R A P O R T - old2.ms.gov.mdold2.ms.gov.md/sites/default/files/proiecte_desfasurare/raport_cu... ·...
Transcript of R A P O R T - old2.ms.gov.mdold2.ms.gov.md/sites/default/files/proiecte_desfasurare/raport_cu... ·...
R A P O R T cu privire la evaluarea atractivităţii profesiei medicale
(atât în învăţământul superior, cât şi mediu)
pentru ultimii 7 ani Elaborat de Oleg Galbur, consultant local în cadrul asistenţei în elaborarea Strategiei resurselor umane şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia
Chisinau 2010
2
C U P R I N S
Introducere.............................................................................................3 Particularităţile specifice ale atractivităţii profesiei medicale................6
Evaluarea atractivităţii profesiei de medic............................................9
Evaluarea atractivităţii profesiei de lucrător medical
cu studii medii.......................................................................................26
Concluzii................................................................................................31
Recomandări.........................................................................................34
3
Introducere
Raportul cu privire la evaluarea atractivităţii profesiei medicale (atât în
învăţământul superior, cât şi mediu) pentru ultimii 7 ani a fost elaborat în perioada
august-septembrie 2010, în special, în baza datelor statistice publicate de Biroul
Naţional de Statistică, privind învăţământul din Republica Moldova, dar şi în baza
informaţiilor prezentate şi discutate în cadrul şedinţelor Colegiului Ministerului
Sănătăţii, rapoartelor anuale elaborate de către Universitatea de Stat de Medicină şi
Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Colegiile de Medicină şi Cabinetul Instrictiv-
Metodic Republican al Ministerului Sănătăţii, privind rezultatele admiterii şi
înmatriculării.
Astfel, ţinând cont de faptul că sursa principală de date statistice privind
învăţămţntul din Republica Moldova au fost datele publicate de Biroul Naţional de
Statistică, care includ informaţii până la anul 2009, evaluarea în cauză include
perioada între anii 2003-2009.
În procesul de identificare şi elaborare a indicatorilor pentru evaluarea
gradului de atractivitate a profesiei medicale s-au luat drept punct de reper
recomandările stipulate în Ghidul privind evaluarea finanţării, învăţământului,
administrării şi contextului politic pentru planificarea strategică a resurselor
umane din sistemele de sănătate, elaborat de Şcoala de Sănătate Publică a
Universităţii Harvard (Thomas Bossert ş.a.) la solicitarile Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS) şi recomandat de catre Biroul Regional al OMS pentru utilizare în
procesul elaborării politicilor în domeniu.
În acelaşi timp, este important de menţionat faptul că indicatorii recomandaţi
de Ghidul în cauză au fost elaboraţi ţinând cont de experienţa ţărilor economic
avansate, unde, de regulă, pregătirea medicilor şi asistenţilor medicali se
desfăşoară în cadrul invăţământului superior, respectiv în cadrul aceloraşi instituţii
de învăţământ.
Din aceste motive, în evaluările atractivităţii profesiei medicale în Republica
Moldova nu pot fi utilizaţi pedeplin indicatorii în cauză, dat fiind faptul că
pregătirea medicilor şi a personalului medical mediu se reeferă la două forme de
4
învăţământ eparate şi se desfăşoară în diferite categorii de instituţii de învăţământ,
ceea ce face mult mai dificilă sau chiar imposibilă calcularea unor indicatori din
cei recomandaţi în Ghid.
În procesul evaluărilor s-a ţinut cont şi de particularităţile specifice ale
învăţământului medical autohton superior şi mediu, principiile finanţării
învăţământului medical în Republica Moldova, tradiţiile culturale ş.a., care, de
regulă, influienţează decizia privind alegerea profesiei de către tineri.
Astfel, urmare a adpatării recomandărilor expuse în Ghidul menţionat mai
sus, au fost identificate anumite criterii de evaluare a atractivităţii profesiei
medicale în Republica Moldova, după cum urmează:
1. Numărul candidaţilor potenţiali la instruire în domeniul medical:
a) numărul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ liceal şi şcolilor medii de
cultură generală dintr-un anumit an, care ar putea fi, teoretic, eligibili
pentru admiterea în instituţiile de învăţământ medical;
b) numărul absolvenţilor Colegiilor de Medicină, care de asemenea ar putea
fi eligibili pentru admiterea în învăţământul superior medical;
c) alte persoane, care eventual au decis să-şi schimbe profesia şi să obţină o
profesie medicala.
Deşi acest criteriu nu poate fi utilizat separat pentru evaluarea
atractivităţii profesiei medicale, respectiv, în sine nu poate fi considerat
relevant, dar serveşte drept punct de reper pentru utilizarea celorlalte criterii,
care reflectă interesul candidaţilor potenţiali faţă de învăţământul medical.
2. Cota abiturienţilor reali – cota persoanelor, care au depus cerere de
participare la concursul de admitere în învăţământul medical din numărul
total al candidaţilor potenţiali.
3. Cota procentuală a abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali
- raportul dintre numărul abiturienţilor reali şi numărul candidaţilor reali,
exprimat în procente, care relevă direct intenţiile tinerilor de a obţine
profesia de medic.
5
4. Numărul abiturienţilor care au candidat la un loc de studii – numărul
candidaţilor din rândul abiturienţilor reali, care au concurat pentru un loc de
studii în învăţământul medical, aprobat pentru anul respectiv, care denotă
direct interesul tinerilor faţă de învăţământul medical.
5. Cota abiturienţilor cu studuii liceale – numărul abiturienţilor cu studii
liceale din numărul total al abiturienţilor învăţământului medical într-un an.
6. Calitatea abiturienţilor – a fost evaluată în baza notei medii a abiturienţilor
care au participat la concursul de admitere în învăţământul medical, care
denotă despre gradul de pregătire iniţială al candidaţilor la învăţământul
medical.
7. Cota abiturienţilor înmatriculaţi la studii – numărul persoanelor
înmatriculate în învăţământul medical din numărul total al abiturienţilor
reali, care reflectă intensitatea concurenţei la etapa selectării candidaţilor la
instruire în domeniul medical.
8. Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi la studii – a fost evaluată în baza
notei medii a abiturienţilor care au fost înmatriculaţi la studii după
desfăşurarea concursului de admitere în instituţiile de învăţământ medical.
9. Cota absolvenţilor instituţiilor de învăţământ medical – numărul
persoanelor care au absolvit învăţământul medical din numărul total al celor
înmatriculaţi în învăţământul medical, care denotă insistenţa tinerilor în a
obţine o profesdie medicală.
10. Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat – cota
persoanelor admise la studii postuniversitare de rezienţiat din numărul total
al absolvenţilor învăţământului medical superior, care reflectă intenţia
medicilor în a obţine o calificare concretă.
11. Cota persoanelor angajate după absolvire – cota persoanelor care au
absolvit învăţămîntul medical şi s-au plasat în câmpul muncii în sistemul
sănătăţii conform calificării profesionale, denotă intenţiile tinerilor
specialişti de a activa în sistemul sănătăţii conform calificării profesionale.
6
Particularităţile specifice ale atractivităţii profesiei medicale
Profesia de medic în Republica Moldova tradiţional este consierată una de
prestigi, dat fiind faptul că, în linii generale, aceasta asigură un loc de muncă, un
salariu garantat, o poziţie în societate, dar şi un anumit nivel de trai decent.
