Alice Năstase Buciuta: Acum câți ani ai deschis business-ul tău și ce s-a schimbat în acești ani? Ce e mai ușor și ce e mai greu acum?Ramona Ileana: În 2003, când a de-butat pe piața de mobilier de lux No-bilis, puține erau companiile care să se fi încumetat la un asemenea demers. Și când spun acest lucru mă refer în primul rând la faptul că brandurile de lux pe care le deține Nobilis în por-tofoliu (Poltrona Frau și Flamant) au făcut istorie în designul de mobilier la nivel mondial. Îți imaginezi că nu mi-a fost ușor să-i conving pe cei care zeci de ani au fost în prima linie și au guvernat, practic, acest domeniu. Dar nici greu nu pot să spun că mi-a fost! Privind înapoi, consider că nu există un barometru mai bun al satisfacției profesionale ca „acel” curaj vecin cu nebunia, specific debutantului. „Nebunia” aceea, în timp, a dovedit că am știut ce fac. Că această afacere nu a însemnat strict manifestarea unui instinct antreprenorial de moment. Acum, Nobilis este ca o moștenire pe care o prețuiesc și pe care trebuie să o pun permanent în valoare. Este o responsabilitate imensă să știu că am acumulat experiența necesară în acest domeniu, în toți acești ani. De aici

vine și dificultatea, poate! Am devenit pretențioasă și de aceea sunt într-o stare de căutare de-a dreptul eferves-centă. Trebuie să fiu cu un pas sau chiar cu doi înainte: să selectez acele piese și accesorii de mobilier care sunt și în tendințe, dar care să se și armoni-zeze cu gusturile estetice ale viitorilor cumpărători. Să anticipez și să știu să comunic acest mesaj. Să respir, efectiv, conceptul de lux în designul interior! Să flirtez cu el tot timpul! Da, răs-punsul corect la întrebarea cât este de greu... este: cât de frumos este să fii dependent de frumos! Și să îți asumi această dependență până la capăt.

Faptul că ești o femeie tânără și frumoasă ți-a deschis uși în lumea atât de dură și nedreaptă a afacerilor sau, dimpotrivă, te-a încurcat, neputând, uneori, să fii privită de la egal la egal la masa negocierilor?R. I.: Poate, la început! Mă gândesc că este posibil să fi fost privită cu oa-recare neîncredere, dar doar datorată faptului că eram foarte tânără. Îmi amintesc cu o exactitate incredibilă cât mă pregăteam și cât studiam îna-inte de a avea primele mele întâlniri de afaceri. “Defectul” acesta îl păstrez

Femeie frumoasă, mamă, business-woman de mare succes, în piața produselor de lux, unde nu e loc pentru compromis.

Ramona Ileana este dovada cea mai vie și mai fermecătoare că, în viață, poți avea tot ce ți-ai dorit.

Interviu de Alice Năstase Buciuta; Foto: Gabriel Hennessey

Cât de frumos este să fii dependent de frumos!

Ramona Ileana

88 | septembrie 2012

thebeauty&theBusiness

încă! Merită! La masa negocierilor nu aveam nevoie decât să probez contra-riul a ceea ce se credea în aparență! Eram foarte ambițioasă, foarte tâ-nă ră, dar... și foarte pregătită! Cel mai reușit scenariu era acela în care reușeam să remontez mitul femeii tinere care poate avea succes bazân-du-se pe propriile alegeri, pe cunoș-tin țe temeinice de design și, nu în ultimul rând, pe un bun gust educat și rafinat, grație bucuriei de a vedea armonie și echilibru în jurul ei. Era o încântare să constat la finalul întâlni-rilor, de multe ori, că eram capabilă să anticipez așteptările și că ușile, odată deschise, așa și rămâneau!

Se spune adesea că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică. Există un asemenea bărbat lângă tine?R. I.: Există, de 21 de ani! Faptul că „am rezistat” 21 de ani lângă un băr-bat puternic dovedește cât de puter-nică sunt, nu?

Care sunt cele mai mari bucurii pe care le-ai avut de-a lungul anilor, în business?R. I.: Mari bucurii? Da, ele au existat și există mereu! Magia parcă me-reu reînnoită pe care mi-o oferă o amenajare frumoasă bazată pe un concept creat de mine sau... bucuria succesului de piață generat de obiecte pe care le-am ales cu atâta grijă și dra-goste, ca și cum aș fi făcut acest lucru pentru mine și casa mea. Sau bucuria simplă că pot fi o sursă de inspirație pentru alții, de exemplu, de ce nu?

Dar în viața personală?R. I.: Eram într-o consultație, la doctor, și am văzut cum ridică două degete indicând... cifra doi. Zâmbesc când îmi amintesc acest detaliu de parcă scena asta s-ar fi petrecut ieri! Am fost mai mult decât nedumerită preț de câteva secunde bune, pentru că nu înțelegeam despre ce este vorba și ce vrea de fapt să îmi spună! Apoi am înțeles totul, ca prin minune. Ur-mau să mi se întâmple două minuni și nu doar una. Deveneam mămică a doi copii gemeni. A fost emoția maximă și pură a tot ceea ce poate fi numit mai precis bucurie.

Cât timp acorzi vieții particulare

și cât timp aloci activității profesi-onale? Ai găsit echilibrul între cele două planuri, în așa fel, încât să fii mulțumită de rezultat?R. I.: Căutarea acestui echilibru este o obligație majoră! Nu spun și că sută la sută l-am găsit, pentru că parcă niciodată nu am îndeajuns timp pen-tru tot și toate. Însă reușesc să găsesc în mine energie și idei suficiente cât să alimenteze starea de echilibru pe toate planurile. Este foarte plăcut să simți că ești fericită și împlinită!

Crezi în marea dragoste? Crezi că există suflete-pereche? De ce?R. I.: Da, cred în sufletele care sunt

făcute să își fie pereche, pentru că astfel de suflete nu au nevoie de retușuri sau de alte strategii prin care să își dovedească mereu dragostea. Eu am găsit această mare dragoste pe când eram încă o adolescentă. Ce legătură poate să fie mai presus decât acea legătură de dragoste dintre o fată și un băiat, cu inimi atât de curate? Este dincolo de trăiri și de capacitatea noastră de a înțelege anumite lu-cruri. Sunt norocoasă că sunt partea care completează un asemenea DAR extraordinar și privilegiat care este numit, uneori, parcă prea banal, marea dragoste.