de grăpat cu tractorul U-650 în agregat cu discul

GD-3,2. În urma acestei lucrări s-a realizat mărunţirea arăturii şi combaterea buruienilor, arătura

intrând în iarnă curată.

Patul germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T170 în

agregat cu combinatorul CULTIRAPID.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă cu sămânţă certificată şi tratată împotriva bolilor,

cu tractotul U-650 în agregat cu semănătoarea SPC-6, cu echipament pentru fertilizare, la

adâncimea de 5-6 cm , cu desimea de 58000-60000 boabe/ha. S-a folosit ca îngrăşământ azotatul

de amoniu în doză de 250 kg/ha, încorporat la o adâncime de 8-10 cm, lateral de rândul semănat

şi 5-6 cm sub sămânţă.

Pentru combaterea buruienilor s-au folosit erbicidule: FRONTIER FORTE (720g/l

dimetenamid-p) administrat preemergent în cantitatea 1,2 l/ha şi STELLAR (50g/l topramezon +

160g/l dicamba) administrat postemergent în doză de 1,5l/ha. Erbicidarea s-a efectuat cu tracorul

43

U-650 în agregat cu MET 600, când porumbul era în faza de 4-6 fruze, iar buruienile

dicocotiledonate anuale în faza de 4-6 frunze şi perenele cu lungimea de maxim 10 cm.

FRONTIER FORTE are o acţiune sistemică, buruienile în curs de germinare absorb

substanţa activă – dimetenamidul – prin coleoptil. Cantităţi foarte mici din substanţa activă sunt

preluate de radiculă (traseu secundar). Pentru solubilizarea substanţei active este nevoie de

umiditate. Produsul este persistent până la 3 luni fără a lăsa reziduuri culturilor succesoare.

Dimetenamidul se descompune (mai ales prin intermediul microorganismelor din sol) în

proporţie de 90% în două luni de la aplicare. Ritmul degrădarii este diferit în funcţie de tipul

solului, de condiţiile de umiditate şi temperatură. Efectul maxim al erbicidului Frontier Forte

poate fi atins în intervalul de 7-10 zile de la aplicare, produsul este solubilizat în stratul

superficial de sol prin intermediul precipitaţiilor sau apei de irigaţie (10-15 l/m2).

STELLAR este un erbicid cu control superior al gramineelor anuale şi al buruienilor

dicotiledonate, bazată pe combinaţia a două substanţe active cu moduri de acţiune diferite.

Topramezon, din noua subclasă pyrazolone, cu acţiune sistemică, inhibă activitatea unei enzime

implicată în biosinteza plastoquinonei şi, indirect, a carotenoizilor. Este absorbit în principal

foliar, dar şi prin rădăcini, având şi activitate reziduală la nivelul solului, fiind apoi translocat în

plante. Dicamba, cu acţiune sistemică şi de contact, are efect şi simptome manifestate deja la

câteva ore după tratament, completează topramezonul prin creşterea eficacităţii asupra

buruienilor dicotiledonate anuale şi perene rezistente.

În timpul perioadei de vegetaţie s-a aplicat o praşilă mecanică, cu tractorul U-650 în

agregat cu cultivatorul CPU-8 echipat cu brăzdare pentru fertilizare, pe o adâncime de 10 cm, la

o perioadă de 14 zile după erbicidare, cu o viteză de lucru de 4-5 km/h. Concomitent cu praşila

s-a administrat şi o cantitate de 100 kg/ha (substanţă brută) de îngrăşământ complex de tipul

21:21:0 .

Recoltarea s-a realizat cu ajutorul combinei autopropulsate JOHN DEERE CWS 1550, la

o umiditate a boabelor de 21-25%.

Producţia medie a hibridului DKC 3511 a fost de 6200 kg/ha.

În anul agricol 2010-2011, porumbul a fost cultivat pe o suprafaţă de

160 ha, cu hibridul semi-timpuriu GARBURE, având ca plantă

premergătoare grâul.

Întreaga suprafaţă a avut ca plantă premergătoare grâul. Ştiind faptul că în această rotaţie

porumbul este favorizat, fiind cultivat după o premergătoare timpurie de care s-a ţinut cont în

elaborarea tehnologiei de cultivare.

44

Arătura s-a efectuat la adâncimea de 25-30 cm, cu tractorul VALTRA T170 în agregat

cu plugul AGROLUX MRWS 5.

Întreţinerea arăturii până în iarnă s-a efectuat cu o trecere cu grapa cu discuri GD-3,2.

Pregătirea patului germinativ s-a făcut în preziua semănatului cu tractorul VALTRA

T170 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu sămânţă certificată şi tratată împotriva

dăunătorilor cu tractorul U-650 în agregat cu semănătoarea SUP-6, cu fertizator, asigurand o

desime de 58000-60000 boabe/ha, la o adâncime de încorporare de 5-6 cm. Drept îngrăşământ

s-a administrat azotat de amoniu, în cantitate de 250 kg/ha, încorporat în sol la 8-10 cm de rândul

de semănat şi 4-5 cm sub sămânţă.

Pentru combaterea buruienilor s-a folosit PACHETUL REKORD de la compania BASF

care conţine 2 erbicide, KELVIN TOP (nicosulfuron 40g/l) şi CAMBIO (bentazon 320g/l +

dicamba 90g/l) + DASH (adjuvant).

Nicosulfuronul controlează buruienile prin acţiunea foliară, dar are şi o activitate

reziduală minimă ce se poate observa pe solurile cu un conţinut scăzut în materie organică.

Blochează biosinteza enzimei acetolactatsintaza, care este necesară în sinteza aminoacizilor

esenţiali: leucină, izoleucină şi vanilă. Creşterea buruienilor încetează într-un interval de 5-6 ore.

Produsul CAMBIO este absorbit de buruieni în 4-5 ore după aplicare. Bentazonul are

acţiune de contact, fiind absorbit de organele verzi ale plantei, mai ales prin frunze, acţionând

asupra procesului de fotosinteză. Efectul se manifestă mai întâi prin îngălbenirea plantelor,

urmată de necrozarea acestora, efect vizibil după câteva săptămâni de la aplicare. Dicamba are

acţiune sistemică, cu efect rapid, se absoarbe prin frunze şi tulpini, fiind posibilă şi absorbţia prin

sistemul radicular. Efectul se manifestă prin răsucirea şi încreţirea tulpinilor şi frunzelor,

umflarea nodurilor tulpinilor, curbarea frunzelor. Simptomele sunt urmate de clorozarea

meristemelor de creştere, inhibarea creşterii, necroze.