În acelaşi timp, este incontestabil faptul că deciziile privind orientarea
profesională depind de mediul în care se află tinerii şi influienţa persoanelor
apropiate.
Astfel, pe parcursul anilor se conturează o tendinţă ca părinţii cu studii
medicale să-şi orienteze copii spre acelaşi domeniu de activitate profesională,
astfel asigurându-se condiţii pentru transmiterea experienţei şi continuitatea
profesiei medicale, dar şi pentru iniţierea unor activităţi private de familie.
Un alt factor deosebit de important pentru tineri, dar şi pentru părinţii
acestora, cu pondere decizională la etapa alegerii viitoarei profesii, este finanţarea
prioritar de către stat a învăţământului medical şi farmaceutic, de regulă, doar un
număr redus de persoane fiind înmatriculat la studii în bază contractuală. Din
aceste motive, posibilitatea efectuării studiilor cu finanţare bugetară, asigurîndu-se
astfel accesul la studii şi pentru persoanele cu posibilităţi financiare reduse, poate fi
considerată un criteriu cu o ponderabilitate deosebită la etapa alegerii profesiei de
către tineri în Republica Moldova.
În acelaşi timp, în statele economic avansate, unde remunerarea medicilor
este net superioară altor categorii de specialişti, anume acest factor este primordial
în alegerea profesiei. Aceasta se explică prin faptul că procesul de formare a unui
medic este unul de lungă durată şi foarte costisitor, în schimb, remunerarea
consistentă după plasarea în câmpul muncii permite recuperarea în termeni
rezonabili a cheltuielilor determinate de desfăşurarea studiilor şi restituirea
înprumuturilor către banci, care oferă credite pentru instruire profesională.
Prin urmare, alegerea profesiei de medic de către tinerii din Republica
Moldova este determinată prioritar de factorii generali, cum ar fi cultură, tradiţie,
continuitate profesională, poziţie socială, siguranţă, dorinţa de a fi cât mai util
oamenilor şi societăţii etc., decât de cei financiari-economici (salariu, venituri
finaciare consierabile etc.).
7
Este necesar de menţionat faptul, că pe parcursul anilor au intervenit noi
influienţe specifice în procesul de orientare profesională a tinerilor, determinate de
tendiţa generală şi posibilităţile tot mai largi pentru migrarea forţei de muncă în
ţările europene economic avansate (Italia, Portugalia, Spania etc.).
Astfel, şansele obţinerii unui loc de muncă în aceste ţări în domeniul
îngrijirilor medicale a persoanelor de vârsta înaintată atât în cadrul unor instituţii
specializate, cât şi la domiciliu, s-au dovedit a fi mult mai mari pentru persoanele
cu studii medii medicale, care dispun de cunoştinţe şi abilităţi la acest capitol,
integrându-se mult mai eficient şi productiv în activitate.
Acest fenomen a devenit un factor motivant, în special pentru tinerii de gen
femenin, generând în ultimii ani un aflux sporit al absolvenţilor instituţiilor de
învăţămînt secundar general spre Colegiile de Medicină. Aceiaşi motivaţie a
contribuit şi la reorientarea profesională a persoanelor cu calificări deja obţinute în
alte domenii pentru a face studii medii medicale.
Studiile medicale superioare de asemenea oferă oportunităţi largi pentru
angajare în ţările regiunii europene, inclusiv România, dar şi în alte ţări cum ar fi
Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii, Canada, dat fiind faptul că majoritatea
statelor lumii se confruntă cu deficit de cadre medicale înalt calificate, astfel că
medicii cu pregătire profesională conform rigorilor actuale sunt angajaţi şi
beneficiază de oportunităţi de creştere profesională mult mai rapid comparativ cu
alte categorii de specialişti.
Un alt fenomen, determinat de evoluţia pieţei forţei de muncă în Republica
Moldova, este tendinţa tot mai largă a angajării în cele mai diverse ramuri ale
economiei naţionale a persoanelor cu studii medicale superioare sau chiar după
finalizarea instruirii postuniversitare de rezidenţiat pe specializări.
Situaţia în cauză este generată de faptul că persoanele cu studii medicale
superioare dispun de o pregătire profesională superioară altor categorii de
specialişti, ceea ce le permite să activeze cu succes în funcţii de reprezentanţi
medicali ai companiilor farmaceutice sau să se încadreze în alte domenii, cum ar fi,
prestări servicii, comerţ, promovare a mărfurilor, turism etc.
8
Medicii sunt atraşi în alte ramuri ale economiei naţionale, preponerent în
sectorul pivat, în special, de salariile mai mari, iar deseori sunt motivaţi de dorinţa
de a găsi un loc de muncă exclusiv în municipiul Chişinău, chiar şi mai puţin
calificat.
Astfel, învăţământul medical cu certitudine oferă tinerilor o pregătire
profesională capabilă să asigure oportunităţi de creştere profesională atât în
domeniul activităţii medicale, cât şi în alte domenii ale economiei naţionale, atât în
ţară, cât şi peste hotare, ceea ce poate fi considerat ca factorul determinant al
aratctivităţii profesiei medicale.
În acelaşi timp, există un grup de factori cu caracter demotivant, care reduce
atractivitatea profesiei medicale, deseori având o pondere considerabilă la etapa
alegerii profesiei de către tineri, reorientându-i spre alte domenii de activitate.
Aceşti factori au caracter general, fiind caracteristici pentru toate societăţile,
indiferent de gradul de dezvoltare economică a ţării sau a sistemelor de sănătate,
prin urmare, deseori sunt reflectaţi în rapoartele privind problemele resurselor
umane în sănătate.
La această categorie se referă durata mare a instruirii totale universitare şi
postuniversitare (10-12 ani) în învăţământul medical, care permite plasarea în
câmpul mult mai târziu comparativ cu alte categorii de specialişti (3-4 ani),
necesitatea unor investiţii considerabile pe parcursul studiilor, pericolul şi riscul
înalt pentru sănătate însăşi a lucrătorilor medicali, efortul psihoemoţional sporit pe
parcursul activităţii ce se reflectă negativ asupra sănătăţii medicului, riscul de
malpraxis şi răspundere civilă a personalului medical etc.
Un factor ce afectează masiv prestigiul profesiei medicale în Republica
Moldova este remunerarea insuficientă şi neproporţională efortului depus de
medici în cadrul activităţii, lipsa unei abordări diferenţiate în funcţie de
complexitatea şi responsabilitatea enormă asumată de lucrătorul medical, lipsa
unui pachet social acordat lucrătorilor medicali, cum ar fi condiţii privilegiate de
pensionare pentru unele categoriide medici, activitatea cărora necesită implicări
psiho-emoţionale sporite, cum ar fi medicii de familie, cardiochirurgii,
neurochirurgii, psihiatirii etc.
9
Evaluarea atractivităţii profesiei de medic
Pe parcursul ultimului deceniu se atestă o tendinţă de micşorare continuă a
numărului absolvenţilor instituţiilor de învăţămţnt general liceal şi mediu, ceea ce
este în corelaţie directă cu tendinţele demografice din ţară.
Astfel, doar în perioada anilor 2003-2009 numărul absolvenţilor
învăţământului general s-a redus de la 41155 până la 36644 sau cu 4511(11%), iar
în următorii ani această tendinţă se va menţine în continuare (vezi tabelul).
