Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

Puţin credinciosule,

pentru ce te-ai indoit?

(…) Frumos spunea parintele paroh o pildă ce suna cam aşa:

un om care avea vederea celor dumnezeieşti,mergind vedea pe nisip două urme de paşi în urma sa, ale lui şi ale lui Dumnezeu mergind cu el alături,

s-a intimplat de a dat de greu, şi s-a uitat şi a văzut doar un rind de urme de paşi, şi s-a tulburat tare, zicind Dumnezeul meu m-a parasit acum cind am dat de greu şi aş fi avut nevoie de El,

greul a trecut, şi uitindu-se in urma a vazut din nou 2 rinduri de urme, şi zicea, Doamne, de ce m-ai lăsat singur cind am dat de greu, totdeauna erai cu mine, şi cind am dat de greu eram singur şi m-ai lasat….,

iar Dumnezeu i-a raspuns, nu te-am parasit niciodata, iar cind ţie iţi era greu, Eu te purtam pe brate

(am scris-o din amintiri, dar tare frumoasa era pilda asa cum o spunea parintele)

Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

Rugaciunea mea

Ma iarta, Doamne, ca eu Ti-am gresit mai mult ca toata fireaDoamne, mult ma mai prigonesc si ma incearca vrajmasii, se lupta si ma tulbura, si ma incearcadar nu ei Iti gresesc, ci euci iarta-le lor, Doamne, mai intii de a-mi ierta mie, si ai milostivire lor, mai inainte de a-mi fi mie milostiv, ma iarta Doamnede ar izvori din inima-mi iubire, cum ar topi a lor vedere dura, de ar izvori din sufletu-mi lumina, cum ar atrage pacea si lumina imprejurdar, Doamne, de nemilostivirea mea, de neiubirea mea, eu Iti gresesc, nu ei de imi gresesc cumva ei mie,si-mi vad greseala mea in altii, si ma lovesccaci eu de socotesc la altii rautate, dar eu in mine plina sunt de ea,de as avea iubire sa-i vad pe altii ca pe mine, sa-mi pese, sa-i iubesc, n-as mai vedea-o eu crescind asaca intunericul eu sunt, si-n jurul meu milostivirea nu-si face loc,ca intunericul ce’atrage lucruri murdare si de ascuns, si de durere, si eu ma inconjor de toate ale lor, din nemilostivirea meao, Doamne, lasa-mi, ia-mi din mindrie, sa-si faca loc pentru iubire, si pentru Tine, ajuta-mi sa ma fac lacas al darurilor Tale

Doamne, Dumnezeul meu, Tu esti Facatorul meu, Tu m-ai sadit, si m-ai crescut, m-ai asezat, m-ai ridicat, Tu mi-ai dat cele de mi-au adus intelepciune, minte, Tu mi-ai dat mie sufletulStiu Doamne ca mult Ti-am gresit, ca mai mult ca mine nimeni nu Ti-a adus suparare si minie, ca mai eram si nemultumitoare, si indaratnica, si oarba la cele ce mi-ai dat si ai sadit in mine, mai mult ca mine nimeni nu Ti-a gresit asaDar Te rog, Doamne, fa cu mine milele Tale, da-mi mie din bucuria Ta, din pacea Ta, ajuta-ma ca sunt neputincioasa, ajuta-ma ca ma chinuiesc si nu mai stiu nici a ma ruga, nici a-Ti multumi, nici a-Ti ridica slavaTe rog, Doamne ajuta-ma ca ma chinuiesc si ii chinuiesc si pe cei din jurul meu, ajuta-ma si da-mi linistire si pace ca prin mine sa primeasca pace si binecuvintarea Ta si cei din jurul meuAjuta-ma sa fiu vas al pacii Tale, ajuta-ma sa nu fac de ris marturisirea mea, vreau sa Te marturisesc, dar firea mea natinga face ca cei ce imi sunt departe sa ia in ris, ajuta-ma Doamne ca cei ce sunt departe sa vada in mine faclia Ta de lumina si sa Te recunoasca pe Tine.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, ticaloasa!

Doamne, smereste-ma, dupa mare mila Ta, si dupa mare intelepciunea Ta,smereste-ma, dar asa ca sa nu sufere altii, sa nu se incarce cu greutati, sau sa greseasca cumva smerindu-ma pe mineDoamne, smereste-ma cu mila Ta, si cu iubirea Ta,Te rog, smereste-ma, ca sa piara toti spinii rautatii din mine, si linul locului sa se plineasca cu bindete si bunatateDoamne, smereste-ma dupa mare grija Ta, si dupa mare bunatatea Ta, si fa-ma sa Te vad si sa Te recunosc in toate si in toti, si in dusmani, si sa ajung sa ii iubesc, si in toti sa ii ajung sa ii pretuiesc si sa le slujesc cu dragosteDoamne, smereste-ma dupa mare dragostea Ta.

Pagina 1 / 181 Daniela-Iulia Balaciu

http://dannyela.wordpress.com/2009/10/19/putin-credinciosule-pentru-ce-te-ai-indoit/


ca sa ai – nu te zgirci a da

ianuarie 22, 2015 - zise d'ale mele

Daca te grabesti – pierzi timpul, pierzi perceptia timpului, si ti se pare ca nu ai. Daca vrei sa ai timp, nu te grabi, fa totul pe indelete si acorda tot timpul necesar, doar pentru a nu simti graba.

Daca te zgircesti – pierzi avutie, si ti se pare ca nu ai.

Totul e precum isi lasa urma, cum impresioneaza asupra ta. Aceeasi avutie, aceeasi masura – poti sa o percepi ca si cum o ai, sau ca si cum nu o ai. Daca te calicesti, impresia ei asupra ta e ca nu o ai, ca esti sarac in ea.

Dulceata vietii – comoditatea – te opresc de la jertfa, omoara bunavointa, iti pun o orbire a empatiei si nu mai sti de nici un aproape. Comoditatea, sa ne fie bine, mai usor, mai lejer, mai bine – dar acest bine face sa dispara orice bunavointa, orice care ar deranja acest bine.

Ca sa ai, ca sa sti ca ai, nu te zgirci – nici cu timpul, nici cu avutia, nici cu bunavointa.

Fericiti…

decembrie 27, 2014 - zise d'ale mele

Dar ce e fericirea? Ce inseamna a fi fericit?

Nu e o intrebare contextuala, adica as fi fericit – daca…., nu ma refer la fericirea cu dimensiunea aici si acum, dintr-un anumit context, generata de cauzalitate sau de anumite imprejurari…

Ci la Fericire.

Am cautat pe internet …, si as mai putea cauta mult si bine….

„Omul se adapteaza oricarei placeri; numai stimularea suplimentara ii creste nivelul de fericire; cand situatia se stabilizeaza, se va reveni din nou la nivelul mediu de fericire”

…in cazul asta, intelegem sau simtim fericirea la un anumit nivel, dar ne obisnuim cu acea stare, si vom avea nevoie de un supliment pentru a ajunge la aceeasi intensitate, altfel nu o vom mai intelege ca fericire?

Dar nu asta e fericirea. Daca o primim contextual sau relativ, inseamna ca nu asta e fericirea in termen absolut, in adevaratul ei sens.

“Sir Richard Layard spune ca sunt aproximativ sapte elemente ale vietii, pe care el le numeste „The Big 7“, pe care putem miza pentru a avea o existenta buna: relatiile de



https://dannyela.wordpress.com/category/zise-dale-mele/

https://dannyela.wordpress.com/2014/12/27/fericiti/


https://dannyela.wordpress.com/2015/01/22/ca-sa-ai-nu-te-zgirci-a-da/


familie, situatia financiara relaxata, comunitatea si prietenii, sanatatea buna, libertatea si valorile personale, pe care sa reusim sa le traim fara a ne fi contrazise. A saptea ar fi munca.”

dar sunt oameni care nu beneficiaza de toate, oameni care au greutati, acei oameni nu pot fi fericiti? Sau trebuie sa ajungi sa te multumesti cu ce ai, sa multumesti pentru ce ai, sa fi bucuros ca ai atit cit ai. Asta e sa ajungi sa fi fericit?

Cum e sa faci pe cineva fericit sau sa ii urezi sa fie fericit. daca nu stii ce e fericirea?

Ii urezi, ii doresti sa fie fericit, dar te referi la dimensiunea de aici si acum, la cit anume poate cuprinde sau intelege din fericire?

Daca noi suntem deja fericiti dar nu cuprindem cu intelegerea si nu o recunoastem? Pentru a cuprinde fericirea trebuie sa ne-o apropiem ca sa o intelegem? O cautam, o dorim, o spunem cind uram de bine, dar ce e fericirea in adevar?

Afirmatie: toata lumea doreste fericirea.

Dar ce e fericirea?

Sa incercam sa gasim explicatie – la ce e fericirea, incercind sa explicam cum e ne-fericirea. In primul rind, nu ne-o dorim. E chin, e tristete, e tinguiala, nemultumire, ochelari de cal, uitare… Mai ales uitare de Dumnezeu.

Deci fericirea e invers fata de ce e nefericirea.

Daca fericirea e un sentiment, si fiecare o intelege sau o simte dupa cum e invatat sa o recunoasca, ar insemna ca fericirea e un lucru personal, nu e absolut, ca e facuta din bucatele, din multumire, din bucurie, din liniste, din plin sufletesc.…Ajungi sa simti fericirea, dar apoi, dupa ce ai gustat-o, parca vrei mai mult, ca un drog, vrei sa o simti din nou, dar trebuie sa fie mai intensa din punct de vedere absolut, caci de nivelul ala te-ai obisnuit – deci nivelul aceleiasi fericiri e relativ, desi intensitatea e aceeasi dar perceperea e diminuata cu fiecare noua senzatie de fericire.

Nu zice nicaieri: Fiti fericiti! Nu e data ca porunca caci ar fi ca si cum ar tine de noi, de actiunea noastra, sau de vointa noastra… Desi poate tine de vointa noastra – daca vrem sa nu fim nefericiti, si facem orice ca sa nu fim nefericiti. Deci ca sa fim fericiti, trebuie sa facem asa ca sa nu fim nefericiti.

Se zice: Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat, dati multumire pentru toate!

Se zice de acele ceva care tin de noi, de alegerea noastra. Noi putem alege sa privim cu bucurie toate. Era undeva zis: Exista Dumnezeu! Nu va purtati ca si cum nu ar exista!

… Acele ceva care tin de noi. Noi, din a noastra actiune si alegere, putem sa alegem bucurie nu intristare, sa le privim pe toate asa cum sunt si raspunsul nostru sa fie bun. Adica: exista Dumnezeu!

Noi putem alege sa fim multumitori si nu nemultumitori, noi putem alege sa ne tinem mintea, inima dezlipite de relativitatea materiei si sa o unim cu Dumnezeu.




Nu se zice, fiti fericiti! Ci sunt fericiti cei…..: cei ce n-au vazut si au crezut, cei saraci cu duhul, cei milostivi, cei blinzi, cei curati cu inima, cei facatori de pace, cei ce pling si inseteaza de dreptate – … si apoi, ce e dreptatea? – dreptatea lui Dumnezeu e iubirea – .

Sunt fericiti, caci aceia vor mosteni pamintul, caci fii lui Dumnezeu se vor chema, caci a lor va fi imparatia cerurilor….

Deci se vorbeste de o stare de fericire viitoare.

… Se fac urari: sa fi fericit!

Dar ce e fericirea? Ce anume o genereaza, care e relatia de cauzalitate?

Daca te bucuri pururea, daca te rogi neincetat, daca dai multumire pentru toate, acestea sunt cele ce duc la fercire? Sau daca esti fericit ajungi sa te bucuri pururea, sa te rogi neincetat, sa dai multumire pentru toate?

Ceea ce porneste relatia de cauzalitate este ce anume putem alege noi, ceea ce putem face noi, adica cele ce ni se spun a face, pentru a ajunge sa fim fericiti – in adevaratul sens al cuvintului.

Fericirea in adevar, nu e cea relativa, contextuala, tine de ce va fi, vor fi fericiti cei care….

Cei care se poarta aici si acum, in adevaratul context. Iar contextul de netagaduit este: exista Dumnezeu! Iubirea, arderea inimii, pacea aceea in acea masura de devine tangibila, plinul de multumire, de bucurie, de iubire, care atunci cind devine plin, si mai mult loc de face pentru a primi mai mult – fericiti cind vor avea imparatia cerurilor apropiata – aici, sau ca parte – acolo.

*** comentariu:

Si daca…..

Daca de fapt suntem fericiti, dar nu cuprindem sa intelegem asta, nu percepem asta, caci avem perceperea deformata?Daca nu ne dam seama ca suntem de fapt fericiti, si ne comportam ca si cum am fi nefericiti?

Ne tinguim, suntem tristi, plouati, ne plingem de toate, ne dam loviti, suntem nemultumitori…. ochelari de cal, perceptie deformata.Sau ne dam loviti si ne tot plingem si ne aratam nefericiti, ca sa nu invidieze lumea ca suntem fericiti? Dar de fapt si ei sunt fericiti, doar nitel orbiti de materie, sau prinsi in uitare.

Parca ne place sa ne tot plingem, parca ne face placere sa nu vedem, si sa ne consideram nefericiti!

Nu! E un nonsens.




Atunci de fapt de ce nu vedem ca suntem deja fericiti? Ce ne impiedica? Materia – e un prim raspuns. Dar efectul materiei e relativ si e limitat in timp. Asa ca bine e sa trecem dincolo de relativitate si temporalitate, nu trebuie sa o lasam sa ne influenteze doririle si scopurile ceva ce e temporar si relativ.

Si daca de fapt suntem fericiti, dar nu intelegem asta si ne comportam ca si cum n-am fi?

Apropo: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are si ce i se pare ca are i se va lua!

Ti se pare ca nu esti fericit? De ce? Ti-a pus materia – ochelari de cal? Sau ai uitat?De ce sa ne comportam ca si cum nu am avea ce avem de fapt?

Nu se zice nicaieri: intristati-va pururea, ci bucurati-va pururea, nu zice nicaieri fiti nefericiti.Nu zice nicaieri: lipiti-va inima si mintea de materie, ci zice: rugati-va neincetat.Nu zice nicaieri: plingeti-va ca nu aveti, si fiti nemultumitori in toate, ci dati multumire pentru toate.

De ce sa zicem ca nu suntem fericiti?



https://dannyela.files.wordpress.com/2014/12/photo0371.jpg


Cei saraci cu duhul…


Cine sunt cei saraci cu duhul? Am gasit un raspuns: inocentii. Dar cine sunt inocentii? Si am gasit un raspuns: cei saraci cu duhul!

Adica nu am gasit un raspuns.

Unele explicatii spun ca sunt acei oameni care au mintea ne-ingramadita de agitatia de atita cunoastere, informatii. Dar duhul nu e mintea. Deci nu e raspuns.

Alte explicatii spun:“Saracia cu duhul inseamna sa fii sarac de toate lucrurile lumii acesteia, incat duhul tau sa nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situatie sociala, nici de lupta politica, nici de nimic altceva din ce este lumesc.Sufletul tau ar trebui sa fie liber, sa traiesti liber, ca un strain in lumea aceasta pamanteasca.”

A-ti lega duhul de cele materiale, nu implica o legatura directa caci nu duhul se leaga de ele, ci inima, ci faptul ca te covirsesc cele materiale, fie prin grija, fie prin iubire, si iti ocupa mintea sau inima. Duhul nu se leaga de cele materiale, si nu explica cum a fi sarac cu duhul.

O alta explicatie gasita: “este o exprimare în Biblia Englezã pe care o gãsesc folositoare – “Fericiti cei care–si cunosc nevoia lor de Dumnezeu””

Un bun punct de pornire, dar nu e explicatie.

***

Sa luam: a fi sarac in ceva. O disecare nefericita a expresiei, caci nu am ajuns nicaieri bine.

A fi sarac, inseamna sa nu ai, sa te vezi ca nu ai, sau sa stii ca nu ai, sau sa simti ca nu ai.

„Caci celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca nu are i se va lua”

Deci, nu e buna disecarea.

Apoi, ai darurile duhului, talantii pentru care raspunzi si pe care trebuie sa ii inmultesti, deci, cum poti manifesta daruri, cum poti sa fi multumitor pentru ele, daca consideri, ca esti sarac in ceea ce a generat relatia de cauzalitate?

Nu e buna disecarea.

Apoi se mai vorbeste de darurile duhului care nu se manifesta plenar daca nu sunt acoperite de Dragoste. Dragostea, iubirea este nivelul adevarat si absolut de manifestare a oricarui dar.

Si ne-am departat de subiect.




https://dannyela.wordpress.com/2014/12/17/cei-saraci-cu-duhul/


Deci, cei saraci cu duhul.

… bune sunt discutiile cu colegii pe balcon, chiar daca ii cheaunesti, dar in schimb primesti un cuvint bun.

Cuvintul bun a avut un nume: Felicia-Tereza – adica fericitul tezaur – in traducerea mea.

Totul se rezuma la raportare, la apropiere, la masura de primit, la plin.

Raportarea la Dumnezeu. Golul, dorul de apropierea de Dumnezeu. Si cu cit te apropii mai mult, pe linga plinul pe care il primesti, cu atit esti mai insetat, e un loc si mai mare de umplut, te vezi si mai mic, si mai sarac, dar primesti in compensare si mai mult, si se face si mai mult loc pentru a primi.

E un ceva fara limita. Sau limita e Imparatia lui Dumnezeu.

Te apropii de Dumnezeu, primesti plinul dupa dorirea, dupa nevoia ta. Nu doar ca te vezi binecuvintat, si plin – de iubire, de pace, de impacare, de liniste, de tot. Nu doar ca ai masura plina, dar odata cu asta apare si mai mult loc de umplut, o dorire si mai mare, o nevoie si mai mare. E un loc unde poate incape totul, si nu are limita. Caci imparatia lui Dumnezeu este si inlauntrul nostru.

rugaciunea zilei

septembrie 13, 2014 - cuvintul zilei

Doamne, Dumnezeul meu, multumesc pentru cele ce au fost, pentru cele de acum, pentru cele ce or sa fie.

*

Multumesc pentru cele ce au fost… – si pleaca-ti ochii gindului la cele din trecut, la unele mai neplacute, si pune-le in iertare prin multumire.Multumesc pentru cele de acum… – si priveste catre cele jurul tau, oameni, detalii, si multumeste pentru ele. Si chiar de e ceva mai greu, multumind pentru acel ceva, se va mai ridica din greutate.Multumesc pentru cele ce or sa fie… – si ridica-ti gindul la o dorire a ta, si multumeste pentru ea ca si cum ai fi primit-o deja.Si la fiecare zicere, mai pune ceva in iertare din trecut, mai observa cite ceva din binecuvintarile pe care le ai sau de care esti inconjurat, si priveste cu multumire la fiecare dorire a ta. Si primeste toate ca din mina lui Dumnezeu, multumind dinainte pentru ele.



http://dannyela.wordpress.com/category/cuvintul-zilei/

http://dannyela.wordpress.com/2014/09/13/rugaciunea-zilei/


Bogatie sau saracie…

august 31, 2014 - lupta cu gindurile

Nici bogatia nu e un pacat, nici saracia nu e o virtute, ci cum le folosesti, cum le primesti, cum multumesti pentru ele.

Saracia poate fi si ea, de buna voie, sau din convigere, din ajungerea la un anumita vedere asupra materiei, de transfigurare a materiei in nimic. Materia nemaiavind valoare. Si o dai, ca asa e convingerea ta, asa e buna voirea ta.

Mai e si o saracie, fara voie. Ca asa esti nascut si asa iti e viata, in saracie. Aici lupta e mai mare decit in primul caz, ca nu e alegerea ta.

Mai e si cum daruiesti, dai de buna-voie din prea-plinul tau? Sau dai, desi nu prea vrei – adica esti furat. Se zice sa nu te amarasti, de esti furat, sau ca platesti cele nefacute, caci e mai mult decit un dar de buna-voie.

E mai greu sa nu te amarasti cind ce ti se intimpla nu e cu buna-voia ta.

De cum iti apropii materia, de cum te folosesti de ea, si de cum multumesti pentru ea, asa iti este, pacat sau virtute.



http://dannyela.wordpress.com/category/lupta-cu-gindurile/

http://dannyela.wordpress.com/2014/08/31/bogatie-sau-saracie-buna-voie-sau-silit/

https://dannyela.files.wordpress.com/2014/12/photo0374.jpg


de-ale mele…

august 23, 2014 - zise d'ale mele

Nu iti tine toata averea intr-o singura maretie, caci urmasii tai o vor destrama ca sa-si ia partea. Nu iti cauta doar maretia ta, caci o va umbri pe cea a urmasilor.

Nu-ti investi timpul in a te imbogati in cele materiale, caci timpul tau va deveni material, investeste-ti timpul in a te imbogati si in cele ale spiritului, ale duhului tau, si atunci timpul nu va mai avea greutatea materiei.

Daca vrei sa ai mai mult timp, scoate-l din materie, si nu mai calcula secundele, ci gindul inimii, miscarea sufletului. Daca scoti timpul din materie, ai cistigat tot timpul de care ai nevoie.

Nu te zori, caci pierzi detaliile, nu te grabi zicind ca nu ai timp, caci ca sa ai timp trebuie sa le faci pe indelete, si sa te bucuri de fiecare clipa, caci nu va mai fi asa alta data. Ia-o incet, bucura-te, si nu vei mai avea impresia ca nu ai timp. E o impresie a noastra care tine de cum percepem noi mediul, iar daca lasam agitatea si zorirea, atunci vom vedea ca avem timp pentru toate.

Nu te increde in cei care te slavesc atunci cind esti in putere, caci nu stii daca aceea e fata lor adevarata. Iti urmeaza sau iti cinta in struna ca sa se bucure si ei din puterea si maretia ta, si ca sa si-o apropie. Ci vezi-i pe cei ce-ti sunt aproape cum se comporta cu cei care sunt marginalizati, cu cei care nu sunt in putere, aceea e fata lor adevarata, caci de la cei mici nu au ce sa astepte, nu au ce sa profite. Dupa ce ii vezi cum se apropie, cum se comporta cu cei mici, apoi sa ti-i apropii si tie, cind esti in putere si in marire.

Cuvinte nepovestite

iulie 8, 2014 - zise d'ale mele

Vine la parinte, un om fara o mina, si ce se gindea parintele, vai, saracul, cum i-o fi, cit de greu le-o duce…. si se astepta ca de fiecare data sa vina sa i se plinga, sa isi verse naduful vietii, sa isi dea greutatea de pe umerii omului pe umerii sai. Si astepta….

Si vine omul, si i se inchina, ca Domnului i se inchina, era parintele ca chipul Domnului. Si se apuca sa ii spuna multumesc. Si ii spuse: multumesc parinte, multumesc lui Dumnezeu, ca vad, ca va pot vedea chipul, si vazindu-va si vazindu-i pe oameni, parca il vad pe Dumnezeu. Multumesc lui Dumnezeu ca vad, ca va vad, caci am un vecin, saracul, care nu vede, si nu stiu cit de greu i-o fi….

Nu spunea nimic ca are doar o mina, ca e mai saracacios imbracat, desi venise la Biserica si era in hainele lui cele mai bune, erau saracacioase, dar nu se plingea, ci multumea.

Si il intreba parintele, dar tie cum iti e, cum te descurci? Si ii spuse omul, multumesc lui Dumnezeu, ca pot sa imi ajut, si ca pot sa le ajut si copiilor, le sunt oricind alaturi



http://dannyela.wordpress.com/category/zise-dale-mele/

http://dannyela.wordpress.com/2014/07/08/cuvinte-nepovestite/


http://dannyela.wordpress.com/2014/08/23/de-ale-mele/


cu o vorba buna, si multumesc lui Dumnezeu ca pot sa-i ajut si vecinului meu, saracul, ca nu vede si i-e greu sa faca cumparaturi si sa aranjeze prin casa…

Si ii spuse parintele, multumesti, dar mai ai de multumit, si vezi de multumeste pentru toate, caci mare bogatie ai. Si i se referea parintele la bogatia din sufletul lui.

Iar omul dupa ce multumi pentru cuvint, pleca si mai multumit, caci vazu inca odata chipul lui Dumnezeu si auzi inca odata cuvintul Lui.

de ce au nevoie, de ce avem nevoie…

iunie 8, 2014 - zise d'ale mele

De ce au nevoie plantutele sa creasca si sa infloreasca? De foarte putin: de pamint, de apa si de soare. Putin, iar in schimb dau bucuria frumosului – desfatare pentru ochi, bucuria delicatetii, bucuria parfumului.

De ce au nevoie oamenii sa creasca si sa infloreasca in sine, pina la desavirsire? De foarte putin: de pamint, de apa si de soare. Acum si intelesul si diferenta e mare fata de nevoia celor necuvintatoare. De pamint, de materie, de hrana, de trup, de pamintul ala care a devenit trup, si care trebuie sa ajunga sa fie supus vietii, nu sa fie stapinul vietii. De pamintul ala, materia aia din care am fost facuti, si in care ne vom intoarce. De materia aia care sa ne asigure traiul, viata, existenta, dar careia nu trebuie sa ajungem sa ii slujim, ci sa ne slujim de ea. De materia aia cu limitele ei de materie, limite de timp, limite de spatiu.




http://dannyela.wordpress.com/2014/06/08/de-ce-au-nevoie-de-ce-avem-nevoie/

http://dannyela.files.wordpress.com/2013/12/img_1157.jpg


De apa – de apa aia vie care sa o simti ca curge in tine, nu doar in materia ta, ci si in duhul tau, de apa aia din care bei si primesti bucurie. De Duhul Sfint. De suflarea lui Dumnezeu, de Cuvintul lui Dumnezeu.

De soare. Mai ales de soare. Singura explicatie pe intelesul meu a Sfintei Treimi, era explicatia cu Soarele: soarele ce dainuieste de veacuri e Dumnezeu Tatal, lumina lumii ce de la soare e trimisa in lume – Dumnezeu Fiul, iar caldura ce de la soare purcede, arderea Duhul Sfint. De soare avem nevoie.

De caldura care o simti in inima, de iubire. Cum arde soarele, asa arde inima cind simte iubire, de arderea aia care stoarce lacrimi. Au mare nevoie oamenii de iubire, fara ea nu pot creste, nu le poate inflori sufletul. De foarte putin au nevoie si oamenii sa ajunga la bucurie, doar sa dea intiietate la ce e pentru vesnicie, nu la ce e in vremelnicie.

Biserica cu ziduri din oameni

mai 22, 2014 - zise d'ale mele

… Ginditi-va cum e o Biserica mare, cu ziduri de beton armat, si cum e o Bisericuta de lemn….

Ginditi-va unde intrati mai usor si pentru ce, unde va simtiti ca acasa, unde simtiti cerul mai aproape… De vrei sa simti cerul aproape, atunci mai aproape iti e intr-o Bisericuta mica, unde parca te imbratiseaza ingerii, sfintii.

Ginditi-va cum e o Bisericuta de lemn, micuta… poate neincapatoare pentru citi ar voi sa intre, dar…, si e un mare Dar. Cei ce stau afara, fac zidurile ei sa fie mai mari caci sunt din suflete de oameni.

Se intimpla sa fie asezate bisericute si aproape de terase. Unii poate nu vad cu ochi buni, ce legatura au intre ele. Aparent nici una.

Dar dincolo de aparenta e o lucrare.

Pot fi oameni la terase, bind, fumind, mincind, oameni carora nici prin gind nu le-ar trece sa calce pragul unei Biserici – in nici un caz intr-una mare – unde s-ar pierde in raceala dintre oameni. Si oamenii aia, ce stau la terase poate vor gindi cele ne-frumoase de cei care stau in picioare, afara, in curtea Bisericutei de lemn. Dar… si aici vine darul – acelor oameni le va ramine un simbure de idee: ei stau acolo pe scaun, bind, fumind, mincind, iar aproape de ei sunt oameni care stau in picioare, afara, doar ca sa participe la slujba… ceva se va misca in ei, ramine simburele ala de indoiala, ei sunt putini, acolo sunt multi, trebuie sa fie ceva acolo, ceva mai mult….

Si mai le ramine ceva, prin ritmurile muzicilor de la terasa, tot vor auzi din slujba, tot vor auzi din predica, va fi al doilea simbure care va incolti pina la urma.

Zidurile din oameni atrag oamenii, e mai usor de patruns intr-o Biserica mica, dar care devine mare prin oamenii ce stau afara ca nu au loc inauntru.

Si mai e ceva, intr-o biserica mare, se creaza departare intre oameni, e spatiu mare, pragul fiecaruia de acceptabilitate a celuilalt se miscoreaza, nu mai are motiv sa ii




http://dannyela.wordpress.com/2014/05/22/biserica-cu-ziduri-din-oameni/


simta sufletul celui de linga el, sa ii stea prea aproape… sa se dea mai incolo, ca are loc….

Intr-o bisericuta mica, cei ce vor sa intre, cu dorinta lor de a intra si a participa, ii face sa fie mai blinzi cu cei de alaturi, sa ii accepte, sa ii primeasca, sa ii ajute. E mult mai mare blindetea si bunatatea intr-o biserica mai mica.

Bisericile de lemn au alta simtire, lemnul e viu, iar zidurile nu sunt doar din lemn, ci si din iubire, si din oamenii care nu au loc inauntru, dar fac zidurile sa fie vii, si unde sunt ziduri vii, se poate patrunde mai usor din afara.

Unde e cistigul mai mare?


De esti cu credinta tare, de esti perfect in imbracaminte, in felul tau de a fi – stai in fata, sa le fi de exemplu altora, cu bunatatea ta, cu blindetea ta, cu desavirsirea ta.

Cind stai in fata, insa, nu ii vezi pe ceilalti, nu le vezi credinta, rivna, jertfa, nevointa, … sunt si oameni in virsta, bolnavi, in bastoane, dar care stau la slujba. Cind stai in fata, nu te crezi tie prea mult, in perfectiunea ta, in faptul ca esti model si ai de aratat? Cistig sau pierdere?

De nu ai credinta tare, si nu ai perfectiunea exteriorului, atunci mai cistigat, mult mai cistigat e sa stai cit mai in spate.

Nu mai stai nici ca un cui in ochii altora, ca de ce vii in blugi, ca de ce nu iti pui ceva pe cap?… Ce e mai mare dreptatea sau iubirea?

Mai bine stai cit mai in spate, sau afara, ca e vremea superba de inceput de iunie, sub copacei care mai scapa cite o floare din cind in cind. Stai mai in spate, caci vazindu-i pe toti ceilalti in fata ta, vazindu-le credinta, cistigi. Smereste lipsa credintei tale, vazind credinta lor, si iesi pe plus. Nu mai au nici altii ochi pentru tine, ca de ce nu esti perfect imbracat?

Perfect – in exterior. Sau desavirsit – in interior? Ce e mai mare, ca ii faci observatie pe baza dreptatii, ca nu esti perfect in exterior? Sau ca l-ai primit, asa cum e el, amarit, ne-perfect, l-ai primit in iubirea ta, si i-ai dat un cuvint bun, i-ai dat o farima de drag, de iubire, care sa-l ajute sa le duca mai departe pe cele cite are de dus…?

Unde ti-e cistigul mai mare, acolo sa stai, dar vezi de cistigul din interiorul tau.




http://dannyela.wordpress.com/2014/05/01/unde-e-cistigul-mai-mare/


Ceea ce este da, da!

ianuarie 21, 2014 - cuvintul zilei

“Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu” (Matei 5,37)

Cuvintul sa fie cuvint. Nu trebuie mai mult. Oamenii trebuie sa se increada in cuvintul dat, in cuvintul spus, si nu mai e nevoie de a demonstra ceva pentru a fi de incredere. Nu trebuie mai mult, decit a spune cuvintul si a te tine de el.

Dar…

“ … Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus. (Matei 21,28-30)

Cuvintul sa fie cuvint, daca e sa fie raspuns corect, raspunsul bun. Daca raspunsul e bun, la o cerere, la o ascultare, atunci nu-ti duce in ne-lucrare cuvintul spus, caci daca cuvintul e bun, si lucrarea trebuie sa fie asemenea. Dar daca cuvintul spus nu e raspuns bun, atunci…. Atunci te macina, atunci lucreaza in tine ce ar fi trebuit sa fie raspunsul bun pe care tu nu l-ai dat. Cuvintul care nu e raspuns bun, iti picura in suflet regret, parere de rau, cainta. Si apoi, cuvintul ce nu a fost raspuns bun, prin cainta ajunge de este lucrarea buna, ascultarea buna.

Tineti-va de cuvintul dat, caci nu trebuie mai mult, dar cuvintul sa fie raspunsul bun pentru a fi si mai mult decit cuvint – sa fie si lucrare buna.




http://dannyela.wordpress.com/2014/01/21/ceea-ce-este-da-da/



dreapta lui Dumnezeu

noiembrie 8, 2013 - zise d'ale mele

Ni s-a intimplat fiecaruia sa dam de vrajmasi, sa primim rau in locul binelui facut, sau asteptat, sa primim calcari in picioare si nepasare si batjocora, ni s-a intimplat sa avem in calea noastra oameni care au uitat, oameni orbiti de materie, care au uitat de Dumnezeu, si poate ni s-a intimplat sa fim si noi printre ei, si sa gresim la rindul nostru.

Ni s-a intimplat sa dam de rau, si sa ni-l arunce in cale oameni cunoscuti sau mai degraba necunoscuti, caci nu le cunosteam puterea de a face rau.

Si ce sa facem cu vrajmasii nostri?

In primul rind sa lasam grija razbunarii, sa lasam grija tinerii de minte, sa nu le cerem noi socoteala sau sa le scoatem ochii, caci de ne dau noua socoteala atunci raspundem noi pentru ei.

Ce putem face, e sa stam de-a dreapta lui Dumnezeu, pina ce va rindui cumva cu vrajmasii nostri. Si ce sa fie dreapta lui Dumnezeu, e dreptatea lui Dumnezeu, iar dreptatea lui Dumnezeu e iubirea. Caci Dumnezeu nu face dreptate, fuse legea asta si se duse, Dumnezeu face iubire. Aceasta a devenit dreptatea lui Dumnezeu – iubirea.