Erbicidarea postemergentă s-a efectuat când porumbul avea 3 frunze, realizându-se cu

tractorul U-650 în agregat cu MET 600, administrându-se o cantitate de 3,6 l/ha, iar norma de

soluţie a fost de 280 l apă.

În timpul perioadei de vegetaţie s-a efectuat o praşilă mecanică cu tractorul U-650 în

agregat cu cultivatorul CPU-8, la o perioadă de 20 de zile după erbicidare, cu o viteză de lucru

de 4-5 km/h, la o adâncime de 8-10 cm. Cultivatorul este prevăzut cu organe pentru

încorporarea îngrăşămintelor chimice, aplicând o cantitate de îngrăşământ complex de tipul

21:21:0, în doză de 100 kg/ha (substanţă comercială).

Recoltarea s-a realizat cu combina JOHN DEERE CWS 1550, când boabele de porumb

au ajuns umiditatea de 20-25%.

45

Producţia medie a hibridului GARBURE a fost de 6700 kg/ha.

În anul agricol 2011-2012, unitatea agricolă analizată a cultivat 30 ha cu

porumb, hibridul LG 2244.

Întreaga suprafaţă a avut ca plantă premergătoare grâul. Arătura s-a efectuat la

adâncimea de 27 cm folosind tractorul VALTRA T175 în agregat cu plugul AGROLUX

MRWS 5.

În primăvară, pregătirea patului germinativ s-a realizat printr-o lucrare cu combinatorul,

efectuată în preziua semănatului, cu tractorul VALTRA T175 în agregat cu combinatorul

CULTIRAPID.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu sămânţă certificată şi tratată (GAUCHO 600

FS – 8 l/t) împotriva dăunătorilor (Agriotes spp., Tanymecus dilaticollis), cu tractorul U-650 în

agregat cu sămănătoarea SPC-6, prevăzută cu fertilizator, la adâncimea de 5-6 cm. Desimea

plantelor a fost de 58 000 boabe/ha. Ca îngrăşământ s-a folosit azotatul de amoniu în doză de

250 kg/ha, încorporat la 8-10 cm lateral de rândul de semănat şi 4-5 cm adâncime.

Pentru combaterea buruienilor s-a efectuat o erbicidare postemergentă cu MERLIN DUO

(isoxaflutol 37,5 g/l + terbutilazin 375 g/l).

MERLIN DUO acţionează prin rădăcini şi coleoptile. Buruienile sunt distruse chiar după

răsărire, albirea embrionului constituind primul simptom al eficacităţii ce precede distrugerea

rapidă şi completă a buruienilor. Capacitatea de reactivare este o caracteristică excepţională care

permite să fie din nou activ în timpul primelor ploi ce urmează după o perioadă fără precipitaţii.

Acest erbicid s-a aplica cu tractorul U-650 în agregat cu MET 600, în doză de 0,23 l/ha,

în soluţie de 280 l apă/ha, când porumbul se afla în stadiul de 2-3 frunze, dând rezultate foarte

bune ceea ce a dus la o dezvoltare în formă bună a plantelor şi buruienile în faza incipientă de

creştere.

În perioada de vegetaţie s-a efectuat o praşilă mecanică cu tractorul U-650 în agregat cu

CPU-8, la o perioadă de 17-20 de zile după erbicidare, la o adâncime de 10-12 cm, cu o viteză

de lucru de 4-5 km/h. Odată cu efectuarea praşilei, la cultura de porumb s-a efectuat o fertilizare

suplimentară cu îngrăşământ complex de tipul 21:21:0.

În urma recoltării efectuată cu combina JOHN DEERE CWS 1550, la umiditatea

boabelor de 20-25%, s-a obţinut o producţie medie de 3400 kg/ha.

46

Nr. solei

Supr.(ha)

Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

ÎngrăşăminteChimice Lucrări de bază Lucrări de

întreţinere aculturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 170 Porumb

DKC 3511

Grâu 106 21 0 AratValtra T175 + Agrolux

MRWS 5 (25 cm)

Întreţinere arăturăU-650 + GD 3,2

Pregătit pat germinativValtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6+ fertilizator

(250 kg/ha NH4NO3)

RecoltatCombina John Deere CWS

1550

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă cerificată;- curăţarea maşinilor agricole;

Măsuri curative:- erbicidare U650 + MET 600(FRONTIER FORTE – 1,2 l/ha,

STELLAR- 1,5l/ha)- 1 praşilă mecanică (U-650 + CPU – 8 cu fertilizator – 100 kg/ha complex 21:21:0)

6200

Tabelul 6.1Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009 - 2010

47

Tabelul 6.2

Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010 – 2011

Nr. solei Supr.

(ha)Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 160 Porumb

GARBURE

Grâu 106 21 0 AratValtra T175 + Agrolux

MRWS 5 (28 cm)

Întreţinere arăturăU-650 + GD 3,2

Pregătit pat germinativValtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6 cu fertilizator

(250 kg/ha NH4NO3)

RecoltatCombină John Deere CWS

1550

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă cerificată;- curăţarea maşinilor agricole;

Măsuri curative:- erbicidare U-650 + MET 600 (PACHETUL REKORD - 3,6 l/ha);- 1 praşilă mecanicăU-650 + CPU – 8 cu fetilizator (100 kg complex 21:21:0).

6700

48

Tabelul 6.3Combaterea integrată a buruienilor la cultura de porumb la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011-2012

Nr. Solei Supr.

(ha)Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

Îngrăşăminte chimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie

(kg/ha)N P K

1 30 Porumb

LG 2244

Grâu 106 21 0 Arat Valtra T175 + Agrolux

MRWS 5 (27 cm)

Întreţinere arăturăU-650 + GD 3,2

Pregătit pat germinativValtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6 cu fertilizator

(250 kg/ha NH4NO3)

RecoltatCombină John Deere CWS

1550

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă cerificată şi tratată (GAUCHO 600 FS )- curăţarea maşinilor agricole;

Măsuri curative:- erbicidare U-650 + MET 600

(MERLIN DUO - 0,23 l/ha)- 1 praşilă mecanică U-650 + CPU – 8(100 kg complex 21:21:0)

3400

49

6.2.2. Combaterea buruienilor din cultura de grâu în anii 2009-2012

Grâul este cereala cea mai importantă şi planta care ocupă pe glob cele mai mari

suprafeţe. Ea este foarte apreciată datorită conţinutului ridicat al boabelor în hidraţi de carbon şi

substanţe proteice şi raportul între aceste substanţe corespunzător cerinţelor organismului uman.

Pâinea din făina de grâu reprezintă hrana de bază pentru omenire, boabele de grâu

constituind materia primă pentru diferite industrii prelucrătoare. 1 kg de pâine albă furnizează

2000-2500 calorii şi conţine 520-530 g glucide, 90-95 g proteine, 11-30 g lipide, suficiente săruri

minerale, vitamine, satisfăcând nevoile organismului uman.

