DORIN STEFANESCU,

:,r:_:

PGffiMLUL

ftuesr-

DORIN STEFANESCU

POETALUL

LIMES20t6

Cuprins

IINAPARENTUL

REVELAREA TRUPULUI POETAL. Afectivitateatranscendentald a Vielii I 7; Intuilia eideticd gi

auto-revelarea sensului nemanifestal I 22; De la corpulpoetic la trupul poetal I 29

IMAGINEA POETALA. Repere pentru o poeticd a

inraginii I 41; Note introductive la fenomenologiainaparentului I 47; Din perspectivd inversS:mai-mult-c a- apar entul I 5 4

SPRE ITIINTAREA POETALA. Deschidereapoemului I 59; Imagemul sau imaginea ca punere-in-posibil/ 64; Despre fiinlare ca originar al posibilului I 67; Douimoduri de a inchide poemul I 72;Logica inimii qi conferireade imagine I 76

DISTANTA CARE DA IMAGINEA / 81.Retragerea sensibilului I 841, Diferenla pusd in distan\d I 87;Inaparentul ca nereprezerrtabil qi imprezentabil I 9l: Ohermeneuticd fenomenologicd / 96

IIFENOMENOLOGIA IMAGINII

SPATIUL POETIC AL IMAGINII. Cineticaimaginii qi principiul tdcerii I 109; F-uncfia irealului I ll3;Imaginea poetic6: o ontologie directd I ll9; Cum infelegemrmaginea I 122

223

DESPRE INTUITIA CARE PRIVE$TEIMAGINEA. Din unghiul de vedere al perspectivei inverse /127;Categoriile imaginale, forme de semnificare l13I

SINTEZA DINTRE IMAGINATIE $I INTUITIE..Fondul, principiu al trceputului I 136; Reculul qi deschiderea /L42;Pre-realul vizibil: o lume a pre-formalulur I 146

A VEDEA CA SAU HERMENEUTICARAPORTULUI DE ASEMANARE. Metafora - imagineaasociatd ;i noua pertinenli I 154; Locul inaparentului I 16I;A 15sa s[ fie ceea ce se aratd / 168

IMAGINEA SIMBOLICA EPIFANIA LINUIMISTER / 172

DESPRE NCPPUT CA RIDICARE LA PUTERE / 180

FARA PRECEDENT. IMAGINEA IMAGINATA / 189

A VEDEA ALTCEVA SI ALTMINTEM I 196

BIBLIOGRAFIE / 207INDICE DE IYUME / 217

224

I.INAPARENTUL

Meta/izica Si poezia, imordnd dininten{ii opuse ;i ajungdnd la reu;iteopuse, au totu;i multe Ei grave punctede coincidenld, datoritd calitdyilor lorcelor mai tnske, la csre nu aspird,dar pe care le posedd tn chip necesqrca produse ale spiritului.

Lucian Blaga

RBVELAREA TRUPULUI POETAL

Afectivitatea transcendentall a Viefii

Disting6nd intre confinutul unui fenomen qi modul incare el Wffia, sau intre ceea ce aparc qi actul de a apdrea(trthaine s thai), fenomenologia dezvdluie raportul subtil intreadevdr Ei lucrul adevdrat. Pentru ca acesta din urmd sd fie inmod real adevdrat, el trebuie sd se atate ca,,fenomenuladevdrului in forma lui cea mai originard", cum spuneHeidegger,l faptul de a apdrea nelimitdndu-se la a face sdapard in lucru un confinut adevdrat (sau confinutuladevdrului insuqi); el desemneazd aparilia pur6 a unuiadevdr originar care se dh ca dezvdluire de sine, cu neputin!6de invdluit dec6t tocmai in ceea ce il dezvdluie ca atare.fnaintea oricdrei aparilii punAndu-se drept condilienecesarb a acesteia - faptul de a apdrea apare in qi prin elinsuqi. Nimic nu ar apdrea prin propria naturd, care este ceaa rnateriei oarbe, dacd faptul de a apdrea nu ar apirea maiintdi el insu;i, ca putere diferita de lucrurile pe care le facesi apard. De aceea, potrivit lui Michel Henry,2 ,,faptul de aapdrea care strdluce$te in orice fenomen e faptul faptului dea apdrea qi al lui singur", ca fapt originar pur, donator aloricdrui fapt de a apdrea. in acest context, cum am putea Etidacd revelarea trupului e diferitd sau identicd cu trupulinsuqi; dacd in trup ceea ce dd trup aparc ca atarc in ceea ce

