Universitatea de Petrol si Gaze PloiestiTema Nr. 2Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

FilozofieRadu Alina

Anul 1, Semestrul 2Grupa 50473

Rencarnarea mit sau adevr?

Reincarnarea inseamna revenirea sufletului pe Pamint, intr-un nou trup, in alte conditii decit in viata anterioara-tara, familie, profesie , destin,--potrivit legilor karmice.

Sufletul care nu a putut atinge perfectiunea in timpul vietii corporale, poate sa-si termine purificarea suportand proba unei noi existente. Sufletul, purificandu-se, sufera fara indoiala o transformare, dar pentru aceasta ii este necesara proba vietii corporale.

Scopul reincarnarii este ispasirea, ameliorarea progresiva a umanitatii, fara de care n-ar exista dreptate. Numarul existentelor corporale ale unui spirit nu este limitat. Cu fiecare existenta noua, spiritul face un pas pe drumul progresului. Cand s-a debarasat de toate impuritatile sale, nu mai are nevoie de probele vietii corporale. Numarul reincarnarilor nu este acelasi pentru toate spiritele. Cel ce avanseaza repede este crutat de incercari. Totodata, aceste incarnari succesive sunt intotdeauna foarte numeroase, caci progresul este aproape infinit. Dupa ultima reincarnare, spiritul devine spirit preafericit - este spiritul pur.

In lumea spirituala fiecare suflet are memoria totala a tuturor vietilor sale anterioare, dar la reincarnare aceasta se sterge si apare o amnezie tocmai pentru a nu influienta destinul si calea aleasa de acel suflet in scopul evolutiei si desavirsirii.

Daca nu ar fi acesta amnezie, viata noastra ar fi un iad, amintindu-ne de vieti in care am torturat, am ucis, am facut rele, lucruri care ne-ar impiedica sa ne alegem constient un alt viitor. O data am fost bogati, o data saraci, o data sfinti, o data calai, o data genii, o data idioti, o data femei, o data barbati , astfel ca sufletul mereu pus intr-o alta ipostaza invata, se desavirseste si evolueaza neincetat, ca la o scoala.

Sufletele, dupa gradul lor de evolutie pot opta sau nu pentru destinul din noua viata in sensul ca: unui suflet mai putin evoluat, i se impune prin Legea karmei viata pe care o va duce, un suflet mai evoluat are anumite posibilitati de alegere si este indrumat, iar un suflet superior revine la reincarnare de obicei la dorinta lui pentru a-i ajuta pe oameni, reamintindu-le prin viata lui, faptele lui, invataturile lui de desavisirea la care trebuie sa ajunga.

Prin karma se intelege un ansamblu de cauze si efecte, potrivit carora este programat destinul uman. In viata orice om traieste intr-un anumit fel, infaptuieste diverse actiuni, bune sau rele. In alta viata, va culege ce a semanat, in sensul ca va suporta consecintele gindurilor si faptelor lui, pozitive sau negative.Acest ciclu karmic are ca scop evolutia sufletului, prin insusirea unor lectii de viata. Karma nu trebuie interpreatata ca o pedeapsa neaparat, ci ca suma unor lectii inca neinvatate pe lungul drum al sinelui catre desavirsire.

Legea Karmei este una dintre cele 7 Legi Universale, numite si Legile Kybalionului, legi imuabile.

Inca din vechi timpuri, in "Cartea tibetana a mortilor" se povestea despre reincarnare, iar in textile vedice "Katha Upanisad" si "Bhagavad-Gita" erau bine explicate principiile reincarnarii. Se spune ca trupul este doar un vehicul pentru suflet, nu se indentifica cu Eul real, se degradeaza in timp, si piere, in timp ce sufletul sau spiritul nu moare niciodata, este etern, supravietuieste corpului fizic, si se poate incarna in alt corp, pentru o alta viata.

Prin moarte, sufletul nu face altceva decit sa se debaraseze de corpul muritor degradat, ca de niste haine vechi, si se imbraca din nou, in haine noi-alt trup tinar-si se supune astfel ciclului nesfirsit de morti si renasteri.

Cu toate ca Legea Karmei este implacabila, exista sanse de a ne elibera de ciclul ei prin atingerea unui inalt nivel de evolutie si desavirsire sufleteasca, constientizind Eul superior, profund.