Din măcinarea boabelor de grâu se obţin tărâţele deosebit de bogate în proteine, grăsimi,

substanţe minerale care au o largă utilizare în zootehnie ca nutreţuri concentrate.

Paiele de grâu se utilizează la fabricile de celuloză, ca aşternut în grajduri, în hrana

animalelor şi pentru pregătirea îngrăşământului organic.

În ţara noastră se pune un mare accent pe creşterea producţiei de grâu prin utilizarea

soiurilor de înaltă productivitate din categorii biologice superioare.

Erbicidele sintetice folosite la aceste culturi combat numai anumite grupe sau specii de

buruieni, pentru reuşita tratamentului este necesar să se cunoască următoarele:

- arealul de răspândire al diferitelor specii de buruieni dicotiledonate, precum şi

raportul dintre speciile sensibile si cele rezistente la anumite erbicide;

- arealul de răspândire al speciilor de buruieni monocotiledonate;

- raportul dintre speciile de buruieni dicotiledonate.

De regulă buruienile care invadează grâul aparţin grupei dicotiledonatelor şi îndeosebi

din cele care germinează toamna şi pot ierna: Agrostemma githago, Anthemis sp., Anagalis

arvensis, Centaurea cyanus, Consolida regalis, Matricharia sp., Papaver rhoeas, Tsalpi arvense

etc. Sau din grupa dicotiledonatelor perene: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis etc.

În unele zone din vestul, nordul şi centrul Transilvaniei, şi nordul ţării produc mari

pagube buruienile monocotiledonate anuale: Apera spica venti, Avena fatua etc. sau cele perene:

Agropyron repens, Cynodon dactylon etc.

În cadrul unităţii agricole S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol

2009-2010 s-a cultivat grâu din soiul BOEMA pe o suprafaţă 160 ha, având ca

plantă premergătoare rapiţa.

50

Imediat după recoltarea plantei premergătoare, s-a executat arătura la 24 cm cu tractorul

VALTRA T175 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, apoi s-a făcut o întreţinere a arăturii cu

tractorul U-650 în agregat cu GD-3,2.

Înainte de pregătirea patului germinativ s-a administrat cu tractorul U-650 în agregat cu

MEI 2,4 t îngrăşământ complex de tipul 15:15:15, în cantitate de 200 kg/ha (substanţa brută).

Pregătirea patului germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA

T175 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID 4.

Sămânţa folosită a fost tratată cu fungicidul KINTO DUO (60 g/l procloraz + 20 g/l

triticonazol) în doză de 1,5 l/t.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă folosind tractorul U-650 în agregat cu

semănătoarea SUP-29. Adâncimea de semănat a fost de 4-5 cm, folosind o cantitate de sămânţă

de 260 kg/ha.

În a doua parte a iernii, în unele ferestre când terenul a fost îngheţat şi lipsit în mare parte

de zăpadă s-a administrat ca îngrăşământ azotatul de amoniu în doză de 150 kg/ha, cu tractoru U-

650 în agregat cu MEI 2,4 t.

Ca lucrare de întreţinere s-a efectuat erbicidarea cu tractorul U-650 în agregat cu MET

3500, utilizând postemergent erbicidul SEKATOR (iodosulfuron 25g/l + amidosulfuron 100 g/l),

de la firma Bayer, în doză de 0,15 l/ha, administrându-se când buruienile sunt în fază de 2-3

frunze.

SEKATOR este un erbicid cu preluare foliară rapidă în primele două ore de la aplicare,

urmată de translocarea sistemică în întreaga plantă. Temperaturile scăzute (4-5oC) înainte sau

după aplicare nu reduc eficienţa produsului. Formularea dispersiei în ulei măreşte aderenţa şi

viteza de penetrare a erbicidului în frunză, produsul nefiind spălat de precipitaţiile care survin

după mai mult de două ore de la aplicare.

Pentru combaterea ploşniţelor (Eurygaster integriceps) şi gândacul bălos (Lema

melanopa) s-a folosit insecticidul de la Bayer, BISCAYA 240 OD (teacloprid 240 g/l). Este un

insecticid sistemic din grupa chimică cloronicotinile, având o eficacitate ridicată şi un spectru

larg de activitate atât împotriva insectelor care înţeapă şi sug sucul celular, cât şi asupra celora

care rup părţile aeriene ale plantelor. Activitatea nu este influeţată de temperatura din momentul

efectuării tratamentului sau de precipitaţiile căzute ulterior.

Insecticidul a fost adminstrat în doză de 0,5 l/ha în soluţie de 300 l apă/ha cu tractorul U-

650 în agregat cu MET 3,5 t, în faza de înspicare a grâului.

Recoltarea realizându-se la o umiditate de 15-16% cu combina John Deere CWS 1550.

Producţia medie obţinută a fost de 4200 kg/ha.

51

În anul agricol 2010-2011 s-a cultivat grâu din soiul DROPIA pe o

suprafaţă de 170 ha, având ca plantă premergătoare floarea soarelui.

Deoarece premergătoarea fiind floarea soarelui, a fost acordată atenţie mărunţirii şi

încorporării resturilor vegetale, imediat după eliberarea terenului, prin efectuarea lucrării de

distrugere a resturilor vegetale cu grapa cu discuri înainte de efectuarea arăturii.

Arătura s-a executat imediat după recoltarea plantei premergătoare, la adâncimea de 22-

24 cm, cu tractorul VALTRA T175 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5.

În ziua pregătiri patului germinativ s-a administrat îngrăşământul complex de tipul

15:15:15, în doză de 200 kg/ha, cu tractorul U-650 în agregat cu MEI 2,4 t.

Pregătirea patului germinativ s-a realizat în preziua semănatului cu tractorul VALTRA T

175 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID 4.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă, utilizând tractorul U-650 în agregat cu

semănătoarea SUP-29, la o adâncime de 4-5 cm. S-a folosit o cantitate de sămânţă de 260 kg/ha.

Ca măsură preventivă s-a tratat sămânţa cu insecto-fungicidul YUNTA QUATRO 373,4 FS

(clotianidin 166,7g/l + imidacloprid 166,7g/l + protioconazol 33,3g/l + tebuconazal 6,7g/l) în

doză de 1,6 l/t.

În luna februarie, pe îngheţat, s-a împrăştiat pe suprafaţa cultivată îngrăşământ, azotat

de amoniu în cantitate de 150 kg/ha.