1 Martin Heidegger, Fiintrd Si timp,Humarntas, Bucureqti, 2003,p.294.2 Michel Henry, intrupare. O fitosofie a trupului, Deisis, Sibio, Z0O:.Citatele urmdtoare, neinsofite de lreo himitere, apat:lrr acestei cfu:fr Siacestei edifii.

ia trup qi se reveleazd. drept propriul trupului, drept propriuls6u fapt de a apdrea originar?

LuAnd in considerare principiul ,,c6td aparilie, atdtafiinfd", se poate vedea, intr-un prim sens, cd raportul celeagi conlinutul aare apare de aparilia lui ca atare porneqtede la fiinfd: pentru a apdrea,lucrurile trebuie mai int6i sd fie.A fi se pune in acest caz drept condilie prealabild a lumii,astfel incdt lucrurile sunt in lume ;i doar in virtutea acestuistatut ontologic ele pot sd apard in lume. Citit in sens invers,principiul enunfat spune cd un lucru care aparc este totodatd,qi nu este dec6t in mdsura in care apare. Acum faptul de aapdrea este chiar faptul de a fi. insd, observd M. Henry,,,faptul de a apdrea qi faptul de a fi nu stau deloc pe acelaqiplan"o cdci al doilea e determinat de cel dintdi fbrd de carenu ar fi nimic. Aparilia irfiemeiazd fiinfa, deqi o aceeaEiputere opereazd. in ambele, dar aceastd putere este a faptuluide a apdrea. Astfel incdt esenla faptului-de-a-fi vine dinesenfa-faptului-de-a-apirea (qi doar in virtutea aparilieiacesteia in faptul-de-a-fi), din acest prealabil alauto-apari{iei nedeterminat de nicio existen!6, dardetermin6nd orice existent. Chiar dacd aici fenomenologia epusd inaintea ontologiei, avem incd de a face cu douiconcepte formale, cel de aparigie qi cel de fiinjd, intrucdtdeterminarea faptului-de-a-fi de cdtre faptul-de-a-apdrearim6ne in sine nedeterminatS, adicd neinterogatb dininteriorul apariliei inseqi, in qi prin care ceea ce apare iafiin1d in mdsura in care apari[ia ca atarc dd fiintd.

Conform unui alt principiu fenomenologic - ,,sprelucrurile insele!", - esen{a aparilionali ,,redus6" a lucrurilornu e dat5 de confinutul fenomenului ?n care ele se aratd inlume, ci de fenomenalitatea purd, a acestui confinut, defaptul sdu de a apdrea. Or faptul de a apdrea e atdt de legatde vederea a ceea ce se aratd incdt orice act de cunoastere a

lucrurilor-fenomene line de vizibilitatea aoostrlrA, sittt tttrtiexact de modul in cate, pentru a fi cunoscute, ele sc prczittlilvederii, dau de vdzttt. Cunoa$terea nu cunoaqte dcc0t prirr

aducerea obiectului sdu in orizontul vizibilului, luorr"rl clrl

cunoscut fiind un lucru de vdzut. E o metodd prin care lucruleste adus treptat in lumind, pAna la deplina claritate a

evidenfei. ,,Spre lucrurile insele t" reprezintl, aici principiuloricdrei intuifii intelective care trimite spre prealabilul uneiputeri de cunoaqtere, spre condilia aprioricd a uneiexperienle posibile. Dacd existd ?nsd un inteligibil care se

sustrage oricdrei condilii prealabile, inseamnd cdinteligibilitatea sa nu poate fi supusi gdndirii, nu se

subordoneazd unei cunoaEteri metodice, cu alte cuvintescapd oricdrei ?ncerc[ri de a-l aduce la lumind qi la vedere.