Sa stam in dreptatea lui Dumnezeu, sa facem iubire cu vrajmasii nostri, sa nu tinem socoteala lor sau amintirea raului lor, si de vrajmasii nostri se va ocupa Dumnezeu, dupa rinduiala legii Lui – iubirea.

Feriti-va de orice infatisare a raului.

octombrie 17, 2013 - zise d'ale mele

Una e o greseala, o cadere in care nu ai lovit pe nimeni, in care nu ai amarit pe nimeni – pe nici un frate de al tau, doar ti-ai amarit tu sufletul de ne-perfectiunea ta, alta e a face rau, a lovi, a intrista inima cuiva pina la lacrimi, a vatama, a gresi cuiva.

Te intristezi de raul facut, de greseala ta, dar daca te-ai vadit parintelui duhovnic, daca ai primit iertare si te-ai pocait, daca ai indreptat pe cit posibil, sau mai mult decit posibil raul facut, atunci lasa acel rau si nu-l mai tine in amintirea ta. Amintirea raului iti secatuieste sufletul.

Iertare primesti, si trebuie sa fi convins ca ai primit iertare de la Dumnezeu, sau de la fratele tau, caruia i-ai adus vatamare, dar trebuie sa te ierti si tu pe tine, pentru a putea merge mai departe, si a putea ajunge sa te bucuri.

Daca nu poti sa te ierti, atunci e ceva mai adinc. Cum tu, perfectiunea intruchipata ai putut sa gresesti? Cum tu, cel mai bun si cel mai drept din lumea asta, ai putut avea acea cadere? Si nu te ierti. Si iti revine acel rau in minte si te macina si nu te lasa sa te bucuri. Ai cazut? Ridica-te! Ai gresit? Indreapta, vadeste-te, pocaieste-te si iarta-te! Ce ai de facut e sa tii minte miscarea de suflet sau ce a determinat inceputul caderii,




http://dannyela.wordpress.com/2013/10/17/feriti-va-de-orice-infatisare-a-raului-2/


http://dannyela.wordpress.com/2013/11/08/dreapta-lui-dumnezeu/


pentru ca sa te tii alta data sa nu mai treci dincolo, dar iarta-te si nu mai tine minte raul facut.

De tii amintirea raului in tine nu poti ajunge sa te bucuri. Nu zice nicaieri intristati-va pururea, ci bucurati-va pururea. Te intristezi pina la un timp, pina iti vezi micimea, si iti dai seama ca nu esti tu cum te credeai, perfectiunea intruchipata care nu poate gresi. Dar dupa ce iti vii in fire, trebuie sa te si ierti pe tine de greseala ta. Nu trebuie sa tii minte raul facut pentru a te tine smerit si in lacrimi, caci ne-iertarea ta provine din mindria ta, din faptul ca te credeai perfect, dar de fapt nu priveai unde trebuie. In comparatie cu ce te credeai perfect si desavirsit? Vrei sa te smeresti? Priveste la Dumnezeu, gusta din cita bucurie si iubire primesti de la Dumnezeu, si daca o meriti. Si tocmai ca primesti asa bucurie si iubire si ardere de la Dumnezeu, asta te tine smerit. Atingerea iubirii lui Dumnezeu te covirseste, si te smereste pina la lacrimi, te vezi atit de mic si nu stii ce ai facut sa o meriti, si stii ca nu o meriti, dar o tii asa ca sa nu o pierzi si te porti cu grija si umbli cu blindete si iti transforma totul in delicatete, si sufletul si inima arde.

Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos

octombrie 7, 2013 - lupta cu gindurile

Toate sa le incercati; tineti ce este bine. Feriti-va de orice infatisare a raului. (1Tesaloniceni 5,21-22)

Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva. (1Corinteni 6,12)

Toate sunt ingaduite, toate sa le incercati, dar sa va feriti de orice infatisare a raului. Atentie cu acest toate. Toate poate reprezenta o multime mai mare sau mai mica, depinde epoca, de limitele constiintei (caci cele din afara limitelor constiintei nu există, pentru a fi incluse in toate), depinde de libertatea sau libertinajul acceptate sau ne-acceptate. Limita acestui toate il reprezinta infatisarea raului. Poti incerca, ca iti e ingaduit, poti cunoaste totul, dar fa-ti gardian constiinta, si daca e sa dai de infatisarea raului, opreste-te, fereste-te. Limita acestui toate, e si folosul care il poti obtine. Nu e vorba de folos material, e vorba de picatura de zidire a sufletului tau, iti e spre zidire sau spre cadere? Incerci inca ceva, dar asteapta si raspunsul sufletului, slabeste sau se zideste?

Se zice ca sa cunosti totul, pentru a sti sa te feresti sau sa te aperi de rau. Nu e chiar asa, fereste-te de infatisarea raului, nu cauta sa il cunosti, chiar de zici ca vrei sa il cunosti pentru a sti sa te feresti, sa te pazesti, ca sa nu ti-l apropii. Dar de te apropii sa-l cunosti, deja ti-l apropii. De e vreun chip al raului, fereste-te, caci acolo e uitare de Dumnezeu, acolo nu e folos pentru sufletul tau. Fereste-te de rau si nu ti-l apropia prin cunoastere sau incercare.

Tineti ce este bine!

Tineti in minte, in suflet, doar amprenta, amintirea binelui. Ce a fost sa fie rau nu-l tineti minte, caci nu e de folos. Rau de a fost, dati-l uitarii, dati-l iertarii, lasati grija lui, lasati razbunarea sau tinerea lui, caci nu e al vostru a-i tine socoteala. Amintirea raului primit (sau facut), e sinucidere pentru sufletul nostru. Nu tineti raul, ci tineti ce este bine. Amintirea sa tina binele, caci din amprenta trecutului se poate zidi sufletul.




http://dannyela.wordpress.com/2013/10/07/toate-imi-sunt-ingaduite-dar-nu-toate-imi-sunt-de-folos/


Bucurati-va pururea…

septembrie 1, 2013 - zise d'ale mele

Dorim sa fim bucurosi, facem urari celor dragi sa fie bucurosi. Ne dorim acest simtamint sa il avem, sa il gustam, sa ne desfatam cu el. Caci atunci cind il avem, ne e bine. Si stim ca bucuria – e bine.

Dar suntem prinsi in griji, in materie, in necazuri, in uitare, in nemultumire. Toate ne conduc la palirea bucuriei, ne-o rapesc, si noi o cautam, alergam dupa ea, ne-o dorim.

Bucuria trebuie sa o intelegi, caci poate fi la vederea ta, sau poate sa nu fie la vederea ta. La fel si cu binecuvintarile de la Dumnezeu, cele vazute si cele nevazute sau necunoscute noua, pentru care trebuie sa multumim. Ca sa intelegi bucuria trebuie sa ai ochiul curat, sa o poti vedea. Trebuie sa stii sa multumesti, in primul rind. Caci cel nemultumitor nu poate ajunge sa se bucure, nu se poate desfata de bucurie, ci va ramine ingropat in nemultumirea lui.

Ca sa ajungi sa intelegi bucuria, invata sa multumesti. Pentru clipa, pentru zi, pentru toate ce le vezi, pentru tot ce traiesti. Si pentru dureri sau necazuri, multumeste si pentru ele (e tare greu), dar nu e greu de zis, multumesc Doamne pentru aceasta. Incepe prin a multumi, in gind lui Dumnezeu, dar si oamenilor, si multumita ce o aduci te va invata sa gusti si sa intelegi bucuria.

In lupta ta, in chinul tau, in necazul tau, tot ce ai de facut e sa nu uiti. Sa nu uiti de Dumnezeu


Stiti cum e un suflet care se chinuie sa iasa, dar e legat de materie? Face ravagii. Chiar daca mintea si trupul sunt cit de cit bine, dar daca sufletul e satul de materie, si ajunge sa fie asuprit de materie, si nu se mai ridica, atunci acel suflet se chinuie sa se lepede de materie si sa iasa. Ajungi de strigi la Dumnezeu.

Ajungi, sa face orice sa te mai debarasezi de materie, de materia de care esti prins.

Cind ajungi sa slujesti materiei, sa te lipesti de ea, sa fi sluga ei, sufletul se revolta, ajunge de nu mai vrea, de nu mai suporta slujirea materiei, si vrea sa iasa. Atunci e un semnal ca e prea mult dintr-unele, si prea putin dintr-altele. Si ca sa iti alini sufletul, fa ceva din cele care it lipsesc. Daruieste, dar asa ca sa fie o jertfa, nu ceva din prea-plinul tau, ci ceva din putinul tau, caci si acel putin al tau, e prea mult si te apasa. De ai prea mult dintr-unele, renunta la ele, de ai putin dintr-altele, fa jertfa si se va potoli zbuciumul sufletului tau, caci va primi din jertfa ta, ceea ce ii lipsea. Asculta de ce iti spune sufletul, caci el iti poate da si masura materiei pe care o ai in stapinire. Prea-multul ii va aduce tulburare, iar tulburarea sufletului va face ravagii in materie. Asculta de glasul sufletului si da-i ce-i lipseste, da-i bucuria darului, da-i bucuria din multumire, da-i iubirea din jertfa pe care o faci, da-i pacea din rugaciune si din lasarea voii, da-i-le pe toate sufletului, si ochiul tau va fi mai prietenos cu materia si ochiul tau va vedea bucuria in oameni si in jur.




http://dannyela.wordpress.com/2013/08/26/in-lupta-ta-in-chinul-tau-in-necazul-tau-tot-ce-ai-de-facut-e-sa-nu-uiti-sa-nu-uiti-de-dumnezeu/

http://dannyela.wordpress.com/2013/08/26/in-lupta-ta-in-chinul-tau-in-necazul-tau-tot-ce-ai-de-facut-e-sa-nu-uiti-sa-nu-uiti-de-dumnezeu/


http://dannyela.wordpress.com/2013/09/01/bucurati-va-pururea-2/


creste-ti pruncii, ca sa nu ajungi sa iti plingi


Cine sa fie cel care ar cauta sa aibe greutati si nu sa se elibereze din ele? Cine sa fie care sa caute calea grea, sau sa se angreneze in actiuni care sa necesite consum mare fizic si psihic? E in firea noastra sa optimizam actiunile, si sa cautam calea ce mai usoara de iesire dintr-o situatie, iar calea grea sa se excluda de la sine.

E in firea omului sa isi ocroteasca copiii, dorindu-le si ajutindu-i sa aibe viata usoara, sa nu aibe greutati, necazuri. Cautam sa ii ferim de greu, cautam sa ii tinem in starea de copii nevinovati pina la etate. Va fi sa ajungem sa avem copiii neinvatati cu greul, neinvatati a razbate cu situatii conflictuale, caci i-am cocolosit, si i-am ferit. Va fi sa ajungem sa avem la batrinete nu sprijin pentru noi, ci ei vor cauta la noi pentru a continua sa le dam ajutorul cu care erau invatati. Si cit ne-am zbatut pentru a-i proteja, pentru a-i cocolosi, pentru a-i feri. Ne-am zbatut, dar le-am furat posibilitatea de razbatere. Cumva de e sa fim bolnavi si batrini, si nu vom mai fi de ajutor la copiii nostri, rau va fi, pentru noi, caci ne vom face frati cu necazurile in care sprijin nu vom avea.

Fugim de greutati, si alegem calea usoara in orice. Asa am facut mereu, e in firea noastra, e selectia naturala a solutiilor. Copiii, si ei au invatat sa se fereasca de greutati, care oricum nu le-au gustat si nu au incercat rezolvare, caci din coconul lor nu au iesit.

Mai nou acum, nu mai ne antrenam copiii in munci casnice. Caci cum sa le cerem sa ne ajute la framintat piine, cind asta o face masina de piine (in cel mai rau caz), cum sa le cerem sa ne ajute la spalat un covor, sau ne ajute la spalat rufe – de mina – cind asta le face masina (in cel mai rau caz), cum sa mai invatam copilul sa lucreze cu miinile, fie intarsii in furnir, fie modele de pulover, fie sa ne ajute la mincare, la tocat, la curatat, la …., cum sa le cerem cind ne invatam copiii sa nu faca nimic. Ii lipim de televizor sau calculator, ca nu avem timp de ei, sau ii angrenam in feluri si feluri de activitati care sa le dezvolte dexteritati.

II invatam doar sa ceara, si sa li se dea, nu sa isi ofere si ei din cit pot sa faca. Ce spirjin vom avea la nevoia noastra, cind ei nu stiu sa isi trateze propriile nevoi si nu au fost invatati sa dea raspuns bun la o nevoie? Ajungem insa sa ne plingem de ei, ca nu avem sprijin, ajungem de ne plingem de ei, dar nu ne amintim ca ar trebui sa plingem de noi, caci noi i-am crescut asa.

Sa ii invatam puterea razbaterii, sa ii invatam puterea sufletului, cit de mare e blindetea, cit de frumoasa e darnicia, cit de frumos e un cuvint bun spus de alinare, sa ii invatam pe cele bune, caci de cele rele pot vedea in lume destule.

Calul neimblanzit ajunge naravas, asa si un copil lasat in voia lui ajunge rau-crescut. Daca esti dragastos cu fiul tau, te va infricosa; joaca-te cu el si te va intrista. Nu rade cu el, ca sa nu te doara impreuna cu el si mai pe urma sa ti se strepezeasea dintii. Nu-l lasa in voia lui la tinerete si nu trece cu vederea greselile lui. Pleaca grumazul lui la tinerete si bate-l pana este prunc, ca nu cumva, incapatanandu-se, sa nu te asculte.




http://dannyela.wordpress.com/2013/08/01/creste-ti-pruncii-ca-sa-nu-ajungi-sa-iti-plingi/


Cearta pe fiul tau si fa-l sa lucreze, ca sa nu se poticneasca intru rusine. (Sirah 30,8-13)

Nu va grabiti, caci timpul e prea scurt!


Nu vi s-a intimplat de fiecare data cind va grabiti, ca nu va ajunge timpul, iar cind nu va grabiti, aveti timp destul? Asa e, cind te grabesti inseamna ca ai multe, si cind nu te grabesti ai timp. Dar nu e asa.

Graba influenteaza timpul si nu invers – adica timpul e scurt si trebuie sa ma grabesc.

Perceptia timpului e data si de felul cum ne ramine impresia lui asupra noastra, cum ne ramine amprenta trecerii lui asupra mintii – amintirile, cit si asupra sufletului nostru – cum este valorat acel timp de sufletul nostru.

Cind ne grabim, cind alegam de colo-colo pentru activitati diverse, pentru acumulare, de materie sau de informatii, cind ne aglomeram cu multe, nu mai retinem impresia lor in amintirea noastra, si pentru noi – chiar daca nu e timp pierdut caci poate am ajuns sa facem ceva – e timp uitat, timp pierdut caci nu si-a lasat urma in mintea noastra. Nu mai percepem timpul cu clipele lui ci in aglomerarea noastra nu il mai percepem. Timpul nu e scurt, ci nu mai e perceput.

Cu cit ne ramine amprenta in amintire si in memoria noastra, cu atit ne amintim timpul, care nu e scurt.

Mai e un timp si afara de timp, timpul care il percepe sufletul. Un suflet linistit si asezat percepe timpul altfel, are tot timpul din lume, si se bucura si multumeste. Un suflet nelinistit si tulburat simte ca nu mai are timp, ca nu mai are rabdare, ca nu mai poate astepta, ca timpul ii e potrivnic, si se chinuie si pe el si pe cei din jur.

Mai e timpul afara de timp – timpul lui Dumnezeu, unde clipa se traieste in miscarea sufletului, in arsura si topirea inimii. Atunci timpul ingheata in valoarea lui de materie si prinde valoare de adevar.

Caci timpul nu in cele materiale se masoara, nu in alergarea dupa materie se masoara, ci se masoara in valoarea lui adevarata, atunci cind il percepem cu miscarea inimii, atunci cind intram in timpul lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2013/07/13/nu-va-grabiti-caci-timpul-e-prea-scurt/


Naluca materiei


Alergarea nalucii. Asa e lumea, asa e cadrul in care sa ne nevoim. Sa ne nevoim a intelege, caci mai mare e lupta de a intelege decit lupta pentru traiul de zi cu zi.

Copiii primesc in loc de iubire si timp si apropiere, primesc materialul. Asa e lumea.

Nevoia lor de iubire, de sentiment, de apropiere, este devaluata din domeniul spiritului in domeniul materialului. Copiii vor primi ceea ce cred parintii ca l-ar supli lipsa prezentei si a dragostei lor, vor primi materie, care le va adormi nevoia lor de dragoste, si le va schimba intelegerea nevoii lor. Parintii nu mai au timpul lor pentru nevoia copilului, alearga dupa bani, si chiar daca nu ar vrea sunt nevoiti sa dea jertfa lor pentru societate.

Pe linga faptul ca de mici copiilor li se schimba sensul nevoii lor, vor avea si de urmat exemplul parintilor, alergarea dupa bani, aprecierea nemasurata a materialului – din nevoie, sau din fortarea societatii sau din convingerea lor –, dragostea care este exprimata prin multimea de daruri, de materie.

Ajunge-vor acesti copii cu intelesul dragostei si nevoii duhului denaturat, ajunge-vor de vor alerga continuu, dupa bani, in nemultumirea zilei, in nemultumirea clipei. Alearga caci nu stiu ce le lipseste, si alearga in acumulare continua, vor mai mult, vor… vor sa simta bucuria, si multumirea si implinirea si iubirea, vor acel ceva dupa care alearga, care sa le aduca linistirea si sa simta plinirea nevoii lor. Dar nu materialul lipseste, nu intr-atit incit sa justifice nebuna alergare dupa materie, si subjugarea omului de catre materie, ci au nevoie sa isi umple sufletul. Au nevoie sa inteleaga bucuria si multumirea.

Alearga dupa naluca, materia e naluca, iar realul nevoii este duhul.

Sufletul cu bucurarea lui e realul, este nevoia, este scopul alergarii. Si nici nu trebuie sa alergi, ca sa ai plinirea lui, caci de le stii, le afli in tine. Din tine e dragostea, din tine e bucuria, din tine e blindetea, nu trebuie sa alergi pentru cele ale duhului, pentru cele care sunt realul nevoii tale.

Alergarea dupa naluca da neliniste, nemultumire, da neterminarea alergarii, da epuizare si oboseala. Naluca e materia.

De stai si cauti si gasesti cele de care ai nevoie, realul nevoii tale, vei gasi ca cele de bucurie sunt in tine si din tine, si nu e nevoie sa alergi, si le gasesti cu linistire si bucurie, si vei vedea realul, adevarul lor.

De fugi, de alergi, de esti ostenit, opreste-te, caci alergi dupa naluca, si stai si vezi si afla si gaseste cele ale ne-alergatului, cele ale linistii, cele ce le ai cu tine, cele care din care dai altora, mai mult e sa se umple in schimb darului, caci cele ale duhului, de dai din ele, nu din ale tale dai ci din ale lui Dumnezeu, si de dai din ele – din nesfirsire dai.




http://dannyela.wordpress.com/2013/06/09/naluca-materiei/


Simplificarea – devalueaza bucuria


Cine sa fie, oare, sa aleaga calea mai grea si nu pe cea usoara?

Mersul nostru este spre gasirea caii mai usoare, in tot ce facem cautam optimizarea actiunilor, simplificarea operatiunilor, cautam sa depunem cit se poate cel mai mic efort pentru a ajunge la locul doririi. Sa fie cineva care daca ar fi sa aibe de ales intre o cale mai usoara si una mai grea, pentru a ajunge la aceeasi dorire, sa aleaga varianta caii grele?

Simplificarea este o masura a evolutiei, zicem ca evoluam cind e sa gasim rezolvare mai usoara a problemelor repetitive sau cind e sa depunem un efort mai usor pentru a obtine un rezultat, simplificarea insemnind ca am invatat ceva din cele prin care am trecut si ca am gasit esenta si ca o putem identifica mai usor in situatiile ulterioare.

A simplifica e bine, e evolutia normala.

Insa sa vedem daca acea simplificare nu ne duce cumva la pierderea de anumite dexteritati, sau la o lenevire a noastra, a mintii noastre, a andurantei noastre, mai folosim timpul in comun, in comuna ajutorare in cadrul familiei, mai avem apropierea in biruirea greutatilor, mai are aceeasi valoare rezultatul pentru care simplificam calea ajungerii?

E bine sa simplificam, sa zicem: apas un buton si obtin acelasi rezultat, pentru care inainte apasam 10 butoane, zicem ca e bine ca am simplificat, ca am redus timpul pentru ajungerea la rezultat. Dar ce facem cu celelalte 9 butoane pe care nu le-am apasat? E vorba – sa zicem – si de munca fizica pe care nu o mai depunem caci am simplificat, e vorba si de timpul care il dezalocam, dar pe care il vom aloca in altceva si il vom condensa, il vom aglomera, il vom grabi si il vom uita mai usor.

Mai e un aspect, dorinta de a simplifica, apare si din dorinta de a ajunge mai repede la rezultat, din nemultumirea timpului de ajungere la rezultat.

Zicem ca am simplificat obtinerea rezultatului sau ajungerea la locul doririi, insa prin aceasta am agreat deja ca eram in nemultumire pentru acea ajungere. Vom ajunge la simplificare, dar, nemultumirea tot va ramine, ajungind in timp sa nu mai dorim sa atingem acel loc sau sa il devaluam pina la anulare.

Uneori calea prea usoara nu mai da valoare locului ajungerii, uneori – daca nu deseori – ajungerea prea usoara, prea simpla la un rezultat, face ca acel rezultat sa nu mai aibe valoarea care ar fi avut-o daca drumul pina acolo ne-ar fi solicitat mai mult.

Calea da valoare locului ajungerii, caci daca ajungem prea usor la locul doririi, putin va valora pentru noi, iar bucuria se va stinge repede sau nu va insemna mai nimic pentru noi, dar daca pentru a ajunge la locul doririi depunem jertfa, atunci acelasi rezultat va avea mult mai mare valoare si pentru noi si pentru cel care primeste darul jertfei tale.

Acum insa sa nu zicem ca sa complicam lucrurile, sa ma chinuiesc, pentru a avea mai mare bucurie la ajungere. Caci nu doar locul ajungerii trebuie sa insemne bucurie, ci




http://dannyela.wordpress.com/2013/05/25/simplificarea-devalueaza-bucuria/


si calea. Calea de e grea, daca o luam cu multimire si nu ne plingem, se va schimba in bucurie. Caci recunosterea greutatilor e data de acceptabilitatea noastra si de anduranta noastra, dar oricit e calea de grea, cind multumim pentru ea, greutatea dispare si ramine liniste in loc, si linistea aduce bucurie. Caci bucurie trebuie sa fie, caci zis este: Bucurati-va pururea!

Distragerea, sau furtul timpului nostru


Audienta cu orice pret. Dorinta de a ti se lua din timpul tau, cu orice care ar putea sa iti smulga un sentiment, oripilare, ingrozire, frica, ginduri necuvioase, invidie, judecati in numele libertatii de a putea spune orice fara a mai avea limita de bun simt sau buna cuviinta. Orice ca sa ne rapeasca viata, timpul nostru, spatial vietii noaste. Toti se lupta sa ne acapareze timpul nostru facindu-si valoare din citi au distras, crezindu-si ca au valoare prin cit timp au furat din viata altora.

Sa avem grija pe cine si ce lasam sa intre in casa noastra, sau in inima noastra. Am primi oare sa vedem in casa noastra imagini cu crime, cu rautati, cu destrabalari, cu devaluare a calitatii si a valorii omului, cu injuraturi, cu dezgoliri, cu ura? Le-am primi? Dar le primim deja, si le vedem si le auzim, chiar de nu le agream, ajungem de le primim. Orice intra in casa noastra e intrat, daca nu ne ferim sa il primim.

Zicem ca trebuie sa le vedem sau sa le auzim, depinde de cum intra in casa noastra, ca sa fim informati, sa ne cunoastem mediul, caci asta inseamna putere si adaptare. Nu e asa, nu trebuie sa le primim, caci chiar de nu le agream si le judecam, ajungem de ni le apropiem, prin faptul ca vedem si primim acele rele.

Le mai primim pentru a ne vedea pe noi cit de drepti suntem sau cit de norocosi suntem, ca nu am trecut prin acele rele, dar nu ne raportam bine, daca e sa ne raportam la ceva pentru a ne vedea valoarea trebuie sa ne raportam la desavirsire. Cum suntem noi, cit suntem noi de drepti in raport cu Desavirsirea.

Primim rele in casa noastra, in sufletul nostru, ne raportam la ele, lasam sa fim distrasi si furati de timpul nostru si de spatiul nostru? Si ajungem sa ne plingem de lipsa de valoare, de lipsa de timp, ajungem sa ne plingem, sa ne nemultumim. Dar plingerea si nemultumirea este a sufletului, a inimii care se lipeste de ce nu e adevarat, se lipeste si primeste sa intre in ea ce nu ii e de folos, care este distrasa de la ce i-ar aduce bucurie si care ar aduce-o la arderea iubirii.




http://dannyela.wordpress.com/2013/05/10/distragerea-sau-furtul-timpului-nostru/


Bucuria multului sau bucuria putinului?

aprilie 27, 2013 - zise d'ale mele

Din prima am alege, de ar fi de ales, multul, caci acesta zicem ca ne va da bucurie.

Mult in material, mult in daruri, mult in binecuvintari, mult, totul, noua.

Bucuria isi manifesta puterea in intensitate, in durata, in posibilitatea de a o imparti pentru a o inmulti. Asa ca zicem, ca multul, va insemna si multa bucurie.

Mult in domeniul material nu aduce intensitatea bucuriei, caci multul iti duce in desuet toate ce te-ar bucura daca ai recunoaste valoarea unului.

Zici ca de ai avea mult ai putea da mult. Asa e. Dar daca dorirea ta e sa ai mult, atunci deja inima ta e lipita de acel mult, e lipita de materie, iar zicerea initiala nu mai e valida, caci de-ti lipesti sufletul de acel ceva – nu-l mai poti da.

Zici ca e bine sa ai multe daruri, multe haruri, caci asa stii, esti constient de binecuvintarea lui Dumnezeu pentru tine, si ca poti da din ele.

Asa e, de ai multe daruri, si multe binecuvintari, poti da din ele, si prin asta se va preaslavi Dumnezeu. Dar atunci cind te vezi atit de daruit, desi multumesti, esti foarte aproape de a fi orbit, si de a uita. Caci multul, iti aduce multe ispite. Si roada ta trebuie sa fie pe masura, dar si alunecarea e mult mai usoara. Te vezi cautat de oameni, te vezi apreciat, si multumesti Domnului, dar uitarea si fuga mintii e aproape, lupta pentru a te mentine smerit e foarte mare. Multul poate rodi mult, caci de ai mult, mult ti se cere, si de ai mult ai si multe ispite si lupta mai mare.

Am ales bucuria multului, zicem ca ne-am bucurat, dar parca mai mult ne-am luptat.

Bucuria putinului?

Nu am alege-o, de ce sa-ti doresti putin daca e sa poti avea mult sau tot?

Putinul material iti da valoarea bucuriei, iti da multumirea de a avea acel ceva, chiar de e putin, valoarea returnata a bucuriei e mai mare decit acelasi obiect care face parte dintr-o multime mare.

Pentru un bogat are valoare o piine? O poate si arunca, caci nu are valoare pentru el. Dar pentru un sarac, o piine ii e viata, e aurul, si nu arunca, nu iroseste, nu risipeste ce nu are.

Putinul ofera bucurie mai mare, caci si aprecierea pentru fiercare din acel putin este mai mare.

Dar cum e cu putinul in daruri si binecuvintari? L-am alege?

Cind e sa te vezi, caci te vezi, si faci aprecieri, oricit ai incerca sa iti pazesti privirea, cind te vezi ca ai mai putine daruri, le folosesti mai cu gija sa nu le risipesti, si sa obtii rod adevarat, si multumesti chiar de e sa ai doar un dar – darul vietii, si te si smeresti,




http://dannyela.wordpress.com/2013/04/27/bucuria-multului-sau-bucuria-putinului/


caci vezi pe altii daruiti si binecuvintati, iar pe tine te vezi in greutati si… stii si ti le stii tu pe ale tale – pe alt altuia nu le stii.

Putinul te smereste, si ii privesti pe ceilalti ca cei daruiti, ca cei ce merita, iar pe tine ca mai mic. Dar te ajuta, caci nu ai cum sa cazi. Iar de te vezi cu slabiciuni, si neputinte, si cu putinul daruit sa ai grija sa multumesti, sa ai grija sa rodesti, sa ai grija sa te smeresti, caci ai mai mult decit cel ce are mult, si acolo, in slabiciunea noastra va fi sa fie puterea lui Dumnezeu.

Dar nu in mult sau in putin sta bucuria, ci cum primim si purtam si ne apropiem darurile ce le avem. De stim sa sunt daruri, stim sa multumim. De stim ca sunt daruri, stim ca trebuie sa aducem rod pentru ele. Bucuria si multumirea stau in sufletul nostru, in cum recunoastem darul si cum Il recunoastem pe Daruitor.

Singuratatea


Singuratatea. Subiect din ce in ce mai tangibil, subiect trait si in doi si in unul.

Singuratatea in sensul ei general, un om singur. Singuratatea se asuma, daca asta e crucea ta, nu ai cum sa fugi de ea, asumati-o, si nu te mai lupta cu ea. Nu iti fie frica de ea, nu iti fie frica sa o traiesti, caci de asta e rinduiala ta, atunci e cineva care sa te aibe in grija, caci de nu te are nimeni in grija aici – te are doar Domnul in grija Lui. Daca nu e asta crucea ta, ci e doar incercare – incercare pina dai raspunsul bun, cu cistigul pentru sufletul tau si viata ta, cu acel cistig necesar fara de care nu poti iesi din ea -, deci daca nu e asta crucea ta, atunci ai rabdare, fii multumitor, si vei ajunge sa primesti ceea ce iti este rinduit.

Acum de e sa o traiesti, de e sa ti-o asumi, singuratatea are si avantaje.

Te ajuta sa iei lucrurile asa cum sunt – lucruri, materie -, de exemplu, se mai intimpla sa se sparga ceva, sa cada ceva pe covor, nu e nimeni care sa iti faca morala, sa iti induca faptul ca conteaza acel lucru mult, si sa te aduca aproape de grija de materie. Cind esti singur, si se mai intimpla un accident domestic, asta e, cureti, indrepti, fara a-ti lipi afectul de materie, de pierderea sau stricarea a ceva material.

Te ajuta sa fii responsabil, mai responsabil de ale tale, iar de mai e sa raspunzi si de alte persoane – carora le esti apartinator -, atunci responsabilitatea pentru viata, pentru bunul mers al vietii, iti e indreptata spre a creste. Nu e nimeni care sa tina minte pentru tine, care sa ia in raspundere anumite aspecte ale vietii sau ale materiei, tu raspunzi de ele. Iti ajuta aceasta masura mai mare a responsabilitatii si in viata profesionala si in viata sociala, in relatiile cu alte persoane, caci esti obisnuit sa ai in grija, sa le rinduiesti, nu sa le lasi ca le rezolva altcineva.

Te invata sa simplifici, sa reduci la simplitate, te invata ca mai putin are valoare mai mare, si din puctul de vedere al administrarii bunurilor si din punctul de vedere al bucuriei care ti-e returnata de acel mai putin. Te invata sa poti sa te debarasezi de surplusul care ingreuiaza, te invata sa poti gasi mai repede miezul unei probleme, si sa privesti catre continut.




http://dannyela.wordpress.com/2013/04/16/singuratatea/


Te invata valoarea. Materia e materie, se poate reduce, se poate simplifica, iar lucrul iti aduce bucurie. Sufletul, inima spiritualitatea – sunt cele care cresterea lor iti aduc implinire si pace si bucurie. Te invata valoarea vietii, si ce anume conteaza cu adevarat, si nu din impuse, nu din auzite, ci din traite.

Te invata sa fii inventiv, sa iti dezvolti inventivitatea. Nu ai cu cine sa te consulti cind apar anumite cazuri, anumite situatii, asa ca solutia ta e sa inventezi solutie. Singuratatea duce la crestetea puterii inventive, a puterii de razbire.

Te invata sa fii atent la detalii, la ce e in jurul tau – ca materie -, sau la cei din jurul tau. Te invata sa percepi lucrurile in finetea lor, in detaliile lor, in delicatetea lor. Te invata sa simti sufletul omului, si sa recunosti si sa raspunzi la o nevoie a cuiva.

Te invata catre Cine sa-ti ridici ochii la nevoie, te invata adevarata rugaciune, te invata sa vorbesti cu Dumnezeu. Caci atunci cind esti in nevoie sau necaz, vrei sa spui, sa vorbesti, sa ceri ajutorul cuiva. Numai ca cel singur nu are cui – nu are om -. Asa ca ramine singura dimensiune, singura varianta, sa vorbesti cu Dumnezeu, sa I le spui, sa Ii ceri ajutorul, sa I le lasi Lui sa le rinduiasca rezolvarea. Singura nadejde, singura rugaciune a ta e catre Dumnezeu, nu catre oameni.

Te invata sa nu irosesti ce nu ai, nu ai pe cineva alaturi sa iti fie cu un cuvint bun cu alinare, atunci cind apare acel cuvint bun il pretuiesti ca este foarte scump, iar cel ce iti da acel cuvint bun vazind ca rodeste in sufletul tau, mai mult se va indatora a-ti fi aproape cu un cuvint bun.

De iti e crucea ta – nu fugi si nu te lupta, de nu e crucea ta – ai rabdare si se vor aseza dupa rinduiala. Atita timp cit o ai, asuma-ti-o si invata de la ea.