Combaterea chimică a buruienilor s-a făcut cu tractorul U-650 în agregat cu MET 3,5 t,

folosind erbicidul RIVAL SUPERSTAR 75 PU (37,5% clorsulfuron + 37,5% tribenuron metil),

administrat postemergent în doză de 20 g/ha cu o normă de soluţie de 220 l apă/ha.

Produsul acţionează ca un erbicid sistemic, selectiv faţă de cerealele păioase. Activitatea

reziduală a produsului este de durată medie, mai puţin riscantă sub aspectul rotaţiei culturilor.

Combate un spectru mare de buruieni dicotiledonate anuale şi perene, inclusiv pe cele rezistente

la 2,4 D. La plantele sensibile, diviziunea celulară este oprită în câteva ore de la aplicare,

rezultând inhibarea creşterii frunzelor şi rădăcinii. După 4-5 zile de la aplicare, buruienile îşi

încetează creşterea, se distrug mugurii terminali şi se necrozează.

  Perioada optimă pentru erbicidare este în faza de înfrăţire a cerealelor până la formarea

primului internod, respectiv faza de 2-4 frunze, maxim 10 cm înălţime la buruieni. Erbicidarea se

poate face şi cu o săptămână înainte de înfrăţire, iar dacă depăşeste perioada optimă de erbicidare

arătată mai sus, tratamentul se poate aplica până la faza de burduf. Rezultatele economice cele

mai bune se obţin dacă tratamentele se fac în perioada optimă de erbicidare, când, în general, se

pot aplica doze mici de produs, de 15-17 g/ha. Eficacitatea produsului nu este influenţată de

temperaturile scăzute (până la +5°C), ceea ce permite efectuarea erbicidărilor şi în perioadele

reci. Se va avea în atenţie că, în condiţii de secetă, cu temperaturi ridicate şi culturi de cereale 52

slab dezvoltate şi rare, după erbicidare, culturile se pot reinfesta cu buruieni din speciiile

termofile, cu răsărire târzie şi eşalonată pe perioada primăvară - vară, cum sunt cele din

genul Chenopodium, mai ales pe terenurile în care anii anteriori a existat o infestare puternică cu

aceste buruieni sau au fost fertilizate cu gunoi de grajd infestat.

În perioada de vegetaţie s-a aplicat un tratament fitosanitar cu insecticidul KOHINOR

200 SL (imidacloprid 200 g/l), în doză de 0,275 l/ha, administrat cu U-650 în agregat cu MET

3,5 t, în normă de soluţie de 320 l apă/ha.

Recoltatul a avut loc când umiditatea boabelor a atins pragul de 14-15%, cu combina

JOHN DEERE CWS 1550.

La soiul DROPIA s-a obţinut o producţie de 4450 kg/ha.

În cadrul unităţii agricole S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol

2011-2012 s-a cultivat grâu din soiul ARIEŞAN pe o suprafaţă de 170 ha,

având ca plantă premergătoare floarea soarelui.

Imediat după recoltarea plantei premergătoare s-a efectuat o trecere cu grapa cu discuri

GD-3,2 pentru mărunţirea resturilor vegetale.

Arătura s-a realizat cu tractorul VALTRA T175 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5,

la adâncimea de 22 cm.

În preziua semănatului s-a executat pregătirea patului germinativ cu tractorul VALTRA

T175 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID 4. Odată cu pregătirea patului germinativ s-a

administrat şi o cantitate de îngrăşământ complex în doză de 200 kg/ha, cu tractorul U-650 în

agregat cu MEI 2,4 t.

Ca măsură preventivă s-a tratat sămânţa cu insecto-fungicidul SEEDOPRID 600FS

(imidacloprid 600 g/l) în doză de 1 l/t.

Semănatul s-a executat la epoca optimă cu tractorul U-650 în agregat cu semănătoarea

SUP-29, seminţele find încorporate la o adâncine de 4-5 cm. Cantitatea de sămânţă folosită a fost

de 250 kg/ha.

Erbicidarea postemergentă s-a efectuat cu tractorul U-650 în agregat cu MET 3500 ,

aplicându-se erbicidul BUCTRIL UNIVERSAL (brumoxinil 280g/l +acid 2,4D 280g/l sub

formă de esteri), de la firma Bayer, în doză de 1 l/ha, aplicat între faza de înfrăţire şi faza de două

noduri.

Produsul prezintă acţiune sistemică şi de contact, cu eficacitate ridicată inclusiv asupra

buruienilor avansate în vegetaţie şi a celor perene. Erbicidul este activ de la 5oC şi penetrează în

buruieni în mai puţin de 1 oră de la tratament (risc scăzut de spălare prin precipitaţii).  BUCTRIL

53

prezintă o selectivitate foarte bună pentru grâu la doza şi momentele de aplicare recomandate.

Acest erbicid nu provoacă avort la spiculeţe atunci când este aplicat în stadii semitardive, de la

două internoduri până la sfârşitul împăierii, dar întârzierea aplicării conduce la intensificarea

concurenţei între buruieni şi planta de grâu, cu efecte negative asupra dezvoltării culturii.

În a doua parte a iernii s-a administrat îngraşământul azotat de amoniu în cantitate de

100 kg/ha, cu tractorul U-650 în agregat cu MET 2,4 t.

Când boabele au ajuns la o umididate de 15-16%, cultura a fost recoltată cu combina

JOHN DEERE CWS 1550.

Producţia medie obţinută în condiţii de secetă, la soiul ARIEŞAN a fost de 2800 kg/ha.

54

Tabelul 6.4

Combaterea integrată a buruienilor la cultura de grâu de toamnă la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009-2010 Nr. Solei

Supr. (ha)

Cultura şi soiul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări deBază

Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 160 Grâu

BOEMA

Rapiţă 81 30 30 AratValtra T175 +

AgroluxMRWS 5(24 cm)

Întreţinerea arăturiiU-650 + GD 3,2

Pregătit pat germinativ

Valtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SUP-29

RecoltatCombina John Deere

CWS 1550

FertilizareU-650 + MEI 2,4 t

( 200 kg/ha complex 15:15:15,150 kg/ha NH4NO3)

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă certificată;- curăţarea maşinilor agricole;- recoltarea la epoca optimă a plantei premergătoare;- distrugerea resturilor vegetale.