Nu un cogito e in stare sd dea seama de acest inteligibilincognoscibil, lard precedent, neanticipat de nicio putere de

cunoaqtere care sd deschidd o cale spre inlelegerea aparilieisale. Dacd un astfel de inteligibil existd, in sensul cd faptulsdu de a apdrea determind faptul sdu de a fi, el nu poate sd

apard. gi si fie decdt intr-o inlelegere situatd la ?nceput, intr-opre-inlelegere care este chiar calea deschisd de propria sa

aparilie qi fiinfd, sau mai degrabd intr-o arhi-infelegere ,,incineinleleas[", inlelegere albd, neluminatS qi nevizitatd de

vreo gAndire, ?ntru care insd totul este pentru cd nu inceteazdsd apard inaintea oricdrei lumini din afard.

Dacd acceptdm ins6, deocamdatl, cd orice aparilienu se manifestd decAt ca aparilie a lumii, cd orice aparilie inlume dd fiinfd unui obiect inteligibil, de cunoscut qi de

vdzut, qi c6, prin urmare, orice aparilie in afard este o venirein vizibilitatea lumii, atunci at6t raportul dintre aparilie 5ifiin!6, cdt qi calea ce duce spre lucrurile insele reprezintdreducfii ruindtoare ale apariliei la faptul de a apdrea al lumii.

,,A revela intr-o atare venire in afard, intr-o punere la

distanld inseamnd a face sd se vadd. Posibilitatea vederii std

in aceastd punere la distanld a aeea ce este pus in fala vederiiqi astfel e vdzttt de ea". Revelare ekstaticd ce nu presupune

doar venirea a cevain afar6, cdci oeea ce apare nu se poate

revela ca atare dec6t intr-o vedere care vede ceea ce se dd

dincolo de ea; ceea ce e vdzut ca ,,transcendent" oricbreivederi, in sensul fenomenologic al cuv0ntului. nu face partedin corytiinfd, dar atdrnd. de intenlionalitatea acesteia, se dd

in orizontul deschis de exterioritatea obiectului. DistanJa

instauratd este aceea dintre actul de a vedea qi actul prin care

ceva dd de vdzut,punerea la distanfd definind insuqi obiectulpus in faJd qi ficut vizibil. Obiectul se reveleazd' ca frindceea ce apare in intenfionalitatea care il face sd se vadh,

pundndu-Ei-l in fald gi ddndu-l astfel pe fafd. ,,Aceastdpunere la distanfd in care se iveqte vizibilitateaatot ceea ce

este susceptibil si devind vizibil pentru noi" dd mdsurafaptului de a apdrea propriu obiectului. Astfel cd a face sd se

v add. leagd in mod intim faptul- de-a-apdrea de faptul- de- a-fi :

ceea ce apare este intrucdt e vdzut ca fiind ceea ce apare.

Prealabilul fiinlei este aparilia aare dd de vdz.ut, prin urmarelucrarea vederii este criteriul ultim ce trebuie desfiqurat, a;acum declard Eugen Fink: ,,vederea nu se legitimeazd decdtin lucrarea ei (...).Nu se poate trece dincolo de vedere".lAccesul la fiin!5 e implicat in intenlionalitatea uneiconqtiinle care vede ceea ce apare ca obiect al unei fiinf[ritranscendente.

Cum putem insd vedea insdqi aceastd vedere care se

raporteazd la obiectul pe care il vede in afara sa? Altfel spus,

,,crlrn se reveleazd ei inseqi intenlionalitatea care reveleazd"

orice lucru?" Fie e nevoie de o altd intenlionalitate care arface vizibil actul intenlional prin care ceea ce apare e adus la

1 Le probldme de la pMru;mdnologie,in De la phdnomdnologie, Editions de

Minuit, Paris, 1975, pp.212,225.