Dinamica evoluţiei unor indicatori ai învăţământului în perioada 2003-2009
Anii Criterii de evaluare
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Absolvenţi ai învăţămţntului general (liceial şi şcoli medii)
41155 44960
46872
42868
42359
40506
36644
Absolvenţi ai Colegiilor de Medicină
635 647 764 883 897 1204 1250
Candidaţi potenţiali
41790 45607 47636 43751 43256 41710 37894
Abiturienţi reali
905 1099 1073 1237 1359 1452 1617
Cota abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali (%)
2,2 2,4 2,2 2,8 3,2 3,6 4,4
Abiturienţi înmatriculaţi
593 760 810 839 892 985 710
În această ordine de idei, este important de menţionat că reducerea
numărului de absolvenţi ai învăţămţntului general contribuie direct la reducera
numărului de candidaţi potenţiali pentru înmatriculare în instituţiile de învăţământ
superior, inclusiv medical, respectiv afectează din punct de vedere calitativ
procesul de orientare profesionala şi admitere în instituţiile de învăţământ superior.
Deşi în perioada de referinţă numărul absolvenţilor Colegiilor de Medicină a
crescut de cca 2 ori, aceasta nu a influienţat decisiv numărul candidaţilor potenţiali
la instruire în domeniul medical. Numărul persoanelor care au decis să-şi schimbe
profesia şi să obţină o profesie medicala care de asemenea se referă la categoria
candidaţilor potenţiali, de regulă, este nesemnificativ şi nu inluienţează dinamica
generală a numărului candidaţilor potenţiali.
10
Astfel, în perioada de referinţă numărul candidaţilor potenţiali la instruire
în domeniul medical s-a redus de la 41790 în anul 2003 până la 37894 în anul
2009, ceea ce presupune o micşorare cu cca 10% (Diagrama nr. 1).
În acelaşi timp, în anul 2005 s-a înregistrat cel mai mare număr de candidaţi
potenţiali la instruire în domeniul medical (47636), însă în următorii 5 ani numărul
acestora s-a redus până la 37894 în anul 2009 sau cu 9742 de persoane (cca 20%).
Această dinamică fiind totuşi, în primul rând, o consecinţă a evoluţiei indicatorilor
demografici, inevitabil a influienţat din punct de vedere calitativ fluxul tinerilor
spre învăţământul medical.
Diagrama nr. 1 Dinamica numărului candidaţilor potenţiali la instruire medicală în perioada 2003-2009
În pofida evoluţiei negative a numărului absolvenţilor învăţământului liceal
şi mediu de cultură generală în perioada de referinţă, numărul abiturienţilor reali
care au participat la admitere în învăţământul superior medical a crescut
considerabil.
Analiza evoluţiei numărului de candidaţi la instruire în domeniul medical
denotă o corelaţie invers proporţională evoluţiei numărului candidaţilor potenţiali
la instruire în domeniul medical, astfel că, în perioada 2003-2009, numărului
acestora a sporit cu cca 44% (Diagrama nr 2).
În această ordine de idei, este important de menţionat faptul că în perioada
de referinţă numărul abiturienţilor reali în majoritatea instituţiilor de învăţământ
superior din alte domenii, în linii general, s-a redus considerabil, în timp ce în
11
învăţământul superior medical a crescut continuu, ceea ce denotă creşterea
atractivităţii profesiei de medic.
Diagrama nr. 2 Evoluţia numărului de abiturienţi reali în învăţământul superior medical
O evoluţie similară a fost caracteristică şi pentru dinamica cotei
abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali, un criteriu deosebit de
relevant în acest sens, înregistrându-se o tendinţă de creştere continuă de la 2,2% în
anul 2003 până la 4,4% în anul 2009, ascensiunea devenind semnificativă, în
special, în ultimii ani (Diagrama nr. 3).
Diagrama nr. 3 Dinamica cotei abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali
Datele în cauză confirmă că pe parcursul ultimilor ani tot mai mulţi tineri şi
tinere din Republica Moldova tind anume spre profesia de medic, care este
12
percepută ca o şansă durabilă în accesarea unor posibilităţi şi oportunităţi de
dezvoltare profesională.
De menţionat, că în anul 2009 s-a înregistrat cel mai înalt nivel de intenţie al
tinerilor de a obţine o bursă la medicina în ultimul deceniu, astfel că în total 1617
candidaţi/abiturienţi reali au pretins la burse de studii în învăţământul medical
superior, cea ce presupune că la un loc planificat au candidat 2,3 persoane.
Indicatorilor nominalizaţi denotă un înalt grad de atractivitate a profesiei de
medic, în pofida faptului că activităţile de orientare profesională tradiţional sunt
organizate doar de către instituţiile de învăţământ şi doar în preajma perioadei de
admitere, având obiective pe termen scurt şi fiind orientate spre acoperirea
locurilor pentru studii disponibile.
Activităţile în cauză sunt axate, în special, pe informarea absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ general despre particularităţile de instruire, forma de
instruire, condiţiile existente în instituţiile de învăţământ, privelegiile existente etc.,
şi nu au obiective pe temen lung, nu includ activităţi de evidenţiere a prestigiului
profesiei medicale, nu contribuie la creşterea atractivităţii aceste profesii.
Acest fenomen este o consecinţă a lipsei unei strategii de orientare
profesională unanim acceptate la nivelul administraţiei publice centrale, nu există
un sistem bine conturat şi bine pus la punct de promovare a prestigiului profesiei
medicale, care să funcţioneze continuu şi să includă toate formele de transmitere a
informaţiei către potenţialii candidaţi la instruire în domeniul medical, dar şi către
alte persoane ce pot influienţa procesul decizional.
În acest sens, urmează a fi organizate activităţi de promovare a profesiei
medicale prin toate mijloacele de informare în masă a populaţiei cum ar fi emisiuni
permanente la posturile de televiziune şi radiou, rubrici tradiţionale în ziarele de
mare tiraj şi reviste, care să reflecte imaginea şi prestigiul profesiei medicale prin
cazuri concrete de personalităţi şi medici simpli, din vârsta diferită, din sectoare
diferite, de specialităţi diferite, etc.
Aceste exemple urmează a fi etalate drept exemplu şi model pentru
generaţiile de tineri, pentru cei care sunt la etapa alegerii profesiei, dar şi pentru
alte categorii ale populaţiei, ceea ce ar contribui, în primul rând, la creşterea
13
prestigiului profesiei medicale, educarea societăţii pentru o atitudine respectuoasă
faţă de lucrătorul medical, care prin alegerea profesiei îşi asum o responsabilitate
enormă faţă de sănătatea fiecărui individ în parte şi a societăţii în întregime.
Analiza evoluţiei numărului abiturienţilor care au candidat la un loc de
studii pe parcursul ultimilor ani denotă o instabilitate a acestui indicator,
înregistrându-se o corelaţie invers proporţională a numărului de locuri disponibile
pentru intruire în domeniul medical cu numărul de candidaţi care anual pretind la o
bursă în învăţământul medical.
Astfel, s-a constatat că în perioada 2006-2008, când au fost majorate
nejustificat şi neargumentat numărul de locuri pentru instruire în domeniul medical
până la 839 în 2006, până la 892 în 2007 şi până 985 în anul 2008, numărul de
pretendenţi la o bursa de studii în medicină s-a redus considerabil până la 1,5, cel
mai redus nivel de concurenţă în ultimul deceniu şi care nu poate fi considerat
satisfăcător pentru acest domeniu (Diagrama nr. 4).