Măsuri curative:Erbicidare U650 + MET 600

(SEKATOR - 0,15l/ha)

Tratamente fitosanitare- KINTO DUO – 1,5 l/t;- U-650 + MET 3,5 t(BISCAYA 240 OD - 0,5 l/ha )

4200

55

Tabelul 6.5Combaterea integrată a buruienilor la cultura de grâu de toamnă la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010-2011

Nr. Solei

Supr.(ha)

Cultura şi soiul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 170 Grâu

DROPIA

Floarea soarelui 81 30 30 Distrugerea resturilor vegetale

U-650 + GD 3,2

AratValtra T175 +

AgroluxMRWS 5 (24 cm)

Pregătire pat germinativ

Valtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SUP-29

RecoltareCombin John Deere

CWS 1550

FertilizareU-650 + MEI 2,4 t

(200 kg/ha complex 15:15:15,150 kg/ha NH4NO3)

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă cerificată; - curăţarea maşinilor agricole;- recoltarea la epoca optimă a planteipremergătoare.

Măsuri curative:Erbicidare U-650 + MET 600

(AXIAL ONE – 1 l/ha)

Tratamente fitosanitare- YUNTA QUATRO 373,4 FS – 1,6 l/t;- U-650 + MET 3,5 t (KOHINOR 200 SL – 0,275 l/ha)

4450

56

Tabelul 6.6Combaterea intagrată a buruienilor la cultura de grâu în cadrul S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011-2012

Nr. Solei

Supr.(ha)

Cultura şi soiul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

3 170 Grâu

ARIEŞAN

Floarea soarelui 64 30 30 Distrugerea resturilor vegetale

U-650 + GD 3,2

AratValtra T175 +

AgroluxMRWS 5(22 cm)

Pregătire pat germinativ

Valtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SUP-29

RecoltareCombina John Deere

CWS 1550

FertilizareU-650 + MEI 2,4 t

(200 kg/ha complex 15:15:15,150 kg/ha NH4NO3)

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă cerificată; - curăţarea maşinilor agricole;- recoltarea la epoca optimă a plantei premergătoare.

Măsuri curative:Erbicidare U-650 + MET 3,5 t

(BUCTRIL UNIVERSAL 1 l/ha)

Tratamente fitosanitareSEEDOPRID 600 FS – 1 l/t

2800

57

6.2.3. Combaterea buruienilor la cultura de floarea soarelui in perioada 2009-2012

Proporţia de ulei în seminţele de floarea soarelui, este relativ variabilă la formele

cultivate în diferite ţări, dar la hibrizii creaţi în ţara noastră este, în general, de peste 50%. Uleiul

semisicativ este excelent pentru gătit şi salate, caracterizându-se prin culoare, gust şi miros

plăcut, prin conţinutul mare în vitamine (A, D, E, K) şi substanţe aromatice.

Turtele rămase după extragerea uleiului (cca. 300 kg/t de sămânţă) conţin 19-22%

substanţe neazotate, 6-10% ulei, 15-20% celuloză, 5-10% cenuşă şi 30-35% proteină.

Floarea soarelui este foarte sensibilă la îmburuienare în primele 3-5 săptămâni de la

răsărire, după care acoperă bine terenul şi reuşeşte în concurenţa cu buruienile. Cu toate acestea,

terenurile neîntreţinute, prezintă pierderi de recoltă până la 30-40%.

Pricipalele specii de buruieni care infestează cultura florii soarelui în ţara noastră sunt în

primul rând cele care se dezvoltă atunci când se seamănă aceasta (25 martie - 15 aprile):

Stellaria media, Veronica sp., Thlaspi arvense, Galium aparine, Consolida regalis, Fumaria

schleichere, Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum etc.; apoi în luna mai este invadată de

specii ca: Echinochloa crusgalli, Setaria sp., Digitaria sanguinalis, Agropyron repens, Sorghum

halepense, Amaranthus sp., Chenopodium album, Hibiscus trionum, Centaurea cyanus,

Polygonum sp., Xanthium sp., Galisoga parviflora, Solanum nigrum, Cirsium arvense,

Convolvulus arvensis etc.

În anul agricol 2009-2010, unitatea agricolă S.C. AGRARCRIS S.R.L, a

cultivat 170 ha cu floarea soarelui, hibridul semitardiv BAROLO RO, planta

premergătoare fiind grâul.

Imediat după recoltarea plantei premergătoare, s-a efectuat arătura la adâncimea de 26-28

cm cu tractorul VALTRA T 175 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5.

Până în toamnă s-a executat o lucrare cu tractorul U-650 în agregat cu GD-3,2. Prin

această trecere s-a realizat o mărunţire a arăturii şi combaterea buruienilor. Această lucrare

permiţând arăturii să intre curată în iarnă.

Pregătirea patului germinativ, în primăvară, s-a efectuat cu 1-2 zile înainte de semănat, cu

tractorul VALTRA T175 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID 4.

Pentru semănat s-a folosit sămânţă certificată, iar desimea fost de 48.000 de boabe/ha.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă cu tractorul U-650 în agregat cu semănătoarea

SPC-6 cu fertilizator, la o adâncime de încorporare de 5-6 cm. Odată cu semănatul s-a încorporat

în sol şi îngrăşăminte complexe de tipul 15:15:15, în doză de 320 kg/ha.

58

Pentru combaterea chimică a buruienilor s-au folosit erbicidele: ACETOGAN 900 EC

(acetoclor 90g/l), aplicat preemergent în doză de 2 l/ha şi STRATOS ULTRA (100G/l

cicloxidim), aplicat postemergent, în cantitate de 3,5 l/ha. Lucrările s-au realizat cu tractorul U-

650 în agregat cu MET 600.

ACETOGAN 900 EC se absorabe prin coleoptil (la buruienile graminee) sau prin

rădăcinile tinere (la dicotiledonate) şi provoacă întreruperea diviziunii celulare şi distrugerea

pereţilor celulari la buruienile sensibile. Erbicidul se aplică imediat după semănat sau într-un

interval de 5 zile de la semănat, dar până la răsărirea buruienilor pe teren bine pregătit (fără

bulgări). În cazul aplicării pe teren uscat sau dacă nu se prevăd ploi în interval de o săptămână de

la aplicare, se recomandă încorporarea superficială cu combinatorul la 3-4 cm adâncime.

STRATOS ULTRA are o acţiune sistemică şi este absorbit prin părţile verzi ale

buruienilor. Substanţa activă pătrunde în plante la 1-2 ore de la aplicare, migrează ascendent şi

descendent, inclusiv pe toată lungimea rizomilor şi se înterpune în procesul formării ţesuturilor

meristematice. Primele simptome, de stopare a creşterii şi de apariţie a culorii antocianice, sunt

vizibile la câteva zile după aplicare. Este de preferat ca erbicidarea să se facă după o ploaie, sau

după irigare, în orele târzii ale după-amiezii.

Datorită eficienţei erbicidelor s-au eliminat praşilele mecanice.