10

vedere, $.a.m.d. prin regresie la infinit, fie existd un alt nrod

de revelare decdt faptul de a face si se vadd al

intenfionalitalii. in acest al doilea caz, revelarea nu ar mai fio venire in afat6., in lumina lumii, iar cunoaqterea nu ar maifi o vedere ce pune in lucrare conceptul fenomenalitalii. Nuam ajunge insd pe ambele cdila o reduclie sau la un impas

cu neputinfd de ocolit? Caci, pe de o parle, cunoaqterea ar

regresa cu fiecare aparilie care ii dd de vdzut qi care ar aveanevoie de o altd operalie care sd vadd vederea in care ceva

aparg pe de altd pafie, vederea nu se poate vedea pe ea

insdqi, qi ar fi nevoie de o alt6 vedere care sd vadd distanfadintre prima vedere qi ceea ce i se da de vdzut. Doar cd

ambele procese revin la aceeaqi neputinfd - care aparlineoricdrei experien,te teoretice - de a inchide cunoaqterea inlumina limitatd a inteligibilitatii, in relalia dintre a vedea qi

ceea ce e vdntt. Cu alte cuvinte, ,,ceea ce e vdzut mai poate

ft vhzttt dacd vederea insd;i se prdbuqeqte in noapte qi numai e nimic?"

Ceea ce se vede este un fenomen, adicd - potrivit luiHeidegger -,,ceea-ce-se-aratd-in-sine-insuqi, ceea ce este

manifest" ;i se prezintd in plind lumind a zilei sau poate fiadus la 1umin6.1 Fenomenul care se aratdin sine insu;i este

vizibll in el insuqi, lu6nd loc in lumind ca intr-un orizont de

vizibllitate. Orizont care este chiar cel al lumii, in care cevanu numai cd vine la luminb qi devine vizibil, ci atatdorizontul in care lumea vine qi se iveEte in propria lumina.Ceea ce se manifesti acum, dincolo de aparilia luminoasi a

oricSrui alt fenomen care vine in lume, este chiar faptul de a

apdrea al lumii. Fapt ce are, dupd M. Henry, trei trbsdturidecisive. in primul rAnd, tot ce se arat[ in lume ,,se arat6 inafard: aa exterior, ca aItul, ca diferit", pundnd in jocexterioritatea structurii ek-statice, alteritatea primordialS Ei

t Martin fleidegger, op. cit.,p.38.

1,t

diferenfa ca punere in distanfd. Trdsdturi care conferdfaptului de a apdrea al lumii o perspectivd dubld: pe de oparte, orizontul deschis in distanla diferenlei qi care este celal lumii; pe de ahilparte, ceea ce apare ca fenomen diferit deorizontul lumii, dar cate, apdrdnd in lume, apare in orizontulindepdrtat al acesteia. E o diferenfd intre ceea ce apare ;iorizontul in care WWq intre ceea ce apare ;i faptul de aapdrea ca atare. Fenomenele care nu se pot atdta decAt inorizontul lumii qi in faptul de a apdrea al lumii suntfenomene ale lumii; orizontul aparigiei lor este chiarfenomenalitatea lumii. Ceea ce inseamnd cd orice astfel defenomen - pus in exterioritatea, alteritatea qi diferenlamanifestdrii - se indephrleazd de propria esenfd, ,,ahxtgatdin adevdratul siu Sdlaq"; cdzutpraddfiinldrii in lume, el nupoate fi decdt o fiinld a acestei lumi. in al doilea r6nd,,,faptul de a apdrea care se dezvdluie in diferenla lumii nuface doar diferit tot ceea ce se dezvdluie in acest fel, el iieste in principiu cu totul indiferent". Indiferenli a strdluciriiinseqi, cdci tot ceea ce vine in lumind qi lumineazi ,,existd"la modul cel mai neutru cu putinfd. in al treilea rdnd, ,,faptulde a apdrea al lumii nu este numai indiferent fafd de tot ceeace dezvdluie, e $i incapabil de a-i conferi existenfa".Dezvdluirea in diferenla lumii pune intre esen{afenomenului astfel ivit qi modul sdu de a apdrea o distanfdontologicd; prin aparigia in orizontul lumii, fenomenul incdnu existd ca atarc sau existd doar in felul de a fi al lumii.Faptul de a apdrea este indiferent fafd de ceea ce a9tare,astfel inc6t fiinlarea - ceea ce este - , deqi intim legatd deaparigia care o determinS., e strdind de puterea care odezvdluie. Ea se rezumd la faptul cd este, fard aputea spuneceea ce este; definitoriu pentru ea e faptul cd apare qi nudrept ceea ce aparc; ,dezvdhirea dezvdluie, descoperd,deschide, dar nu creeazd". Prin cele trei trdsdturi enuntate

1.2