Diagrama nr. 4 Dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii în domeniul medical
Acest fenomen poate fi explicat, în primul rând, prin existenţa unor
deficienţe în planificarea pregătirii cadrelor medicale, care mai degrabă este bazată
pe tradiţii, standarde formate în timp, influienţe administrative, decât pe principii
bine argumentate şi adaptate la realităţile sistemului de sănătate. La etapa
planificării procesului de pregătire a cadrelor medicale, nu se ţine cont de evoluţia
numărului candidaţilor potenţiali la instruire, în general şi în domeniul medical în
14
particular, de calitatea acestora, ceea ce generează neconcordanţă şi afectează
calitatea.
În aceste condiţii, majorarea numărului de locuri pentru instruire în
învăţământul superior medical în perioada 2006-2008, pe fundalul unei reduceri
considerabile a numărului de absolvenţi ai învăţămntului general, respectiv a
numărului de candidaţi potenţiali la instruire medicală, a redus din intensitatea
concurenţei la etapa admiterii, afectând astfel din punct de vedere calitativ procesul
de selecţie a candidaţilor la instruire în domeniul medical.
Astfel, perfectarea de către organele responsabile de învăţământ a unor date
statistice prealabile privind prognosticul de perspectivă (cel puţin pentru 2-3 ani) a
numărului de absolvenţi cu capacităţi suficiente pentru a face faţă învăţământului
superior ar putea servi drept temei veridic la etapa elaborării planului de admitere
inclusiv în învăţământul medical superior.
Cele menţionate ar permite o planificare reala a pregătirii cadrelor medicale,
care să ia în calcul toate aspectele care în timp pot avea impact asupra eficienţei
procesului de pregătire a medicilor.
Prin urmare, planificarea urmează a avea drept punct de reper în primul rând
potenţialul uman disponibil anual pentru instruire în domeniul medical, evaluarea
acestuia nu doar din punct de vedere cantitativ, dar, în special, din punct de vedere
calitativ, dat fiind faptul că investiţiile statului în pregătirea acestei categorii de
specialişti sunt considerabile comparativ cu alte domenii.
Astfel, planificarea pregătirii resurselor umane în domeniul medical poate fi
eficientă şi argumentată în timp doar dacă se desfăşoară în baza unei corelaţii
echilibrate între oferta învăţământului general, capacităţile instituţiilor de
învăţământ şi necesităţile de perspectivă a sistemului de sănătate, care trebuie să fie
capabil de a integra pedeplin tinerii specialişti, oferindul-le condiţii necesare pentru
activitate şi creştere profesională.
O soluţie în acest sens ar fi ca numărul de locuri oferite anual cetăţenilor
Republicii Moldova pentru învăţământul medical superior, atât în bază bugetară,
cât şi în bază contarctuală, să nu depăşească, de exemplu, până la cota de 1,5% din
numărul total al candidaţilor potenţiali la instruire în domeniul medical.
15
O altă propunere în acest sens ar fi elaborarea cadrului normativ necesar care
să permită a concura pentru o bursă de instruire în domeniul medical doar
persoanelor cu diplomă de bacalureat cu nota medie nu mai mică de 8,0.
Propunerile în cauză ar asigura condiţii pentru o selecţie mai exigentă la
etapa admiterii, ceea ce în mod direct ar contribui la creşterea prestigiului studiilor
medicale şi atractivităţii profesiei de medic.
Cota abiturienţilor cu studuii liceale din numărul total de abiturienţi reali
este un criteriu de o relevanţă deosebită în evaluarea calităţii candidaţilor la
instruire în domeniul medical, deşi reflectă indirect nivelul de cunoştinţe al
acestora . Analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimilor 7 ani denotă o
creştere semnificativă de la 52,7% în anul 2003 până la 74,8% în anul 2009, iar în
acest an acest indicator a fost egal cu 76,6%, ceea ce confirmă dinamica pozitivă
atât în ultimii ani cât în prognosticul pentru următorii ani (Diagrama nr. 5).
Diagrama nr. 5 Dinamica cotei abiturienţilor cu studii liceale (%)
Analiza raportului diferitor categorii de candidaţi la instruire în domeniul
medical în anul 2009, confirmă că majoritatea abiturienţilor reali (74,8%) au fost
deţinători ai diplomei de bacalaureat, iar cca 12,7% erau absolvenţi ai Colegiilor
de Medicină, care intenţionau să continue studiile medicale, ceea ce denotă că
majoritatea absolută a persoanelor care doreau sa obţină profesia de medic (87,5%)
dispuneau de o pregătire bună şi foarte buna (Diagrama nr.6).
16
Diagrama nr. 6 Raportul diferitor categorii de candidaşi la studii în domeniul medical în anul 2009
Această situaţie, indiscutabil, este şi o consecinţă a creşterii cotei acestor
absolvenţi din numărul lor total, dar, în aceleşi timp, este şi un criteriu relevant
pentru aprecierea gradului de atractivitate a profesiei medicale şi conştientizare de
către tineri complexităţii studiilor medicale, care necesită un anumit nivel de
cunoştinţe iniţiale şi un anumit grad de dezvoltare intelectuală.
Tendinţa persoanelor cu performanţe la studii de a deveni medic a fost una
tradiţională şi constantă pe parcursul anilor, deşi a suferit un anumit declin în
perioada 1990-2000, generat de dificultăţile economice ale ţării în acest interval de
timp. Dar chiar şi în aceste condiţii de declin economic profesia de medic a fost
una deosebit de atractivă pentru majoritatea tinerilor din ţară, astfel că învăţîmântul
superior medical a fost permanent unul din cele mai solicitate.
Calitatea candidaţilor la instruire în domeniul medical, un criteriu ce
reflectă direct nivelul de dezvoltare intelectuală a acestora, poate fi evaluată prin
analiză comparativă a notelor medii obţinute la absolvirea învăţământului general.
Astfel, evaluarea acestui criteriu pe parcursul ultimilor 4 ani denotă tendinţe
diferite pentru diferite categorii de candidaţi reali la instruire în domeniul medical.
Pentru absolvenţii cu diplome de bacalaureat, care presupun un nivel mai înalt de
pregătire din punct de vedere calitativ, se atestă o tendinţă de creştere a numărului
de candidaţi cu note mai mari de 8,0 de la 69,6% în anul 2006 până la 77,8% în
anul 2009, respectiv numărul candidaţilor cu o pregătire mai modestă s-a redus de
la 30,4 în anul 2006 până la 22,2 în anul 2009 (Diagrama nr. 7).
17
Diagrama nr. 7 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical cu diplomă de bacalaureat
Această tendinţă poate fi considerată cu certutudine pozitivă şi care se va
menţine şi în următorii ani, ceea ce va asigura condiţiile pentru stabilirtea unor
riterii stricte de celectare menite să asigure calitatea persoanelor înmatriculate şi să
reduca la minimum numărul celor care abandoneaza studiile din cauza nereuşitei,
provocând cheltuieli nejustificate din bugetul de stat.
O tindinţă similară se atestă şi la categoria candidaţilor la studii medicale
superioare după absolvirea Colegiilor de Medicină, în care majoritatea absolută
(73,8%) au nota medie între 9,0 şi 10, iar cota celor cu pregătire modestă este sub
10%, ceea ce presupune un grad înalt de pregătire iniţială a acestor candidaţi
(Diagrama nr. 8).