În cadrul lucrărilor de îngrijire se încadrează şi combaterea agenţilor patogeni

(Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Phomopsis helianthi, Alternaria sp.). Preventiv s-a

folosit fungicidul PICTOR (200 g/l dimoxistrobin + 200 g/l boscalid), în doză de 1 l/ha, aplicat

cu tractorul U-650 + MET 600. Produsul are o acţiune sistemică şi translaminară. După

penetrarea prin suprafaţa frunzei, ambele substanţe active sunt translocate acropetal în interiorul

plantei. Pictor are acţiune preventivă şi curativă, împiedică germinarea sporilor şi creşterea

miceliului ciupercilor, cu efect asupra dezvoltării tuburilor germinative şi sporulării. În funcţie

de boala ţintă, tratamentele se aplică începând cu apariţia capitulului şi până la înfloritul deplin.

Recoltarea s-a făcut cu combina JOHN DEERE CWS 1550 echipată cu dispozitiv de

recoltare integrală a florii soarelui pe 6 rânduri, când umiditatea a atins pragul de 14-15%.

Producţia medie obţinută la hibridul BAROLO RO a fost de 2300 kg/ha.

În anul agricol 2010-2011, unitatea agricolă a cultivat 170 ha cu floarea soarelui, hibridul de tip CLEARFIELD, IMERIA CS

Ca lucrări ale solului, imediat după recoltarea plantei premergătoare (porumb) s-a

efectuat distrugerea resturilor vegetale cu GD 3,2, iar în continuare s-a efectuat arătura cu

tractorul VALTRA T175 în agregat cu plugul Agrolux MRWS 5, la o adâncime de 28 cm.

59

În primăvară devreme s-a administrat o parte din cantitatea de îngrăşământ necesară

culturii, folosind îngrăşământ complex N:P:K de tipul 15:15:15, în doză 220 kg/ha, cu U-650 în

agregat cu MEI 2,4 t, încorporat cu grapa cu discuri GD - 3,2.

Pregătirea patului germinativ s-a realizat în preziua semănatului, utilizând agregatul

VALTRA T175 şi combinatorul CULTIRAPID 4.

Semănatul s-a realizat la epoca optimă, utilizând sămânţă certificată şi tratată, cu o

desime de 50 000 seminţe/ha, lucrarea efectuându-se cu tractorul U-650 în agregat cu SPC-6, cu

fertilizator, concomitent aplicându-se şi o cantitate de 150 kg/ha (substanţă brută) îngrăşământ

complex de tipul 20:20:0.

Ca măsuri preventive de combatere a buruienilor s-a utilizat recoltarea la timp a plantei

premergătoare, maşinile curăţate de seminţe de buruieni şi folosirea de sămânţă certificată.

Pentru combaterea buruienilor în vegetaţie s-a folosit erbicidul PULSAR 40 (imazamox

40g/l), aplicat cu tractorul U-650 în agregat cu MET 600. Substanţa activă a acestui erbicid este

preluată de plante în special prin frunze, dar şi prin rădăcini. Datorită activităţii reziduale la

nivelul solului, asigură combaterea buruienilor în curs de răsărire şi previne apariţia unui nou val

de buruieni. Efect vizibil la 7-14 zile de la aplicare. În plantă, substanţa activă este preluată până

la nivelul zonelor de creştere, unde blochează sinteza aminoacizilor esenţiali, responsabili de

creşterea şi diviziunea celulară.

În timpul perioadei de vegetaţie s-a executat o praşilă mecanică cu tractorul U-650 în

agregat cu cultivatorul CPU-8 echipat cu organe tip săgeată şi unilaterale stânga şi dreapta, la o

adâncime de 8 cm şi o distanţă de 10 cm faţă de rând.

Împotriva agenţilor patogeni (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Phomopsis

helianthi, Alternaria sp) s-a efectuat un tratament fitosaniar cu insecto-fungicidul MIRAGE 45

EC (procloraz 450 g/l) în doză de 1 l/ha, cu tractorul U-650 în agregat cu MET 600, cu o normă

de 200 l apă. Se recomandă 2 tratamente preventive, primul aplicându-se în faza de 5-7 frunze

ale culturii, iar al doilea la formarea capitulului, pentru prevenirea putregaiurilor care pot

diminua drastic producţia în anii ploioşi sau cu atac de dăunători.

Producţia medie obţinută, în urma recoltării cu combina JOHN DEERE CWS 1550

echipată cu dispozitiv pentru recoltarea florii soarelui pe 6 rânduri, la hibridul IMERIA CS a

fost de 2700 kg/ha.

În cadrul unităţii agricole S.C. AGRARCRIS S.R.L. a fost cultivată, în

perioada 2011-2012, o suprafaţă de 160 ha de floarea soarelui cu hibridul

BERLINEA.

60

Deoarece premergătoarea a fost porumbul, s-a acordat o atenţie deosebită distrugerii

resturilor vegetale, imediat după recoltarea porumbului printr-o trecere cu grapa cu discuri.

Arătura a fost executată cu tractorul VALTRA T175 în agregat cu plugul Agrolux

MRWS 5, la o adâncime de 25 cm.

Datorită necesităţii mari a florii soarelui de elemente nutritive s-a administrat o cantitate

de 350 kg/ha îngrăşământ complex N:P:K de tipul 15:15:15, primăvara devreme, utilizând

tractorul U-650 în agregat cu MEI 2,4 t, încorporat cu GD – 3,2.

Pregătirea patului germinativ s-a efectuat în preziua semănatului printr-o singură trecere a

tractorului VALTRA T175 în agregat cu combinatorul CULTIRAPID 4, perpendicular pe

direcţia rândurilor.

Semănatul s-a realizat în epoca optimă, cu ajutotul tractorului U-650 în agregat cu

semănătoarea SPC-6, la adâmcimea de 5-6 cm, cu o desime de 50 000 seminţe/ha. Semănătoarea

fiind echipată şi cu fertilizator, odata cu semănatul s-a administrat şi o cantitate de 200 kg/ha

azotat de amoniu.

Combaterea buruienilor s-a efectuat prin metoda chimică, utilizând erbicidul FUSILADE

FORTE (150g/l fluazifop-p-butil), aplicat postemergent în cantitatea de 0,8-1,3 l/ha. Produsul s-a

aplicat prin stropiri în timpul vegetației, cu tractorul U-650 în agregat cu MET 600, atunci când

buruienile erau răsărite și în stadiul de creștere activă. Momentul optim de aplicare este de la 2

frunze până la înfrățire pentru buruienile anuale și de la 4 frunze până la înălțimea de 20-25 cm

pentru buruienile perene.

În cursul perioadei de vegetaţie s-a aplicat o praşilă mecanică, tractorul U-650 în agregat

cu cultivatorul CPU-8 dotat cu organe tip săgeată şi unilaterale dreapta şi stânga, la adâncimea

de 8-10 cm.