De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ce ai uitat ca ai.

martie 30, 2013 - lupta cu gindurile

Cind ai ceva te obisnuiesti cu el, iti intra in normalitate sa il ai. Cind ai ceva de bine, iti e ca normalul, caci binele e normalitatea, iar de e sa fie rau, vrei sa scapi de el, caci raul este anormalul.

Cind e sa ai ceva, si te obisnuiesti, ajungi uneori sa neglijezi acel ceva ce ai. Stii ca e acolo, dar nu te mai ingrijesti de el. Ajungi sa nu mai multumesti pentru ce ai, ca ti se pare normal sa ai. Iar pentru ce nu multumesti si nu mai apreciezi la adevarata valoare, ajunge in ignorare sau uitare, ajunge sa fie devaluat pentru faptul ca este obsnuinta, ajungind a se va degrada, a se va pierde in uitarea ta.

Avem multe minuni in viata, dar nu le vedem, caci le consideram normal sa le avem. Avem minuni, dar nu mai multumim pentru ele, iar ce avem, pentru ca nu le mai regasim adevarata valoare, le irosim.

Cind regasim adevarata valoare a ceva ce am avut?, dupa ce s-a departat de la noi, dupa ce am pierdut acel ceva, sau cind din bine a ajuns acel ceva sa fie rau.

Cine multumeste cu adevarat ca are sanatate?, sau ne e intrata in normalitate ca uitam de ea, si ajungem chiar de ne-o degradam.




http://dannyela.wordpress.com/2013/03/30/de-ai-sa-nu-te-porti-ca-cel-ce-nu-are-ca-sa-nu-pierzi-ce-ai-uitat-ca-ai/

http://dannyela.wordpress.com/2013/03/30/de-ai-sa-nu-te-porti-ca-cel-ce-nu-are-ca-sa-nu-pierzi-ce-ai-uitat-ca-ai/


Cine stie ce valoarea are sanatatea, decit cineva care nu o mai are, care ii intelege valoarea de minune. Oare nu ajungem si noi sa irosim ce avem, pentru faptul ca uitam sa multumim, pentru faptul ca uitam valoarea binelui care il avem, si il pierdem in neglijenta obisnujintei si in uitarea noastra?

Din cind in cind, e pentru binele nostru sa pierdem ce avem deja pierdut din vedere si din multumire, caci de ni se ia, ii regasim valoarea, si cind e sa dobindim din nou, vom stii sa il tinem in aprecierea si multumirea noastra.

De ati pierdut ceva ce va era in obisnuita, in spectrul normalului, ginditi-va de e sa fi multumit, de e sa fi apreciat acel ceva, de e sa-l fi valorat si de e sa fi adus roade cu ce ati avut.

De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ce ai uitat ca ai.

Distragerea – sau irosirea timpului


Telefonul, radioul, televizorul au aparut din nevoia omului de a comunica, de a transmite. Comunicarea e impartasire cu ceilalti a

informatiilor, a vestilor, e cunostintelor, a bucuriei. E nevoia a imparti cu ceilalti din plinul tau, a impartasi valorile tale.

Ce s-a ajuns de la nevoia de a comunica pina acum?

Simplu, e sa mergem cu autobuzul, sa deschidem televizorul si vedem cum s-a deformat nevoia de a comunica. S-a transformat in birfa, in spam, in exagerare, in promovarea non-valorilor, in promovarea

materialului.

Din comunicare, din impartasire a sinelui, s-a ajuns la conversatii goale, la baliverne, la birfa, la zgomot. In cazul in care mergeti cu transportul in comun, se aud de jur imprejur zeci de conversatii, zgomot, cuvinte goale, care pentru cei ce vorbesc poate au sens, pentru restul din autobuz – nu – ci e doar zgomot nesfirsit. Asa ca sa nu ne miram, daca vedem tineri – mai ales – cu urechile astupate, conectati la muzica proprie, incercind sa se rupa de cei din jur, cautind valoarea in izolarea lor, rupindu-se de orice nevoie care ar putea avea cineva din apropierea lor. Altii sunt bucurosi, caci fac




http://dannyela.wordpress.com/2013/03/12/distragerea-sau-irosirea-timpului/


comentarii pe baza a ce aud de la altii vorbindu-se si fac haz si comentarii mai tare decit cei care vorbesc, asa ca zgomotul se auto-intretine. Telefonul nu mai este comunicare, informare, impartasire, ci este baliverna, zgomot nesfirsit, birfa, refulare, irosire.

Televizorul, (sau radioul – dar acesta nu are asa mare impact, caci mesajul e doar sonor si nu si vizual pentru a se maximiza impactul), doar sa-l deschidem si ne lamurim la ce s-a ajuns.

O distragere de la noi insine, caci distractie nu este, ci e distragere.

O promovare a exagerarilor, a non-valorilor, a spamurilor.

Caci reclamele ce sa fie, decit spam. Suntem prea saraci ca sa nu avem spam in viata noastra. Fie afise cit casa, cit blocul, fie minute in sir de spam – minute din timpul nostru. Si spunem ca nu avem timp… cum sa avem cind il risipim si il devaloram noi insine.

Dupa ce vedem la televizor exagerari sau spamuri sau non-valori, ne simtim oare plini? Ne simtim ca ne-am valorat timpul? Nu! Ci ca l-am pierdut, ca am inrosit in non-valoare ceva foarte pretios ce avem, ca ne-am distras de la noi si de la ce conteaza sau ne-ar face plini si ne-am nemultumit.

Mai e televizorul – comunicare? Mai este distractie?

Uneori, dar foarte rareori. Si pentru a prinde acele foarte rareori stam si asteptam si inghitim reclame, exagerari, frinturi bine alese de promovare a materialului si de trezire a nemultumirii si insuficientei in noi.

Si cu ce ne alegem de la irosirea timpului in distrageri – decit cu nemultumire si secatuire,

Ne consumam, ne irosim, ne obosim, ne umplem nu de plin, ci de sec, ne umplem de nemultumire si de un sentiment de pierdere a timpului, ne umplem de nemultumirea materialului, si in loc sa invatam sa multumim, sa impartasim din plinul nostru, ajungem nemultumitori si cu gol in loc de plin.

Orice e exagerare, nu e bine, nu e pe calea dreapta, e deviere. Orice distragere de la ce conteaza e irosire a ce puteai sa fi facut sau sa fi primit sau sa fi impartasit. Irosirea este tinerea de la binele ce ai fi putut a-l face.

Zicem ca nu avem timp, ca zboara, ca nu stim unde se duce, suntem goi inlauntru, caci nu mai pretuim valoarea si ne irosim in non-valori, ne irosim in material si ii dam putere asupra noastra. De ajungem sa zicem ca nu avem timp, atunci sa incercam sa eliminam din ce ne ocupa acest timp, sa nu il mai raspindim in distragere, ci sa il folosim bine, pentru noi si pentru altii. Caci timpul nu se masoara in material, ci timpul se masoara cu inima, cu miscarea inimii, cu bucurarea inimii. Timpul are alta valoarea cind primesti bucurie in inima, cind poti sa oferi bucurie. Nu masura timpul cu orele ci masoara-l in ce ai putut sa dai, sa impartasesti altuia din plinul tau, din ce ai jertfit pentru altul. Timpul atunci este valoarea si nu e irosire. Timpul isi schimba valoarea din material in supra-creat. Caci valoarea lui e data de cum ajungem noi sa il simtim. E irosire sau e bucurie? E distragere sau e miscarea inimii?




Schimbati valoarea timpului din ore materiale in strafulgerari de inima. Atunci orele care alearga si timpul care ni se pare ca nu il avem va avea valoarea lui initiala.

Din timpul nostru material putem sa ajungem sa traim in timpul lui Dumnezeu, unde fiecare clipa poate avea valoarea unei vieti, poate aduce un plin si bucurie si multumire.

Dati multumire pentru toate

martie 9, 2013 - cuvintul zilei Un comentariu [Editează]

Cind e sa dai ceva, primesti in schimb bucurie, dar dupa un timp se stinge. De ce nu ne tine bucuria, sa ne mai hranim cu ea un timp? Caci nu am multumit. Cind am dat, ni s-a parut ca din ale noastre am dat. Daca e sa multumim ca am facut un dar, sau o mica jertfa, trebuie sa multumim noi pentru acest lucru. Sa multumim ca am avut disponibilitatea materiala, sufleteasca pentru a face acel dar, sa multumim, ca ne-a cercetat Domnul si ne-a atins sufletul si ne-a dat dorinta de a darui, si posibilitatea de a o face. Sa multumim Domnului ca ne-a gasit si ne-a ales pe noi, pentru a putea face acea jertfa sau dar, ca din ea sa ne umplem si noi sufletul de bucurie. Dar ca sa tina bucuria, trebuie sa vedem dincolo de gestul nostru, adica sa vedem mila lui Dumnezeu ca a fost cu noi, in concursul de imprejurari care ne-a atins coarda sufletului, in posbilitatea de a realiza acea fapta. Pentru fapta primesti bucurie, si liniste, si pace, dar pentru a se mentine acea bucurie trebuie sa multumesti Domnului ca ai putut face acea fapta.



http://dannyela.wordpress.com/wp-admin/post.php?post=2374&action=edit

http://dannyela.wordpress.com/2013/03/09/dati-multumire-pentru-toate-2/#comments


http://dannyela.wordpress.com/2013/03/09/dati-multumire-pentru-toate-2/


iar cel ce se smereste pe sine se va inalta

februarie 24, 2013 - cuvintul zilei

Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. (Luca18, 10-14)

Pilda spusa lor, pilda spusa noua, dar cine sa aibe urechi de auzit?

Usor e sa judeci si sa faci aprecieri, sa te apreciezi pe tine, ale tale jertfe, caci stii ce ai facut ca sa le poti face, si de ai facut te vezi pe tine maret, iti creste valoarea in ochii tai. E usor sa judeci, si daca cumva te consideri si rivnitor si drept, atunci grija sa ai sa nu fii la un pas de inselare. E usor sa dispretuiesti si sa arunci aprecieri negative asupra altora, ca asa ii vezi tu. Asa ii vede ochiul tau dupa masura cu care ii poti masura tu. Si ce masura sa ai daca nu ii cunosti, daca nu le cunosti nevointa si tainele sufletului, ce masura sa ai sa ii judeci si sa ii vorbesti?

Facusi judecata altora, te vazusi pe tine maret, si drept si altii in micimea lor nu iti ajung nici la vrednicia sa se apropie de tine.

Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir. Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa. (Luca 7, 38-39)

Usor e sa faci judecata, si dupa ce ai degradat pe unii oameni si nu-i consideri demni de masura ta, ajungi sa nu ii mai accepti nici linga tine, nici la masa ta, si de e ca acesti oameni sa stie ca e ceva gresut la ei si sa caute tamaduire, tot ii privesti cu ochi rai. I-ai pierdut din iubirea ta.

Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta. (Marcu 2, 16-17)

Cei pacatosi stateau mai departe sa nu ii intineze pe cei drepti, ci vamesul statea mai incolo, si pacatoasa care intrase si se apropiase de Hristos, trecuse un prag tabu, trebuiau sa stea deoparte. Cei bolnavi trebuiau sa stea deoparte, cei pacatosi erau osinditi si ca si morti, ca nu stiau ce e iertarea. Legea lor era legea contabilitatii.

(…)




http://dannyela.wordpress.com/2013/02/24/iar-cel-ce-se-smereste-pe-sine-se-va-inalta/


Ii vezi pe altii rapitori, nedrepti, adulteri, si vazusi si pe acel vames, ochiul tau rau vedea cele rele, masura cu care i-ai masurat pe altii, e masura ta, nu masura lui Dumnezeu.

Postesti de doua ori si o spui ca si cum i-ai arata lui Dumnezeu, vezi cit sunt de drept, asa e legea, asa fac, sunt bun; si spui ca si cum ai astepta multumire de la Dumnezeu pentru asta, ca are Dumnezeu nevoie de postirea ta? Sau tu ai nevoie, daca intelegi ce e cu ea? Caci de nu-i intelegi trebuinta, atunci postirea ta e de fatada, si plata va fi tot asa.

Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea. (Romani 14,3-4)

Si cel ce mananca pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca pentru Domnul nu mananca, si multumeste lui Dumnezeu. (Romani 14,6)

Asa era legea data lor, lege contabila: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Nu stiau ce era iertarea, ce era iubirea, ce era jertfa.

Si privind, a vazut pe cei bogati, aruncand darurile lor in vistieria templului. Si a vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi bani. Si a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti. Caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata. (Luca 21, 1-4)

Nu conta sa tina dreapta masura contabila care au primit-o ca lege, conta jertfa.

Nu conta ca ai facut si ai bifat totul in catastif, ca ai dat zeciuiala, ca ai postit dupa lege, ci conteaza si binele care nu l-ai facut. Ai putut face bine, ai putut aduce o jertfa, si nu ai facut zicind ca facui dupa lege nu trebuie sa fac mai mult? Atunci binele ce nu l-ai facut se tine ca un minus pentru care trebuie sa raspunzi si mai greu, trebuie sa platesti.

Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. (Matei 25, 34-36)

Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. (Matei 25, 41-43)

Imparatia lui Dumnezeu, cea care e si in launtrul nostru, nu e contabilitate, nu e o complacere in cifre, zicind: facui cifra de jertfa nu mai trebuie sa fac mai mult. Imparatia lui Dumnezeu nu e contabilitate ci e iertare, iubire si jertfa. Iar jertfa va




trebui sa fie cit e sa se poata, si chiar mai mult, caci de e sa fie mult, ce e mai mult decit puterile tale le va plini Dumnezeu pentru ca jertfa si bucuria sa fie deplina.

(…)

Vamesul, un nume dat pentru cei de o moralitate indoilenica, cei pacatosi, ca nu putea sa-i numeasca pe toti, dar l-a ales pe vames ca avea destule uriciuni.

Prins in nimicnicia sa, vadit fiind de cuget, de inima sa, statea mai departe, dar era cu Dumnezeu alaturi, caci Il putea primi, avea sufletul aplecat, avea ochii picurind, si cugetul nu mai putea sa spuna, decit miluieste-ma pe mine pacatosul.

Nu avea de raportat biruinte ale jertfei contabilicesti, nu avea ochi rau pentru altii, caci nu isi ridica ochii de jos. Era el cu cugetul lui, cu inima lui plingind si dorind dupa Dumnezeu. Dar Dumnezeu era cu el, caci sufletul lui putea sa primeasca alinarea si mingiierea.

Cazut de esti, in greutati sau pacate, nu te lasa, ca Domnul nu te lasa, te cauta ca pe oaia pierduta. De esti jos, singura varianta de a-ti ridica ochii e catre Dumnezeu, singura si adevarata varianta. Dar de acolo de jos, de unde esti, vezi-te asa cum esti, si de iti vezi pacatele si de le vadesti, alinare si iertare vei afla, caci Domnul iarta, alina, ridica si mintuieste, oricit de cazut ai fi.

Nu lasa ochiul sa judece exteriorul, pentru a-ti vedea marirea, ci deschide ochiul pentru a vedea interiorul, pe ale tale nu pe ale altota, caci acolo de va fi locul curat si maret, si exteriorul va fi asemenea.

Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. (Matei 6,33)

Ascunderea talantului


„Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat




http://dannyela.wordpress.com/2013/02/10/ascunderea-talantului/


ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. „ (Matei 25,14-30)

Fiecaruia dupa puterea lui i s-a dat. Nu i se da cuiva mai mult decit ar putea, caci ar fi risipa, si darurile nu se risipiesc de cel care le imparte. Nu i se da cuiva mai mult, nici din cele bune, nici din cele grele, nu i se da mai mult decit e puterea lui de a le administra si a le duce. Purtare de grija are daruitorul caci dupa puterea fiecaruia daruieste.

Primim daruri, multe, primim haruri care trebuie sa le folosim, sa le inmultim, caci nu din ale noastre avem, caci ce e din ce avem cu care sa fi venit noi pe lumea asta? Primim daruri, si trebuie sa multumim pentru ele prin a le face lucratoare si a aduce cu ele folos.

Folos inmultit se aduce cind e sa le folosesti pentru cei ce nu le au, rod mare il au daca prin folosirea lor extidem dexteritatea folosirii lor si catre altii.

Avem pe cel ce a primit 5 talanti, pe cel ce a primit 2, si au lucrat si au inmultit, si au adus rezultatul darului lor, si au primit binecuvintare si daruire mai mare.

Avem pe cel care a primit doar 1 talant. Atit era putea lui de a lucra, caci i s-a dat dupa puterea lui. Doar un talant – darul vietii.

Dar oare acesta a apreciat darul, a multumit pentru el? Sau a privit cu ochi rau catre darurile primite de ceilalti si vazindu-se vaduvit a privit cu ochi rau si pe daruitor, pe stapin?

“Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun? ” (Matei 20,15) „Doamne, te-am stiut ca esti om aspru”

Asa a stiut el, caci asa a vazut el. Oare asa ar fi spus si cel care a fost daruit cu mult? Sau asa ar spune cel care se vede pe sine ca nu ar fi daruit, caci nu e in puterea lui de a avea grija de mai mult?

Cei care se vad ca nu au prea multe cirtesc, si vad cu ochi rau pe ceilalti, si se ridica si impotriva lui Dumnezeu, caci zic ei ca nu a fost drept in daruire, si nu le-a dat… dar li s-a dat, li s-a dat atit cit puteau tine in grija, atit cit ar putea aduce folos si a nu se ingreuia mai mult.

Au daruri mari, cei care zic ca nu ar avea, viata e cel mai mare dar. Daruri avem primite, dar nu le folosim, si ajungem de le irosim.

„Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.” (Matei 13,12)




Cel ce a primit un talant, a facut o groapa si l-a ascuns, nu mai considera ca are darul, a zis in mintea lui, ca il pun acolo, si il voi da inapoi asa cum mi l-a dat, ca stiu ca e aspru si rau daruitotul meu.

Oare nu zicem si noi la fel daca e sa vedem ca nu primim precum ceilalti? Zicem si noi ca Ziditorul nostru nu a fost corect cu noi si cirtim, si nu ne mai vedem darurile noastre, ci le ascunem si nu le mai facem lucratoare? Cel ce primise un talant, avea cel mai mare dar – viata -, dar l-a ingropat, asa ca din cel cu dar s-a facut ca cel ce nu are, ca cel ce nu are cu ce sa lucreze. Si nu a avut ce sa aduca daruitorului ca multumire, caci nu a inmultit darul primit.

Nu a dat darul sau la zarafi ca sa-i aduca dobinda daruitorului. S-a lenevit sa lucreze, s-a lenevit sa dea darul jertfelniciei vietii in a-i sluji aproapelui – cu fapta, cu cuvintul bun, s-a lenevit sa isi foloseasca darul, caci putea sa-l transmita altuia pentru a aduce acela folosul darului primit.

Ti se pare ca nu ai, si stai si lincezesti, si stai si cirtesti, dar nu iti folosesti darul vietii pentru a aduce rod, pentru a folosi altuia, pentru a-l ajuta, pentru a-l ridica. Darul vietii, cel mai mare dar, pe care il irosim fara sa aducem multumire pentru el, fara a-l face lucrator pentru a rodi. Cel ce iroseste darurile e ca cel ce nu are, cel ce-si iroseste viata si nu o face roditoare, e ca cel ce nu are, si de la cel ce nu are – desi are, dar nu a multumit pentru ce are, si nu a adus roada – ce are si a ascuns, i se va lua, iar pentru irosire si nemultumire va avea de raspuns, si se va chinui si va suferi.

Irosirea – binele ce am fi putut sa il facem

ianuarie 29, 2013 - lupta cu gindurile

Nu va grabiti sa ajungeti, zicind ca doar locul ajungerii are valoare, ci valoare o are si drumul, calea pina la locul ajungerii. Si cu cit calea e mai grea cu atita are mai mare valoare. Pe cale poti fi cu tine sau poti fi pentru altii. Nu ne trebuie orbire si ignorarea caii, avind focus doar pe ajungere, caci ce e pe cale da valoare ajungerii. De ti se pare drumul cu greutati, considera ca e o jertfa a ta, din puterile tale. De ti se pare drumul greu, vezi nu cumva sa fi uitat sa privesti in jur, poate ai trecut pe linga o mila, pe linga o bucurie si nu ai vazut-o, poate ai trecut pe linga nevoia cuiva si nu ti-ai valorat calea ta plecindu-te sa aduci alinare celui de pe cale.

Calea are valoare mare, caci calea e miscare, e fapta, e jertfa, e dorire, e cresterea puterilor tale sufletesti. Nu fiti nerabdatori pentru locul ajungerii ignorind valoarea drumului pina acolo. Nu micsorati drumul pentru a ajunge la locul doririi, caci pierdem valoarea caii.

Iar irosirea este tinerea de la binele ce am fi putut sa il facem.

Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. (Matei 25, 41-43)




http://dannyela.wordpress.com/2013/01/29/irosirea-binele-ce-am-fi-putut-sa-il-facem/


Stresul

ianuarie 21, 2013 - zise d'ale mele

Tema zilei, sau lupta zilei. E lupta de zi cu zi, cu factori ce devin agresiune pentru noi, si ne testeaza limitele de anduranta, creindu-ne pe linga disconfort, si o epuizare, un consum fizic, psihic, mental, dar mai mult decit toate duce si la scaderea puterilor sufletesti.

Sa-l luam sa-l disecam, caci daca ii vom afla adevarata fata sa ajugem sa il vedem asa cum e, si sa ii acordam ce merita, adica sa nu ii mai dam asa putere asupra noastra.

Mediul, factorii cadrului vietii ne incearca limitele, zica-se ne ispitesc, sau spus altfel ne agreseaza, ne zgirie, ne epuizeaza puterile in lupte inutile, in lupte din care oricum s-ar termina, tot invinsi suntem.

Sa incercam sa ne luptam cu acest atotputernic stres, cu porunca primita: Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat, dati multumire pentru toate.

Puterea de a te bucura, puterea de a primi toate cu bucurie si a ti le apropia, se dilueaza in timp. Copii au puterea de a se bucura, au puterea acceptabilitatii de lucruri si situatii noi, au puterea increderii.

In incercari, ispite, in situatii stresante, purtati-va cu puterea care o au copiii, cu bucuria lor de a primi, de a invata, de a accepta. Cineva care este incrincenat, care e blocat intr-un anumit mediu, sau e blocat pe Nu, nu poate depasi situatia stresanta fara a i se imprima agresiunea pe starea lui.

Cineva care insa primeste factorii stresanti cu bucutia noului, care o au copiii, pot trece peste situatie fara sa ii vateme in vreun fel.

Rugati-va neincetat. Acolo in clipa stresanta, bine e sa vezi adevarata fata a lucrului, iti e de folos spre mintuire sau nu? Poate sa te incerce pentru a te intari, poate sa te incerce pentru a te smeri, poate sa te incerce pentru a te zidi in credinta adevarata. Acolo in mediul stresului nu uita catre ce sa iti indrepti mintea si sufletul si inima – catre Dumnezeu – , si poti iesi de acolo, poti trece de ele ca si cum n-ar fi existat.

Dati multumire pentru toate. Asta e chintesenta: multumeste. Caci capatul rabdarii e multumirea, caci atunci cind multumesti nu mai ai de ce sa rabzi.

De ai primit factorul stresant-agresiv, ca un copil cu bucurie, cu deschidere la nou, de ti-ai lipit sufletul de Dumnezeu – acolo la greul tau, si de ai ajuns sa multumesti pentru toate, atunci fi sigur ca ai biruit acel atot-puteric stres, si nu va mai avea puterea lui daunatoare pentru fiinta ta.




http://dannyela.wordpress.com/2013/01/21/stresul/


Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!


“Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!” (Matei 4,17)

Strigat mare, rasunator peste ape, pe ulite, prin orase, rasunator prin timp, pina la noi, si dupa noi. Strigat si chemare, si unii veneau si se botezau si credeau, altii nu, doar auzeau si treceau. La fel si atunci, la fel si acum. Se aude ca se apropie, se vede ca se apropie Imparatia cerurilor, dar unii cred si se intorc, altii trec si lasa viata sa treaca.

Pocaiti-va, rasuna, dar ce sa fie oare? Sa fie intoarcerea la adevar, caci despre ea se striga, intoarcerea la sine caci despre ea rasuna aerul, intoarcerea la Dumnezeu caci asta e chemarea.

Si cind e sa te intorci la adevar ce sa faci oare? Sa pui credinta in locul necredintei si indoielii, sa pui milostivire in locul unde era egoism si rautate, sa pui fapta buna, gind bun, sa pui iubire, sa pui blindete, sa cauti adevarul, sa-L cauti pe Dumnezeu in tine, in sine-ti si in altii.

Pocaiti-va, intoarceti-va la adevar; caci in greseli, in pacate, in nelegiuiri greutate mare apasa pe suflet, si tulburare mare, si negura se lasa peste vederea sufletului, si intuneric si minciuna. In pacate si greseli, nu exista adevarul, nu exista usurimea sufletului, ci ingreuiarea lui, acolo e dezlipirea de bine, acolo e uitarea noastra, acolo e uitarea de Dumnezeu.

Intoarceti-va, si vedeti ca bun si blind este adevarul.

Intoarce-te fiule ratacit la sinea ta, si vin-o inapoi, ca Tatal tau ce asteapta ca pe cea mai mare dorire.

Nu Dumnezeu ne-a pierdut pe noi, ci noi L-am pierdut prin uitarea noastra, prin orbirea noastra. Auzim si vedem ca se apropie Imparatia cerurilor, dar aminam toate, aminam si mai stam de ne complacem, mergem in virtutea inertiei, inertia unei vieti in care ne-am lipit de materie si am uitat de Dumnezeu.

Cei cu sufletul ingreuiat, cei prinsi in alergarea materiei, sa ne intoarcem la cunostiinta adevarului, sa ne revenin in sine, sa deschidem ochii si sa recunoastem in toate ca Imparatia cerurilor este mai aproape.

„Deci pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre” (Fapte 3,19)




http://dannyela.wordpress.com/2013/01/13/pocaiti-va-ca-s-a-apropiat-imparatia-cerurilor/


sa nu ajungem sa-i zicem raului – bine

decembrie 23, 2012 - lupta cu gindurile

“Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)

Ne lasam sau nu dusi de val, asa cum merge lumea sa mergem si noi?

Sa mergem orbeste, zicind ca e bine la ce zice lumea ca e bine, si acceptind ca e rau la ce zice lumea ca e rau. Ne luam dupa gura lumii, sau ne luam dupa ce ne zice noua gardianul interior, care ne pazeste sa nu facem rau, sau ne mustra daca e sa ni-l apropiem?

Ne apropiem stresul care nu doar ca e atot-prezent in viata, ne apropiem agresiunile si ne facem frati cu ele, sau ne detasam de ele si nu ni le apropiem, neacceptindu-le?

Sa vorbim de reclame. Si ele in sine constituie un spam si o agresiune, caci iti acopera cimpul vizual cu informatii care nu le soliciti, si de care chiar nu poti sa iti feresti privirea, caci ti se impun in cimpul vizual. Informatii de care nu ai nevoie, pe care nu le soliciti, dar care ti se impune sa le vezi. De ce? De ce oare suntem atit de saraci incit sa primim sa ne auto-agresam punind reclame – spamuri, peste tot?

Era o reclama, nu stiu la ce (la ce anume nu e important, ci doar daca transmite ceva o fractiune din ea), care zicea ceva de genul: daca nu raspunzi imediat la email sau la ceva, degeaba raspunzi!

Impunerea acelui degeaba, acelui in zadar la actiunea ta, impunindu-ti un stres neavenit, anume de a sta drepti si a raspunde la orice imediat, e agresiune asupra felului de a gindi, e agresiune asupra rabdarii, asupra increderii, asupra traiului in general. Teoretic si practic nu ai avea cum sa stai drepti si sa raspunzi imediat, si oricind la ceva, decit daca acel ceva este rar si nu se suprapun posibile 2-3-5 inputuri la care sa raspunzi in acelasi timp; daca e rar, nu e motiv de autostres si mai mare valoare are daca lasi si un timp de gindire pentru a da mai mare valoare raspunsului; daca insa esti in situatia ca ai 2-3-5 inputuri la care trebuie sa raspunzi, e teoretic si practic imposibil, asa ca tot vei avea pierderi de neraspuns imediat, si zadar in lucrarea ta. Stresul mentionat nu isi are rostul, zadarul care sa incununeze lucrarea ta – nu isi are rostul.

Unde e rabdarea care trebuie sa o ai, unde e increderea in cel la care apelezi, anume ca atunci cind ii prezinti o situatie si apelezi la acel cineva ai incredere ca iti va raspunde in cel mai bun interes al tau, sau nu iti va raspunde – tot in cel mai bun interes al tau. Unde e cautarea in tine a raspunsului, a ajutorului, unde e incercarea de a rezolva sau a gasi o solutie, sau de a improviza sau de a inventa (in sensul de inventie, nu de minciuna), de a inventa iesirea dintr-o situatie?

Era o reclama, nu stiu la ce si nu e relevant, cu oferirea unui nemaipomenit pachet la nu stiu ce pret, iar in poza reclamei era o familie care prin acea oferta se dezbina, fiecare fiind absorbit in altceva, fie pe internet, fie la telefon, fie la jocuri. Asta da familie moderna! Fara nici o legatura unul cu altul, decit banul, fara nici o apropiere sau actiuni comune, ci doar oferte pentru a dezbina si acel putin timp petrecut impreuna. Niste straini care impart doar locuinta, si banii in comun, dar nu familie.




http://dannyela.wordpress.com/2012/12/23/sa-nu-ajungem-sa-i-zicem-raului-bine/


Unde e timpul petrecut impreuna, nu doar fizic ci si sentimental, moral, afectiv? Unde e legatura iubirii, aprecierea ca iti petreci timpul cu cineva, si nu dorirea de dezbinare si de fuga cu mintea, cu sufletul, de acel cineva?

***

Ce vedem la televizor este apartele, pentru a apare si a fi o stire trebuie sa fie ceva aparte, deosebit (dar nu in sensul bun), sa fie ceva strigator – pentru a face audienta. Normalul nu face audienta, caci e previzibil. Stirile, sau ce anume se prezinta la televizor, pentru a capta privirile oamenilor prezinta cu preponderenta: ne-normalul, ne-firescul, omoruri, jafuri, fapte ne-cuviincioase, fapte extreme. Acestea insa tot aparind si fiind popularizate ajung sa alimenteze ne-firescul, raul din noi, sa fie considerat ne-normalul ca normal, ajung sa promoveze non-valorile ca valori, ducind la degradarea societatii. Zicem noi ca stim care sunt valorile, si stim, caci avem in noi simtul valorilor, dar vazind mereu si mereu promovarea non-valorilor, ajunge de se duce din bariera, din oprelistea care tine non-valorile de-o-parte, si putem cadea mai usor. Multi sunt care se cred in sine cu virturi dar ajung sa cada usor avind mereu in fata agresiunea non-valorilor.

Zicem, vorbind despre ele – non-valori-, ca nu ajugem sa le facem, si le dispretuim si le dam de-o parte, dar la o adica, la o anumita situatie avem in noi si varianta non-valorilor, caci stim ca exista, caci am vazut-o, fiind popularizata si raspindita in media.

Zicem ca avem opreliste in a ne folosi de non-valori, dar stiind, vorbind despre ele, vor ajunge sa ni se apropie.

***

Era o expresie ce zice: ‘Vreau să vorbesc numai despre pumnale, nu să le întrebuințez.” W.Shakespeare

A vorbi, mai intii, insemna a studia, a cerceta despre, sau a te informa pentru a putea vorbi, a explica ceva ce stii, a vorbi inseamna ca ai stiinta sau ca vrei sa culegi stiinta.

Pumnal, il vad eu ca o arma mica de lungime care putea fi usor ascunsa, si cine sa ascunda o arma decit cine nu ar avea voie sa o lase la vedere. Oficialii din armate, cei ce pazeau, purtau armele la vedere, ca aveau voie, si foloseau arme care sa se vada, nu pumnale, ci sabii, sau ceva mai impunator. Valoarea in acea societate, era data de sabie, non-valoarea era data de pumnal.

Pumnale foloseau cei care ascundeau detinerea acelor arme, in scopuri nu prea onorabile, caci cine se ascunde nu merge pe drumul drept si nu are teluri curate. Pumnalele erau mai mult pentru a savirsi nelegiuiri, mai degraba decit de a le folosi in scop de aparare.

A vorbi despre, inseamna a impartasi stiinta, sau a culege stiinta. A afla stiinta de cum sunt ele, de cum anume si de ce s-ar folosi, a dobindi dexteritatea intelectuala de a le folosi, chiar daca nu s-ar vrea a se intrebuinta.

Acel – vreau – e valabil si pentru prima parte, ca vrea sa vorbeasca, dar si pentru a doua parte, ca nu vrea sa le foloseasca.




Acum de la a vrea – din la partea a doua care e faptuire – si la faptuirea in sine, e distanta.

“Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc.” (Romani 7,19)

Impartaseste stiinta, sau culege stiinta, dobindeste dexteritatea intelectuala asupra subiectului, dar isi arata scopul doar intelectual, nu vrea sa ajunga la folosirea stiintei. Nu vrea, dar…. se va ajunge oare…, sau doar asa, pentru a mai smeri din prea marea vrere a omului, se va ajunge oare la: raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savirsesc.

Stiinta o are, subiectul e vorbit si descusut, dar vrerea va fi sa fie smerita, pentru a se arata ca

„Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” (1 Corinteni 10:23)

Sau…, sa cercetam sa cunoastem pentru a ne apara noi de ele. Nu vrem sa le folosim, dar stiind de ele, ne putem apara. De evenimente cu taisuri, de fapte ascunse care ar putea sa ne loveasca, de oameni care ar lasa urme de tais in voata noastra, sa le vedem, sa le cunoastem, caci cunoscind vrajmasul sa ne putem apara sau lupta cu el. Nu cu armele lui, nu folosind acelasi tais, ci sa ne aparam dar cunoscindu-l inainte….