Diagrama nr. 8 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical absolvenţi ai Colegiilor de Medicină
18
O situaţie diametral opusă se înregistrează în categoria candidaţilor
absolvenţi ai şcolii medii de cultură generală, unde procentajul celor cu note mai
mari de 9,0 scade în timp deosebit de mult, astfel că dacă în anul 2007 această
categorie constituia 43,7% din numărul total, în anul 2009 acest indicator s-a redus
până la 29,9, ceea ce constituie mai puţin decât 1/3 (Diagrama nr. 9).
Diagrama nr. 9 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical absolvenţi ai şcolii medii
În acelaşi timp, a crescut considerabil numărul de candidaţi absolvenţi ai
şcolii medii de cultură generală cu pregătire modestă (nota medie mai mică decât
8,0) de la 20,6% în anul 2006 până la 28,7 în anul 2009, ceea ce constituie aproape
1/3 din numărul total, situaţie ce se reflectă negativ asupra imaginii profesiei de
medic.
În acest context, stabilirea unor criterii stricte şi durabile de selectare a
candidaţilor pentru instruire în domeniul medical, bazat pe un management modern
al calităţii procesului educaţional, care să asigure accesul la învăţământul medical
superior doar persoanelor cu performanţe deosebite, exclusiv cu diplomă de
bacalaureat sau de studii medii medicale şi nota mai mare de 8,0, efectuarea unor
evaluări obligatorii la etapa admiterii, dar şi alte mecanisme de majorare a
exigenţei faşă de procesul de selecţie, ar contribui în timp la creşetrea prestigiului
profesiei de medic şi respectiv la majorarea atractivităţii acestei profesii.
19
Cota abiturienţilor înmatriculaţi la studii din numărul total de candidaţi
reflectă nu doar raportul persoanelor înmatriculate din numărul total al
solicitanţilor, dar şi intensitatea concurenţei la etapa procesului de selecţie.
Astfel, analizând situaţia la compartimentul respectiv în ultimii 7 ani, putem
afirma cu certitudine că doar în anul 2009 a existat o concurenţă reală pentru
obţinerea unui loc de studii în domeniul medical, dat fiind faptul că la 710 locuri
disponibile au concurat 1617 persoane ceea ce presupune că raportul dintre
numărul aiturienţilor reali şi locurile disponibile sau de peste două ori mai mult.
În acelaşi timp, între anii 2003-2008 această concurenţă a fost mult mai
redusă, dat fiind faptul că majorarea numărului de abiturienţi reali a fost însoţită de
majorarea locurilor disponibile pentru instruire în domeniul medical, ceea ce a
contribuit la menţinerea unui nivel redus de concurenţă (Diagrama nr. 10).
Diagrama nr. 10 Dinamica numărului abiturienţilor înmatriculaţi la studii
În aceste condiţii, procesul de selectare a candidaţilor pentru instruire în
domeniul medical poate fi considerat exigent doar în cazul când numărul
solicitanţilor depaşeşte numărul locurilor disponibile de cel 2,5-3 ori, astfel
asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală şi eficientă. Acest raport poate fi
menţinut permanent doar printr-o planificare armonioasă, bazată pe o analiză
complexă a datelor statistice şi a tendinţelor de perspectivă privind oferta
învăţământului general de potenţiali candidaţi.
20
Criteriul de bază pentru evaluarea calităţii abiturienţilor înmatriculaţi la
studii a fost nota medie a acestora după desfăşurarea procedurii de selecţie a
candidaţilor la instruire în domeniul medical. Deşi se atestă o diferenţă vizibilă
între diferite specialităţi medicale, în linii generale, în perioada 2003-2009, se
conturează o tendinţă evidentă de creştere a notei medii a persoanelor admise la
instruire medicală (Diagrama nr. 11).
Diagrama nr. 11 Dinamica notei medii a abiturienţilor înmatriculaţi la studii în domeniul medical
Astfel, începând cu anul 2005, la toate specialităţile medicale nota medie a
fost peste 8,0, iar la specialităţile Farmacie şi Stomatologie nota medie a fost chiar
peste 9,0, ceea ce presupune în primul rând un nivel de pregătire iniţială
satisfăcător pentru instruirea în domeniul medical, dar şi denotă gradul de
atractivitate a profesiei medicale pentru absolvenţii cu performanţe.
Analiza comparativă a calităţii abiturienţilor în ultimii cinci ani
demonstrează vădit creşterea din an în an a notei medii la înmatriculare, ceea ce
denotă respectiv majorarea calităţii persoanelor admise la instruire în domeniul
medical (Diagrama nr. 12).
Este important de menţionat faptul că intensitatea concurenţei la etapa
selectării candidaţilor pentru instruire în domeniul medical este net superioară altor
domenii şi categorii de specialişti, iar locurile oferite de stat pentru instruire
21
medicală, chiar şi în condiţiile economice mai dificile din perioada anilor 1990-
2000, au fost acoperite pe deplin, în condiţii de concurenţă reală.
Diagrama nr. 12 Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi la studii în domeniul medical
Este foarte relevant faptul în acest sens, că în anul 2009, când s-a înregistrat
cel mai înalt nivel de concurenţă la etapa selectării candidaţilor la instruire, 72,2%
din numărul celor admişi au avut nota medie între 9,0 şi 10, iar 99% au avut nota
medie între 8,0 şi 10, iar candidaţii acceptaţi la studii cu note mai modeste, care
constituie 1% din numărul celor acceptaţi la studii, de regulă, sunt provinienţi din
categorii socialmente vulnerabile, care dispun de privelegii vaste la etapa admiterii
(orfani, semiorfani ş.a.) (Diagrama nr. 13).
Diagrama nr. 13 Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi în anul 2009 la instruire în domeniul medical
22
Acest raport reflectă direct calitatea fluxului de tineri care şi-au ales profesia
de medic şi poate fi caracterizat ca unul deosebit de favorabil, dovadă a motivaţiei
tinerilor pentru obţinerea profesiei în cauză. Tendinţa de creştere continuă a notei
medii a candidaţilor la instruire medicală şi, în special, a persoanelor acceptate
pentru instruire este un argument incontestabil în favoarea prestigiului în societate
a profesiei de medic şi atractivităţii sporite atât pentru absovenţii învăţământului
general, cât şi pentru alte persoane cu anumite profesii.
Cota absolvenţilor învăţământului medical sau cota persoanelor care au
absolvit înstituţiile de învăţământ din numărul total al celor înmatriculaţi poate fi
calculată doar pentru o perioadă mai largă de timp, dat fiind durata mare de
instruire a medicilor care durează 6 ani.
Prin urmare, pentru perioada de referinţă acest indicator a fost calculat
pentru pentru perioada 2000-2010, care include cinci promoţii de medici, iar
rezultatele obţinute pot fi aplicate integral pentru periaoda de referinţă.
Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimului deceniu
demonstrează o corelaţie direct proporţională între numărul de persoane acceptate
la instruire medicală şi a numărul de absolvenţi din cei acceptaţi.
Concomitent, se atestă o instabilitate a numărului de peroane care au
abandonat studiile pe parcurs, acest indicator variind în intervalul 9-16%, în mediu
pentru perioada luată în calcul constituind cca 12,6. Datele în cauză pot fi
considerate satisfăcătoare şi acceptabile, dat fiind faptul că, în linii generale, din 10
persoane acceptate la studii medicale în ultimul deceniu, în mediu doar cca o
persoană a abandonat studiile (Diagrama nr. 13).