Din cauza secetei producţia a fost diminuată, înregistrandu-se o producţie de 1850 kg/ha,

recoltarea realizându-se cu combina JOHN DEERE CWS 1550, echipată cu dispozitiv pentru

recoltarea florii soarelui pe 8 rânduri.

61

Tabelul 6.7

Nr. Solei

Supr.(ha)

Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 170 Floarea soarelui

BAROLO RO

Grâu 48 48 48 AratValtra T175 + Agrolux

MRWS 5 (28 cm)

Întreţinere arăturăU-650 + GD 3,2

Pregătire pat germinativ

Valtra T175 +Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6 cu

fertilizator (320 kg/ha complex 15:15:15)

RecoltareCombina John Deere

CWS 1550

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă certificată;- curăţarea maşinilor agricole;- recoltarea în epoca optimă a plantei premergătoare.

Măsuri curative:Erbicidare U650 + MET 600

(ACETOGAN 900 EC - 2l/ha, STRATOS ULTRA - 3,5 l/ha )

Tratamente fitosanitareU-650 + MET 600(PICTOR 1 l/ha)

2300

Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2009-2010

62

Tabelul 6.8

Nr. Solei

Supr.(ha)

Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 170 Floarea soarelui

IMERIA CS

Porumb 63 63 33 Distrugerea resturilor vegetale

U-650 + GD 3,2

AratValtra T175 + Agrolux

MRWS 5(28 cm)

Pregătire pat germinativ

Valtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6 cu

fetilizator(150 kg/ha complex

20:20:0 )

RecoltareCombina John Deere

CWS 1550

FertilizareU-650 + MEI 2,4 t

(220 kg/ha complex 15:15:15)

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:-folosirea de sămânţă certificată;-curăţarea maşinilor agricole;

Măsuri curative:- erbicidare U650 + MET 600

(PULSAR 40 - 1,2 l/ha)- praşilă mecanică U-650 + CPU-8

Tratamente fitosanitareU-650 + MET 600

(MIRAGE 45 EC – 1 l/ha)

2700

Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2010-2011

63

Tabelul 6.9

Nr. solei

Supr.(ha)

Cultura şi hibridul

Planta premergătoare

Îngrăşămintechimice

Lucrări de bază Lucrări deîntreţinere a

culturilor

Producţia medie (kg/ha)N P K

1 160 Floarea soarelui

BERLINEA RO

Porumb 119 53 53 Distrugerea resturilor vegetale

U-650 + GD 3,2

AratValtra T175 + Agrolux

MRWS 5 (25 cm)

Pregătire pat germinativValtra T175 + Cultirapid 4

SemănatU-650 + SPC-6 cu

fertilizator(200 kg NH4NO3)

RecoltareCombina John Deere CWS

1550

FertilizareU-650 + MEI 2,4 t

(350 kg/ha complex 15:15:15)

Combaterea buruienilor

Măsuri preventive:- folosirea de sămânţă certificată;- curăţarea maşinilor agricole;

Măsuri curative:- erbicidare U650 + MET 600

(FUSILADE FORTE - 0,8-1,3l/ha);- o praşilă mecanică U-650 + CPU-8

1850

Combaterea integrată a buruienilor la cultura de floarea soarelui la S.C. AGRARCRIS S.R.L., în anul agricol 2011-2012

64

CAPITOLUL 7

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Combaterea buruienilor se bucură de o importanţă deosebită la ferma S.C. AGRARCRIS

S.R.L., deoarece numai în lipsa buruienilor se pot obţine producţii bune, creşterea producţiei

medii la hectar fiind şi rezultatul unor măsuri complexe de combatere a acestora.

La ferma S.C. AGRARCRIS S.R.L. s-au luat măsuri pe linia combaterii integrate a

buruienilor, prin aplicarea tuturor metodelor preventive, agrotehnice şi chimice.

În acest scop s-a urmărit respectarea verigilor tehnologice de cultivare a plantelor în

vederea reducerii gradului de îmburuienare. Ca măsură agrotehnică de combatere a buruienilor s-

a avut în vedere ca arătura de vară şi de toamnă să se execute la adâncimea stabilită. De

asemenea, după arătura de vară, terenul a fost lucrat şi menţinut curat de buruieni până în

toamnă.

În timpul vegetaţiei s-a urmărit reducerea gradului de îmburuienare prin aplicarea

erbicidelor şi lucrările de prăşit.

În anul agricol 2009-2010 la cultura de porumb boabe, având ca premergătoare grâul de

toamnă, s-a cultivat hibridul DKC 3511 pe o suprafaţă de 170 ha, la care s-a obţinut o producţie

medie de 6200 kg/ha. Pentru această cultură planta premergătoare s-a recoltat la epoca optimă,

iar lucrările de bază şi îngrijire s-au efectuat corespuzător şi la timp. Pe lângă măsurile prevetive

de combatere s-a efectuat o erbicidare postemergentă cu erbicidul STELLAR, de la compania

BASF, când porumbul era în faza de 4-6 frunze. În urma aplicării erbicidului buruienile au fost

distruse, iar cultura s-a dezvoltat în condiţii optime.

La cultura de porumb cea mai mare producţie s-a obţinut în anul 2010-2011, 6700 kg/ha,

la hibridul GARBURE, cultivat pe o suprafaţă de 160 ha. Unitatea agricolă a aplicat pe lângă

măsuri preventive şi măsuri curative, erbicdarea postemergentă cu PACHETUL REKORD, în

doză de 3,6 l/ha. Rezultatele obţinute în urma aplicării erbicidelor au fost foarte bune, cultura de

porumb fiind lipsită de buruieni.

65

Unitatea agricolă, în anul 2011-2012, s-a cultivat o suprafaţă de 30 ha cu hibridul

semitimpuriu LG 2244. Pentru semănat s-a folosit sămânţă certificată şi tratată împotriva

dăunătorilor. Combaterea buruienilor s-a realizat prin metoda chimică cu erbicidul MERLIN

DUO, administrat în vegetaţie în doză de 0,23 l/ha. Din cauza secetei prelugite din vara anului

2012 producţia a fost diminuată cu 50%, obţinându-se o medie de 3400 kg/ha.

Erbicidele folosite la cultura porumbului au dat rezultate foarte bune în orice condiţii

(secetă/optim), combătând pricipalele buruieni din cadrul acestei culturi.

La grâu, în anul agricol 2009-2010 s-a cultivat soiul BOEMA pe o suprafaţă de 160 ha,

obţinându-se o producţie medie 4200 kg/ha, având ca plantă premergătoare rapiţa de toamnă.