***

Sa vorbim despre non-valori, ca sa le cunostem, sa stim sa ne aparam de ele, sau sa nu vorbim caci aprofundind problema va ajunge sa ni se apropie?

cadrul perfect – loc de imperfectiuni


Incercam sa oferim copiilor un cadru cit mai perfect in care sa creasca, sa invete, sa se dezvolte. Le oferim pe cit posibil toate vrutele, cautind sa-i bucuram, sa le oferim plinul. Cautam sa-i protejam, sa-i ferim de grele.

Dar nu un cadru perfect duce la cresterea copilului, ci ii slebeste puterea razbaterii, ii diminueaza dorirea si puterea de a lupta. Un cadru perfect nu e mediul perfect in care se se desprinda abilitati, dexteritati, si sa li se dezvolte inventivitatea si gasirea de solutii.

Invatarea intr-un cadru perfect nu are acelasi efect, aceeasi putere de imprimare in minte, sau in suflet, sau in trup, fata de invatarea intr-un cadru unde lipseste ceva, fortuit lipseste ceva.

Dorirea de a atinge un tel, de a ajunge la un lucru, e mult mai puternica cind lipseste un element care ar face drumul pina la ea lin si usor.

Dorirea dispare atunci cind mediul contine obiectul doririi, si rivna, lucrarea de a-l ajunge, multumirea de a-l avea nu isi mai au locul.




http://dannyela.wordpress.com/2012/11/28/cadrul-perfect-loc-de-imperfectiuni/


Mai invata copiii cu aceeasi putere de patrundere, cu aceeasi rivna si dorire de a cuprinde acum cind au totul la dispozitie?

Putem face comparatie cu timpurile noastre, cine a trait atunci stie, pe vremea cind se lua lumina, si ajungeam sa ne facem temele la lampa cu gaz, sau la luminare. Nu era mai mare dorirea de a invata, atunci, cind nu era cadrul asa perfect precum il au copiii nostri?

Lipsa unui element ce ar face cadrul perfect, da valoarea mai mare actiunii care vrei sa o intreprinzi, si ajungerea la finalul obiectivului are valoare mai mare, si e pretuit mai mult. Faptul ca doream sa invatam, si ca puteam scrie, sau asimila informatii in acel cadru nu prea perfect, avea importanta mare, si informatia avea valoare mult mai mare.

Informatia care o culegeam avea valoare mai mare, caci intervenea si dorirea de a o asimila, si lupta de a o culege, si cadrul acela nu prea perfect pe care trebuia sa-l cuprinzi, lucrarea mintii era legata si cu lucrarea sufletului – dorirea, si cu lucrarea materiala – depasirea, cucerirea mediului nu prea perfect.

Daca am avea de toate, din plin, am mai avea dorire?

Daca am avea pe toate dupa dorirea nostra, oare nu ne-ar lincezi firea, oare am mai incerca sa razbatem, sa fim inventivi, sa creem solutii, sa acceptam schimbare, oare am mai sti sa multumim?

Daca am avea pe toate asa cum consideram noi, oare am mai sti sa ne rugam, am mai gasi in noi puterea rugaciunii?

Cum e rugaciunea atunci cind avem o dorire, si cum e atunci cind zicem ca avem de toate, si stam si lincezim, ca nu mai stim cum sa ne alimentam o noua dorire la care sa ajungem sau pentru care sa ne inaltam sufletul in rugaciune?

Cum e rugaciunea atunci cind ne lipseste ceva, si cum e atunci cind stam pe un plin si ne lenevim?

Cum striga catre Dumnezeu cel in nevoie, cel caruia ii lipseste ceva, si cum e cel care uita de Dumnezeu cind e imbuibat cu ale lui doriri satisfacute?

Cum e atunci cind ai de toate, dar iti fuge mintea de colo-colo ca nici nu mai prinzi intelesul, caci mintea nu e stimulata si de alti factori, ca dorire, ca lupta de a birui un mediu nu prea prielnic, si cum e atunci cind te caznesti sa citesti si cind fiecare cuvint ti se pare o bucurie ca l-ai aflat si il pretuiesti, si multumesti sa ai putut sa-l afli.

Nu-ti lipsi copilul de dorirea lui, prin faptul ca ii implinesti dorirea imediat, la momentul vrerii, diminuind puterea lui e a invata puterea doririi, de a depride rugaciunea, de a deprinde smerenia.

Nu-ti lipsi copilul de posibilitatea razbaterii, de dorinta de lupta si de a inventa solutii, si de a razbi si cuceri situatii nu prea perfecte, prin oferirea cadrului perfect in care sa creasca.




Nu-ti lipsi copilul de posibilitatea de a-ti ajunge sprijin la batrinete, putind sa duca greul, si depasindu-l, fara sa-i fie frica a se lupta, fara sa se teama ca ar putea cadea si sa se loveasca.

Nu-ti lipsi copilul de indrazneala de a trai, de a se ruga, de a dori, de a razbi.

Cearta pe fiul tau si fa-l sa lucreze, ca sa nu se poticneasca intru rusine. (Sirah 30,13)

Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme. (Pilde 13,24)

Cel care iubeste pe fiul sau il bate, ca mai pe urma sa se bucure de el. (Sirah 30,1)

Sa va iubiti unul pe altul

noiembrie 15, 2012 - cuvintul zilei

Copiii pot fi hraniti si cu iubire. Nu doar de mincare fizica au nevoie, ci cresc si din iubire. Axioma esta valabila si pentru oameni indiferent de virsta. Hrana din iubire ii creste, ii intareste, si chiar ii aduce la sanatate. Iubirea jertfelnica poate face multe, caci putere mare are si pentru cel care o primeste, iar cel care o ofera, acea mare putere care o are si o ofera ii aduce in schimb smerenie, caci de unde are el putere de a oferi asa, de la el nu ar oferi ca unele ar fi peste masura lui, peste putinta lui.

Copiii au nevoie ca de aer, de iubire. Si parintii au nevoia de a oferi iubirea, uneori au insa durerea de a nu putea oferi iubire mare cu care sa isi hraneasca copiii, si atunci incearca sa o compenseze luind lucruri materiale, multe, multe jucarii, lucruri, care sa arate iubirea lor copiilor. Dar nu au nevoie de asa ceva, ii creste iubirea, nu prea plinul de jucarii, de plictisuri, care de fapt le dezvolta sentimente egoiste, si le schimba perceptia asupra vietii, le deturneaza valorile in lumea materialului, si ramin nehraniti, ramin insetati de iubire, ajungind mai apoi sa alerge dupa ea in neliniste continua, insa nestiind ca iubirea e ce cauta, ei vor alerga dupa material.

Iubirea este hrana pentru oricine, si cel ce o primeste infloreste si creste, si cel care o da, vazind puterea ei, se smereste. Nu hraniti cu ura sau rautati, hraniti cu blindete si iubire, caci nu din ale voastre dati ci din ale lui Dumnezeu, si de dati din ale Lui, cu mai mult aveti si masura plina veti avea.




http://dannyela.wordpress.com/2012/11/15/sa-va-iubiti-unul-pe-altul/


nemultumirea timpului


… Era o reclama…., de ce reclame, caci acestea apar cel mai des in fata ochilor, peste tot reclame, peste tot spamuri… era o reclama, irelevant la ce, dar aparea un catel care dadea din codita – cam fals, dar apoi aparea si o pisicuta care statea intr-o rina si se juca cu un motocel in ritmul muzicii, cind o vad zimbesc, dupa pisicuta – schimb canalul ca asta e reactia la reclame, schimb canalul.

Mai era o reclama, irelevant la ce, unde apare o fetita care da din codite, cind o vad zimbesc – dar dupa fetita, schimb canalul.

Mai era o reclama, cu un batrin si fiul lui stind pe banca, si un fluturas tot dadea tircoale, si batrinul tot intreba, ce e acela, si fiul – om in toata firea, raspunde – un fluture, dar batrinul intreba din nou, ce e acela, si fiul raspundea din nou, dar apoi batrinul intreba din nou, iar fiul din ce in ce mai enervat raspundea, si tonul crestea, si enervarea lui crestea. Dar batrinul ii dadu sa citeasca o pagina dintr-un jurnal. Era acelasi fel de poveste, numai ca fiul era copil mic, si isi intreba tatal, ce e acela, si tatal – batrinul de azi, ii tot raspundea cu drag, cu dragoste, ca e un fluture. La reclama asta imi dau lacrimile, si asa imi doresc sa o sun pe mama sa-i transmit macar nitica dragoste cita am primit eu, dar nu am dat in schimb.

Noi, astia din timpurile astea, nu mai avem rabdare, nici cu parintii nostri – ajunsi la etate, si ajunsi poate bolnavi, nici cu copiii, care ne sunt ca o greutate, de care ca sa scapam ii lipim de televizor, sau de calculator.

Nu mai avem rabdare, caci alergam tot timpul, sau timpul ni se pare ca alearga si noi nu tinem pasul cu el, nu mai avem rabdare caci nu mai avem timp.

Dar cum nu avem timp? Cum de putem spune ca nu avem ceva, care oricum nu e al nostru? Timpul nostru nu e al nostru, este primit, este dar, si un dar trebuie folosit bine, caci altfel ti se ia darul. Asa parca era si cu nemultumitul, daca nu multumesti, ti se ia darul.

Cum sa nu avem timp, il avem ca ne este dat in dar, insa cum multumim pentru el conteaza. Multumim pentru fiecare clipa care o avem? Multumim si dam in schimb pentru fiecare clipa ce o avem?

Dar nu, ne aglomeram atit de mult, incit uitam, nici nu mai vedem cum timpul se duce si nu am multumit pentru el. Zicem noi ca optimizind toate procesele din viata noastra, vom avea timp mai mult. Dar de fapt ne aglomeram si ne impartim mintea in atitea, ca uitam.

Uitam de timpul care ne este dat in dar, si uitam sa multumim pentru el.

Si pentru un dar cum sa multumesti, decit sa aduci ceva in schimb pentru el. Sa aducem in schimb un nitel de iubire care sa poti sa il dai cuiva, un nitel de bine, un nitel de cuvint bun si păsare, un nitel de jertfa. Atunci cind dai de la tine ca multumire, sa nu ti se para ca dai prea mult, ca acela nu mai e dar, ci sa ti se para ca dai prea putin, si sa te smereasca faptul ca nu poti da mai mult. Si daca din ce dai, desi




http://dannyela.wordpress.com/2012/10/07/nemultumirea-timpului/


ti se pare ca ai dat putin, de fapt ai dat mult, nu tine tu vreo socoteala, caci ce e in plus e pus bine si acel loc se va umple cu masura plina.

De dai din darul tau, si de dai mult, atunci mai mult vei avea in loc, caci nu din ale tale dai, caci ce ai tu sa fi venit cu ele pe aceasta lume, nu din ale tale dai ci din ale lui Dumnezeu.

Jertfeste timpul tau pentru a da un nitel de păsare, un nitel de iubire, si nu cauta in schimb sa primesti rasplata, caci fapta ta e multumire pentru darul zilelor tale.

Cind dai, da ca multumire pentru ca ai primit tu in dar, cind jerfesti, da cu smerenie caci a fost mila Domnului cu tine, ca sa poti avea pentru a putea da, caci trebuie sa ai si disponibilitate materiala si sufleteasca, si ele te ajute sa faci darul tau.

Primeste totul cu bucurie, si greutatile de sunt, primeste-le cu bucurie, caci greutatea insemna ca te-a cercetat Domnul, si vrea sa te curateasca, dar atunci cind te cerceteaza, atunci sa stii ca nu te lasa, atunci sa stii ca e mai aproape de tine. Caci de cite ori te-a pierdut pe tine Dumnezeu? Niciodata! Noi L-am pierdut pe El!

L-am pierdut in uitarea noastra, in alergarea noastra continua, in nemultumirea noastra. Noi am uitat de Dumnezeu, dar El nu ne-a pierdut niciodata.

***********

Timpul alearga, zboara, si nu-l simtim. Uneori ne venim in fire si ne trezim ca au trecut ani, timp pe care nu l-am cuprins, ne-a scapat. Dar cum de ne-a scapat, cum de nu l-am perceput, de ce nu l-am cuprins cu totul? E timpul nostru, si e limitat, suntem oaspeti intr-un timp al nesfirsitului, e timp liniar si trecator, caci e timpul material.Sa ne rupem de timpul material, in care se masoara clipele, momentele ce alearga fara sa le prinzi, sa ne rupem de clipe, si sa ne afundam in timpul lui Dumnezeu, acolo nu e linearitate, nu e trecere, acolo e vesnicie. Sa ne masuram viata nu in clipe materiale, ci in eternitate, atunci cind ne lasam cuprinsi de timpul lui Dumnezeu.Cind e sa stai sa vorbesti cu Dumnezeu, iti pare timpul oprit, nimic nu trece, ci doar inima masoara strafulgerarile de iubire, si va parea o clipa nesfirsita desi in material trecu poate mai mult.Timpul alearga, ca asa e starea lui materiala, dar tot asa timpul sta atunci cind te cufunzi in timpul lui Dumnezeu.




Daca ai cazut, ridica-te


De ai cazut, ridica-te; dar vezi de nu ai putea cumva sa ridici si pe altii cu tine.

Si caderea ta are un rost, rost pentru tine, sa nu te mai increzi in tine, sa iti arate ca esti pur si simplu un om, care mai faci si greseli sau care poate cadea in patimi. Acolo in caderea ta, ia de uite-te imprejur, si ia vezi nu sunt si altii, si cind e sa te ridici (cind e sa te ajute Domnul sa te ridici), oare nu poti lua si pe altii aflati in cadere la fel ca tine?

Caderea iti e si spre curatia ochiului tau, si cind esti jos doreste-ti ridicarea si cauta mereu cu ochii in sus, la mila lui Dumnezeu.

Drumul in jos, e spre invatatura ta de minte, drumul in sus, e si spre ajutorul altora care s-ar putea ridica si ei.

Si drumul conteaza, cum de ai ajums sa te ridici din patima ta, din caderea ta, din greseala ta, cum ai ajuns din vifornita in loc linistit, cum ai gasit mila lui Dumnezeu pe cale.

Si cauta oriunde ai fi, cauta mila lui Dumnezeu, ca o vei gasi oriunde, si in caderea ta, ca nu te lasa sa te zdrobesti, sa te pierzi de tot, si pe drumul ridicarii tale, si la locul linistit, o vei gasi daca o vei cauta.

nu scurtati calea pentru a scruta viitorul

septembrie 8, 2012 - lupta cu gindurile

Alergaram, cautaram sa-l aflam, de e sa fie, cum sa fie, dar e bine sa-l aflam?

Ne e predestinare sau ne e libera alegere, si fiecare alegere, ne duce catre ne-predestinare. Caci prin ale noastre ne gasim locul, fie in Viata, fie in cazna, noi cu a noastra libertate. Sa alergam pentru a-l afla sau sa mergem cu credinta in Dumnezeu ca va fi cu noi oriunde si oricind?

Cum ar fi sa stii viitorul, intimplarile, sa ti se releve, fie cu dureri fie cu bucurii, cum ar fi, am fi mai linistiti ne-ar fi mai bine sau mai rau?

Cum ar fi daca am sti ca vom avea o bucurie? Pare-se ca ne vom gindi la ea tot timpul, incercind sa facem cit mai perfect cadrul cu intimplarea de bucurie din viitor, si trecind prin minte de multe ori viitoarea bucurie in scenarii cit mai perfecte, vom ajunge de se va dilua bucuria respectiva cind va fi, si daca evenimentul nu va fi precum perfectiunea gindita din timp, nu vom mai ajunge sa ne bucuram, ci poate in loc de bucurie sa avem intristare. Nu vom mai avea supriza bucuriei, nu vom mai avea plinatatea bucuriei, ci diluata se va schimba chiar in intristare de nu va ajunge la perfectiunea din gind.

Cum ar fi daca am sti ca vom avea necazuri si dureri si suferinte. Pare-se ca ne vom gindi la acelea tot timpul, si vom petrece prezentul gindindu-ne la durerea care nu am




http://dannyela.wordpress.com/2012/09/08/nu-scurtati-calea-pentru-a-scruta-viitorul/


http://dannyela.wordpress.com/2012/09/12/daca-ai-cazut-ridica-te-2/


simtit-o inca, ne vom macina interior in negura si in durerea care nu am venit inca, sau poate gindindu-ne ca nu vom putea suporta, sau nu vom putea trece prin acea durere, vom ajunge la gesturi negindite, la gesturi nascute din nebunia durerii viitoare.

Dureri si greutati vor fi, bucurii vor fi, dar nu cautati sa le aflati dinainte pentru a nu dilua viitoarea bucurie, sau a nu va desfigura prezentul de viitoarele necazuri, nu cautati sa scrutati viitorul pentru a-l afla dinainte, nu cereti sa vi se releve acesta, caci folosul este departe.

Pina la acel viitor e si calea, e si drumul care duce acolo. E drumul ce iti creste sufletul, ce ti-l intareste, sau ti-l caleste. E calea ce iti va da puterea bucuriei sau a rabdarii. Calea e la fel de importanta ca si locul ajungerii tale. Bucurati-va de cale, bucurati-va de drum, bucurati-va si de locul ajungerii, nu scrutati spre viitor in privinta posibilelor bune sau nu, nu scurtati calea, caci asta e din prizma omeneasca, si orice ar fi sa fie bun sau nu, oriunde si oricind si mereu, sa stim ca mila lui Dumnezeu ne e insotitoare.

Inima vorbeste cu cuvinte simple


Din inima ies cele ale omului, fie rele, fie bune…

Acuma, una e sa scrii din inima, pentru inima, una e sa scrii din minti inalte, pentru minte, si greu sau deloc sa iti ajunga in inima.Scoli inalte iti dau libertate mintii, iti dau orizonturi mari unde sa mearga mintea, sa alerge, sa culeaga, iti dau posibilitatea sa culegi cuvinte noi, greu de simtit, dar care folosite, iti dau un statut, de invatat, caci numai cei invatati pot folosi acele cuvinte, care putini au auzit de ele, si care nici nu iti fac sa vibreze inima, ci duc mintea intr-un puzzle algoritmic, iar de ajuns la inima – ioc.Unii scriu cu mintea, pentru minte, sa iti dea de lucru la minte, sa te tina treaz…. sau poate sa iti ia din trezvie, sau poate sa iti ocupe mintea sa o indeparteze de inima.A scrie cu mintea pentru minte, cu cuvinte doctorande, care nu iti fac sa vibreze inima, e ca un scris cu litere fade, cu cuvinte care ajung doar in minte.A scrie cu inima, a transmite sentimente din inima, ca e blindete, ca e mila, ca e empatie, ca e iubire – pentru om – nu necesita cuvinte complicate, caci inima scrie cu cuvinte simple, din inima pentru inima. Si cind citesti ceva scris cu inima, de la poarta ochilor ajunge direct la poarta inimii, atit de repede ca nu lasa mintii loc sa indoiasca cuvintele, iar inima va ajunge de ti se va bucura tare, si se va umple de caldura si bucurie, si dulceata.Nu faceti scoli inalte care sa va departeze mintea de inima, ci faceti scoli care sa va invete sa relevati simplitatea cuvintelor care ies direct din inima pentru inima.




http://dannyela.wordpress.com/2012/08/26/inima-vorbeste-cu-cuvinte-simple/


De e sa-l cauti de bun – bun il vei gasi


Daca-l cauti pe om de bun, bun il vei gasi, daca il cauti de rau, rau il vei gasi.

Dar si privirea ta poate fi deformata, daca il privesti orbit de invidie, minie, de lacomia ta, de nemultumirile tale, atunci si binele din acel om il vei vedea deformnat, il vei vedea in rau. Asa ca atunci cind cineva ne pare a fi rau, sa cautam sa vedem daca nu cumva noi am cautat a-i vedea ce e rau, sau daca nu cumva noi l-am vazut deformat din cauza rautatii din noi. Cind e sa apreciem ca cineva e rau, sa ne indoim ca ar fi chiar asa, si poate noi il vedem asa ca asa ne astaptam sa-l vedem sau asa ii deformam noi fiinta lui prin prisma ochiului nostru bolnav.

Sa nu furi de la cel sarman


Grija sa ai sa nu furi de la cel sarman. Si chiar de nu furi in fapt, ai grija sa nu furi.

Si cum sa furi, daca nu furi?

De dai cuiva ce are, furi de la cel sarman. Grija sa ai, ca vei ajunge sa dai cuiva ce are mai multe ca tine, dar isi prezinta starea ca grea, iar tu nu ai loc sa ti-o spui pe a ta, asa ca ajungi sa dai cuiva ce are plin, dar mai vrea.

Grija sa ai, caci lumea are cunostinta de teologie, stie ca nu trebuie sa lasi intinsa mina care-ti cere, si asa s-au nascut cersetorii de profesie, nu de nevoie sau nevointa, ci de comoditate sau lipsa nevointei.

Mai sunt si cersetori elevati in ale stiintei cererii, prezentindu-si situatia ca dramatica, pentru a lua, saracii bogati!, in fapt situatia e invers, de ai sti, te-ai uimi de naivitatea cu care ai crezut si ai dat. Lucrurile insa se vor vadi, caci nimic nu poate sta ascuns, si mincuina cu care ai cazut in plasa naivitatii, lasindu-te pe tine de-o-parte pentru a da celui ce are, se va vadi.

Dar grija sa ai de e sa dai, sa nu saracesti pe cel sarman, sa nu furi de la el, dind celui ce are, in loc de celui ce nu are.

Ti se misca sufletul, ai vrea sa dai ceva cuiva, din bucuria ta, ca multumire, din plinul tau de multumire, sa dai sa fie si altcineva cu multumire precum esti tu. Dar grija sa ai in dorinta ta de a darui, sa nu furi de la cel sarman.

Vrei sa faci cuiva un bine, un dar, cauta pe cel in nevointa, in spitale sunt oameni in mari nevointe, care nu sunt cercetati de rude ca poate nu au.

In camine sunt batrini uitati de ani, sau copii fara sa simta caldura parintilor. Ai cui sa dai, celor in nevointa.

De e, cauta un vecin sarman, si slujeste-i nitel, si iti va fi mare caldura in suflet si nu vei avea nevoie de nici o alta multumire.




http://dannyela.wordpress.com/2012/06/21/sa-nu-furi-de-la-cel-sarman/


http://dannyela.wordpress.com/2012/07/08/de-e-sa-l-cauti-de-bun-bun-il-vei-gasi/


Nu fura tu, cu darul tau. Nu irosi ce ti s-a dat ca socoteala o sa dai, si nimic in schimb nu vei primi, ci darul tau va fi calcat in picioare. Caci cel ce are, iti va batjocori darul, si tu in lipsa vei fi, si tu, si cel sarman pe care l-ai vaduvit de darul tau.

Exagerarile – obsesii bolnavicioase


Nu va faceti frati cu exagerarile, faceti-va frati cu dreapta masura.

Exagerari de tot felul, exagerari care te subjuga, care te sufoca, care iti imbrobodesc mintea intr-atit ca sta ca intr-o inchisoare, exagerari care se transforma in obsesie, in agresiune, pentru tine sau pentru ceilalti. Lasati exagerarile, lasati agresiunile.

Exagerari care devin agresiune din exterior asupra ta, asupra bunului simt, asupra dreptei masuri.

Exagerari ale tale, de ochii lumii, ca ti se dea statutul, sau sa ti-l pastrezi, dar in sine-ti acele exagerari ajung de te scirbesc, dar le continui pentru ca sa-ti pastrezi aparentele. Exagerari ale tale, care devin uitarea bunatatii, blindetii, tolerantei, iubirii, exagerari care devin agresiune pentru cel de linga tine. Orice manifestare care depaseste dreapta masura, care iti intuneca mintea in uitarea blindetii si iubirii, orice exagerare care devine agresiune pentru cel de alaturi, care devine pentru tine obsesie, te departeaza de la calea dreapta si ratacesti in minciuna uitarii tale.

E usor sa aluneci de pe calea dreapta, e usor sa cazi in exagerare, zicind ca e bine ce faci, dar te afunzi in uitarea binelui, in uitarea dreptei masuri, in uitarea iubirii. Si orice interactiune cu cei din jur, facuta cu exagerare, cu uitarea iubirii, devin agresiune. Feriti-va de orice infatisare a raului!

Si se arunca cuvinte in numele exagerarii, se arunca rautati, se arunca uriciuni, caci aceea e roada care poate rodi dintr-un suflet ce a uitat dreapta masura si blindetea si iubirea.

Exagerari ca agresiune a tot ce vrea sa iti intre in minte, in suflet, sa ti se bage sub piele, sa iti rapeasca dramul de liniste si pace.

Feriti-va de exagerari, feriti-va de agresiuni, caci sunt obsesiile materialului care te imbolnavesc, iti rapesc posibilitatea de linistire, de bucurare.

Bine e sa te feresti de e sa le intilnesti, si bine e sa nu le provoci, caci ce depaseste dreapta masura nu e infatisare a binelui.

Insa de e sa le intilnesti, incearca sa nu iti angrenezi fiinta in a se lipi de exagerari sa nu iti lipesti sufletul de ele ca sa nu iti devina obsesie.

Cind e sa te lovesti de agresiuni, lasa-te in voia Domnului, si le vei putea resimti mai usoare. Iar cind e sa treaca, sa te lase, iti vei gasi sufletul imbracat in delicatete, in blindete, vei regasi simtirea blindetii. Cind e sa lupti cu agresiunile exterioare, cu exagerarile, cu obsesiile materialului, chiar de ti se pare dura lupta, asteapta sa treaca, sa izbindesti – cu mila lui Dumnezeu – iar dupa ce trece vijelia, iti vei gasi delicatetea blindetii cum iti imbratiseaza sufletul, ajungind sa ti se para ireala clipa, ti se va parea




http://dannyela.wordpress.com/2012/05/16/exagerarile-obsesii-bolnavicioase/


de parca ai vrea sa umbli incet, in liniste, sa nu deranjezi clipa de pace sa nu tulburi blindetea din jurul tau.

Fereste-te de orice infatisare a raului, caci lipsa dreptei masuri e infatisare a raului, fereste-te, dar daca nu te poti feri, crede milei lui Dumnezeu, ca atunci cind se vor topi vijeliile, blindete si delicatete iti va rasari in suflet si va sterge orice urma a raului.

Lupta cu nemultumirea

aprilie 30, 2012 - lupta cu gindurile

Cine sa nu stie, si sa nu o fi gustat? E amara, e grea, e lacrima si e uitare de toate cite am primit si am fost daruiti.

Cine sa nu o fi purtat clipe si zile, dar mai greu de purtat noaptea, cind bucuria constienta dispare si ramine nemultumirea inconstienta. Suflet nemultumit, suflet prea iubitor de sine, de parerea de sine, de ale lui doriri.

Nemultumirea apare si infloreste cind te privesti doar pe tine, dorirea ta, porunca ta, ce nu apare asa sa fie si in faptuire. Noi suntem in centrul privirii noastre, iar la ceilalti suntem orbi, ne credem noua ca meritam si nu am primit.

Cum sa luptam cu nemultumirea, ca e grea, e greu de dus si pentru cel ce o traieste, si pentru cei din jur?

In primul rind sa ne deschidem ochii, si ochii trupesti ca sa-i vedem pe cei de linga noi, si pe cei ai sufletului, sa ii cuprindem pe cei de linga noi. Sa ne deschidem ochii catre ceilalti, si sa nu mai stam in oglinda sa ne privimd doar pe noi, caci in oglinda toate sunt deformate in invers, si ale noastre nevoi, ce nu sunt nevoi, ci sunt binecuvintari.

Apoi dupa ce ne-am deschis ochii si nu mai vedem noi defortamat nevoile noastre, ci le vedem curat pe ale celor de linga noi, sa ajungem sa dam dupa nevoie, sau mai mult decit dupa nevoia lor.

Atunci cind dai, nu mai esti nemultumit. Nemultumirea dispare cind e sa daruiesti, cind e sa slujesti altuia, si jertfa ta, pe linga ca aduce bucurie, si umilinta – ca ai putut sa o aduci -, duce si la disparitia acelei deformate nemultumiri.

Ca sa nu mai fi nemultumitor, priveste deci la cei din juri, si daruieste cit poti, sau mai mult decit poti, si ia-ti ochii de la vrerea ta, caci vrerea ta de e sa fie cea adevarata e a face voia Domnului.

Si cind e sa jerfesti ceva, timp, disponibilitate, efort, fa jertfa deplina, de e cumva sa ti se para prea greu, nu te da de-o parte, caci ce e mai mult decit poti duce, ti le va duce Dumnezeu, si atunci vei recunoaste in fapt cum mila Domnului a fost cu tine.

Dar daca e sa recunosti in fapt ca mila lui Dumnezeu ti-a ajutat, sa te smeresti, ca slab ai fost si nu puteai duce jertfa sau lupta cu ispita singur, ci slab ai fost si a fost nevoie sa iti fie Domnul ajutor.




http://dannyela.wordpress.com/2012/04/30/lupta-cu-nemultumirea/


Iar daca e cumva sa fie calea grea, si sa nu simti ajutor in faptuirea ta sau in lupta ta cu ispita, zi asa: ca asa imi trebuie sa le duc, sa ma lupt, sa le sufar, caci multe rele grele facui si eu altora.

Usoara e multumirea de dus, e zimbet, e caldura, e blindete, e dar.

Sa cautam sa crestem acest dar, prin a face noi dar altora, si prin jertfa noastra vom primi si noi puterea de a multumi.

nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedescoperit


Cum ar fi, ca fiecare sa isi poarte chipul sufletului pe fata, sa isi vadeasca siesi – in oglinda, si tuturor din cale, chipul sufletului. Cum ar fi ca valoarea omului sa fie data de valoarea chipului sufletului sau, care sa fie vizibil, pe fata, si frumusetea omului sa fie data de frumusetea sufletului sau.

Va fi ceva foarte delicat, caci vazindu-se poate frumosi ca ar avea chipul sufletului frumos, oamenii poate ar ajunge sa se mindreasca sa se inalte pe sine, si ajungind sa isi uriteasca chipul. Dar vazind ce anume le uriteste chipul, va fi sa nu mai faca acelea, si vazindu-si chipul frumos vor fi sa ajunga sa se smereasca caci smerenia e blinderea sufletului iar mindria e incrincenarea lui.

Si chipul sufletului ce-l va purta pe fata nu va avea sa poate fi asuns de pomada, de vopseluri, ci va avea frumusetea sa neumbrita de cele ce ascund.

Va fi ceva foarte delicat, caci de va fi pe cale sa vezi un om cu chip mai intunecat, cu chipul sufletului innegurat revarsindu-se pe fata, nu vei putea sa te dai de-o parte venind, vazind si trecind pe alaturi, caci nepasarea si ne-ajutorarea va fi sa intunece din chipul celui ce trecu fara sa dea de ajutor.

Cei cu fata innegurata, cu sufletul greu, vor fi sa fie ca niste copii bolnaviori ce au nevoie de suportul si ajutorul tuturor, pentru a deveni si ei luminosi la fata, si chipul sufletului lor sa fie frumos.

Cum ar fi sa porti pe fata ta blindetea, bunatatea, iubirea, mila, pacea si sa le dai din plin celor ce au nevoie, caci nu din ale tale vei da, ci din cele ale lui Dumnezeu, caci cele ce le cresti in sineti sunt darurile lui Dumnezeu, si poti da din plin, caci plinul nu e al tau, si din ce dai mai mult, din acelea se imbogateste mai mult sufletul tau. Nu e ca din cele materiale, care din care dai, parea-ti-s-ar ca te-ai saraci din ele, desi de dai din ele, le cresti pe cele ale sufletului prin milostivirea ta, si apoi si aici e o taina, caci din cele materiale de le dai in adevar, ti se vor intoarce spre uimirea ta, mai multe. Din cele ale lui Dumnezeu ce le porti in tine, poti da oricit ca nu e limita, de nu dai, te saracesti si te istovesti si le irosesti si vei plati ca nu le-ai folosit, de dai insa, te imbogatesti si te cresti si mult mai mult primesti.

Cum ar fi ca valoarea omului sa fie data de adevarata lui valoare, de frumusetea si delicatetea sufletului, si cei cu chipul luminos sa ii atraga pe toti cei mai innegurati spre tamaduire, sa fie ca niste calauzitori si ajutatori pentru ei, pentru a le ridica greutatea de pe suflet si a-i ajuta sa-si gaseasca valoarea.




http://dannyela.wordpress.com/2012/04/10/nimic-din-ce-i-ascuns-nu-va-ramane-nedescoperit/


Nu in bogatie sta valoarea omului, caci azi e si miine se duce, o poti avea cit o ai si ti-e rinduit, dar nu o poti lua cu tine. Nu in putere sta valoarea omului, caci azi o ai si miine poti ajunge beteag, sau anii iti iau ce ai avut. Nu in minte si inteligenta sta valoarea omului, caci azi o ai si te increzi, dar miine poate mintea ta va aluneca si din inteligent poti ajunge nevolnic. Nu in frumusetea exterioara sta valoarea omului, caci azi o ai, dar anii de miine ti-o vor zbirci si va ajunge pamint. Nu in cele afisate ale materialului sta valoarea omului, ci in chipul sufletului sau, in cele asunse in interiorul sau, care vor ajunge sa fie la vedere, caci nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedescoperit.

cel singur

martie 15, 2012 - zise d'ale mele

Aveti grija sa nu prigoniti sau sa desconsiderati pe cei pe care ii vedeti ca sunt singuri, fara om care sa le stea alaturi la greutati sau bucurii, fara om care sa le spuna un cuvint bun sau de intarire, fara om la care sa scape in nevoie, fara om pe care sa se poata baza in caz ca singur nu poate. Nu prigoniti pe cel pe care il vedeti ca e singur, zicind: nu are la cine sa ceara ajutor, putem sa-l batjocorim, putem sa-l stoarcem, putem sa-i facem rau caci nu are cum sa se puna cu noi sau sa se intoarca asupra noastra.