23
Diagrama nr. 13 Cota absolvenţilor învăţământului medical din numărul celor acceptaţi la studii Datele în cauză relevă un înalt nivel de exigenţă la etapa selectării
persoanelor pentru instruire în domeniul medical, dar şi calitatea persoanelor
acceptate, iar abandonul studiilor de către o peroană din 10 poate fi justificat prin
apariţia unor circumstanţe imprevizibile şi nu poate influienţa negaitiv prestigiul
profesiei de medic şi atractivitatea acestei profesii.
Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat a fost
evaluată prin raportarea numărului persoanelor admise la studii postuniversitare de
rezienţiat din numărul total al absolvenţilor învăţământului medical superior în
acelaşi an exprimat în procente.
Deşi acest indicator reflectă în mod direct tendinţa medicilor de a obţine o
specializare şi eventual de a se plasa în câmpul muncii conform calificării, anual o
parte din absolvenţii studiilor superioare neglijează posibilitatea oferită de stat de a
continua instruirea postuniversitară din diverse motive, cum ar fi plasarea în
câmpul muncii în alte domenii ale economiei naţionale în funcţii nemedicale,
migrarea peste hotare cu intenţia de a continua instruirea postuniversitară în ţări
europene, îngrijirea copiilor, starea sănătăţii şi alte circumstanţe ce nu permit
continuarea instruirii postuniversitare.
Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimilor 7 ani denotă
o corelaţie stabilă între numărul de absolvenţi ai învăţământului universitar şi
numărul persoanelor incluse în instruirea postuniversitară (Diagrama nr. 14).
24
Diagrama nr. 14 Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat
Raportul medicilor care au continuat instruirea postuniversitară în perioada
de referinţă a variat de la 86% în anul 2004 până la 92% în anul 2006, în mediu
constituind cca 89%, respectiv în mediu cca 11% abandonează instruirea
postuniversitară.
În acest context, este necesar de menţionat că medicii au posibilitatea
stabilită prin actele normative în vigoare de a concura pentru o bursa de instruire
postuniversitară pe parcursul a trei ani după absolvirea studiilor universitare şi din
aceste motive necontinuarea instruirii postuniversitare în anul absolvirii studiilor
superioare nu presupune neaparat abandonul instruirii medicale şi a profesiei de
medic în general.
Însă este un fapt incontestabil că studiile medicale superioare oferă o
pregătire unanim recunoscută la nivel naţional ca una deosebit de complexă şi
calitativă, astfel că titularii diplomei de medic dispun de vaste oportunităţi de
angajare chiar după absolvirea facultăţii, ceea ce de asemenea reduce din numărul
celor ce continua instruirea postuniversitară.
Astfel, putem afirma cu certitudine că profesia medicală este atractivă nu
numai în eventualitatea activităţii în funcţie de medic, dar şi prin faptul că oferă
mult mai largi oportunităţi de angajare, inclusiv în alte funcţii decât cele medicale.
Cota medicilor angajaţi după absolvire a fost calculată prin stabilirea
numărului de medici specialişti din promiţiile anilor 2005-2009, care la 01 ianuarie
2010 activau în cadrul sistemului public al sănătăţii.
25
Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul anilor denotă că în
primul an după finalizarea instruirii postuniversitare, de regulă, se angajează doar
cca 30% din tinerii specialişti, iar în următorii ani acest indicator creşte treptat,
astfel că peste 5 ani activează deja în sistemul de sănătate public cca 45% din
totalul de absolvenţi (Diagrama nr. 15).
La finele anului 2009 cca 33% de absolvenţi ai studiilor postuniversitare din
anul respectiv se angajase în câmpul muncii, nivel destul de ridicat comparativ cu
anii precedenţi, când acest indicator nu depăşea nivelul de 25%. Ameliorarea
acestui indicator se explică prin faptul, că până în anul 2008 instruirea
potuniversitară de rezidenţiat se finaliza în luna noiembrie şi un număr limitat de
Diagrama nr. 15 Cota medicilor angajaţi la finele anului 2009 in functie de anul absolvirii
tineri specialişti reuşeau să se angajeze în acelaşi an calendaristic, iar majoritatea
se angajau în anul următor. Începând cu anul 2009, studiile postuniversitare de
rezidenţiat se finalizează în luna iunie şi astfel tinerii specialişti au avut posibilitate
să se angajeze în acelaşi an, ceea ce a contribuit la majorarea nivelului acestui
indicator.
Cu regret, actualmente este imposibil a determina numărul medicilor
specialişti, care s-au angajat în sectorul departamental sau cel privat şi activează
conform calificării şi, cu atât mai mult, nu poate fi stabilit numărul medicilor
specialişti care activează în alte ramuri ale economiei naţionale sau în sfera
26
prestărilor de servicii, dat fiind faptul că nu există un sistem de înregistrare şi de
evidenţă a medicilor.
Evaluarea atractivităţii profesiei de lucrător medical cu studii medii
Evaluarea activităţii atarctivităţii profesiei de lucrător medical cu studii
medii în baza criteriilor elaborate în temeiul „Ghidului privind evaluarea finanţării,
învăţământului, administrării şi contextului politic pentru planificarea strategică a
resurselor umane din sistemele de sănătate” a fost una deosebit de dificilă dat fiind
faptul că, în continuare, formarea profesională a acestora în mare parte este una
caracteristică fostului sistem sovietic de instruire, iar pe parcursul anilor au fost
operate doar unele modificări pur cosmetice, care nu au schimbat esenţa acestuia.
Conform rigorilor actuale în majoritatea ţărilor economic avansate, cu o
vastă experienţă în domeniu, pregătirea asistenţilor medicali se desfăşoară în cadrul
învăţământului universitar, în acelaşi context cu pregătirea medicilor, ceia ce
asigură condiţii eficiente pentru inegrarea acestui proces şi asigurarea unei
conlucrări eficiente între aceste categorii de specialişti.
Un alt impediment în utilizarea recomandărilor experţilor internaţionali în
domeniu este divizarea neargumentată a personalului medical mediu în mai multe
categorii, ceea ce pune în dificultate fectuarea unor evaluări în domeniu.
Astfel, în procesul curativ-profilactic sunt implicaţi asistenţii medicali,
moaşele, felcerii, felcerii laboranţi, iar cocnomitent cu ei în cadrul instituţiilor
medico-sanitare mai activează asistenţi igienişti-epidemiologi, tehnicieni dentari şi
27
laboranţi farmacişti, care în datele statistice sunt incluşi în aceiaşi categorie de
specialişti.
Prin urmare, în acest sens urmează a fi întreprinse măsuri concrete pentru
adaptarea sistemuliui naţional dse pregătire a personalului medical mediu
exigenţelor europene şi, în primul, rând acceptarea la stduii doar în baza studiilor
liceale cu nota medie mai mare de 7,0, conturarea clară a trei categorii de
specialişti cum ar fi asistenţi medicali, moaşe şi alt personal.
În contextul celor expuse, este important de menţionat că însăşi utilizarea
termenilor de personal medical mediu este una eronată şi neîntemeiată, dat fiind
faptul că nu exprimă esenţa fenomenului şi din aceste motive ar fi mai corect să
utilizăm direct noţiunile de asistent medical sau moaşă.