De aceea trebuie ca noi sa ne intelegem destinul, sa ne asumam greselile, esecurile , succesele, sa ne analizam sentimentele si actiunile, relatiile cu cei din jur, pentru a ne putea echilibra spiritual, pentru a invata si evolua.Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numararemarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se Gnosticii credeau in reincarnare.reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de "purificare" a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie.Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie.

Putini au inteles sau inteleg mesajul lui Iisus Hristos. El anunta ferm existenta vietii de dupa moarte, anunta o Judecata, precum si o reincarnare (unica si finala) a dreptilor, numita Inviere.In ce priveste Iadul, daca tinem cont de patimile christice, rezulta ca acesta ar putea deveni insusi Pamantul, adica viata in corp fizic, supusa nedreptatii, bolii, nevoilor si suferintei. Intoarcerea pe Pamant este o pedeapsa, o indepartare de Imparatia Cerurilor. In memorabilele versete ale invietii lui Lazar, Iisus afirma la un moment dat, adresandu-se Martei:"Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai/ Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata."(Ioan, 11; 25-26). Astfel, e limpede ca doctrina crestina pune pret pe spirit si pe viata eterna.

Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte,Vedele(Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare.In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat.Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor.Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor.Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest sens- care, fireste, pot fi cu usurinta contestate - cuprinse in documente de specialitate.Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata "The Children That Time Forgot" (Copiii pe care timpul i-a uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de interesante privind cazuri tipice de "reincarnari spiritiste", dintre care cel putin cateva merita mentionate.

La noua ani,Carl Edon, copil englez din Middlesborough, sustinea infocat ca fusese pilot al Luftwaffe, in al doilea Razboi Mondial. Intr-o zi, el se apuca sa deseneze lucruri ciudate: insigne si embleme. Mama lui, care l-a surprins, recunoaste svastica. Uimita, il ia la intrebari, iar Carl raspunde cu inocenta: Astea sunt insignele pe care le purtam pe uniforma cand eram pilot". Carl era, intr-adevar, un ins ciudat: la cinci ani a desenat carlinga avionului "sau". Cunostea toate instrumentele de bord, precum si rolul precis al fiecaruia. A explicat ca se inrolase in aviatie la 18 ani si a fost instruit intr-o tabara militara. Despre unele obiceiuri de acolo isi aminteste astfel: "Mergeam intr-o sala mare, unde se afla doar o fotografie imensa a lui Hitler. Defilam cu capul intors catre Hitler si mana ridicata in semn de salut." Isi insoteste vorbele cu exemplificari concrete.E capabil sa descrie cu exactitate uniforma aviatorilor germani.n anumite circumstante anormale, anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea cadespre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Aceasta alterare poate aparea spontan sau poate fi sugerata. Ea poate dura cateva momente sau ani intregi si nu este deloc vorba de o simulare, ci de un fenomen perfect autentic, cunoscut inca din Antichitate. Cunoscand aceste lucruri, este greu de spus cu exactitate ce fel de fenomen s-a manifestat in cele trei cazuri de pretinsa reincarnare mentionate anterior.

Reincarnarea in sine este o ipoteza ce nu trebuie exclusa din chestiune, in cel putin una dintre cele trei situatii ea putand fi explicatia valabila a celor petrecute.Insa capacitatile de clarviziune ale copiilor precum si aceasta posibilitate aconvingerii unei persoane ca este altcineva decat in realitate, sunt premise solide, care atesta oricum manifestari de ordin paranormal, dar combat macar partial teoria reincarnarii.Considerata ca invatatura spirituala, reincarnarea presupune existenta unei memorii a sufletului in care sunt incluse lectii pe care le avem de invatat in fiecare viata, cu scopul de a evolua.Un mijloc de a patrunde in memoria abisala este regresia hipnotica prin care putem accede la continutul vietilor anterioare.Poate singura dovada de necontestat a existentei reincarnarii este xenoglosia, vorbirea intr-o limba straina, necunoscuta subiectului. Se cunosc numeroase cazuri in care subiectii, sub hipnoza, vorbesc si chiar converseaza in limbi straine, unii dintre ei avand, in stare naturala, mari carente de cultura care fac imposibila cunoasterea unei limbi straine pe care, insa, in regresia hipnotica o cunosc la perfectie.Indubitabil, xenoglosia este legata de amintiri dintr-o viata anterioara.Tot astfel, starea de "deja vu", dar si unele "amintiri" dintr-o viata anterioara spontane ale copiilor. Cu toate acestea, astazi putini mai cred in memoria sufletului si este de mirare ca se admite mostenirea genetica a trasaturilor fizice si de caracter, dar se refuza recunoasterea mostenirii karmice, ADN-ul nostru spiritual.