Asa e, nu are. Caci cel e singur, fara de nici un ajutor de la oameni, fara om alaturi, nu are forta sa se intoarca sa riposteze la cei ce i-au presarat rele sau grele. Abia de-si duce traiul, si dupa puterile lui sa aline din greutati, sa rezolve probleme, ca nici timp sa-si mai plinga singuratatea nu are. Asa e, cel care e singur, de nu are pe nimeni sa se puna pentru el sa-i tina partea, chiar cind are dreptate, e vazut de ceilalti bun de desconsiderare, ca un cos de revarsare a frustarilor lor, a rautatilor lor.

Aveti grija insa, sa nu il ingreuiati mai mult pe cel care e singur, sa nu il batjocoriti, si sa nu ziceti carecumva, e singur, nici Dumnezeu nu ii e alaturi, si si-a intors fata de la el, lasindu-l fara om.

Caci cel singur nu are decit o singura nadejde de ajutor, de la Dumnezeu, caci om nu are.

Ziceti ca e singur, si ca va cadea, ca nu are sprijin, nu are om, nu are nici un ajutor.

Dar sigur e singur? Sau asa il vedeti voi, singur?

Cel ce nu are nici un om, cel ce e singur, Il are doar pe Dumnezeu, sa Ii spuna greutatile, necazurile, bucuriile, multumirile, sa i le spuna Lui, sa Ii dea greutatile sale si sa astepte mila lui Dumnezeu si sa il scoata din necaz.

Nu are om la cine sa scape in nevoie, nu are om de la care sa primeasca un cuvint bun sau o bucurie, si mai mult cei ce-l stiu ca e singur, mai mult il obidesc.

Aveti grija si nu ingreuiati mai mult si nu desconsiderati pe cel pe care il stiti ca e singur, caci are ajutor, are scapare, are alinare, are cine sa-l asculte, are cine sa-i ia greutatile si sa i le poarte, isi are toata increderea, credinta, nadejdea, scaparea, la Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2012/03/15/cel-singur/


**

Iar daca e ca prin rugaciunile voastre sa va rugati pentru voi insiva pentru intarirea in credinta, si pentru altele lumesti; si daca va aflati ca sunteti singur, fara de om, atunci nu cirtiti, ca mai bine sa fi singur, si sa te intaresti in credinta, si sa Il ai pe Dumnezeu singur ajutor, si singura nadejde, decit sa ai alaturi oameni in care sa iti pui increderea ta.

Multumeste ca esti singur, si ca Il ai pe Dumnezeu mult mai aproape de tine, caci tu Il tii in mintea ta, in rugaciunea ta mult mai aproape.

Caci de cel ce e sa te ajute, trebuie sa te rogi, sa te rogi de om, si ii spui ale tale necazuri, si i te plingi lui, asteptind sa te usureze, sa te bucure. Asa ca daca nu ai om, si nu iti pui increderea in om, cui sa le spui, la cine sa scapi, la cine sa te rogi de ajutor, daca nu doar la Dumnezeu. Singur esti, dar Dumnezeu iti e mai aproape, caci tu Il tii aproape. Sa nu te plingi ca esti singur, daca prin asta ajungi sa te intaresti in credinta si ajungi sa Il ai pe Dumnezeu pavaza si sprijin si ajutor si singura cetate de scapare a ta, sa Il ai mai aproape mereu.




dati multumire pentru toate


Cind e sa te asterni sa adormi, multumeste lui Dumnezeu pentru grija care a avut-o de te-a purtat ziua aceea si ai ajuns sa te asterni la somn. Si zi si tu asa, atunci cind e sa te ridici sa vorbesti cu Dumnezeu: Doamne, Iti multumesc pentru cele ce mi-ai dat, pentru cei ce m-au ajutat, pentru cei ce m-au intarit chiar de m-au intimpinat cu cele potrivnice, Iti multumesc ca am ajuns la ceasul asta si ca pot sa vin la Tine sa Iti multumesc.

Cind e sa te scoli, multumeste lui Dumnezeu, ca ti-a rinduit o noua zi, si chiar de ti se va parea grea si iesirea noptii departe in ceasurile acelei zile, multumeste Domnului, si increde-te Lui, incredinteaza-I Lui cele ale tale, greutati sau ginduri sau doriri, incredinteaza-le Lui si increde-te Lui.

Cind e sa pleci spre treburile tale, multumeste Domnului ca te poarta, si increde-te Lui, ca alta incredintare nu ai, nu iti garanteaza nimeni ca ajungi la telul tau, nu iti garanteaza nimeni intoarcerea biruitoare sau chiar intoarcerea. Ce ai, e gindul tau bun si increderea ta in Dumnezeu, si incredintarea ta cu toate ale tale, Lui, pentru a le purta si rindui dupa voia Sa si dupa mila Sa si dupa iubirea Sa.

Cind e sa pleci sa infaptuiesti ceva, ce poti face e sa-ti pui in minte gindul bun, dar si lasarea voii tale in voia lui Dumnezeu, si incredintarea ta, Lui. De e sa ajungi sa faptuiesti dupa voia ta, multumeste lui Dumnezeu ca a fost mila Lui cu tine si te-a purtat sa infaptuiesti acea dorire a ta. De e sa nu ajungi sa faptuiesti dupa voia ta, multumeste lui Dumnezeu, ca a fost mila Lui cu tine ca sa nu ajungi la acea faptuire a doririi tale, si increde-te Lui si voii Lui.

Caci nimeni altcineva nu iti poate purta de grija tie si tuturora decit numai Dumnezeu.

Ce stim noi, fiinte limitate cu mintea si cu timpul, ce stim noi ca sa consideram sa se faca dupa voia noastra, ce stim noi din cele ale clipei ce va sa vina, pentru ca sa fie rinduite cu bine si cu grija pentru noi si pentru ceilalti?

Puneti-va gindul bun pentru faptuire, dar lasati-va in voia si grija si rinduiala si mila si iubirea lui Dumnezeu, si plecati-va cu multumire si cu credinta voii Lui.




http://dannyela.wordpress.com/2012/02/04/dati-multumire-pentru-toate/


Binele ce nu ne-am ostenit sa il facem

februarie 1, 2012 - zise d'ale mele

Raspuns in fata Domnului va fi sa dam nu doar pentru cele rele ce le-am facut si nu le-am vadit pentru a primi iertare si nu ne-am indreptat din ele, ci si pentru binele ce nu ne-am ostenit sa il facem.

E binele care il facem usor, din prea-plinul nostru, din buna-voire, din iubire si e binele care il putem face in osteneala noastra.

Cum e cu femeia sarmana care a lasat in vistieria templului, doar 2 banuti, ca atit avea femeia sarmana si vaduva, e binele facut din jertfa, din osteneala, si cum e binele, jertfa facuta din prea-plin, cei ce lasau o micuta parte in vistieria templului, chiar de era o valoare mare, era pentru ei un mic din prea-plinul lor.

Binele facut din osteneala. Cum ar fi sa te dai pe tine de-o parte si sa faci ceva pentru altcineva, chiar de esti obosit, chiar de esti la limita puterilor, tot mai poti face ceva bine, caci limita pentru a face bine nu exista. Ce nu mai poti de la tine, din puterile tale, va plini Dumnezeu.

Cum e sa mai tragi de la tine, si chiar de esti ostenit de la servici, sa mai mergi sa aduci o bucurie mica la spital, si chiar de pleci ingreuiat la lacrimi de necazul vazut, e un bine facut de tine, cu osteneala, si cu durere.

Cum ar fi sa faci bine cuiva care te-a ranit, si sa continui sa-l ajuti chiar de ai primit ocari si calcari in picioare, si pentru a continua sa faci binele tau, te osteneti, caci trebuie sa treci pe linga necazul si rana ce o ai in suflet, si peste indirjirea si incrincenarea celui ce ti-a sadit rau, caci se asteapta de la tine sa-i rasplatesti la fel, si greu va primi binele de la tine.

Cum e sa faci o jertfa de la tine, sa renunti la o patima, la fumat, la bautura, la lucruri scumpe, dar sa renunti voit, si voit sa aloci ce nu ai raspindit tu, catre cei in nevoie. E binele facut din osteneala.

Cum e sa nu treci pe linga cineva in nevoie – a venit, a vazut si a trecut pe alaturi – fara sa te opresti sa il ajuti, sa il asculti, sa ii dai un cuvint bun, si de poti mai mult, nu te opri la putin.

Cum e sa ajuti pe cineva care e necajit cu sufletul si tulburat si prins in cele rele, dar vazind osteneala ta de a face bine, jertfa ta cu durere, chinul tau pentru a face bine, sa ii ajuti sa iasa din lanturile potrivnicului ce il tineau.

Binele se poate face oricum, si e primit oricum, si cei ce au lasat putin din multul lor in vistieria templului, dar mai ales cei ce lasa mult din putinul lor.




http://dannyela.wordpress.com/2012/02/01/binele-ce-nu-ne-am-ostenit-sa-il-facem/


Bucurati-va pururea


Ce bine e cind e sa se faca dupa voia noastra, ne bucuram, ca gindul nostru bun a ajuns sa fie implinit.

Dar cum e atunci cind nu mai are de-a face cu voia noastra deloc. Atunci ar trebui sa ne bucuram mai tare, caci daca nu e dupa voia noastra, atunci lasam toate in voia lui Dumnezeu.

Atunci sa ne bucuram, chiar daca intimplarile, evenimentele sau starea de fapt nu e dupa voia noastra, nu e dupa dorirea noastra, si poate o consideram grea, dura, si nu gasim poate iesire din acea stare, chiar de ni se pare ca o situatie care sa ne ingrijoreze, la care nu avem rezolvare, la care nu anticipam cum va evolua; insa atunci sa ne bucuram mai tare, caci atunci nu mai e grija noastra ci toate sunt in grija lui Dumnezeu si se vor implini dupa voia Lui.

Bucurati-va cind e sa aveti greutati, bucurati-va in necazuri, bucurati-va cind e sa nu se faca voia si dorirea voastra, bucurati-va caci atunci va fi sa fiti fara grija, atunci e doar grija si voia lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2012/01/15/bucurati-va-pururea/


Feriti-va de orice infatisare a raului


Raul are limitarea lui, nu poate fi nesfirsit. Cel ce face ceva rau are limitarea lui, caci raul ce il face il macina in interior, ii tulbura linistea, sufletul, somnul. Omul ce face rau e desfigurat, se transforma frumusetea lui in oboseala, in tremur, in ascundere. Caci raul se face la intunecime, si e din intunecimea mintii. Raul are limitare in faptuire si in dainuire, caci omul ce-l faptuieste atit se va macina si se va consuma, ca va ajunge el sa nu mai poata sa duca acea rautate. Limita e si din simburele de bine si bunatate care se afla in orice suflet, oricit de inegurat ar fi.

Dar cel ce e sa-l primeasca sa nu raspunda la rau cu rau, ci poate sa se dea de-o parte, si sa astepte sa se vadeasca. Daca vede ca la prima incercare cel ce face rau nu se indreapta, ci continua, si nu accepta sa revina la bunatate, atunci cel ce e sa primeasca fapta rea, poate sa se dea mai incolo, caci spus e “Feriti-va de orice infatisare a raului”.

Sa aibe rabdare, si sa astepte, caci cel rau va fi macinat de fapta-i, si chiar de se va ascunde, va iesi de se va vadi, caci nimic din ce e facut in ascuns nu va sta ascuns ci va iesi la lumina.

Feriti-va de orice infatisare a raului. Infatisare si din cele primite de la cel aproape de tine, din dreapta ta, din dreptatea ta, simtindu-te nedreptatit, si voind sa vadesti nedreptatea ca sa te indreptatesti. Dar nu, ai rabdare, caci raul e limitat si se va vadi, si dreptatea ta e in fata lui Dumnezeu, si va fi si in fata oamenilor, daca e voia lui Dumnezeu.

Si din cele din fata ta, din cele viitoare, tulburarea ipoteticului rau din viitor – adica nu ginditi rau, nu stati sa scrutati raul din viitor, ci lasati-le in voia lui Dumnezeu, ca altcineva care sa aibe mai mare grija de toate nu exista, decit Dumnezeu.

Feriti-va de orice infatisare a raului si din cele din spatele tau, raul care il tii minte din fapte trecute si grele si tulburi din relele primite. Feriti-va sa tineti minte raul, caci e o infatisare a raului. De ai trecut de ceva greu sau rau, uita-l repede, lasa-l acolo unde e, in spatele tau, si lasa-i lui Dumnezeu puterea de a indrepta si de a pune El pe fagasul bun toate, si pentru tine si pentru cel ce-ti facu raul.

Si din cele din stinga ta, din greselile tale, iarta-te si pe tine, si cereti iertare, caieste-te, smereste-te ca ai cazut in cele ale potrivnicului, indreapta ce facusi si nu mai face, si fereste-te de cele din stinga ta, de raul ce l-ai face, sau l-ai plati ca raspuns la nedreptatile ce le-ai suferit.

Feriti-va de orice infatisare a raului, caci infatisarea raului nu e din infatisarea lui Dumnezeu, nu e voia Lui acolo, acolo e incrincenare, e durere, e tremur sufletesc, e macinare, e tulburare, e uriciune si negura.




http://dannyela.wordpress.com/2011/12/31/feriti-va-de-orice-infatisare-a-raului/


Raspuns:

sa te feresti de cele rele, de infatisarea raului, caci unde e infatisarea raului nu locuieste harul lui Dumnezeu

de relele primite, le primesti caci n-ai ce face, numai sa nu dai raspuns rau, de poti intoarce la rau – bine, bine. – caci spus este “Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau”de nu, incearca sa-l indrepti, sa-i arati raul ce-l primisi, de e sa raspunda bine la vadirea ta, bine.de nu, atunci stai, si ai rabdare, asteapta, caci cel ce facu raul, ori se va vadi pe sine, caci macinarea dinlauntru nu-o va mai rabda, ori, tot se va vadi

caci spus este:“De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames.”

dar daca rau va sa fie, nu te apropia daca nu vrei sa te desparti de cele ale lui Dumnezeu, caci de te apropi, te intinezi, auzind lucruri rele, vazind lucruri rele, iti ramin, ti se lipesc si te intinezi din ele, si te vor tulbura,

de te poti lupta, si te crezi ca poti birui acel rau, cu cele bune ale tale, cu cuvintele tale, cu blindetea ta, cu iubirea ta, atunci lupta cu cel stapinit de rau pentru a ieside nu te poti lupta cu el,atunci nu te lipi de acel rau

mai greu cu infatisarea raului ce o vezi in tine, de rautatile tale, de ne-blindetle tale, de ne-iubirea ta, de uriciunea ta, mai greu cu ea, caci aici e lupta ta si a te feri nu-i loc, decit a o birui

esti liber cind faci voia lui Dumnezeu


Dupa ani de incercare a limitelor in societatea comunista, cind frica umbla pe strazi, frica de la oameni, ajunseram de ne scuturarem de aceasta si vruram libertate, democratie, dar mai mult libertate, eliberarea de catusele in care statuseram in comunism.

Si am avut acea libertate, libertate de a vorbi orice, indiferent ca ranim pe altcineva, libertate de a face orice, indiferent daca prin acestea smintim pe altcineva sau il facem de se simte ultimul om din cauza arogantei noastre.

Libertatea a ajuns mai mult ca libertinaj.

S-a ajuns la eliberarea si de bunul-simt, de dreapta-masura, de pasare fata de aproapele, de empatie cu acesta, nu ca ar fi fost si inainte. S-a ajuns la un libertinaj




http://dannyela.wordpress.com/2011/12/21/esti-liber-cind-faci-voia-lui-dumnezeu/


feroce, la o calcare in picioare a bunului simt, la o uitare a bunatatii, a blindetii, a iubirii de semeni.

Democratia s-a inteles ca libertinaj. Libertatea de a omori copiii in pintece, sau inainte. Libertatea de a promova goliciunile, caci asa e in occident. Libertatea de a arata ca valoare destrabalarea si proasta-vorbire, si teribilismele. Libertatea de a face rau. Democratia s-a inteles ca eliberare de orice constringere ce fusese. Iar oamenii au pierdut masura.

Dar oricita libertate ti-ai aroga, ajungind la limita vietii vezi ca libertatea ta a fost nimic, ca zbaterea ta a fost nimic, ajungi cu sufletul farimitat, golit dar si ingreuiat de rautati, de uriciuni.

Sa fie libertate deplina in a face bine, in a oferi bucurie sau sprijin, in a avea bun-simt, si buna cuviinta, si a-ti pasa de cel de linga tine, de delicatetea sufletului aceluia, sa fie libertate in bunatate, caci libertatea in acestea e nelimitata.

Caci atunci esti liber si nelimitat in lucrare si ai vointa libera, cind faci voia lui Dumnezeu.



http://dannyela.files.wordpress.com/2011/12/img_0558-11.jpg


Invatati lumea despre cele ce ii lipseste


Invatati lumea despre blindete, despre delicatete, despre bunavointa in relatiile cu semenii, vazind nepasarea si asprimea cu care lumea interactioneaza, dati invatatura despre blindete si delicatete.

Vazind ce ii lipseste lumii, in ce anume schioapata, inseamna ca lumea are nevoie de invatatura din celelalte.

Invatati lumea despre a-ti pasa de celalalt, de vecin, de omul de pe strada, de omul cu care te intilnesti prin bunatatea lui Dumnezeu, de omul pe care ai putea sa-l influentezi cu actiunile sau vorbele tale, si faceti asa pentru a-l ajuta cu blidete si cu delicatete, ca sa nu-l ranesti, sa nu-l ispitesti, sa nu-l incerci, daca vezi ca deja e incercat.

Invatati lumea de bucuria de a putea darui, un dar, un ajutor, un cuvint, un sentiment ca simpatizezi cu durerea prin care trece altul, invatati lumea a darui.

Invatati lumea despre bunatate, despre un cuvint bun, despre blindete, despre mila, despre a-ti pasa, invatati lumea de cele ce ii lipseste, de cele opuse celor care predomina si conduc lumea in aste timpuri.

Invatati lumea sa multumeasca, sa fie multumita, sa se bucure, nu sa alerge in acumulare, in competitia pentru a stringe si pentru a se autoingreuia, in a calca in picioare pe oricine care ar sta in calea acumularii materiale. Lipseste lumii multumirea, caci ceea ce se promoveaza este nemultumire de tot ce ai, ca sa tot iei altele, sa se consume, sa se cumpere, sa se acumuleze, fara a fi nevoie, fara a-ti folosi, fara a-ti putea da posibilitatea de a te bucura, caci ti se va inocula un nou sentiment fals de necesar.

Invatati lumea despre bucurie, despre multumire, despre iubire, despre ce conteaza, despre valori, nu despre non-valori.

„Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”




http://dannyela.wordpress.com/2011/11/22/invatati-lumea-despre-ce-ii-lipseste/


Perfectionismul – boala oarba

octombrie 15, 2011 - zise d'ale mele

Perfectionismul – e boala oarba, caci nu te lasa sa vezi ca esti bolnav

Perfectiunea care se cauta, fie ca este implinita (lucrata), fie ca este asteptata a fi primita, e ca o boala, care duce in timp la duritati, la ne-acceptare, la lipsa milei, a compasiunii, a iubirii, duce la rautati, la o lume ireala, la o lume din care lipseste insa bucurarea.

Perfectionisitii au o boala ce ii orbeste. Se cred perfecti, isi cred lor, ca isi pot face viata perfecta si au aspiratii irealiste traind in lumea povestii lor.Ei nu stiu cum sa reactioneze in situatii grele, cind e sa li se intimple ceva dur, pe ei ii loveste si nu stiu sa trateze acea situatie. Imaginea care o au despre sine, despre viitorul lor, despre lumea ca de povesti care o asteapta, ii afunda in ireal, ii rup de realitate.Evenimente dure, ca moartea unui prieten sau a unei rude, o boala neprevazuta, ii scoate din povestea lor perfecta, din perfectionismul care si l-au facut religie, si ii loveste de ii prabuseste.Nu sunt obisnuiti sa se loveasca de greutati, sa le duca, sa gaseasca iesirea din ele, ramin in lumea lor imaginara, perfecta, perfectionista, iar greutatile ii doboara.Perfectionismul e boala a orbirii si transformarii puterilor de razbire in neputinciune.

Lumea nu e roz, oricit ti-ai crea tu imaginea despre ea ca perfecta, oricit ai incerca sa faci totul perfect, sa duci munca ta la perfectiune, si sa ai asteptarile tale de poveste, lumea nu e roz, intimplarile nu sunt roz. Perfectionistii sunt ca niste masinute-robotei care nu au scoala vietii.

Nu stiu sa priveasca la greutatile celorlalti, si sa ii ajute, nu stiu sa se bucure, nu stiu sa multumeasca.Nu stiu sa se smereasca, nu stiu sa accepte si imperfectiuni, considerindu-i pe cei nu atit de perfecti ca ei, niste rebuturi, niste exemplare nereusite.Se vor afunda cu timpul in aceasta boala a lor, iar cind vor ajunge sa intimpine in cale lovituri ale vietii, faptul ca li se va arata limitele vietii, nimicnicia vietii, ii va disloca din fantezia bolii lor.

Vor ajunge, atunci cind vor realiza care e valoarea vietii, sa isi dea seama ca au alergat dupa himere, atunci cind telul lor era perfectiunea.Bine e ca aceste persoane sa le evitati, sa evitati contactul cu ele, caci au duritate, au rautate, au ochi dur, vad numai nerealizari, nu stiu sa vada binele din altii, nu stiu sa arate mila, compasiune si dragoste. Bine e sa le evitam, pina e sa-si vina in fire.Perfectionistii vor fi mereu ne-multumiti, sau foarte greu de multumit, vor fi greu de suportat pentru ceilalti.Bine e sa caute sa invete smerenia, din aceasta vor putea gusta bucuria, bucuria din lucruri mici, vor putea gasi valoarea milei, a compasiunii, a iubirii de ceilalti, vor gasi valoarea vietii.

Perfectiunea care o cauta ei, si careia isi inchina alergatura vietii lor, ii impiedica sa Il cunoasca pe Dumnezeu din ei, din ceilalti, vor ajunge la culmea perfectiunii cautate, dar de acolo mai mult nu mai vad a cauta si a gasi, acolo e depresiunea in care se va




http://dannyela.wordpress.com/2011/10/15/perfectionismul-boala-oarba/


scufunda lumea lor. Nu au cunoscut Adevarul, Calea, Viata, nu au cunoscut ca poate exista si nelimitare in viata, si desavirsire nelimitata.

De cauta perfectiunea, vor ajunge de se vor limita, si culmea lor va fi depresia lor.

De vor ajunge sa Il cunoasca pe Dumnezeu, sa caute desavirsirea, vor putea ajunge la nelimitare, caci spusu-ni-s-a

„Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Matei5,48)

Desavirsirea intru si spre Slava lui Dumnezeu, este care care nu are limita, care nu are culme, care nu te arunca in depresiunea ajungerii la acea culme, nu are limita, tot timpul se poate face ceva pentru a incerca sa ajungi sa fii ucenic urmator si implinitor al Cuvintului lui Dumnezeu.

“puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (2 Corinteni 12,9)


Cei ce au, sa nu uite sa multumeasca Domnului, caci ce au nu e din a lor putere, ci din rinduiala lui Dumnezeu, si bunavoirea Lui asupra lor, sa nu uite sa priveasca si la cei in nevoie, caci ajutind pe unul mic, smerit si amarit, dau si multumire Domnului.

Cel ce nu are, sa nu uite sa multumeasca pentru ce are – caci tot are ceva, de s-a trezit dimineata, sa multumeasca ca i s-a dat o noua zi pentru a vedea lumina, pentru a auzi viata; de vede sau respira sa multumeasca Domnului caci sunt oameni care ar da orice sa poate vedea sau respira singuri; de poate merge, sa multumeasca Domnului caci sunt oameni care ar da orice sa poata merge; de isi poate misca miinile sa multumeasca Domnului, caci sunt multi oameni care ar da orice sa isi poata misca macar o mina; de are vreo durere sa multumeasca Domnului, caci are simtire si poate simti, caci de simte durerea simte si alinarea; de are pe cineva sa-i zica un cuvint bun sau sa-l asculte, sa multumeasca Domnului, caci sunt oameni care ar da orice sa fie cineva sa le zica un cuvint bun sau sa aibe mila de ei, sa le pese vreun pic de ei.

Cei ce au, pot uita uneori sa multumeasca, si prea plinul sa ii orbeasca, si se cred ei, se vad ca devin puternici, norocosi, nebiruiti, vesnici, ca ei sunt, si uita sa multumeasca, si uita ca exista si necazuri, si uita ca exista si durere; devin din plinul lor un plin de orbire si fara buna-simtire.

Cei in durere, in neputinta pot uita si ei sa multumeasca, caci mare taina e sa ajungi sa multumesti in durere si in neputinta, dar sunt mai aproape de Dumnezeu, caci in neputinta isi vad micimea vietii si a puterii lor, si realizeaza puterea lui Dumnezeu, se leaga de rugaciune, de ajutorul de dincolo de putinta oamenilor, Il simt pe Dumnezeu, si I se roaga Lui. Nicicind nu e mai puternic strigatul in rugaciune decit in suferinta, nicicind nu Il simti mai aproape pe Dumnezeu decit in neputinta, cind nu este nimeni sa te ajute.

Neputinta, slabiciunea te invata sa-L simti pe Dumnezeu aproape tie, sa I te inchini Lui, sa pui nadejdea toata in El, te invata care e valoarea vietii, te invata sa multumesti pentru orice, oricit de mic, te invata sa poti sa te bucuri si de un cuvint, si de o raza, si




http://dannyela.wordpress.com/2011/09/27/%E2%80%9Cputerea-mea-se-desavarseste-in-slabiciune%E2%80%9D-2-corinteni-129/

http://dannyela.wordpress.com/2011/09/27/%E2%80%9Cputerea-mea-se-desavarseste-in-slabiciune%E2%80%9D-2-corinteni-129/


de un fir de iarba. In a-L simti pe Dumnezeu, a I te ruga cu adevarat, mai de folos iti e suferinta si durerea, caci puterea lui Dumnezeu la neputinta omului se arata.

Nu dupa cum meritam ci dupa nevoia noastra da-ne noua


Trecem prin viata, trecem pe linga oameni, trecem prin intimplari care ne cresc sufleteste sau ne slabesc si subrezesc sufleteste.

Ne credem merituosi sa primim ceva in schimb ca facuram ceva bun, si uneori nu primim, uneori primim uitare sau potrivnice si noi ne credeam ca am primi recunostinta si ne slabim din asteptarea multumirii la meritele noastre.

Dar nu dupa merite sa primim, ci dupa nevoie.

Caci cine poate spune, in fata lui Dumnezeu ca e merituos, pentru ca a facut doar cele bune, cind de fapt de facu numai cele bune facu dupa porunca, si implinirea dupa porunca nu inseamna recunostinta.

Cine poate spune ca e merituos si sa primeasca dupa cum merita, caci de e sa se caute bine in sufletul lui, el pe sine insusi, nu va gasi oare pe cele bune nefacute, pentru care va raspunde ca nu s-a ostenit sa le faca si pentru care va avea de dat raspuns.

Ce merit sa avem daca doar implinim porunca ce ni s-a dat? Iubiti-va unul pe altul, dati multumire pentru toate, iubit-L pe Dumnezeu cu toata fiinta, cu cugetul, cu sufletul, cu inima, cu faptele.

Sa asteptam dupa merit? Dar cine oare se poate spune ca merituos si virtuos si plinitor a toata porunca lui Dumnezeu?

Nu dupa merit, da-ne Doamne, caci ne-am osindi noi insine.

Spunea cineva ca asa conducator are poporul asta, dupa cum merita. Nu e asa, nu trebuie sa fie asa. Nu mai suntem in legea in care se plateste cuiva dupa merit sau ne-merit, ci dupa nevoie si dupa iubire, caci a rasplati dupa merit sau ne-merit aduce cumva cu legea veche, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Dar legea noua data e mai mult decit asta, e rasplata dupa fapta iubirii, e rasplata dupa plinirea nevoii.

Pentru a afla nevoia cuiva, trebuie sa empatizezi cu el, sa nu treci pe linga el cu sufletul, ci sa-i primesti slabiciunile si durerile pentru a-i afla nevoia.

Suntem lasati in lume pentru a ne ajuta la nevoie, pentru a ne fi aproape unul altuia, nu pentru a rasplati dupa merit sau ne-merit.

Adicatelea, daca esti mai nevolnic sau mai aplecat spre rau… ar trebui sa ai un duhovnic mai dupa cum il meriti, adica mai deloc, sau ar trebui sa il ai dupa nevoia ta, si fiindca nevoia ta e mare, duhovnicul trebuie sa fie nemaipomenit de priceput ca sa te scoata din iadul tau.

Doamne, da-ne noua dupa nevoia noastra nu dupa cum meritam.




http://dannyela.wordpress.com/2011/08/10/nu-dupa-cum-meritam-ci-dupa-nevoia-noastra-da-ne-noua/

http://dannyela.wordpress.com/2011/08/10/nu-dupa-cum-meritam-ci-dupa-nevoia-noastra-da-ne-noua/


Uitarea bucuriei

iulie 31, 2011 - lupta cu gindurile

Ajungem sa transformam lumea in a fi nelocuibila, cind ajunge in locasurile noastre inceracam sa izolam de tot ce am creat in lume. Zgomot, lumini, nebunii care ne-ar aduce tonusul, sau placerea, ajung de ne obosesc, ajung de le consideram agresiune, si ne izolam de ele. Ce am creat noi, ajungem sa ne ne ferim, sa ne izolam de ele pt a ne regasi.

Ce a adus tehnologia, nerabdare, uitare, imputinarea credintei, departarea de persoane, minciuna, denaturarea valorilor, pierderea valorii timpului, imputinarea bucuriei.

Nerabdare, neliniste, agitatie, sunam imediat, si daca nu ni se raspunde ne agitam, ne suparam, cautam la altii ceva ce am putea rezolva noi cu gindirea noastra, ne ferim de a mai sta si cugeta, si a ne lasa in voia lui Dumnezeu, cautam raspuns aici si acum, si ne departam de a cauta raspunsul in noi, si a ne lasa in ajutorul si grija lui Dumnezeu.

Uitarea, nefolosirea gindirii, sau ingramadirea in minte a mii de informatii nefolositoare, bune de uitat cit mai repede, ne bazam prea mult pe memoria externa, cautam cu Google ceva ce am uitat, sau nu am considerat ca e necesar sa tinem minte, nu ne-am mai folosit memoria ca sa tinem minte, ca putem gasi repede pe internet.

Uitarea, caci folosim prea mult memoria externa, nu mai stim telefoane sau adrese, sunt prea multe si se schimba prea repede ca sa le tinem minte, iar daca pierdem acea memorie externa, ne pierdem si noi, ca nu mai le stim, le stia telefonul.

Imputinarea credintei, nu mai ne lasam in grija lui Dumnezeu, vrem noi sa tinem in grija, sunam sa vedem ce se intimpla, unde e persoana, cum ii e, cum reactioneaza, nu o mai lasam in grija si in mila lui Dumnezeu, ca nu mai avem credita in Dumnezeu, ci doar in noi. Cind nu erau aceste telefoane mobile, lumea se baza pe grija lui Dumnezeu, si erau cu mai putine griji.

Departarea de persoane, caci spunem ca am sunat, am vorbit si e destul, nu mai trebuie sa trecem sa oferim timpul prezentei persoanei noastre. Consideram ca contactul prin tehnologie suplineste ce puteam oferi noi ca persoana.

Minciuna, caci asa ne prezentam pe retelele de socializare, ne cream visul in ireal si minciuna si spunem ca noi suntem ce am visat, ca noi suntem acel ireal.

Pierderea valorii timpului, caci ne aglomeram atita in multe, zicem ca cistigam timp folosind tehnologia, dar il pierdem, caci ne pierdem in multe altele si ne aglomeram mintea, si viata, in ritmul rapid al modificarilor, ca nu mai stam sa folosim darurile ci le raspindim, ne raspindim si ne aglomeram.

Denaturarea valorilor, caci nu mai conteaza valoarea omului, sinea lui, ci totul devine fatada, devine memorie externa, devine alergatura, devine prea mult material, iar valoarea omului cu ce poate sa ofere el, nu mai exista.

Ne imputineaza bucuria si valoarea. Inainte a face o fotografie insemna pregatire, bucurie, oamenii se imbracau cu ce aveau mai frumos, si era un eveniment, era o bucurie, o amintirea nepretioasa. Acum se fac mii de fotografii din care daca se alege




http://dannyela.wordpress.com/2011/07/31/uitarea-bucuriei/


una, care nu mai au valoarea care o avea o fotografie din trecut, nu mai dau bucuria, nu mai dau insemnatatea care o aveau in trecut.

Acum prea multul ne-a luat bucuria putinului.

Mult prea multul da oboseala, mult prea multe ziare, mult prea multe colectii, adunaturi care ajung la gunoi. Atit de multe ca nu mai au insemnatate.

Mult prea multul anuleaza bucuria si valoarea putinului, zicem ca daca avem multe si acumulam suntem mai bucurosi, mai impliniti, dar de fapt suntem mai ingreuiati, de fapt ni se rapeste bucuria.