Un alt factor important ar fi integrarea procesuluii de formare profesională în
învăţămîntul universitar conform tendinţelor şi experienţei ţărilor europene, ceea
ce ar asigura în viitor condiţii favorabile pentru integrarea învăţământului naţional
medical în cadrul celui european. Integrarea acestor două forme de instruire ar
permite transferul în caz de necesitate a persoanelor instruite dintr-o categorie mai
superioară în una mai inferioară, astfel reducânduse abandonurile de la studii şi
optimizarea cheltuielilor.
Un factor specific al procesului de formare profesională în învăţământul
medical mediu este şi posibilitatea de a candida la instruire în domeniu doar după
finisarea studiilor gimnaziale, iar în aceste condiţii este dificil de determinat
intenţiile candidaţilor la instruire.
Aceasta se explică prin faptul că majoritatea candidaţilor la instruire provin
din mediul rural, unde nu sunt licee, iar învăţământul medical mediu oferă
oportunităţi şi condiţii inclusiv pentru finalizarea studiilor liceale, după care
aceştea pot continua studiile superioare şi în alte domenii decât cel medical.
În pofida acestor acestor particularităţi specifice cu caracter demotivant al
procesului de formare a personalului medical mediu, analiza evoluţiei indicatorilor
ce reflectă intensitatea concurenţei la diferite etape, respectiv atractivitatea
profesiei în cauză, denotă un interes deosebit al tinerilor şi potenţialilor candidaţi la
instruire faţă de acest domeniu.
28
Astfel, drept punct de pornire în evaluarea atarctivităţii profesiei de asistent
medical, conform recomandărilor experţilor în domeniu, a fost analiza evoluţiei
numărului de candidaţi potenţiali la instruire, care se constituie, în linii generale,
din numărul absolvenţilor studuiilor liceale şi gimnaziale.
Dinamica indicatorului respectiv pe parcursul ultimilor 7 ani se
caracterizează printr-o reducere continuă a numărului candidaţilor potenţiali la
instruire, atât cu studii liceale cât şi cu stduii gimnaziale, probabil consecinţă a
evoluţiei nefavorabile a proceselor demografice, cu cca 20% sau cu 1/5 doar în
utimii 5 ani, iar această tendinţă, conform prognozelor statistice, se va menţine şi
în anii următori (Diagrama nr. 16), ceea ce va reduce considerabil din intensitatea
concurenţei la etapa selectării candidaţilor la instruire.
Diagrama nr. 16 Dinamica numărului candidaţilor potenţiali la instruire medicală medie
Evoluţia negativă a numărului de candidaţi potenţiali se reflectă în mod
nefavorabil şi asupra evoluţiei numărulu de candudaţi reali la instriuire în
domeniu, astfel că numărul candidaţilor reali s-a redus de la 2015 în anul 2006
până la 1054 în anul 2009, ceea ce corespunde dinamicii indicatorilor demografici.
Astfel, planificarea procesului de formare a acestor specialişti fără a ţine
cont de evoluţia indicatorilor demografici, a contribuit la diminuarea masiva
intensităţii concurenţei la etapa de selectare, dat fiind faptul că doar o parte mică
din candidaţi (cca 10%) nu au fost admişi la studii (Diagrama nr. 17).
29
Diagrama nr. 17 Dinamica numărului abiturienţilor reali şi celor înmatriculaţi la studii
O evoluţie similară este caracteristică şi pentru cota abiturienţilor acceptaţi
la studii medii medicale din numărul total de abiturienţi ai acestei forme de
învăţământ, care până în anul 2006 a avut o evoluţie ascendentă, după care în
ultimii 4 ani s-a redus considerabil de la 19% până la 12% în anul 2009, iar această
tendinţă s-a menţinut şi în anul 2010 (Diagrama nr. 18).
Diagrama nr. 18 Cota abiturienşilor înmatriculaţi în învăţământul medical mediu
În perioada de referinţă aceieşi evoluţie a fost caracteristică şi pentru
dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii medicale medii, astfel că înre
anii 2003-2006 acest indicator s-a majorat de la 2,8 până la 3,8, ceea ce presupune
că în mediu la un loc de studii pretindeat aproape 4 persoane, iar la unele
specialităţi separat, acest indicator era practic dublu, fiind dovadă a unei
concurenţe strânse la etapa selectării, respectiv a intenţiei multor tineri de a obţine
profesia respectivă (Diagrama nr. 19).
30
Diagrama nr. 19 Dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii medicale medii
O situaţie diametral opusă se ănregistrează după anul 2006 cănd acest
indicator a suportat o scădere masivă, ajungând până la nivelul de 1,1 în anul 2009,
dovadă ractic a lipsei de concurenţă la etapa selecţiei, ceea ce a fost generat de o
planificare defectuoasă sau în genere de lipsa planificării.
În această ordine de idei, este important de menţionat faptul că şi pentru
această formă de instruire urmează a fi stabilite criterii durabile pentru planificarea
de perspectivă, care să stabilească o cotă anumită (de exemplu 10%) din oferta
totală a învăţământului general. Aceste rigori ar asigura o corelaţie directă între
ofertă şi necesităţi, astfel asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală, care să
contribuie la majorarea gradului de atractivitate a profesiei respective şi selectarea
celor mai performanţi candidaţi.
Dinamica numărului de absolvenţi ai învăţământului medical mediu în
ultimii 7 ani reflectă tendinţele înregistrate în evoluţia candidaţilor acceptaţi la
stduii şi se caracterizează printr-o creştere a acestui indicator în anii 2008-2009
urmare a majorării numărului celor acceptaţi la studii în anii 2005-2006. Însă în
următorii ani acest indicator se va reduce considerabil în următorii ani urmare a
reducerii persoanelor acceptate la studii începând cu anul 2007 (Diagrama nr. 20).
31
Diagrama nr. 20 Dinamica numărului de absolvenţi ai învăţământului medical mediu
Analiză evoluţiei cotei persoanelor plasate în câmpul muncii după
absolvire din numărul total de absolvenţi denotă că, pe parcursul ultimilor ani, cca
60% se angajează chiar în primul an după absolvire, ceea ce pote fi considerat un
nivel satisfăcător, dat fiind faptul că o parte continuă studiile superioare, în special
medicale, iar o parte profită de cunoştinele şi abilităţile obţinută ca să emigreze în
una din ţările europene.
Concluzii
1. Intensificarea concurenţei în ultimii ani la diferite etape ale procesului de
instruire în domeniul medical denotă despre atractivitate sporită a profesiei
de medic pe parcursul ultimului deceniu.
2. Alegerea profesiei de medic de către tineri este determinată prioritar de
factorii generali, cum ar fi cultură, tradiţie, continuitate profesională, poziţie
socială, siguranţă, dorinţa de a fi cât mai util oamenilor şi societăţii etc.,
decât de cei financiari-economici (salariu, venituri finaciare consierabile,
etc.).
3. Activităţile de promovare a prestigiului profesiei medicale şi orientare
profesională a tinerilor sunt organizate doar de către instituţiile de
învăţământ şi doar în preajma perioadei de admitere, având obiective pe
32
termen scurt şi fiind orientate doar spre acoperirea locurilor pentru studii
disponibile.
Activităţile în cauză sunt axate doar pe informarea absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ general despre particularităţile de instruire, forma
de instruire, condiţiile existente în instituţiile de învăţământ, privelegiile
existente etc., şi nu au obiective pe temen lung, nu includ activităţi de
evidenţiere a prestigiului profesiei medicale, nu contribuie la creşterea
atractivităţii aceste profesii.