Se tie c Pitagora i amintea cu claritate o mulime de ntmplri din vieile sale anterioare. El afirma c a fost rzboinic n Troia i c s-a luptat cu prietenul lui Ahile, Patrocle, ucis dincolo de zidurile oraului legendar. Sceptici din fire, grecii au hotrt s verifice dac sunt adevrate cuvintele lui Pitagora. Astfel au descoperit la Mikene, ntr-un templu al Herei, scutul descris detaliat de ctre matematician, care aparinuse rzboinicului Euforb.

n cartea Noile dimensiuni ale contiinei (1989), Grof descria cazul unei femei care, dup muli ani de tratament zadarnic, suferea n continuare de o grav fobie la psri i la pene. Sub hipnoz, pacienta a declarat c trupul su pare puternic, musculos, viril. Ea se identifica total cu un soldat dintr-o armat antic. A trit, pe parcursul edinei, o btlie pe via i pe moarte n Persia medieval. Deodat a resimit o durere foarte puternic n piept; cnd a fost rnit de o sgeat. Vulturii i ddeau trcoale. Cnd au nceput s-o sfie, a nceput s se lupte cu disperare pn i-a nvins. Ulterior acestei experiene, femeia s-a eliberat de fobia de care suferise mult vreme.

Relatrile celor ntori din moarte clinic au cteva aspecte comune: n momentul sfritului, mortul aude cum medicul i declar decesul. Apoi se prelinge de-a lungul unui tunel lung i ntunecat, la captul cruia i poate privi corpul ca un spectator neutru. La vederea acestei scene, este profund emoionat. n scurt timp, se obinuiete cu noua situaie. Observ cu uimire alte fiine care vin s-l ntmpine i s-l ajute. Printre ele sunt i rude sau cunoscui decedai, dar i o fptur-lumin care iradiaz cldur, iubire i ocrotire. Aceasta i cere s-i evalueze viaa petrecut pn acum pe pmnt. Celui n cauz ncepe s i se perinde, cu o repeziciune incredibil, cele mai importante scene din via. Apoi se apropie ncet de o barier, un prag, un pod. I se d de neles c nc n-a sosit clipa despririi definitive de via, c mai are unele probleme de rezolvat. Sufletul se mpotrivete revenirii n corp, copleit fiind de senzaiile extrem de plcute trite: fericire, dragoste i bucurie. n pofida voinei sale, se ntoarce la via. Cnd ncearc s explice celor din jur experiena prin care a trecut, nu gsete cuvinte potrivite

Psihologul Stanislav Grof este cunoscut drept tatl psihotehnicii, denumit i respiraia holotropic. Inspirnd i expirnd ntr-un fel anume, omul se poate cufunda ntr-o stare n care vede i triete din nou o via trecut. El spune c i n cazul autohipnozei este necesar prezena unui asistent, pentru a ajunge la undele Alpha. Mrturiile pacienilor si au fost confirmate de date istorice i expertize lingvistice. Cei supui experimentului povesteau ntmplri care nu aveau loc n prezent i erau relatate ntr-o limb pe care nu aveau cum s o tie n aceast via.

Din cele spuse mai sus observm c una din consecinele nvturii neltoare despre karma i rencarnare, care spune c nu exist nimeni care s ne cear socoteal pentru faptele fcute, constituie o meteugire iscusit a diavolului, pentru a vna discipoli.Evanghelia propovduiete:Iat acum este vremea bineprimit; iat acum este ziua mntuirii(43). Acum, n aceast via se hotrte viitorul nostru venic. Dup moarte sufletul nu mai poate s se pociasc. Dimpotriv, sectele i adorm pe oameni i le fgduiesc o mulime nesfrit de posibiliti de a-i satisface patimile lor, fr ns s mai trebuiasc s dea socoteal vreodat pentru ele.Din toate cele care s-au spus pn acum cred c s-au artat destul de limpede contradiciile i punctele slabe ale teoriei karmei i rencarnrii, care este o credin i nu o lege, aa cum ncearc discipolii ei s ne conving. Este vdit, totodat, incompatibilitatea acesteia cu Credina Ortodox.Pagina 1