Vointa libera e a face voia lui Dumnezeu

iunie 29, 2011 - cuvintul zilei

Ce are omul al lui, e libera vointa.O are omul de cind a fost daruit cu viata. Adam in rai prin libera vointa a ales a se increde in alt cuvint decit al lui Dumnezeu, a ales a face dupa cuvintul amagirii.Libera vointa e tot ce are omul al lui, si de folosirea ei da raspuns.Tu alegi daca e sa faci binele sau raul, te mai tine in friu constiinta, dar alegerea e a ta.Tu alegi sa raspunzi rau sau bine, sa fii blind sau inversunat, tu alegi pe cine sa asculti, de Cuvintul lui Dumnezeu, sau de lume.De ce libera vointa? Caci fara ea nu era adevar. Un cuvint vechi zicea ca iubire cu de-a sila nu se face, nu e iubire daca e fortata, daca e silita.Iubirea pentru Dumnezeu, si ascultarea de Cuvintul Lui, trebuie facuta prin libera alegere, prin vointa ta, apoi te va ajuta si miscarea inimii, si darurile Duhului care vor rodi in tine, te vor ajuta, dar tot vointa ta libera trebuie sa duca la asta, si sa vrea sa stea aproape de Dumnezeu.Asta e frumusetea omului, poate alege pe ce cale sa mearga, sau cum sa raspunda la varii incercari, vointa sa libera il poate indrepta catre Dumnezeu, sa faca lucrarea lui Dumnezeu in clipa vietii daruita lui.Pot fi si ispite ale celui potrivnic, dar tot vointa omului poate sa il faca sa le biruiasca. Poti ceda si sa raspunzi rau la ele, sa te imbuibi de raul din ele si sa te departezi de Dumnezeu, sau poti alege ca sa lupti cu ele prin cele bune ale tale, apropiindu-te de Dumnezeu si lucrind voile Lui.Caci atunci esti liber, cind faci voia Domnului.

patimirea iti va aduce darul bucurarii din lucruri simple


Cum e postul, lipsirea de bunavoie de feluri de mincaruri, care iti da apoi satisfactia, placerea, bucurarea din mincaruri simple, cind si un ou si o bucata de brinza, o bucatica de carne iti dau bucurare gustului, fara a fi nevoie de mincaruri indelung asortate, preparate si asezonate pentru a-ti aduce bucuria si a simti ca e sarbatoare.

Asa e si suferinta si necazurile, cele ce nu mai sunt cu propie voie, acestea ajung de iti redau bucuria din lucrurile simple.

Necazul, suferinta, pe care le duci cum poti (mai greu sa le duci cu multimire, cind cel aproape de tine e in suferinta) si oricit te-ai zbate nu ai ce sa faci pentru a-l ridica pe cel cu care suferi, patimirea din greutatile care iti apar in cale, toate care le duci pe cit poti, iar ce e mai mult de nu mai poti duce il lasi sa il duca Dumnezeu pentru tine; suferinta si patimire de luni de zile, si lacrimi de zile si nopti, si zbucium interior, si lacrimi in exterior, toate ajung ca din privatiunea fara de voie a bucuriei, sa iti redea darul bucuriei din lururile simple. Nu iti trebuie vacante, concedii super aranjate, caci oricum nu te-ai putea duce si maica ta sa fie in suferinta ei, nu iti trebuie lucruri sofisticate si scumpe pentru a-ti aduce bucurare, ci aceasta iti apare in suflet chiar din fata unei flori, sau din verdele de iarba, sau din cintec de pasare, le auzi, le primesti in blindetea sufletului, in sufletul tau incercat de necaz, le vezi, le auzi si iti ajung de iti




http://dannyela.wordpress.com/2011/05/15/patimirea-iti-va-aduce-darul-bucurarii-din-lucruri-simple/

http://dannyela.wordpress.com/2011/05/15/patimirea-iti-va-aduce-darul-bucurarii-din-lucruri-simple/


http://dannyela.wordpress.com/2011/06/29/vointa-libera-e-a-face-voia-lui-dumnezeu/


dau bucurie. In suferinta sau necaz sau patimire intelegi altfel valoarea si bucuria care ti-e data in calea ta.

Privatiunea de bucurie a celui in suferinta este o lectie de a-l invata si de a-i invata pe cei dimprejur valoarea, si bucuria.

Nemultumirea anterioara patimirii, se disipa, si la marginea patimirii, apare o raza de zimbet, de bucurare. Darul de bucurare din lucrurile simple.

nefire – inima impietrita


Faptul ca nu percepem lumina la noi in suflet si avem sufletul ingreuiat, faptul ca nu simtim caldura dumnezeiasca in inima noastra nu inseamna ca Dumnezeu s-a departat de noi, ci doar ca nu Il mai primim noi in sufletul nostru.

Faptul ca nu-L percepem pe Dumnezeu aproape de sufletul nostru, este ca avem noi inima impietrita, usa o tinem inchisa, si ajungem in pacat, de zicem noi ca Dumnezeu ne-a uitat si nu ne aude rugaciunile, si nu ni le implineste, si ca suntem lasati fara pavaza in cele ale raului, dar nu asa este, caci Dumnezeu este cu noi mereu, doar noi nu mai primim bucuria si pacea de la El, caci ne-am inchis usa inimii.

Domnul ne spune ca e cu noi mereu: “Eu cu voi sunt in toate zilele, pina la sfirsitul veacului.” (Matei 28,20), numai sa-i deschidem usa inimii, si Isi va face simtita prezenta prin bucurarea, cadura, pacea inimii.

In inima impietrita, in inima inchisa, insa nu are cum sa-Si faca loc Dumnezeu, nu-si are loc nici blindetea, nici mila, nici iubirea, nici bucuria, nici multumirea, ci doar rautatea si cirtirea – pestera de tilhari devenind, nu casa de rugaciune.

Omul cu inima impietrita nu e in firea lui, si suferinta nefirii lui razbate in exterior, si se va lovi, faptele vor lovi inima impietrita, caci omul cela in suferinta lui ce se poarta fara de toleranta, ingaduinta, blindete pentru clipa, pentru fapte, pentru oameni, se va lovi, iar trezirea din impietrire ii va smulge lacrimi si suspinuri si tinguieli, dar care il vor readuce in firea lui, vor despietri inima si va lasa sa patrunda bucuria si pacea lui Dumnezeu.

“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20,29)

mai 1, 2011 - cuvintul zilei

A zecea fericire spusa de Hristos, dupa inviere. Se referea la noi, cei ce urmam sa pasim si noi in clipa timpului. Putem fi si noi printre cei fericiti de Domnul, daca credem. Iar daca credem sa facem si faptele credintei. Fapta credintei, lasarea in voia lui Dumnezeu, dupa cum si marturisim si ne rugam si cerem: “faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamint”, voia Ta, Tatal nostru, Dumnezeu.

Fapta a credintei, umblarea dupa cuvintul Domnului, plinirea cuvintului Domnului, cela ce spune: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, pe aproapele ca pe tine intru sinea ta, sa-i iubesti si pe vrajmasii tai.



http://ro.wordpress.com/tag/cuvintul-zilei/

http://dannyela.wordpress.com/2011/05/01/%E2%80%9Cfericiti-cei-ce-n-au-vazut-si-au-crezut%E2%80%9D-ioan-2029/


http://dannyela.wordpress.com/2011/05/07/nefire-inima-impietrita/


“credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.” (Evrei 11,1)

Ne spune Sf Ap Pavel, ca credinta este roada a Duhului lui Dumnezeu, este dar de la Dumnezeu.

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateni 5,22-23)

Dar daca e dar, atunci cum sa fie rasplatit ca fericit cel ce o manifesta?

Este un dar credinta, dar este si lucrarea noastra, o avem ca dar de la botez, ca toate darurile Duhului, dar e si lucrarea noastra sa nu o lasam sa se stinga si sa facem asa ca sa o crestem. Toate le primim si pe toate le-am primit, si chiar daca e sa nu se manifeste deodata toate in plinatatea lor, le avem pe toate, si ar trebui sa multumim pentru ele, chiar de nu le-am gustat in prea-plin.

Ca sa rodeasca Duhul in noi semintele darurilor incredintate la botez, tine si de lucrarea noastra, de a pastra locul curat, fara de patimi, fara de rautate, ca sa fie ca o casa a Domnului, in care sa stea, sa Se odihneasca, sa faca sa rodeasca ce e lasat bun in sufletul nostru.

De e de ne incearca necredinta, sa ne luptam cu ea, prin a lasa ceva din a noastra voie in voia lui Dumnezeu. Cred Tie, Doamne, cred ca Tu este Dumnezeul meu, si las in voia Ta, ale mele voiri, si indreapta-mi calea sa pasesc si eu in lume implinind voia Ta.

De ne incearca necredinta, sa luptam cu ea si prin vointa noastra, prin vointa noastra sa lasam neincrederea si indoiala si tagada. Doamne, ma lupta necredinta, dar vreau sa cred Tie, vreau sa am credinta tare sa o pot marturisi si altora, vreau sa las necredinta si indoiala si sa umbru in lume prin credinta in Tine.

“Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,” (2 Corinteni 5,7)

Luptam cu toate cele ce ar incerca sa ne dezradacineze din credinta, caci suntem Biserica luptatoare, si mergem prin credinta pe calea Domnului, mergem in nadejdea celor promise cu credinta in cuvintul Domnului, si vom triumfa cind vom vedea, si vom primi de auzi: Intra intru bucuria Domnului tau.

Umblam aici prin credinta, aceasta ne conduce pasii in lupta noastra, credinta ce se va adeveri la vedere, cind lupta va inceta si ne vom odihni in bucuria lui Dumnezeu.




Rinduiala lui Dumnezeu e mai mare decit rinduiala oamenilor

aprilie 28, 2011 linistirea gindurilor

Rinduiala lui Dumnezeu e mai mare decit rinduiala oamenilor. Nu va mai tulburati in zadar, lasati-le in rinduiala lui Dumnezeu. Nu va mai tulburati mai mult decit puteti duce, ostenindu-va mintea in noptile de lacrimi si fara de somn, lasati-va grija in grija lui Dumnezeu. Nu va mai luptati mai mult decit puteti duce, zicind ca le duceti voi pe toate si le rezolvati, sau nu le rezolvati si nu gasiti scapare si atunci va deznadajduiti, uitind complet de Dumnezeu. Nu puteti voi privi cele nepatrunse, si intelepciunea si rinduiala lui Dumnezeu, nu le puteti voi sti, si nu le puteti cuprinde, lasati-va in grija lui Dumnezeu, odihniti-va greutatile si tulburarile si credeti lui Dumnezeu, si lasati-va in voia Lui, si in rinduiala Lui de Tata pentru voi si pentru toti.

Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau


“Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.” (Marcu 11, 22-26)

Mergeti cu credinta in Dumnezeu, mergeti pe cale cu rugaciunea, rugati-va neincetat, in inima, in suflet, in cugetul tau sa tii legatura ta cu Dumnezeu, Tatal nostru. Mergeti cu credinta si rugaciunea pe cale, nu lasati indoiala sa va tulbure legatura voastra cu Dumnezeu. Cereti asa ca si cum ati fi primit deja, cu credinta tare, si cu multumire. Ceri sa primesti, crede ca ai si primit, si in cererea ta fii si multumitor.

“Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.” (Luca 11,9-10)

De vreti sa aveti, cereti, dar cereti bine, nu rau, caci de cereti si apoi risipiti in placeri, nu e cerere buna.

„Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.” (Iacob4, 2-3)

Cererea noastra sa fie buna, si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e sa consideram ca ne lipseste si ca am dori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila lui Dumnezeu, si locusor in Imparatia lui Dumnezeu:




http://dannyela.wordpress.com/2011/01/26/cereti-si-nu-primiti-pentru-ca-cereti-rau/

http://ro.wordpress.com/tag/linistirea-gindurilor/

http://dannyela.wordpress.com/2011/04/28/rinduiala-lui-dumnezeu-e-mai-mare-decit-rinduiala-oamenilor/

http://dannyela.wordpress.com/2011/04/28/rinduiala-lui-dumnezeu-e-mai-mare-decit-rinduiala-oamenilor/


„Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.” (Luca 12,31)

„Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie de acestea” (Luca 12,30)

Stie Dumnezeu de ce avem nevoie, care ne e trebuinta, dar noi avem nevoia sa purtam credinta tangibila si marturisitoare atunci cind cerem, cind ne rugam.

Iar fara Dumnezeu nimic sa nu facem, caci fara Dumnezeu nimic bun nu poate deveni putinta. Dorinta noastra, cererea noastra pentru a deveni plinire si putinta, trebuie sa o indreptam catre Dumnezeu cu credinta tare si cu multumire.

Cind e sa ne rugam lui Dumnezeu, sa avem inima buna, deschisa, fara urma de rautate sau tinind minte raul, iertare sa avem catre cei ce ne-au gresit, uitare sa avem de am primit ceva din cele ale celui rau, pentru a putea sa ne rugam curat, din inima curata, iar Dumnezeu, Tatal nostru Cel din ceruri, sa caute la noi ca la copiii, si sa plineasca rugaciunile noastre.

Sa lasam orice lucru al raului, orice infatisare a raului, sa iertam, sa uitam urmele raului care ne-au brazdat calea noastra, sa lasam neorinduiala si tulburarea care e sa le aducem din invidie si pizma asupra binelui altora, asupra binecuvintarilor altora.

Sa lasam lucrul raului, pentru a putea pune in loc ingaduinta, ascultare, roade de bucurie, si pace.

“Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.” (Iacob3, 16-18)

Sa cerem bine pentru a primi, nu cu mindrie ci cu smerenie – caci dialogam cu Dumnezeu – , caci “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”. (Iacob4, 6), sa cerem cu credinta tare, cu inima curata, fara sa avem rautate sau amaraciune sau invidie ramasa in ea, sa cerem bine, sa cerem cele folositoare, sa cerem cu multumire si cu nadejde tare.




Doamne, sa vad!


„Si cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. Si, auzind el multimea care trecea, intreba ce e aceasta. Si i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. Si el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine! Si cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine! Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat: Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. Si tot poporul, care vazuse, a dat lauda lui Dumnezeu. ” (Luca 18,35-43).

Vine Domnul pe cale, pe calea spre cetatea Ierihonului. Vestea vindecarilor minunate preceda pasii Domnului, sufletele oamenilor se deschideau si primeau bucuria si binecuvintarile care li se faceau. Domnul era pe cale insotit de multime de oameni care vedeau si se minunau de vindecarile, binecuvintarile facute de Domnul Dumnezeu.

Linga cale, adus de cine stie cine, sta un orb, si cerea mila de la trecatori, asa isi cistiga el existenta, din mila oamenilor ce mergeau pe cale. Aude orbul multime multa venind pe cale, si zgomot si forfota, si alai mare, si intreaba si el, ce este, ce se intimpla si primeste raspuns ca trece Iisus Nazarineanul. Auzind aceasta, striga cit poate: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!”. Oamenii din alai, ii cereau sa taca, credeau cu mintea lor, ca mila ce o va cere e cum cere de obicei: ceva de mincare, sau un ban, dar el tot striga.”Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine!”.

Domnul ia aminte la strigatul aceluia, se opreste, si cheama sa-i fie adus, intrebindu-l ce voieste sa-i faca lui. La care orbul zice simplu: „Doamne, sa vad!”, iar Domnul ii raspunde simplu: „Vezi! Credinta ta te-a mintuit!”.

Ce sa fie mai simplu decit cererea exprimata si ca raspunsul primit?:

“Doamne, sa vad! “ – “Vezi!”

Auzise orbul acela de vindecarile minunate ale Domnului, auzise si credea ca poate sa fie si cu el, sa primeasca minunea.

Anterior evenimentului ne apare relatata alta vindecare a unui orb, de fapt creare a ceva ce nu exista, din tarina omul a fost facut de Dumnezeu si insuflat de Duhul din suflarea lui Dumnezeu. Celui orb din nastere despre care e vorba, ii lipsea lumina ochilor, era asa ca prin nedesavirsirea lui sa se arate Slava lui Dumnezeu.

Iar Domnul din tarina a terminat de construit farima de om ce lipsea, lumina ochilor.

Ucenicii nu vazusera minuni de a se face ceva ce nu era, si discutia lor era filozofica, nu cereau si nu se asteptau sa vada vreo vindecare cu acel orb din nastere, iar acel orb




http://dannyela.wordpress.com/2011/01/24/doamne-sa-vad/


nici nu ar fi gindit ca putea sa ceara asa ceva, sa vada. Ucenicii Domnului filozofau, cine sa fie pacatosul, el sau parintii lui, de s-a nascut acesta orb?

Dar Domnul prin acela isi arata Slava Sa, ia tarina, ca la inceputuri la crearea lui Adam, si scuipind pe ea, a plamadit si a uns ochii orbului, si apoi trimitindu-l sa se spele s-a intors orbul acela vazind.

„Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.” (Ioan 9,1-7).

Orbul de aici, cel de linga cale, auzise de minunile Domnului, si cere simplu: „Doamne, sa vad!”.

Nu vorbeste cu un om simplu, cererea care o face nu o face unui simplu om, caci de la oameni mila ce o putea cere era nitica mincare, sau nitica alinare la neputinta lui, de ar fi cerut aceasta de la oameni l-ar fi considerat nebun.

Dar cere de la Hristos, de la Dumnezeu intrupat in firea omeneasca. Iar Domnul ii raspunde: „Vezi!” „Credinta ta te-a mintuit.”

Si orbul acela indata a vazut, si mergea dupa Domnul, slavind pe Dumnezeu.

Dar Domnul Dumnezeu, nu stia care-i dorinta acelui orb?, stia, caci Dumnezeu ne stie cu toate ale noastre, si stie ce ne e de trebuinta si care e nevoia noastra, dar vroia Domnul Dumnezeu se vada si credinta acelui om, credinta si stiinta acestuia ca El e Dumnezeu si ca are puterea de a vindeca dincolo de orice putere omeneasca. „Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.” (Luca 1,37)

Orbul acela si-a aratat credinta lui prin rugaciunea lui staruitoare, era linga drum si a fost adus pe cale linga Domnul Dumnezeu, unde si-a primit darul rugaciunii lui.

Discutia cu Dumnezeu, rugaciunea noastra, cererea noastra trebuie sa fie staruitoare, si fara de indoiala, cu credinta tare, si cu staruinta puternica. „Rugati-va neincetat!” (1Tesaloniceni 5,17)

De e sa primim oprelisti de la oameni, sa ne zadarniceasca in rugaciunea noastra, zicindu-ne poate ca dorinta noastra din rugaciune este o nebunie (ca acelui orb care isi dorea vederea, daca ar fi strigat sa-l auda toti, ca vrea sa vada), sa nu ne oprim, sa avem credinta cit o farimitura de graunte, dar o credinta tangibila, netulburata, nepatata de indoiala, si rugaciunea noastra va fi putinta noastra, caci rugaciunea cu credinta, primita e de Dumnezeu pentru a fi in putinta.




„Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.” (Matei 17,20)

Rugati-va neincetat, cu credinta tangibila, si Dumnezeu, primind marturisirea credintei noastre, ne va darui cererea noastra.

Si sa cerem ce e sa consideram valoare, si ce e sa consideram ca ne lipseste si ca am dori cu ardoare sa avem, darurile Duhului, mila lui Dumnezeu, si locusor in Imparatia lui Dumnezeu: „Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.”(Luca 12,31).

Rugaciunea sa fie simpla, („Doamne, sa vad!”), cu staruinta, cu credinta, netulburata. Sa zicem in tot locul, in toata clipa: „Doamne, miluieste-ma!”, „Doamne, ajuta-ma!”, „Doamne, iarta-ma!’.

Doamne, da-mi sa-mi vad greselile mele, neputintele mele, uriciunile mele, sa pot sa ma desprind de ele, caci stind cu ele nu sunt pe cale. Am gresit mult, Tie Unuia am gresit, iarta-ma Doamne, si da-mi sa vad lumina sa ies din intunericul ce ma tine in lanturi de patimi si tulburari. Doamne, la Tine totul e cu putinta, deschide-mi ochii intunecati de rautati, si da-mi lumina bucuriei. Cheama-ma si pe mine, caci sunt pe linga cale, cu ochi orbiti de patimi si rautati si in greseli intunecindu-ma, cheama-ma si pe mine, Doamne, caci recunosc ca Tu poti lumina sufletul meu innegurat. Doamne, sa vad si eu as vrea, cu sufletul meu, bucuria Ta si mila Ta sa incalzeasca inima mea. Ajuta-ma Doamne!




Multumirea – trebuinta pentru noi insine


„Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe, Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam? Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17,12-19)

Iata ca Domnul ajunge de intra intr-un sat, dar nu ajunge bine sa intre, ca este intimpinat de citiva ce stateau deoparte, izolati din motive medicale din comunitate, de citiva leprosi. Boala lor le stergea diferentele, nu conta de ce neam erau, sau ce pozitie sociala aveau, caci boala si suferinta anuleaza statutele, si toti sunt egali, la fel cum egali suntem si in fata mortii. Stateau leprosii aceia, si auzisera de mintuirea ce pasea in lume, pentru ei – mintuirea de boala lor. Aud ca venise Domnul in satul lor, si Il roaga, sa faca si cu ei cum facuse si cu alti leprosi, caci se dusese vestea vindecarilor minunate.

„Si pe cand erau intr-una din cetati, iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, a cazut cu fata la pamant si I s-a rugat zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti. Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit sa nu spuna nimanui, ci, mergand, arata-te preotului si, pentru curatirea ta, du jertfa, precum a oranduit Moise, spre marturie lor. Dar si mai mult strabatea vorba despre El si multimi multe se adunau, ca sa asculte si sa se vindece de bolile lor.” (Luca 5,12-15)

Ei nu se apropie de Domnul, sa-I cada la picioare, sa-L roage de voia Sa, ca sa-i vindece, ca cel de dinaintea lor de care Domnul S-a si atins cu mina Sa, acestia de acum Ii striga cu glas mare, din departea lor: „Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!”

Domnul, face mila Sa, si le spune, sa se duca spre a se arata preotilor, pentru a le certifica vindecarea, si ei s-au dus, si ducindu-se s-au vindecat.

Devenisera din lepadati din comunitate, oameni din nou, lepra le disparuse de pe corp. Apai nu era o minune mare, si nu trebuiau sa se intoarca sa multumeasca Celui ce prin cuvint i-a vindecat, si sa dea Slava lui Dumenzeu pentru minunea care s-a facut cu ei? Apai, au primit asa mare cadou, o minune, si s-au dus in calea lor, fara sa se intoarce sa multumeasca?

Poate sa zica cineva, ca or fi facut ascultare sa se duca sa se arate preotilor, si apoi luind certitudinea vindecarii sa caute sa multumeasca. Dar aveau certitudinea




http://dannyela.wordpress.com/2011/01/16/multumirea-trebuinta-pentru-noi/


vindecarii, stiau ca s-au curatat, stiau de minunea care se facuse cu ei, si care se facuse si cu altii, caci de aceea apelasera la Domnul sa-i vindece. Acum ca se vindecasera revenisera la statutul lor de dinainte, erau poate ca aceia dintre evrei, dintre invatatori, sau farisei, cei ce vedeau minunile Domnului, dar nu vroiau sa le recunoasca, si binele, binecuvintarilor, minunile care le facea Domnul, le denigrau, le murdareau cu mintea lor. Asa sa fi fost si cu cei care din leprosi redevenisera la statutul lor, primisera minunea vindecarii, dar nu vroiau sa multumeasca pentru ea.

Dar are nevoie Domnul de multumirea noastra? nu, caci ale lui Dumnezeu sunt toate cite sunt, ci noi avem nevoie de multumirea care s-o aducem lui Dumnezeu. Sau mai bine spus, noi avem trebuinta de ea, caci ea inseamna ca nu mai suntem orbi la minunile si binecuvintarile care se fac cu noi, le recunoastem, Il recunoastem pe Dumnezeu, si stim sa multumim pentru ele.

Acei leprosi se curatisera pe drum, nu le mai cadea carnea de pe ei, nu le mai cadeau degetele, miinile, ochii nu le mai curgeau din orbite, carnea nu si-o mai scurmau cu ciobul, „Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, din talpile picioarelor pana in crestetul capului. Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine si sedea pe gunoi, afara din oras.” (Iov 2,7-8)

erau oameni din nou cu statutul lor.

Iar unul din cei fosti bolnavi, vazind minunea s-a intors, si cu glas mare dadea Slava lui Dumnezeu, si i-a cazut lui Hristos la picioare multumindu-I. Si acela era samarinean.

Poate sa zica cineva, ca da, s-a intors, caci fiind samarinean nu avea chiar asa mare constringere sa se duca sa se arate preotilor iudei, si de aceea s-a intors. Da, dar plecind de la acea premiza nici nu avea de ce sa se intoarca sa multumeasca Invatatorului, care nu era de neam cu el, a beneficiat de vindecare fiind in grupul leprosilor, el ce era de alt neam, si dupa vindecare isi revenise la statutul lui, de inchinator la zei, de oprire de la amestec cu iudeii. Atunci cum de vine inapoi, si cu glas mare sa dea Slava lui Dumnezeu, sa cada la picioarele Mintuitorului, si sa multumeasca?

Boala ii facuse egali, suferinta ii legase in alte limite, deosebite de oprelistile impuse de civilizatia si cultura si religia lor. Minunea vindecarii i-a repus in statutul lor, iar unuia i s-a imbunatatit vederea, ochiul sufletului si mintea, ca L-a recunoscut pe Domnul, si din inchinator la zei, acum dadea Slava lui Dumnezeu, si multumea Domnului, iar altora li s-a intunecat vederea si li s-a incrincenat mintea cu toata minunea care se petrecuse cu ei. Stiau de vindecare, dar nu au venit la Mintuitorul sa-I multumeasca, sa recunoasca binele ce s-a facut cu ei, si sa plece la picioarele Domnului inima lor, dragostea lor, bucuria lor, multumirea lor.

Domnul raspunde la multumirea facuta de acela de alt neam, zicind, au doara nu toti zece s-au curatat, unde-s ceilalti noua, caci s-a intors sa dea Slava lui Dumnezeu doar acela ce era de alt neam.

Smerire pentru poporul ales, primit-au minuni, primit-au pe Domnul din neamul lor, dar minunile i-au orbit mai tare, si in loc sa dea Slava si multumire lui Dumnezeu, mai mult cirteau si batjocorau, iar pe Domnul aveau sa-L pironeasca cu piroane de fier.




Ni se arata adevarul realitatii de atunci si de acum, in durere, in necaz, suferinta, boala, Il cautam pe Dumnezeu, alergam si cerem ajutorul, mila si vindecarea de la Doctorul sufletelor si trupurilor noastre, avind doar rugaciune de cerere; dar cind e sa avem bine, binecuvintare, sanatate, uitam de Dumnezeu, nu avem si rugaciunea de slavoslavie, de multumire. Doar cerem, si de e sa primim, nu mai multumim, iar de e sa nu primim cirtim si ajungem de ne nemultumim. Si atunci cum sa mai dea Domnul daruri si binecuvintari celor nemultumitori? Dar ne da, caci iubirea lui Dumnezeu este nemasurata, dar si pedagogica, caci Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu.

Nu fiti nemultumitori, ca sa nu fiti considerati ca niste straini (parafraza la “Fie ca ai putin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotit ca un strain.” (Sirah 29,26) ), cel de alt neam, s-a intors din boala ratacirii lui si a dat Slava lui Dumnezeu, si a primit ca rasplata: “Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.”, iar cei din poporul ales, s-au departat, s-au invirtosat, s-au nemultumit, si din popor ales, s-au facut straini.

Grea e nemultumirea, caci cel ce o duce e orb si bolnav, si chiar de are toate in ale sanatatii ii boleste sufletul, si chiar de are binecuvintari sau plin dar e nemultumitor, este mai sarac decit cel ce nu are, caci nu in multimea bunurilor sta bucurarea de ele, ci in multumirea, si bucuria care ti-o aduc sufletului tau.

De a fi multumitori noi avem nevoie, pentru a nu fi bolnavi cu sufletul. Sa multumim si in suferinte si in boala si in incercari, dar sa multumim cu acea credinta si nadejde ca Dumnezeu e Tatal nostru, si ce e sa ne fie greu nu e mai greu decit am putea noi duce, si ce e sa fie greu e pentru a ne curati, a ne despatimi, si a ne afla sufletul usor si neinlantuit.

Sa multumim in toate clipele lui Dumnezeu, dar nu ca ar avea trebuinta de ale noaste multumiri, ci pentru trebuinta noastra, de a nu deveni orbi, cirtitori, patimasi, nemultumitori.

Sa ne invatam sa multumim mereu, sau cit de des, si mai ales in necazuri, dar si in bucurii, zicind cu credinta tare: „Slava lui Dumnezeu pentru toate”

impotriva unora ca acestea nu este lege

decembrie 5, 2010 - cuvintul zilei

„Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei?




http://dannyela.wordpress.com/2010/12/05/impotriva-unora-ca-acestea-nu-este-lege/


Si zicand El acestea, s-au rusinat toti care erau impotriva Lui, si toata multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El.” (Luca 13,10-17)

Tamaduirea femeii girbove, ce pilda sa ne fie noua, in vremurile noastre? In vremurile noastre cind nu prea intilnim oameni girbovi, dusi de spate, caci in aste vremuri se poate interveni chirurgical pentru indreptarea, inlocuirea, cresterea oaselor. Nu prea avem exemple vii, ca sa intelegem prin ce trecea femeia aceea, asa ca ce sa ne fie noua pilda si invatatura in vremurile noastre?

Era o femeie bolnava, adusa de spate, care nu-si putea ridica ochii catre cer, sa vada stelele, soarele, sa vada spectacolul cerului si sa se bucure de el. Privea doar catre pamint, vedea umbra pasilor, dar nu si luminatorul care facea sa paleasca totul ca sa devina umbra. Isi ducea viata femeia aceea cu neputinta ei, nu putea fi vindecata, privea pasii, privea umbrele, dar nu putea privi chip de om, nici de binefacator, nici de vrajmas, nu putea privi zimbet sau lacrima, privea pamintul, si asta ii era ei spectacol si bucurare.

O vedem venita la sinagoga, poate din obisnuinta, ca sa asculte cuvintul despre Dumnezeu, sau poate adusa de dorinta de a-L auzi pe Invatator, de a primi izvor de cuvinte vii, curgatoare in suflet. Avea bucurare femeia aceea, cele ale sufletului, ele o ridicau, daca trupul nu o ajuta. Era girbovita trupeste, dar sufleteste cauta cuvintul lui Dumnezeu. Tamaduire poate cauta, caci auzise de minunile facute de Hristos Iisus, si cei 18 ani care o tinusera zi de zi, clipa de clipa, lipita cu ochii de pamint, nu ii stinsesera lumina din sufletul ei, lumina, credinta si nadejdea.

Domnul o vede, o stie ca de 18 ani este legeta in neputinta ei, o cheama catre El, si o dezelaga de neputinta ei, prin cuvint, si prin fapta, punindu-si miinile asupra ei.

Apai, dara, nu putea Domnul sa o tamaduiasca doar prin cuvint?

Avem pilde de vindecari doar prin cuvint, dar tot aceleasi vindecari prin atingerea miinii Domnului de acel neputincios.

„Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe, Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu.” (Luca 17,12-15)

„iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, a cazut cu fata la pamant si I s-a rugat zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti. Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a dus lepra de pe el.” (Luca 5,12-13)

Era la evrei interzicere sa te atingi de cel lepros, sau de cel mort, si daca da, iti trebuia perioada de curatire ca sa fi primit in comunitate din nou, era considerat necurat, de parca necuratia este mai mare decit curatia, de parca rautatea e mai mare decit bunatatea. Se pazeau de exterior pentru a nu se pingari, dar aveau sufletul incrincenat si patimas si uritor de cele bune.




Domnul vindeca prin cuvint, invie prin cuvint („Lazare, vino afara!” – Ioan,11,43) dar si prin atingerea miini („Si apucand pe copila de mana, i-a grait: Talita kumi, care se talcuieste: Fiica, tie zic, scoala-te!” – Marcu 5,42).

Nevoie e de fapta pentru exemplu, si pentru invatatura. Cuvintele au puterea lor, de a tamadui, de a ridica, dar trebuie insotite si de fapta. Si fapta si cuvintele trebuind sa fie de-o inima si simtire, pentru a implini voia lui Dumnezeu.

Domnul si-a pus miinile asupra femeii, si aceasta s-a indreptat, si sanatoasa, facindu-se, slavea pe Dumnezeu.

Minune mare, bucurie mare trebuie sa fi fost in sufletul femeii aceleia, ca de altfel in sufletul oricui care ar suferi de o boala, si s-ar tamadui dupa ani si ani, si zeci de ani de purtare a bolii, cind nu avea speranta de la doctorii vremii sa o indrepte.

Minunea aceea trebuie sa ii si spaimintat foarte pe cei din sinagoga, si frica trebuie sa-i fii cuprins vazind puterea si milostivirea lui Dumnezeu. Dar ei in loc sa recunoasca, si sa slaveasca pe Dumnezeu, s-au smintit, s-au miniat tare, au ridicat inaintea acelei femei si a Domnului ca sunt calcatori ai simbetei. Cum a indraznit sa vina si cum a indraznit sa fie tamaduita, simbata?

Au doara, nu dezlegau ei, boii simbata, sa-i duca sa-i adape? Dar acel om, acea femeie, acea fiica a lui Avraam, cea de un neam cu ei, care era legata de 18 ani, nu trebuia si ea sa fie dezlegata in ziua de cinstire a lui Dumnezeu?

N-au mai avut de zis cuvint impotriva Domnului, s-au rusinat, dar le-au ramas ca un ghimpe toate minunile Domnului Dumnezeu, se orbeau pe sine in fata minunilor pentru care multimea se bucura si slavea pe Dumnezeu.

Acu, cum e pentru vremurile noastre, caci oameni girbovi, mai putin.