4. În acelaşi timp, pe parcursul ultimului deceniu, s-au intensificat influienţele
asupra atractivităţii profesiei medicale determinate de tendiţa generală şi
posibilităţile tot mai largi de migrare a forţei de muncă în ţările europene
economic avansate.
5. Planificarea pregătirii cadrelor medicale, care are impact direct asupra
atractivităţii profesiei medicale este bazată pe tradiţii, standarde formate în
timp, influienţe administrative şi nu pe principii bine argumentate şi adaptate
la realităţile sistemului de sănătate.
La etapa planificării pregătirii cadrelor medicale, nu se ţine cont de
evoluţia numărului candidaţilor potenţiali la instruire, în general şi în
domeniul medical în particular, de calitatea acestora, ceea ce generează
neconcordanţă şi afectează calitatea.
În aceste condiţii, majorarea numărului de locuri pentru instruire în
învăţământul medical, pe fundalul unei reduceri considerabile a numărului
de absolvenţi ai învăţămntului general, a redus din intensitatea concurenţei la
etapa admiterii, afectând astfel din punct de vedere calitativ procesul de
selecţie a candidaţilor la instruire în domeniul medical.
6. C
riteriile în vigoare de selectare a candidaţilor pentru instruire în domeniul
medical nu sunt orientate bazate pe un management modern al calităţii
33
procesului educaţional, care să asigure accesul la învăţământ medical eclusiv
persoanelor cu performanţe deosebite, ceea ce ar contribui la creşetrea
prestigiului profesiei de medic şi respectiv la majorarea atractivităţii acestei
profesii.
7. Pe parcursul ultimilor cinci ani intensitatea concurenţei la etapa selectării
candidaţilor pentru instruire în învăţământul medical mediu s-a redus
considerabil, ceea ce denotă existenţa unor probleme la acest compatiment
cu impact asupra atractivităţii profesiei în cauză, care necesită a fi
soluţionate în regim prioritar.
8. Procesul de formare profesională a personalului medical mediu nu este în
concordanţă cu tendinţele moderne, fiind menţinute principiile fostului
sistem de instruire, iar reorganizările efectuate pe parcursul anilor au fost
doar superficiale, cu caracter cosmetic, care nu au schimbat esenţa acestuia
profesiei respective.
9. Organizarea separată a procesului de formare profesională a medicilor şi
personalului medical mediu nu corespunde tendinţelor moderne şi
experienţei ţărilor europene, ceea ce face mai dificilă sau chiar imposibilă
integrarea acestui tip de învăţământ în cadrul celui european.
10. Factorii cu caracter demotivant, care reduc atractivitatea profesiei medicale,
sunt:
- durata mare a instruirii totale universitare şi postuniversitare (10-12 ani),
care permite plasarea în câmpul mult mai târziu comparativ cu alte
categorii de specialişti (3-4 ani),
- necesitatea unor investiţii consierabile pe parcursul studiilor,
- pericolul şi riscul înalt pentru sănătate însăşi a lucrătorilor medicali,
- efortul psihoemoţional sporit pe parcursul activităţii ce se reflectă negativ
asupra sănătăţii medicului,
34
- riscul de malpraxis şi răspundere civilă a personalului medical etc.
- remunerarea neproporţională efortului depus de medici în cadrul
activităţii
- lipsa unei abordări diferenţiate în funcţie de complexitatea şi
responsabilitatea asumată de lucrătorul medical
- lipsa unui pachet social acordat lucrătorilor medicali, cum ar fi condiţii
privilegiate de pensionare pentru unele categoriide medici activitatea
cărora necesită implicări psiho-emoţionale sporite, cum ar fi medicii de
familie, cardiochirurgii, neurochirurgii, psihiatirii etc.
Recomandări
1. A elabora şi implementa o strategie de orientare profesională şi
promovare a prestigiului profesiei medicale, care să funcţioneze continuu
şi să includă toate formele de transmitere a informaţiei către potenţialii
candidaţi la instruire în domeniul medical, dar şi către alte persoane ce
pot influienţa procesul decizional.
În acest sens, urmează a fi organizate activităţi de promovare a
profesiei medicale prin toate mijloacele de informare în masă a populaţiei
cum ar fi emisiuni permanente la posturile de televiziune şi radiou,
rubrici tradiţionale în ziarele de mare tiraj şi reviste, care să reflecte
imaginea şi prestigiul profesiei medicale prin cazuri concrete de
personalităţi şi medici simpli, de vârsta diferită, din sectoare diferite, de
specialităţi diferite, etc.
35
Aceste exemple urmează a fi etalate drept exemplu şi model pentru
generaţiile de tineri, pentru cei care sunt la etapa alegerii profesiei, dar şi
pentru alte categorii ale populaţiei, ceea ce ar contribui, în primul rând, la
creşterea prestigiului profesiei medicale, educarea societăţii pentru o
atitudine respectuoasă faţă de lucrătorul medical, care prin alegerea
profesiei îşi asum o responsabilitate enormă faţă de sănătatea fiecărui
individ în parte şi a societăţii în întregime.
2. Modificarea actelor normative în vigoare privind perfectarea de către
organele responsabile de învăţământ a unor date statistice prealabile
privind prognosticul de perspectivă (cel puţin pentru 2-3 ani) a numărului
de absolvenţi şi calităţii acestora, care ar putea servi drept temei veridic
la etapa elaborării planului de admitere în învăţământul medical superior,
dat fiind investiţiile statului considerabile în pregătirea acestei categorii
de specialişti comparativ cu alte domenii.
3. Implementarea unor principii în planificarea pregătirii resurselor umane
în domeniul medical în baza unei corelaţii echilibrate între oferta
învăţământului general, capacităţile instituţiilor de învăţământ şi
necesităţile de perspectivă a sistemului de sănătate, care trebuie să fie
capabil de a integra pedeplin tinerii specialişti, oferindul-le condiţii
necesare pentru activitate şi creştere profesională.
4. Stabilirea unor cote concrete pentru învăţământul medical superior, atât
în bază bugetară, cât şi în bază contarctuală, care să nu depăşească, de
exemplu, cota de 1-1,5% din numărul total al candidaţilor potenţiali la
instruire în domeniul medical.
Deasemenea se propune a elabora cadrul normativ necesar care să
permită a concura pentru o bursă de instruire în domeniul medical doar
persoanelor cu diplomă de bacalureat cu nota medie mai mare 8,0.
36
Aceleaşi principii pot fi aplicate şi pentru învăţământul medical
mediu, iar propunerile în cauză ar asigura condiţii pentru o selecţie mai
exigentă la etapa admiterii, ceea ce în mod direct ar contribui la creşterea
prestigiului studiilor medicale şi atractivităţii profesiei de medic.
5. Procesul de selectare a candidaţilor pentru instruire în domeniul medical
poate fi considerat exigent doar în cazul când numărul solicitanţilor
depaşeşte numărul locurilor disponibile de cel 2,5-3 ori, astfel
asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală şi eficientă, iar acest
raport se propune a fi menţinut permanent la etapa planificării.
6. Se propune întreprinderea unor măsuri concrete pentru adaptarea
sistemuliui naţional de pregătire a personalului medical mediu
exigenţelor europene şi, în primul rând, acceptarea la studii doar în baza
studiilor liceale cu nota medie mai mare de 7,0, conturarea clară a trei
categorii de specialişti cum ar fi: asistenţi medicali, moaşe şi alt personal.