Pricipiile care au stat la baza o obţinerii producţiei au fost: recoltarea plantei premergătoare la

epoca optimă, folosirea de sămânţă certificată, respectarea tehnologiei de lucrare a solului şi de

întreţinere a culturii, erbicidarea postemergentă cu erbicidul SEKATOR, de la compania Bayer,

în doză de 0,5 l/ha. Combaterea buruienilor o fost una eficientă, cultura nefiind stânjenită de

buruieni.

Grâul cultivat în anul 2010-2011, apaţinând soiului DROPIA, pe o suprafaţă de 170 ha, a

scontat o producţie de boabe de 4450 kg/ha. Pe lângă măsurile preventive de combatere a

buruienilor s-a aplicat şi o erbicidare postemergentă cu produsul RIVAL SUPERSTAR 75 PU,

s-a administrat în doză de 20 g/ha.

În cadrul unităţii agricole, perioada 2011-2012 a fost una nefavorabilă culturii de grâu,

din cauza secetei, atât din toamnă, cât şi din vara anului următor. S-a cultivat soiul românesc

ARIEŞAN, pe o suprafaţă de 170 ha, cu o producţie de 2800 kg/ha, având ca plantă

premergătoare floarea soarelui. La această cultură s-a folosit pentru combaterea buruienilor:

sămânţă certificată şi tratată. În primăvară, în postemegenţă s-a aplicat erbicidul BUCTRIL

UNIVERSAL, în doză de 1 l/ha.

Referitor la cultura florii soarelui, în anul 2009-2010, unitatea a cultivat hibridul

semitardiv BAROLO RO, de la compania KWS. La această cultură planta premergătoare a fost

grâul de toamnă care s-a recoltat la epoca optimă, iar lucrările de bază şi întreţinere a florii

soarelui s-au efectuat în mod corespunzător şi la timp. Pentru combaterea chimică s-au folosit

erbicidele: ACETOGAN 900 EC, aplicat preemergent în doză de 2 l/ha, iar în vegetaţie

STRATOS ULTRA în cantitate de 3,5 l/ha. Producţia obţinută la hibridul companiei KWS a fost

de 2300 kg/la. Aceste erbicide au combătut bine buruienile, cu exceptia celei de Cirsium

arvense.

66

Floarea soarelui s-a cultivat si în anul următor (2010-2011), pe o suprafaţă de 170 ha,

folosind hibridul de tip IMI (CLEARFIELD), denumirea comercială IMERIA CS. Erbicidul

aplicat la această cultură a fost unul specific hibrizilor rezistenţi la erbicidele din grupa

imidazolinonelor, PULSAR 40, erbicid pe bază de imazamox. Produsul s-a aplicat postemergent,

în doză de 1,2 l/ha. Combaterea buruienilor a fost una eficientă, exceptând Hybiscus trionum, dar

aceasta a fost înăbuşită în cele din urmă de plantele de floarea soarelui. Producţia medie a

hibridului IMERIA CS a fost de 2700 kg/ha.

În anul 2011-2012 unitatea agricolă a cultivat hibridul BERLINEA pe o suprafaţă de 160

ha, planta premergătoare fiind porumbul. Combaterea buruienilor s-a efectuat prin metoda

chimică, aplicând postemergent erbicidul FUSILADE FORTE în doză de 1,3 l/ha. Erbicidul a

combătut cu eficienţă maximă buruienile întâlnite în această cultură.

67

BIBLIOGRAFIE

1. Anderson W. P. (1977) – Weed Science: Priciples. West Publishers Co., New York.

2. Anghel Gh. şi colab. (1972) – Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor – Editura

Ceres, Bucureşti.

3. Guş P. (2004) – Agrotehnică, Editura Risoprint.

4. Hera Cr. şi colab (1969) – Cultura de floarea soarelui, Editura didactică şi ştiinţifică

Bucureşti.

5. Klingman G., Ashton F. M. (1975) – Weed science principles and practices. John Wiley and

Sons, New-York-London- Sydeney, Toronto.

6. Lesniuc O. (1975) – Cercetări privind influenţa erbicidelor şi a îngrăşămintelor chimice

asupra producţiei de soia şi efectul lor remanent asupra grâului şi porumbului pe cernoziomul

levigat din Câmpia Mostiştei. Teză de doctorat, Ins. Agronomic Bucureşti.

7. Onisie T., Jităreanu G. (1991) – Lucrări practice de Agrotehnică, Universitatea Agronomică

Iaşi.

8. Onisie T şi colab. (1992) – Agrotehnică. C.M. Institutul Agronomic Iaşi.

9. Onisie T., Jităreanu G. (2000) – Agrotehincă, Editura Ion Ionescu de la Brad Iaşi.

10. Pânzariu D. şi colab. (1996) – Influenţa fertilizării îndelungate asupra producţiei de grâu şi

porumb în condiţii de irigare. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. LXIII.

11. Pintilie C. şi colab. (1985) – Agrotehnică. Editura didactică şi pedagogică Bucureşti.

12. Pop L., (1979) – Cercetări privind cultura porumbului în monocultură cu minimum de

lucrări prin folosirea atrazinului pe sol brun-roşcat de la Şimnic. Analele I.C.C.P.T. Fundulea,

vol. XL, seria B.

13. Roman Gh. şi colab. (2012) – Fitotehnie vol.I, vol.II, Editura Universitară Bucureşti.

14. Sachs J. D. (2004) – Sustainable development, Science.

15. Şarpe N. şi colab. (1976) – Erbicidele, principiile şi practica combaterii buruienilor, Editura

Ceres Bucureşti.

16. Şarpe N., Stre jan Gh. (1981) – Combaterea chimică a buruienilor din culturile de câmp,

Editura Ceres Bucureşti.

68

17. Şarpe N. (1987) – Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole, Editura Ceres

Bucureşti.

18. Timariu Gh., Roşu Gh., Onisie T. (1968) – Rezultate experimentale pe 10 ani privind

influenţa rotaţiei şi a îngrăşămintelor asupra producţiei principalelor culturi în silvostepa din

Moldova. Lucrări stiinţifice I Agronomie – Horticultură, Inst. Agr. Iaşi.

19. Timariu Gh., Onisie T., Leonte C. (1978) – Influenţa diferitelor plante premergătoare asupra

producţiei grâului de toamnă cultivat pe teren în pantă. Lucrări stiinţifice, Seria Agronomie,

Inst. Agronomic Iaşi.

20. Ungureanu G. (2001) – Managementul producţiei agricole, Editura Tipo-Moldova.

21. Vrînceanu V. A. (1974) – Floarea soarelui, Editura Academiei RSR Bucureşti.

22. Zaharia M. (2011) – Tehnologia culturilor de câmp, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.

69

70

71