Girbovi cu trupul, mai putin, dar cu sufletul girbov mai multi. Oameni cu suflet robit, incrincenat, asuprit de greutati, tras spre pamint. Oameni cu sufletul ingreuiat de lipirea inimii de cele materiale, un suflet care nu se poate ridica, dupa cum ii e menirea, catre Dumnezeu, prin cele usoare, un suflet prins, inclestat, legat el si inima de ingrijorarile lumii, de necazuri, de greutati, orbit de cele materiale. Oameni cu suflet girbov sunt la tot pasul, si din timp in timp ajungem si noi girbovi de suflet, dar ce conteaza e sa putem sa ne ridicam sau sa cerem ajutor sa ne ridicam din acea cadere in orbirea materialului. Ridicare din girboveala sufletului e prin cele usoare, prin iertare, prin blindete, milostivire, rugaciune, prin darea importantei mai mari duhului si nevoii lui de a creste si a se ridica. Ajutor il putem cere de la duhovnic, si daca e sa ne simtim sufletul girbov, apasat si greu de ridicat, sa mergem sa ne cerceteze, si sa ne cercetam si noi, pentru a ne marturisi, si a primi dezlegare, caci preotii au primit puterea pentru a dezlega sufletul de girbovelile pacatelor si apasarea neputintelor „Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.”(Matei 18,18)

E timpul oamenilor, asa cum il vad ei, pentru a face cele omenesti, timp limitat, dar e si timpul pentru a face cele ale duhului, cele dumnezeiesti, pentru care nu este opreliste a timpului. „Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”(1Tesaloniceni5,16-18), nu are opreliste a timpului.




„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.”(Galateni5,22-23), acestea nu au opreliste a timpului sau a legii.

A face din cele ale duhului, a face din cele ale lui Dumnezeu, este ca slava si multumire adusa lui Dumnezeu, fapte care nu sunt in limitele timpului nostru, ci in timpul lui Dumnezeu.

Domnul sa ne ajute sa lasam girboveala sufletului nostru, si sa primim dezlegare de neputintele sufletesti la scaun de marturisire, Domnul sa ne ajute sa intram si sa stam cit mai mult in timpul lui Dumnezeu, pentru a face si a implini voia lui Dumnezeu, pentru Slava lui Dumnezeu si mintuirea sufletelor noastre.




imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii


„Si L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.” (Luca 18,18-27)

Vine la Mintuitorul un om de vaza, un om ridicat in slava lumeasca, care pazise legea dupa cum ii era data. O pazise si voia in rivna lui sa mosteneasca viata de veci, raspunsul Domnului, anume ca-i mai lipseste una, sa-si dezlipeasca inima de cele pamintesti, sa vinda totul sa dea saracilor, si sa-I urmeze Invatatorului, il lasa intristat pe acel om bogat. Domnul vazindu-l astfel, a spus ca greu va intra un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu, iar nedumerirea apostolilor, anume ca cine poate sa se mintuiasca, primeste adevarul si nadejde de la Domnul, ca „Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.”

Omul acela de vaza, pazise legea data lui, si isi zicea ca e drept. Venise la Domnul nu ca la Mintuitorul, ca la Fiul lui Dumnezeu, ci ca la Invatator, dupa cum si era, dar era mai mult; nimereste cuvintul de adresare, dar nu il crede in sinesi. Ii zice Bunule Invatator, dar la cuvintul Domnului, ca “Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu.”, nu Ii raspunde: Da Doamne, Iti zic Bun, caci Te-am recunoscut ca Domnul si Dumnezeul meu, si recunoscindu-L sa lase tot si sa-I urmeze.

Avea rivna dar era tinut sa nu cunoasca.

Vine la Invatator sa afle desavirsirea, pazise poruncile, si ar fi trebuit sa nu aibe dubii cu privire la mintuirea lui; poruncile din legea veche, legea veche care nu dezlegase desavirsirea, legea veche care zicea Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, dar care nu putea concepe „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca 6,27-28). Legea veche, cea care nu se ridicase la “Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Matei 5,48). Pazise cele date lui, dar nu aflase desavirsirea.




http://dannyela.wordpress.com/2010/11/28/imbracati-va-intru-dragoste-care-este-legatura-desavarsirii/

http://dannyela.wordpress.com/2010/11/28/imbracati-va-intru-dragoste-care-este-legatura-desavarsirii/


Omul acela bogat foarte in cele pamintesti, si cu agoniseala de roade din legea veche, afla raspunsul cerererii lui, dezlipeste-ti inima de cele pamintesti, vinde tot, uita de toate agonisite, da saracilor toate, si urmeaza lui Dumnezeu. Afla raspunsul, dar e prea mult pentru el, si pleaca intristat. Venise la Invatator si nu a primit cuvintul, venise la Doctor si a plecat nevindecat, auzise chemarea Domnului, dar nu a primit-o, si a plecat intristat.

Bogatia in sine nu e rea, ci poate fi izvor de daruri in suflet, doar perceperea ei gresita si folosinta ei gresita, sau mai bine spus ne-utilizrea ei in scopul cu care a fost lasata, o face sa fie rea. Lipirea sufletului si a inimii de bogatie, tinerea de ea cu dintii, cu lacate, cu paza, o face rea. E lasata ca unealta spre ajutorarea celor saraci, celor nu atit de binecuvintati cu intelepciune sau abilitati, sau celor in nevoie si suferinta, e lasata pentru a fi de ajutor, iar in schimbu-i se va primi bucurare inimii, cresterea milostivirii sufletului, cresterea in bunatate si bucurie a sufletului.

Bogatia nu e rea, si s-o avem nu e lucru rau, dar s-o avem ca si cum nu ar fi a noastra pentru a putea da fara nici o indoiala in suflet, pentru a o putea folosi spre ajutor celor in nevoie sau necazuri fara a sta sa faci socoteala sau judecati ca de ce are nevoie, si daca e cazul sa ajuti sau nu. Sa ai ca si cum nu sunt ale tale, ci sunt daruri care ti s-au dat ca sa bucuri si sa ajuti si pe altii.

Bogatia nu e rea, si se poate duce, dar ne arata Domnul si calea lasarii a toate, calea catre cinul ingeresc; cei ce au auzit chemarea Domnului si au primit-o in inima lor, carora le arde inima de iubire pentu Domnul de pot lasa lumea, a vinde tot, a lasa tot si a inchina ce le-a ramas, adica viata, sa o inchine lui Dumnezeu si slujirii aproapelui, pentru plinirea legii iubirii. Nu multi insa aud chemarea lui Dumnezeu spre viata ingereasca, si nu pot lasa viata si s-o inchine lui Dumnezeu prin voturile monahale, dar cei ramasi, isi pot duce viata in lume dupa cuvintul lui Dumnezeu pentru plinirea legii si mintuirea sufletelui.

A misca inima impietrita, poate fi sau nu in putinta omului, dar cu siguranta e in puterea lui Dumnezeu. A intoarce un om de la pierzarea sufletului, nu este in puterea omului daca e singur, dar poate fi in puterea omului prin darurile Duhului si a ajutorului Dumnezeiesc. A mintui un suflet lipit de bogatie, fara alte daruri, orbit, bolnav, este in puterea lui Dumnezeu.

Mintuirea sufletului, si dobindirea vietii vesnice intru bucuria Domnului, e dorire pentru care ne conducem viata, faptele, insa cine oare se poate numi drept in fata lui Dumnezeu, si sa zica, eu ma mintui sigur? Cine sa zica, eu am plinit legea iubirii deplin, si sunt drept? Nimeni nu poate spune, caci cel ce nu e drept in iubire nu poate spune, caci ar minti, iar cel ce se apropie a fi drept in iubire, nu poate spune, caci nu se poate vedea pe sine astfel, cu cit te apropii de Dumnezeu si primesti daruri, cu atit te vezi mai mic, mai smerit si cu lipsuri fata de plinatatea bucuriei si iubirii ce ti-a fost dat sa o gusti, fata de ceea ce ar insemna sa iubesti cu toata inima, cugetul, mintea ta, fata de nemasurata iubire a lui Dumnezeu. Caci mintuirea sufletului este dorire noastra, si este insasi puterea si iubirea si milostivirea lui Dumnezeu.

“Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare, Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa




stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie.” (Coloseni 3, 12-16)

Bogatia ta, omule, sta in darurile tale, in darurile primite, in talantii tai. Nu-i ingropa sa nu rodeasca, caci nici cel in nevoie nu va primi ajutor, si tu vei fi raspunzator ca cel ce ai primit si ti-ai ingropat darurile si nu ai ajutat. Bogatia ta, omule, sta in cum iti lipesti sufletul de ea, caci poti sa ai putin, dar daca din ce ai poti da, inseamna ca ai prea-plin, si esti bogat.

Bogatia ta, omule, sa fie in darurile Duhului, caci nu ti le ia nimeni, si unde e bogatia ta acolo va fi si inima ta si gindul tau. Bogatia ta sa fie Cuvintul lui Hristos, care sa locuiasca in inima ta, izvor de apa vie va curge in sufletul tau, milostivirea iti va unge inima, bucurarea darurilor tale pe care le poti da va regasi zimbet pe chipul luminat, iubirea de aproapele si multumire catre Dumnezeu pentru darurile tale si pentru darul tau ce ai putut sa-l dai.

Bogatia ta, este in darul tau.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa ne dezlipim inima de agonisirile materiale, si sa primim darul daruirii cu inima luminata.




Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te


“Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.” (Luca 12,16-21)

Ce ni se prezinta in pilda de azi, si extrapolind-o si la lumea de azi, este un om bogat, aflat deja in prea-plin caruia ii vine si mai plin, care ajunge de se orbeste, se sminteste, nu-si mai dezlipeste inima de cele materiale, isi intuneca mintea, isi devalueaza sufletul degradindu-l pina la nivelul materialului, si ajunge de devine ne-bun.

Omul era bogat, precum se vedea el, bogat cu cele materiale, dar sarac cu cele sufletesti, atit de prinsa si legata ii era inima de cele materiale, ca acestea devin telul lui, viata lui, menirea lui. Ajunge de da conotatie materiala sufletului, il hraneste si ii da sa bea din cele ce a strins, din cele materiale. Sufletul lui, urmind astfel sa se odihneasca, sa manince si sa bea, sa aibe veselie de cele adunate.

Omul bogat, era vrednic de mila, saracul, ca asta era tot ce-si agonisese el, cele banesti, cele materiale, care zicea el ca i se cuvin, ca el e stapinul lor, si roadele sunt ale lui pe de-a plinul. Nu vede ca trebuie sa multumeasca cumva, nu mai stie de Dumnezeu, ca sa-I multumeasca.

“De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste. in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.” (Psalmi 126,1-2)

Nu mai stie de Dumnezeu, nu mai stie de aproapele, e orbit de bogatia lui, de norocul lui de a-i fi rodit tarina, si avea mai mult decit prea-plinul care il avea.

Peste prea-plinul lui, ii era lui ca incercare de la Dumnezeu. Ai multe, ce faci cu ele? Vei avea mult mai multe, ce vei face cu ele? Vei orbi mai mult, sau ti se vor deschide ochii, ca sa te intorci? Liberul arbitru al omului, nu esti fortat de nimic, faci dupa cum iti zice inima ta.

Omul a orbit insa, mult mai mult, nu mai exista nimeni, era singur, el cu sufletul lui, caruia avea sa-i dea sa manince si sa bea.

Se zicea ca pentru a te mintui trebuie sa mai ai pe cineva linga tine, ca sa poti iubi pe aproapele tau, sa il primesti cu toate scaderile lui, sa faci iertare, sa faci blindete, sa faci milostivire, sa faci iubire, pentru a fi drept in fata lui Dumnezeu, pentru a fi bun.




http://dannyela.wordpress.com/2010/11/21/suflete-odihneste-te-mananca-bea-veseleste-te/


Omul acela bogat, era singur, sarac in sufletul lui, prea orbit de material, uitind de sufletul lui in adevar, uitind de semeni, uitind de Dumnezeu.

Era ne-bun, adica nu era bun. Sufletul lui era necrescut, nedospit pentru a-si manifesta puterea si taria lui in om. Sufletul lui nu era crescut cu rugaciune, nu avea legatura, dialogul lui cu Dumnezeu, nu era inflorit de mila catre aproapele, nu era luminat cu bucuria daruirii, a ajutorarii, cu adierea blindetii, sau a trairii suferintei aproapelui. Nu era un suflet usor care sa se poata ridica in rugaciune, si sa devina taria trupului, ci era un suflet ingreuiat, legat de cele materiale, bucuria lui consta numai din prea-plinul material pentru care nu stia sa multumeasca, era un suflet prins, bolnav, ingreuiat.

Sufletul bolnav imbolnaveste si trupul si mintea, il face pe om atit de egocentrist, atit de orb fata de altii, ca nu avea sa se mai numeasca fiu al lui Dumnezeu, nu mai era bun, era rau, era nebun.

Dumnezeu i-a ingaduit, i-a dat si mai mult, i-a umplut dorirea, avea prea-plin, i-a dat si mai mult, omul in schimb a cazut incercarii, si a devenit rau, a cazut, dar si mai mult avea sa cada, caci Dumnezeu i-a cerut sufletul, iar mult prea-plinul de care isi lipise inima nu avea sa mai fie al lui.

***

Sa luam aminte la ce avem, si pentru ce avem sa multumim, sa ne recunoastem bogatia, materiala sau spirituala, si sa multumim pentru acestea lui Dumnezeu. Sa luam aminte ca din bogatia noastra sa dam si celor in nevoie. De e sa fie bogatie materiala sa dam cu dragoste celui in nevoie, ca si cum i-am da lui Hristos – celui ce nu are unde sa-si plece capul -, de e sa fie din cele spirituale, sa dam un cuvint bun, o mila sufleteasca, o blindete, o iertare, sa o dam celui aflat in durere sufleteasca, si sa multumim pentru bogatia noastra ca am putut sa o dam, ca nu din ale noastre dam, ci din ale lui Dumnezeu dam, si din ce dam nu ni se va imputina, ci mai multe agonisim in locul lor. Caci un cuvint bun nu te saraceste, o mila sufleteasca si o blindete nu te secatuieste, ci mai mult iti va prisosi, caci vei sti ca ai si poti sa dai.

Nici cele materiale de dai, nu iti saraceste, ci inlauntrul tau stii, ca daca dai, inseamna ca ai, daca sufletul tau te lasa sa dai, indiferent cit ai, inseamna ca ai plin, si ca poti sa dai. Cu cit poti sa dai, cu atit esti convins in sineti ca ai si esti multumitor pentru ce ai si ca ai putut sa dai. Caci cunostiinta avutiei tale nu sta in multimea ei, ci in cum o percepi pe ea, caci daca dai, inseamna ca ai.

Sa luam aminte, sa ne crestem sufletul, sa nu amestecam cele materiale, zicind ca ne sunt spirituale, sa nu ajungem sa ne lipim inima atit de ele, incit sa insemne pentru noi totul, iar sufletul sa zica ca asta ii e menirea, sa stea lipit de material, sa ajunga sa flaminzeasca si sa nu creasca. Caci sufletul ni-l crestem precum ne crestem si trupul, dindu-i mincare si bautura, mincare precum rugaciunea, bautura precum milostivirea, iubirea de semen, blindetea, iertarea. Sa ni-l crestem, ca acesta ne va fi taria, acesta ne va conduce cind e sa fim incercati sau tulburati de vijeliile lumii.

Sa luam aminte, ca de e sa primim mai mult, din ceea ce avem mult, sa dam raspuns bun la acel mult-prea-plin, si sa nu ne fie de incercare, caci avind mai mult trebuie sa multumesti mult si sa daruiesti mult. Incercare de e sa vina, raspuns bun trebuie sa dam, ca sa raminem buni si drepti in fata lui Dumnezeu, caci iubirea e dreptatea lui Dumnezeu.




“Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te” - odhna ta, suflete, este in Domnul, caci EL ii cheama pe cei obositi si impovarati sa-si afle liniste si odihna, odihna ta este in cele usoare, dezlipirea de greutatile materiale, si ridicarea ta in rugaciune catre Domnul Dumnezeu. Mincarea ta, suflete, este rugaciunea care te creste, te creste in cele usoare, bautura ta este izvorul de apa nesecat care izvoraste si se revarsa prea-plin la rodirea din Duhul Sfint. Bucuria ta, suflete, este in Domnul, caci nu exista bucurie mai mare, nu exista bucurie fara limite decit in Domnul, bucurie de cele pamintesti tine cit tin si ele, sau se duce mai repede decit ele, caci omul se plictiseste repede de ele, bucurarea intru Domnul este insa nemasurata facind sa paleasca toate alte bucurii lumesti.

Domnul sa ne ajute sa ne agonisim bogatia adevarata, sa fim plini si darnici in roadele Duhului, pentru a putea plini legea in iubirea de Dumnezeu si de aproapele,

Spre Slava lui Dumnezeu, si mintuirea sufletelor noastre.

Unde ti-e gindule, linistirea ta?


Unde ti-e viata, valoarea ta? Unde ti-e omule, adevarul tau? Unde ti-e timpule, plinatatea ta? Unde ti-e gindule, linistirea ta?

Lumea e in faliment, criza e falimentul valorilor, economic lumea e bine numai valorile sunt denaturate ajungind ca materia si materialul sa fie prinse in jocul non-valorilor. Tari ajunse in faliment, din degradarea valorilor. Familii aflate in ura, vecini aflati in invrajbire, copii si parinti aflati in neintelegeri, parinti care isi omoara rodul lor neimplinit inca pentru a putea vedea lumina. O lume devaluata, o lume care a uitat de Dumnezeu, o lume fara frica de Dumnezeu, dar traind o frica, o lupta si o tulburare continua.

“Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica (Psalmi 13,5)

Adevaratele valori sunt uitate, lumea se transforma doar in banesc, material, mocirla, isi impietreste inima, ajungem sa dam doar cezarului, iar lui Dumnezeu, ajugem sa nu Ii mai dam nimic, nici inima, nici cugetul, nici virtutea noastra nu le mai inchinam lui Dumnezeu, ci le punem in slujba lumii falimentare din prisma valorilor. Ne lipim inima de material, de bani, ne-o tinem noi prin vointa noastra aici pe pamint.

“Sus să avem inimile.”

O lume pierduta prin lipsa valorilor adevarate, o lume in criza valorilor.

Usor ajungem sa ne ratacim neavind imaginea valorilor adevarate si netraindu-le, si bombardati tot timpul de non-valoare, usor putem ajunge sa ne devaloram timpul prin alocarea lui ingrijorarilor lumesti. Framintarile, grijile date de cele lumesti ajung de ne subjuga, ajung de ne fac sclavii acestora cu toate ale noastre, cu timpul nostru, cu cugetul nostru, cu inima noastra. Ne zbatem in limitele vietii noastre cautind sa ne



http://ro.wordpress.com/tag/lupta-cu-gindurile/

http://dannyela.wordpress.com/2010/10/20/unde-ti-e-gindule-linistirea-ta/


vedem valorile, obturate insa de non-valorile atot-promovate, pierduti in nelinisti, chinuiti, si neimpacati.

“Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateeni 5,22-23)

Ne luptam cu gindurile sa ne aflam linistirea, sa ajungem la gindul bun, dar nu il ajungem daca nu iertam si sa lasam cele grele, sa le uitam. Ne luptam cu ele, si ele se lupta cu noi. Alegem noi insine sa le ducem pe cele grele, rele aduceri aminte, ne lupta, iar sufletul se subrezeste, caci nu am iertat si nu am uitat. Ne prindem in viltoarea aducerilor aminte, a relelor aduceri aminte, si ne incrincenam, ne ingreuiem, ne inmocirlim mintea, iar sufletul se chinuie si el, iar trupul ajunge fara de taria sa, si boleste.

“Feriti-va de orice infatisare a raului” (1 Tesaloniceni 5,22)

Non-valoarea e o infatisare a raului, denaturarea perceperii valorilor, e o infatisare a raului. Feriti-va de orice infatisare a raului.

“Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)

Ne asteapta pe cale dusmanul pacii noastre, ne asteapta ca un tilhar sa intre pe portita lasata deschisa de neiertare, de neimpacare, de ne-uitare a raului, ne asteapta si cind e de ne coborim din bucurarea sufletului, ne prinde, si ne inconjoara cu relele-aduceri in minte. Ne ajung uriciunile, relele, relele aduceri aminte, patimile, cele ale vrajmasului pacii noastre, ne ajung si ne dezbraca de haina bucuriei, ne ranesc sufletul, il ingreuiaza, viltoreaza mintea in nelinisti, ne bolesc trupul. Feriti-va de orice infatisare a raului, caci neiertarea, neuitarea si reaua aducere aminte e infatisarea raului.

“Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.” (Luca 10,30)

***

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa ajungem sa ne dezlipim inima de cele de jos, sa ni le agonisim pe cele usoare, pe cele de sus, ca acolo sa avem comoara noastra, si acolo si inima noastra.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa regasim adevaratele valori, frumusetea sufletului, usurarea sufletului, si sa aducem roade bine-placute Domnului intru binecuvintarea Duhului Sfint.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ajungem sa ne despatimim, sa lasam orice infatisare a raului, si sa inchinam inima, cugetul si toata simtirea noastra spre Slava lui Dumnezeu si spre mintuirea sufletelor noastre.




Sa nu ne purtam plinul secatuit

septembrie 5, 2010 - linistirea gindurilor

Cum e un plin, care are menirea sa fie plin, dar noi il purtam gol, si secatuit?

Cum e un plin, care poate cuprinde totul, fara limite, dar noi il limitam la cele ale doririi materiale?

Cum sa umplem noi acel plin, ca sa fie plin? Caci orice e mai putin decit desavirsit plin, e nitica chinuire, e nitica tulburare, si nu e linistire si pace?

Spune Sf Apostol Pavel, si Sfintul Duh salasluit in el: „Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.” (1Tesaloniceni5,16-18)

Sufletul, cel care se cere a se purta plin, e chipul lui Dumnezeu, e scinteia dumnezeirii ce o purtam cu noi, plinirea lui e scopul lui, iubirea de Dumnezeu, si de aproapele, desavirsirea lui e implinirea cuvintelor Domnului,

Cresterea lui se face intru cele usoare, caci un suflet usor, usor se ridica in rugaciune, in unirea lui cu iubirea lui Dumnezeu, caci mai usor e sa iubesti decit sa urasti, mai usor e sa ierti decit sa te incrincenezi, mai usor de purtat sunt cele de bucurie, de iubire, de milostivire, decit cele care l-ar ingreuna si l-ar inmocirli.

Sufletul se zideste pe cele usoare, si din el rezulta puterea ta, caci taria unui om e duhul, peste toate poate trece un om cu suflet in care domneste pacea, iubirea, rasuna bucuria, rugaciunea si milostivirea.

„Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur – vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace si lumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!”

Domnul ne invata sa le alegem pe cele usoare, dar ne cheama la El, daca le avem pe cele grele, covirsitoare, caci ne duce El cu greutatile noastre si ne aflam odihna si bucurie

„Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.” (Matei 11,28-30)

Toate pentru a ne faca calea usoara, toate pentru a ajunge la plinatatea sufletului si a nu purta povara greutatilor

„Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,” (Matei 5,44)




http://dannyela.wordpress.com/2010/09/05/sa-nu-ne-purtam-plinul-gol/


Iubirea e desavirsirea fara de limite, acel nelimitat care poate fi gazduit in sufletul nostru, iubirea de Dumnezeu, de aproapele, de vrajmasi, ne dau plinirea de care sufletul are nevoie pentru a nu-l purta gol si suferind.

Doamne, prin marea Ta iubire de oameni, da-ne si noua sa ne facem urmasi iubirii Tale, ajuta-ne sa plinim poruncile Tale, ca saraci suntem in daruri si bunatati, dar Tu, Doamne, poti face sa rasara iubirea si blindetea si milostivirea si ascultarea, chiar si in sufletele secatuite. Ajuta-ne, Doamne, dupa marea Ta iubire de oameni.

Iubirea vrajmasilor

august 26, 2010 - linistirea gindurilor

Ce porti sa faci cu vrajmasii tai?- Raspunsul cel mai simplu, rostit fara de gindire e sa te razbuni pe ei, pe ce ti-au facut. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.Gresit insa. Caci astfel ne-am cazut din legea iubirii, in legea talionului, ne-am decazut pe noi, ne-am facut mai rai decit cei fara de minte, mai rai decit cei necredinciosi, mai rai decit cei ce nu au primit invatatura legii iubirii, caci noi am primit invatatura si Cuvintul lui Dumnezeu, si am ales sa cadem din legamintul lui Dumnezeu, am ales sa cadem din legea iubirii in legea veche.Cind Sfintii Apostoli au vrut sa razbune comportanemtul unei cetati care nu i-au primit, zicind ca sa se roage ca sa coboare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut si Ilie, ca pedeapsa, ce le-a spus Domnul: “Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti? Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca.” (Luca 9,54-55)Vrei razbunare, si vrei sa le faci rau si tu? Al cui urmator esti, al lui Dumnezeu, sau al celui rau?

Cei tari in credinta, care Il au pe Dumnezeu Tata cu adevarat, si Ii urmeaza Cuvintul si calea in adevar si dreptate – caci adevarata dreptate e iubirea – , acestia primesc pe oricine de pe cale ca fiind frate, un copil al lui Dumnezeu, neuitindu-se la fapta ce le-ar fi vatamatoare, ci cu iubire de frate, si cu credinta puternica in bunatatea, dreptatea si iubirea lui Dumnezeu, accepta, iarta si iubesc pe vrajmasi.Cei slabi in credinta, cu credinta schiopatind, cind dau de vrajmasi care le involbureaza viata devin ca cei necredinciosi, ca cei care nu Il au pe Dumnezeu Tata adevarat, in simtirea lor. Indoielnici in credinta in Dumnezeu, uitind de noul legamint – al iubirii – cu mintea involburata ei cad, cad in legea veche a talionului, vrind sa-si razbune suferinta pricinuita de vrajmasi. Ajung de se fac partasi cu cei necredinciosi, caci singuri s-au departat din a fi fiii lui Dumnezeu, calcind porunca iubirii.

- Sa zicem ca nu te razbuni, dar zici ca ii urasti si ca nu uiti.Omul e lasat cu liberul arbitru, e cel mai mare cistig posibil, poti alege orice vrei, nimic nu te forteaza sa faci ceva, poate doar constiinta, gardianul tau, te tine sa nu faci ceva rau. Poti alege sa-l urasti si sa nu uiti ce ti-a facut, sau poti alege sa nu-l urasti.“Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc.“ (1 Corinteni 10,23)Poti alege orice, caci ai liberul arbitru, dar alege cele care ti-ar fi spre zidire, nu spre prabusirea puterilor din tine.Daca alegi sa-l urasti pe vrajmasul tau, e rau pentru tine, e chinuirea ta, te tulbura, te macina, nu te lasa sa te linistesti, sa ai pace, te framinta in visele tale, clipele tale de liniste ti le destrama. E rau pentru tine prin alegerea ta, aceea ca sa urasti si sa nu ierti.




http://dannyela.wordpress.com/2010/08/26/iubirea-vrajmasilor/


Mai apoi insa, cum te poti ruga in adevar, zicind Tatal nostru…, cum mai poti zice: Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.Zici ca nu le poti uita fapta. Dar avem pe linga miracolul timpului, caci timpul vindeca prin uitare, mai avem si Cuvintul de la Dumnezeu. Nu poti uita, atunci stinge focul ce te arde si te tulbura cu bine si milostivire si iubire.“Iar voua celor ce ascultati va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca 6,27-28)

- sa ii ocolesti, sa nu-i mai vezi in cale, sa ii ignori, sa zici ca nu mai existaCel putin nu e razbunare, si nu e ura, dar nici iubire nu e. Ti i-ai sters din minte, sau nu vrei sa-i vezi, eviti sa mergi unde ar merge ei, iar daca apar, parca iti sunt un ghimpe.Nu e nici varianta asta buna pentu tine. Ce faci, eviti sa te mai duci in anumite locuri, te feresti, eviti lumea, zici ca nu mai exista acele persoane. Dar ele exista, si sunt si ei copiii ai lui Dumnezeu, indiferent de ce ispitire au avut de trecut si nu au trecut-o bine si s-au facut vrajmasi ai tai.Ramai cu un gol in suflet, cu un gol care se umple de amaraciune, indiferent ca ii eviti, sau te feresti sa-i vezi, golul ala este, si este pentru a primi amaraciune. Nici asa nu plinim legea si cuvintul lui Dumnezeu, nici asa nu ne putem numi fii si urmatori ai Cuvintului lui Dumnezeu.

- sa ii acceptiSa zicem ca nu ii eviti, si le accepti prezenta, cu indiferenta, fara sa te afecteze nici in bine nici in rau, ii accepti. E oarecum mai bine, dar tot simti un gol in suflet, caci ti-e sufletul ca un vas neumplut si care doreste sa fie plin, poate merge si asa, un timp, dar sufletul va suferi, e ca un plin care nu s-a ajuns sa fie plin.

- sa ai bunavointa catre eiE mai buna abordarea, dar nu e plinirea legii. Bunavointa poti avea, dar daca nu e implinita prin iubire, e fortata; e mai bine pentru tine, dar nu e naturala, nu e usoara, daca nu e izvorita din iubire.“Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.” (Romani 12, 20-21)

- sa te rogi pentru ei, ca fie luminati si indreptati de Domnul, sa fie biruitori in ispite si sa nu mai fie de joc celui rau

Greu nu e sa te rogi pentru ei, si sa le ierti lor, dar si tie, ca poate le-ai fost ispita lor cumva, greu nu e sa zici: Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei. Greu nu e sa ierti, daca vrei sa poti sa te rogi in adevar, ca sa poti zice curat Tatal nostru…, si ca sa se risipeasca greutatile care ti le-au pricinuit. Greu nu este sa ierti, ci greu este sa duci cu tine ura, rautatea, razbunarea, astea sunt cele grele si covirsitoare si impovaratoare pentru suflet. Este usor sa ierti si sa uiti de parca nu ar fi fost, si sa nu le aduci nici lor aminte, nici tie, caci greu pentru tine e sa fi biruit din timp in timp de rele aduceri aminte. Iarta-i, uita-le faptele cele rele si nu le pomeni, caci ale celui rau au fost, roaga-te pentru ei cu dinadinsul pentru a se ostoi asprimea aschiei ramasa in suflet, ajuta-i, fi milostiv lor, si du la plinatatea faptele tale, aducindu-ne aminte de poruncile Domnului:




“Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.” (Luca 6,27-28)

- sa ii iubestiPorunca Domnului, plinirea legii, caci plinirea dreptatii se desavirseste prin iubire.“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Luca 10, 27); “Iubiti pe vrajmasii vostri”Ce e mai usor, aceea sa alegi. Iubirea e usoara, e linistitoare, e bucurie, e plin, e rugaciune cu bucurie, e bunavointa, e rabdare, e chipul lui Dumnezeu in om.

“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata.” (1 Corinteni 13, 4-8)




Doamne, fie voia Ta, nu voia noastra

august 18, 2010 - linistirea gindurilor

In toate vrem sa facem voia noastra. Zicem: acum nu e timpul socotit de noi ca trebuie sa ne facem un rost, o casa, o cariera, sau zicem apoi: acum e timpul si acum vreau, dar poate fusese timpul de la Dumnezeu si noi am pazit sa nu fie, caci nu era sa fie atunci precum voia noastra.

Sau e de consideram ca a venit timpul voirii noastre, si luptam, ne chinuim sa implinim voia noastra, asa cum o vedem noi, dar nici ca ne-am pleca voii lui Dumnezeu.

Cum sa ne plecam vointa noastra, cind nu avem credinta, cind nu-L avem pe Dumnezeu – Tata al nostru, si singuri ne dezmostenim, si ne consideram vitregi, prin neplecarea noastra, prin ne-urmarea Cuvintului lui Dumnezeu.

Poruncile lui Dumnezeu sunt luate in uitare, sa nu ucizi, sa nu desfrinezi, sa iubesti pe tatal tau, pe mama ta, dar mai presus sa-L iubesti pe Dumnezeu, sa ai iubire, pace, blindete, bunatate, milostivire, sa nu ucizi copii si sa-i lasi asa cum a rinduit Domnul.

Tulburare mare atunci cind voia noastra nu se face asa precum vrem noi, caci si noi la rindu-ne am ignorat voia si cuvintul lui Dumnezeu, caci singuri ne-am facut din fii in ne-fii prin neascultare, tulburare mare.

Citi oare nu ne-am luptat, nu ne-am tot chinuit sa se faca dupa voia noastra, neluind aminte la voia lui Dumnezeu cu noi. Citi oare nu ne-am chinuit prin neplecarea noastra, in nemultumiri si incrincenari si nu ne-am oprit deloc a ne linisti prin a ne lasa in voia lui Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastra.




http://dannyela.wordpress.com/2010/08/18/doamne-fie-voia-ta-nu-voia-noastra/


Sf Arhanghel Mihail


rugaciune la icoana Sf Arhanghel Mihail

Sfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, cel ce ai zis: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”" si ai oprit cadea ingerilor trufasi,ajuta-ma de ma tine si pe mine sa nu cad in deznadejde, in rautate, in necredinta,de ma vezi ca ma clatin si stau sa cad, ajuta-ma de ma tine,de vezi ca se lupta cu mine cele ale raului, vin-o si fi si mie ajutator si tine-ma sa nu cad,de ma vezi cazuta, vin-o degraba si ma ajuta sa ma ridic si sa imi aflu tamaduire si vadire de cele ale rauluiSfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, mijloceste pentru mine cu rugaciunile tale, intareste-ma in credinta, in frica de Dumnezeu, in iubire, in bunatate, in blindete,ajuta-ma si mijloceste pentru mine la Imparatul nostru Dumnezeu.



http://ro.wordpress.com/tag/zise-dale-mele/

http://dannyela.wordpress.com/2010/08/10/sf-arhanghel-mihail/


Rugaciune la icoana Schimbarii la fata


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce Te-ai schimbat la fata si ai ingaduit ucenicilor Tai a vedea Slava Ta, precum li se putea,

ajuta-ma si pe mine sa inteleg dumnezeirea, sa o cuprind pe cit as putea in inima mea, si in mintea mea, ca sa am credinta tare, ca sa nu ma mai biruiesc cu necredinta, indoiala, sa biruiesc cele rele ce ma ispitesc sa cad, ajuta-ma de-mi rasare in inima lumina Ta, iubirea Ta, caci din iubirea Ta de oameni poti schimba orice suflet secatuit in izvor de daruri.

Sfintilor ai lui Dumnezeu, apostoli si prooroci, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, si ajutati-ma sa ma schimb si eu pentru a fi bineplacuta Domnului, sa am bunatate in loc de rautate, iubire in loc de ura si invidie, ascultare in loc de incrincenare, ajutati-ma voi Sfintilor ai lui Dumnezeu sa am pace in loc de tulburare, blindete si milostivire in loc de miniere si asuprire, credinta in loc de indoiala, plecare de voie in loc de cirtire, multumire si rugaciune in loc de nemultumire.

La praznicul Tau, Doamne, sa ma schimb si eu as vrea, ca sa fiu bineplacuta Tie, ajuta-ma Doamne, pentru rugaciunile sfintilor Tai, si ale Maicutei Tale, ajuta-ma cu mila Ta si cu iubirea Ta de oameni, ajuta-mi Doamne.

Egoismul – nebunia vremurilor


Egoismul ca orbire proprie.

Ai. Ai multe, dar nu te opresti sa tot vrei sa tot ai, sa tot consumi, sa tot acumulezi, fara a te gindi sa dai, caci asta nu intra in conceptul promovat de aste vremuri. Cumpara, ia chiar daca nu iti trebuie si apoi arunca-le ca s-au stricat de cite ti-ai luat si nu ai folosit, acumuleaza, caci ai valoare doar prin acumularea ta, ai valoare doar cit iti e exteriorul.

Ai. Ai multe, dar nu le vezi, nu le vezi nici pe ale tale binecuvintari, nici nu-i mai vezi pe altii, pe ai tai care ar avea nevoie de un cuvint, de o blindete de la tine, iar pe ceilalti oameni mai amariti sau mai bolnavi sau mai necajiti sau mai oropsiti nici nu-i mai consideri ca exista.

Si daca tot vrei, tot ai nevoie – falsa nevoie -, atunci nu ai, iar daca daruiesti, si tot dai, atuncea ai.

Falsa nevoie care ti-o promoveasza societatea de consum nu-ti confera senzatia de multumire si satietate, orbindu-te pentru ca sa te vezi doar pe tine, crescindu-ti egoismul pina la statutul de zeu, dar si izolindu-te de ceilalti, de nevoile lor, de suferintele lor, nu-l mai intelegi pe aproapele, ba chiar il urasti il invidiezi si-l ignori.

Chiar daca nu ai multe, dar daca dai, ai sentiment de satietate fizica, si multumire sufleteasca, caci nu in multitudinea lucrurilor si a banilor sta multumirea, ci cum le ai




http://dannyela.wordpress.com/2010/07/15/egoismul-nebunia-vremurilor/


http://dannyela.wordpress.com/2010/08/06/rugaciune-la-icoana-schimbarii-la-fata/


in sufletul tau, de poti sa dai, atunci sti ca ai, si pentru ca dai iti da multumire si ce iti ramine iti da multumire.

Egoismul se revarsa prin anxietati.

Nu iti mai ajungi sieti, esti nemultumire pentru sineti, esti propria apasare, propria inchisoare.

Te vezi pe tine dar doar partea care iti aduce nemultumire, iar pentru restul esti orb. Te gindesti doar la tine, iar restul de oameni nu mai exista. Dar unde e valoarea ta, unde e adevarul tau?

Nu te mai vezi nici pe tine, nu mai gasesti ca ai pentru ce sa multumesti, si te afunzi acolo unde nu mai vezi si nu mai auzi nimic, in iadul personal, in care tovaras iti e nemultumirea, anxietatea, depresia. Si ramii in inchisoarea ta personala, orbit, surd, rupt de a primi sau a da, egoismul e cel ce te afunda si te tine acolo, egoismul crescut si promovat ca zeu, de nebunia vremurilor.

Nebunia vremurilor, zeul Eu.

Inchinati-va mie, zeului Eu, jerfiti-va mie din timpul vostru, din bani, din darurile voastre, aduceti-mi-le mie. Nebunia vremurilor.

Ce sa fie din vremurile astea care sa te invete sa vezi, sa te vezi mai intii pe tine ca sa multumesti pentru ce ai, sa te faca sa il vezi si pe cel de linga tine, ruda ta, aproapele tau care are nevoie de tine, de prezenta ta, de iubirea ta, de incurajarea ta, de un cuvint bun?

Ce sa fie din timpurile astea care sa te invete sa ierti, sa ai toleranta, sa il primesti linga tine pe fratele tau chiar cu scaparile, cu durerile lui, cu faptele lui incomode sau de ispita?

Ce invatatura a lumii te invata mila, iubirea de aproapele, jertfirea de sine cu iubire si cu multumire ca ai putut face asta, neraspunderea la rau cu rau, ci iubirea de vrajmasi, lasarea voii, multumirea pentru toate si pentru toti?

Ce sa fie din lumea asta care sa te invete smerenia, sa te invete sa binecuvintezi pe cel ce te blesteama, sa iti cresti sufletul in rugaciune, sa gasesti adevarul valorii tale?

Oamenii sunt invatati sa traiasca in nemultumire, in fals neajuns, in epuizarea resurelor fizice, morale, sufletesti, in consumul si pentru sine, dar si al persoanei in sine, si in uitarea de sine, in ne-simtirea tariei din tine – sufletul care sa cirmuiasca trupul, mintea, voirea.

Nebunia vremurilor, lipsa valorilor adevarate, denaturarea binelui si a adevarului, uitarea de Dumnezeu.

“Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea – ale lumii, ale doririi, bucuriei, plinirii voastre –se vor adauga voua. “




Gindul bun – mila lui Dumnezeu

iunie 26, 2010 - linistirea gindurilor

Ne framintam, ne luptam cu gindurile, ne luptam cu noi, ne luptam cu lumea.

Gindurile, ale noastre doar, dar tot pe noi ne lupta, pina le domolim, ne framintam si ne chinuim.

Ne luptam cu noi, tot din ale noastre, cu greutatile noastre, cu ispitele noastre, si pina nu ne linistim, ne chinuim.

Ne luptam cu lumea, caci incercam sa o facem si sa le facem dupa cum am vrea noi, si asa fiecare, si asa lupta intre vointe, duritati, iar voia lui Dumnezeu care ne-ar linisti nu o mai consideram pentru a ne pleca ei.

Ne luptam cu ale noastre ginduri, cu neintelegerile noastre, cu vointa noastra neimplinita, cu incrincenarile noastre, ne tot luptam.

Dar ispitirea de neliniste din partea gindurilor, tulburarea lor dispare odata cu venirea gindului bun care le aseaza si linisteste furtuna din minte si suflet. Gindul bun e ca un dar, e mila lui Dumnezeu care a cercetat sufletul, si curata locul luptei si lasa in loc linistire, si bucurie, si multumire.

E o schimbare desavirsita, ne faceam in minte ginduri, scenarii, lupte cu gindurile, judecati, osindiri, ispita din launtrul nostru, dar la venirea gindului bun talazurile se linistesc.

Depinde de asezarea sufletului, depinde de cit de tare e ispita, gindul bun poate veni indata, dar in cazul in care ispita continua si ne inclesteaza sufletul in incrincenare si mintea, si nu gasim limanul gindului bun, oricit am plinge, oricit ne-am ruga noi, sa nu pregetam sa mergem sa cerem ajutor de la duhovnic, sa lupte cu noi pentru iesirea la liman.

Gindul bun cind vine lasa loc curat, lasa liniste si bucurie, ce era inainte invirtosare devine multumire, iar schimbarea simtita o recunoastem cu fiinta ca e din mila Domnului catre noi, caci ne-am luptat si noi dar scaparea si limanul linistii ca dar de la Domnul este.

Darul tau, in numele Domnului


Da celui ce nu are si inmultesti, da celui ce are si ajungi de risipesti. Dreptate este, dar nu in adevar.

De nu te apuci sa il cauti tu pe cel ce nu are, macar ia aminte cind iti rasare in cale, si da-i ce tie iti prisoseste, iar lui ii lipseste, caci pe tine prisosul te ingreuiaza si nu te multumeste, iar celui ce ii lipseste, darul tau face de plineste intru bucurie locul lipsei lui.




http://dannyela.wordpress.com/2010/06/25/darul-tau-in-numele-domnului/


http://dannyela.wordpress.com/2010/06/26/gindul-bun-mila-lui-dumnezeu/


Iar de ajungi de dai celui ce are sau primeste multe, risipa este, caci cel ce a primit nici nu va lua in seama si va uita si de darul tau si de daruitor, iar cel ce da ajunge de risipeste, caci nici cel ce a primit nu se bucura, si nici el nu va apuca sa se bucure de roadele lui.

Sa cautam pe cel ce nu are si sa plinim lipsa lui, si o farima de bucurie de ii vom aduce cu multumire se va unge inima noastra.

Dar fapta in adevar se desavirseste daca se face in numele Domnului. De dam ceva, sa dam in numele Domnului, caci astfel risipa nu mai este, ci iubire facuta aproapelui in numele lui Dumnezeu.

Iar daca intre oameni uitate sunt ale noastre daruri, sa nu inneguram gindul zicind ca risipire este, caci in fata lui Dumnezeu este adunare, de toate daruri, milostenii, ginduri, fapte de bunatate.

Preasfinta Fecioara de Dumnezeu nascatoare, ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunatatilor, bucuria facerii de bine izvaraste-o tuturor, spre pacea si bucuria sufletelor noastre si a noastra mintuire. Amin.




Iubirea e dreptatea lui Dumnezeu


Cine sa nu stie, sau sa fi auzit de pilda intoarcerii fiului risipitor.

“Si a zis: Un om avea doi fii.Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.”

(Luca 15, 11-32)

Odata fuseram, poate, si noi fiul risipitor, sau poate de mai multe ori, si chiar de nu stiam de pilda mai sus amintita, ne-am indreptat spre Dumnezeu ca la ultimul acoperamint si ajutor si scapare.

Suntem si noi fiul risipitor cind risipim in van, fara adevarat folos cuvinte, sau timp, sau din darurile – talantii – care ii avem si i-am primit, cind risipim noi darul lui Dumnezeu dat noua, si cind ne aratam nemultumitori cu ce avem, aceea tot risipa este, si dupa ce risipim si pierdem ce avem, ne intoarcem umiliti, si Domnul ne primeste iara ca fii ai Lui.




http://dannyela.wordpress.com/2010/06/09/iubirea-e-dreptatea-lui-dumnezeu/


Sa nu ne indoim de marea iubire a Domnului, care ar lasa cele 99 de oi cuminti, si s-ar duce sa o caute si sa o gaseasca pe cea pierduta, si la gasire s-ar bucura si ar salta de bucurie si ingerii din cer. Sa nu ne indoim de iubirea Domnului, dar sa nu ispitim noi pentru aflarea ei.

Sa privim pilda intoarcerii fiului risipitor si din prisma fiului ce a ramas linga tatal si a trudit alaturea.

Se intrevad 2 dreptati, a fiului cel mare si a tatalui, dintre care cea adevarata e cea care e facuta cu iubire.

Fiul cel mare a ramas, si a lucrat linga tatal sau, a dus ziua, greutatea zilei, insa posibil sa-i fi scapat ceva: multumirea; orice truda, orice jertfa, daca nu e facuta din inima, cu drag, cu multumire, si inchinata Domnului, lasa portita de uriciuni, caci nu e desavirsita.

Dar sa ne gindim la fiul cel mare, la ce simtea el, simtea ca el nu a adus asa bucurie mare, asa fericire tatalui sau, in tot decursul zilelor precum a adus fiul cel mic intors din ratacire si din risipire.

Fiul cel mic s-a intors, smerit, dorind sa fie macar precum argatii de la curtea tatalui sau, ca ar fi dus-o mai bine decit printre straini, in ratacirea si risipirea lui. Tatal l-a primit cu bucurie, a taiat vitelul cel gras, s-a veselit tare, fiul cel mare s-a tulburat insa, el nu a adus asa bucurie tatalui sau, ca sa il faca sa ii dea si lui spre veselire un ied macar.

Firesc e pentru oricine sa se bucure de venirea cuiva pe care poate il credea pierdut, poate il credea mort, pe care nu l-a vazut de mult si dupa care plingea inima, bucuria mare a tatalui e fireasca, e in dreptatea lui sa se bucure. S-apoi si ingerii, si cerurile se bucura cind se intoarce un pacatos, cind un risipitor al darurilor ajunge si isi apropie inapoi adevaratele valori si de pe linga cale se intoarce pe cale.

Si fiul cel mare insa are dreptatea lui, el simte ca nu a produs asa bucurie mare tatalui, caci de obicei cel pe care il vezi mereu cu care te obisnuiesti sa-l vezi, nu te bucura asa de tare precum cineva pe care nu l-ai vazut de mult, si fiul cel mare era in dreptatea lui, dar dreptatea lui l-a tulburat si l-a suparat.

Doua dreptati omenesti, care sa fie cea adevarata, cea facuta cu dragoste, cu fringere de inima din dragoste si nu dreptatea care aduce suparare si tulburare, caci asta nu e dreptatea lui Dumnezeu.

Poate ne-am aflat si in postura fiului risipitor, poate mai des ne-am aflat in aceasta, si prin risipa noastra, si prin nemultumirea noastra, si am primit in uimire dragostea Domnului care nu ne-a lasat si ne-a primit, si ne-a pazit chiar in ratacirea noastra.

Poate ne-am aflat si in postura fiului cel mare ramas linga tatal sa lucreze de zi cu zi, si am vazut ca nu aducem asa bucurie mare precum cineva venit mai rar. Insa aici in aceasta ipostaza lipseste multumirea. Caci fuseram cu tatal tot timpul, ne-am bucurat de prezenta, de binecuvintarea, de cuvintele, de caldura si ajutorul lui, si le-am luat de-a gata, si am uitat sa multumim. Le-am dus poate cu rivna, dar fara multumire. Iar lipsa multumirii, tot nemultumire este, tot risipa este.




Fiul cel mare, risipea si el, caci nu multumea cu bucurie de faptul ca se afla linga tatal, risipea prin nemultumire.

Dreptatea oamenilor devine dreptate adevarata daca e facuta cu iubire, legea noua, legea iubirii mai mare s-a dovedit sa fie decit vechea lege a talionului, caci plinirea dreptatii se adevereste prin iubire.

Domnul sa ne caute si pe noi, oi ratacite in nemultumirea noastra, si sa ne aduca inapoi pe calea iubirii, spre mintuirea sufletelor noastre si spre slava lui Dumnezeu.

“Toate cite cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Marcu 11,24)

aprilie 20, 2010 - cuvintul zilei

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa.

Rugindu-ne sa cerem si sa credem ca am si primit milostivirea Domnului asupra noastra. Fiecare pas facut e mila Domnului, fiecare gind de rugaciune e mila Domnului, fiecare zi e un dar de la Dumnezeu.

Sa mergem cu rugaciunea, convinsi fiind ca am si primit cererea noastra, cu credinta in cuvintul Domnului. Fiecare incercare sa o credem ca e mila Domnului, chiar daca o primim mai greu ca poate ne e de smerenie, iar asta se primeste mai greu, sa ne aducem aminte de rugaciunea izbavirii, sa ne aducem aminte si de cuvintul Domnului, si daca credem ca acolo si atunci e milostivirea Domnului cu noi, asa ne va fi.




http://dannyela.wordpress.com/2010/04/20/%E2%80%9Ctoate-cite-cereti-rugandu-va-sa-credeti-ca-le-ati-primit-si-le-veti-avea-%E2%80%9D-marcu-112/

http://dannyela.wordpress.com/2010/04/20/%E2%80%9Ctoate-cite-cereti-rugandu-va-sa-credeti-ca-le-ati-primit-si-le-veti-avea-%E2%80%9D-marcu-112/


Doamne, pe cei drepti ii iubesti si pe cei pacatosi ii miluiesti, miluieste-ma, Dumnezeul meu, dupa mare mila Ta.

Mila Domnului imbratiseaza sufletul cu duiosie si blindete, cu caldura de foc si zimbet si dulceata, cu pace si cu uimire de bucurie, mila lui Dumnezeu transfigureaza spatiul si timpul, timpul devine cu valoarea de aur, clipa milei e cit un secol de bucurie; spatiul si mohorit de ar fi, in desfatare si lumina se arata; boala de ar fi, mila lui Dumnezeu o indulceste si ii da sens.

Cela ce m-ai zidit, Dumnezeul meu, miluieste-ma. Doamne, sa-mi ajuti mie, grabeste-Te.

Milostivirea Domnului in toate sa ne insoteasca, sa mergem cu rugaciunea, si sa avem credinta ca Domnul credincios este, cuvintul Lui e Adevarul – „rugindu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea”.

Rugati-va pentru milostivirea Domnului, credeti ca este cu voi oricind, in orice clipa, in orice intimplare, incercare, in ispita, tulburare, in boala, sa credem ca e mila Domnului si o vom avea, dupa Cuvintul Domnului. Amin.

Simplitatea ca bucurie

aprilie 18, 2010 - linistirea gindurilor

Bucuria simplitatii

Ce e simplu e si usor, usor de facut, usor de purtat, fara sa te macine, sau sa ajungi sa iti jertfesti timpul, sau sa te chinui inutil.

Cind e sa ne vedem ca suntem mult prea imbroboditi, inlantuiti de probleme, necazuri, de multe ce avem sa dam noi raspuns sau raspundere, cind e sa ne vedem chinuiti de asupreala vremurilor, sa mergem pe calea simplificari.

Era o vorba ce zicea, ca celui ce a postit, nu-i trebuie mincaruri fantezi si mult pregatite cu arome, ca se multumeste si cu ceva simplu, cu un ou, o brinza si o bucata de carne, si astea ajung de il bucura tare, si ii ofera o mai mare satisfactie decit celui ce nu a postit iar la dezlegare asteapta mincaruri bine asezonate si indelung pregatite.

Bucuria lucrurilor simple

Cind ne vedem rapiti si dusi de tavalugul vremurilor, si raspinditi in mii de ginduri si probleme, sa nu ne lasam dusi in acea vijelie, ci sa le primim si sa le privim cu rabdare, incercind sa aflam calea simplitatii spre rezolvare, decojind problemele, inlaturind straturi, straturi din problema sau situatie, pentru a ajunge la simplificarea ei, la simplitate, la ceva usor de purtat, si fara tulburare. Reducerea la simplitate.

Ce e simplu iti da bucurie

Adevarul e simplu, minciuna e intortochiata, ingreuiaza, si iti chinuie mintea si pacea ta se tulbura.




http://dannyela.wordpress.com/2010/04/18/simplitatea-ca-bucurie/


Impacarea din inima si iubirea de vrajmasi e simpla, nu doare, nu chinuie, trebuie nitica vointa de a urma cuvintul Domnului (macar cuvintul Parintelui duhovnic, cind iti aduce aminte de iubirea de vrajmasi), ura, minia, scirbirea de persoane care le consideri vrajmasi e chinuire, e tulburare, e furtuna in suflet, e nesomn, e greutate de purtat, e macinare de zile, luni, e rana vie.

“ Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara. “ (Matei 11,28-30)

Jugul Domnului, dragostea, dragostea de Dumnezeu, de aproapele, dragostea de vrajmasi, jugul Domnului e usor, caci opusul dragostei e chinuire si furtuna si tulburare si nesomn, opusul dragostei ne face crucea grea, porunca Domnului ne face crucea ce avem de purtat, usoara.

Dragostea e simpla, e usor de purtat, dragostea asa cum o spune Sf Ap Pavel (1Corinteni 13, 4-8)

“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata.”

Ura, rautatea, minia, necredinta, nerabdarea, nu sunt simple, sunt complicate, iti iau din timp, din pace, din bucurie, ajung de iti jertfesti din ale tale pentru a le duce pe acestea ale raului, ale chinuirii.

Simplitatea e bucurie, simplitatea e odihna, simplitatea e multumire.




Arhanghelul Buneivestiri


rugaciune la icoana Arhanghelului buneivestiri

Sfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, adu-mi si mie bunavestire a milei Domnului pentru mine, adu-mi-o asa ca sa o inteleg si sa nu trec cu vederea milele si minunile Domnului, pe care mintea mea neinvatata si ochii mei orbi nu le-ar recunoaste.Ajuta-ma, Sfinte Arhanghele al lui Dumnezeu, sa recunosc milele Domnului catre mine, ajuta-ma sa fiu multumitoare si ascultatoare, ajuta-ma sa las incrincenarea, rautarea si orbirea, ajuta-ma si mijloceste pentru mine la Imparatul nostru Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2010/04/15/arhanghelul-buneivestiri/



Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu

aprilie 13, 2010 - linistirea gindurilor

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu

Primim darul in fiecare zi, o noua zi e un dar, un nou rasarit e un dar pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Plecam la cele ale zilei cu gindul sa le ducem si sa le faptuim cit de bine, cu binele pornim, ajungem de ne coborim cu seara pe la case, cu inca o zi trecuta cu noi. La plinirea serii ajungem de punem bilantul darurilor, ca sa nu raminem in datorie pentru ziua primita in dar. Primim in dar o noua zi, o noua dimineata, primim in dar inceputuri si intimplari si incercari.

Dar din dar.

Primim in dar ziua, sa dam si noi in dar in ziua ceva, un fapt al milosteniei sau al iubirii, o marturie a bunatatii, un cuvint al blindetii, o impacare, sau o iertare, sa dam si noi in dar ceva, ca multumire pentru darul zilei.

Daca ne vedem neputinta noastra de oameni in fata neprevazutului, in fata intimplarilor mult mai presus de noi, de oricine, de orice asigurare, de orice anticipatie, daca ne vedem micimea, putem recunoaste si darurile care le-am primit. Daca ne vedem asa cum suntem, in micimea puterilor noastre, putem recunoaste darurile si sa multumim pentru ele.

Smerenia tamaduitoarea nemultumirii.

Nemultumirea e durere, rana a sufletului, orbire si invirtosare, uitare si chinuire.

Leac pentru nemultumire este smerenia, si chiar de nu ne smerim noi, sa o primim daca e sa vina de la altii ca si cum ar veni tamaduire de la Dumnezeu.

Smerenia te face sa vezi ca nu ai fi nimic daca nu ar fi darurile tale, te face sa recunosti cu multumire minunea unei zile noi, te face sa multumesti ca poti sa ajuti sau sa daruiesti si tu, te invata sa multumesti pentru toate si pentru fiecare om din cale, te invata sa dai valoare darurilor primite si din ele sa dai si tu daruri cu multumire ca poti face asta.

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, sa dam si noi darul nostru in fiecare zi ca multumire pentru darul zilei. Dar din dar. Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, si sa inchinam ale noastre incercari de faptuire spre Slava lui Dumnezeu.



http://www.librariasophia.ro/carti-Fiecare-zi-un-dar-al-lui-Dumnezeu.-366-cuvinte-de-folos-pentru-toate-zilele-anului--so-3043.html


http://dannyela.wordpress.com/2010/04/13/fiecare-zi-un-dar-al-lui-dumnezeu/


Jertfa din cele ale noastre

martie 25, 2010 - linistirea gindurilor

Sa aducem si noi jertfa din ale noastre, caci din cele straine sau ale altuia, cum am putea sa jertfim noi ceva?

Daca ale noastre sunt necredinta, neiubirea, prea-usoara suparare, repede iutire, nerabdare, neinfrinare, uitarea blindetii, lipsa bunatatii, cirtirea, invidia, incapatinarea, neascultarea, nemultumirea; daca acestea sunt ale noastre, atunci sa le aducem pe rind, cite un pic, jertfa.

Sa zicem asa, Doamne, ma incearca necredinta, dar jertfesc aceasta, ca sa imi dai in dar credinta.

Doamne, mult ma incearca nemultumirea, dar jerfesc din ea, ca sa Iti aduc multumita Tie si pentru ca sa imi domolesc incrincenarea.

Doamne, acum ma paste minierea, iutimea, cirtirea, judecarea aproapelui, invidia, dar jetfesc aceasta, si nu ma voi pleca a da raspuns rau, pentru ca sa acoperi Tu ruptura din suflet cu dragostea Ta.

Doamne, am scirba asta, sunt tulburat, dar aduc Tie jertfa aceasta stare rea a sufletului meu si nu voi lasa intristarea si scirba sa mi se lipeasca de suflet, si vreau sa ma fac urmator Tie si ma voi ruga cu dinadinsul pentru cei ce ma prigonesc sau mi-au adus aceasta tulburare.

Doamne, am aste ginduri rele si apasari, dar aduc din astea ale mele, jertfirea lor, pentru a nu apasa sufletul meu cu greutatea raului, le pun ca pe un jertfelnic ca sa le arzi tu cu focul iubirii Tale, pentru a nu mai avea aceste apasari ale celor rele, si-mi da, Doamne, in locul lor sa pot sa ma rog si sa-mi dezrobesc sufletul din ele.

Toate ce ne tulbura, ce ne-ar zdruncina sufletul, fie ca ar fi patimi trupesti, fie patimi sau uriciuni sufletesti, sa le aducem ca jertfa si sa nu le facem, sa nu dam raspuns rau fiind aflati sub imperiul celor tulburatoare, iar pentru a le birui, sa le jertfim Domnului pentru a nu le mai face, si daca putem sa punem in locul lor, ca multumire ca ne-a ajutat Domnul, sa incercam sa aducem macar un nitel din partea celorlalte a celor jertfite.

Daca am jertfit minierea, iutimea, sa aducem ca multumire un nitel de vorba buna si de aplecare a sufletului cu bunatate chiar asupra celui care ne-ar fi provocat minierea,

daca am jertfit din nerabdare, atunci sa stam un nitel mai mult, ca sa dam valoare locului si timpului care ne-ar fi adus in nerabdare;

daca am jertfit din necredinta, sa dam chiar inainte de trecerea ispitirii un nitel de credinta, prin lasarea a ceva din voia noastra – prin credinta – in voia lui Dumnezeu.

daca am sfarimat ca pe jertfelnic gindul rau sau scirba, sa punem in locul lor rugaciune pentru a multumi sa ne-am dezrobit mintea si sufletul de asuprirea greutatilor celui rau.




http://dannyela.wordpress.com/2010/03/25/jertfa-din-cele-ale-noastre/


Sa cautam sa vedem si actiunile noastre, vorba, scrisul, faptele noastre daca ar fi sa fie bine-placute Domnului, iar daca e cumva sa gasim ca vor fi sa aduca tulburare sau sminteala fie noua, fie altora, indiferent de toata dreptatea si indreptatirea din ele, sa nu le facem, si sa jertfim faptuirea lor, iar daca va sa aduca pace si bucurie si impacare si folos, noua si altora sa aducem faptuirea lor ca jertfa Domnului, si sa le inchinam Lui pentru a fi faptele binecuvintate.

Sa jertfim din ale noastre, daca ale noastre sunt mai rele, sa le aducem jertfa Domnului si sa nu le mai facem, iar daca ale noastre sunt bune, atunci jertfa de lucru bun ca bun miros se va sui impreuna cu rugaciunile noastre, iar locul jertfei se va umple cu masura clatinata si indesata din mila lui Dumnezeu.

Doamne, jertfa de tamiie buna mirositoare, nu am de unde sa-Ti aduc, caci in sufletul meu sunt mucegaiuri si uriciuni, dar aduc si eu Doamne, de imi jertfesc din cele rele ale mele, ca sa pui Tu in locul lor din cele bune ale Tale. Primeste-mi, Doamne si ma acopera Tu cu mila, indurarile si bunatatile Tale.

Caci nu fac binele pe care il voiesc

martie 11, 2010 - cuvintul zilei

Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc. (Romani 7,19)

Voim sa facem binele, buna-voirea e inlauntrul nostru, dar ni se intimpla de nu il savirsim asa precum am voit, ba din contra mai constatam ca rautati am facut, si tulburare am raspindit, si suparare am semanat in sufletele altora.

Mai e de suntem tuburati si pavaza de buna-cuviinta nu mai avem, si ravasim cele din jur, iar daca imprejur se afla un alt suflet care poate ar dori sa ne ajute, dar noi orbiti nu vedem si nu intelegem ajutorul acela, acel suflet poate fi luat in tavalugul rautatilor si duritatilor si supararii noastre. Asta ca nu stim sa ascultam, sa ne smerim, sa iubim.

Se-ntimpla ca ne trezim din negura supararii, a rautatilor, si ne caim de cele facute sau spuse, de rautatea ce am servit-o in jur, si ne dam seama ca nu voiam sa savirsim cele ale rautatilor, sa zicem acele duritati sau sa aducem suparare si ca timpul acela ar fi fost mult mai de valoare daca am fi pus un strop de blindete si bunatate si iertare.

“Caci nu fac binele pe care il voiesc”. Doamne, savirsirea binelui e ajutorul Tau, cind facem si noi binele, e pentru a-Ti inchina Tie slava si multumire, caci suntem blagosloviti sa-l putem implini, caci Tu ne esti alaturi si ne esti in ajutor.

“ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc”. Noi, noi de raminem singuri, fara pavaza, fara ajutorul Domnului, pe ale raului le facem, chiar de nu voim, noi de raminem singuri si fara pavaza rugaciunii ajungem de ispitire si de joaca celui rau. Trist e omul fara Dumnezeu, de plingere e omul care nu-L are pe Domnul alaturi, iar rautatile care le revarsa sunt nimicuri fata de ce chin asupreste sufletului lui. Omul fara cunoasterea de Dumnezeu este rau, patimas, egoist, strop de bunatate ce ar avea il bate vintul ispitirii si il spulbera, omul fara de Dumnezeu nu se poate ridica mai sus ca nu-si are taria – duhul osirduitor -, nu isi poate gasi adevarata lui valoare, care ii este Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2010/03/11/caci-nu-fac-binele-pe-care-il-voiesc/


Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc. – E ca un dezacord intre dorirea din sufletul nostru si savirsire. Dezacordul e dat de ne-plinatatea doririi, plinirea si plinatatea oricarui lucru sau fapt e data de binecuvintarea lui Dumnezeu, avem in minte sa facem acel ceva al bunatatii dar nu s-a desavirsit implinirea lui, nu ne-am curatat locul sufletului pentru a purta si desavirsi bunul doririi noastre.

Purtam in gind acel lucru bun sa aducem in implinire, dar se intimpla sa nu-l putem desavirsi si sa facem contrarul.

Domnul nu ne ajuta la plinire daca dorirea noastra nu e curata de orice umbra de patima, de orice gind presarat de tina; insa daca dorirea noastra buna e si curata, si este insotita de rugaciune si inchinata savirsirea ei Domnului, va fi desavirsit realizata, si Domnul va fi ajutor in plinirea ei.

Gindul bun il avem, dorirea buna o avem, si Domnului ii place sa pornim la savirsirea a ceva cu gind bun, dar sa fie si curat, sa nu urmarim scopul de a obtine ceva, ca un troc a ceva-ului bun care vrem sa-l facem, si sa ne tinem si de rugaciune pentru a putea implini dorirea noastra, daca e bine-placut Domnului, iar dupa implinire sa ne tinem multumirea in suflet.

Sa inchiman cele bune care dorim sa le savirsim Domnului.

Cele rele care le raspindim sa le punem sub lupa caintei, si a tinerii de minte ca nu a fost raspunsul nostru bun, ca fara pavaza ne-am purtat, ca ne-am uitat taria – dulceata duhul -, ne-am uitat si rugaciunea si de Dumnezeu, acolo in nebunia faptuirii sau zicerii celor cu rau.

Domnul sa ne ocroteasca, sa ne acopere, sa ne calauzeasca si sa ne ajute sa plinim cuvint si fapta buna, spre Slava lui Dumnezeu si mintuirea sufletelor noastre.




Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga


Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

(Ev Sf Ap Matei, 25, 41-46)

“Doamne, cind Te-am vazut?” si sa nu-Ti fi slujit?

Si noi, ca niste capre oarbe, ca niste animale fara minte, “Doamne, cind Te-am vazut?”

Asa e, nu L-am vazut pe Dumnezeu, caci nu-l vedem pe aproapele, nu-L mai cunoastem pe Dumnezeu, caci ne-am mocirlit sufletul in noi; asa e Doamne, nu Te-am vazut, caci suntem mai orbi decit cei ce Te-au vazut dar nu Te-au cunoscut, noi avem cunoasterea si cuvintul dat, dar nu mai vedem, nu Te mai recunoastem.

Oare de cite ori n-am trecut pe linga un om in nevoie si nu l-am vazut in acesta pe Dumnezeu, nu i-am vazut duhul intristat si in durere; de cite ori nu am trecut pe linga un nevoias si l-am ignorat, ba chiar l-am si osindit ca miroase, sau ca ne deranjeaza, ne-am lepadat noi de el; de cite ori nu am ignorat o voce care cere ajutor si nu ne-am inchis urechile si ochii si inima, poate cineva sa spuna ca nu a facut asta in nenumarate rinduri?

“Doamne, cind Te-am vazut?”, caci noi nu vedem, nu vedem minunile Tale, nu le mai intelegem, caci suntem prinsi si orbiti de cele ale materialului, nu mai vedem binecuvintarile Tale si nu mai stim sa-Ti multumim, ba uitam si de Tine, uitam si de sufletul nostru, iar pe aproapele in loc sa-l iubim si sa facem mila cu el, il osindim, il ignoram, il uitam, il batjocorim

ba ne inchidem ochii, mintea, sufletul, ne inghetam noi singuri inima sa nu mai facem mila cu cel in nevoie si suferinta.

“Doamne, cind Te-am vazut?” nu-L mai vedem pe Dumnezeu nici in noi, nu ne mai grijim de suflet, de duhul din noi, il intristam cu toate cele stricacioase si mocirloase, il tulburam caci suntem si noi tulburati si liniste nu avem, nu mai zarim dumnezeirea din noi, nu mai zarim pacea, nu mai stim ce e mila, ce e iubirea, nu-L mai cunoastem pe Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2010/02/27/si-va-pune-oile-de-a-dreapta-sa-iar-caprele-de-a-stanga/

http://dannyela.wordpress.com/2010/02/27/si-va-pune-oile-de-a-dreapta-sa-iar-caprele-de-a-stanga/


Ce mare lucru, si ce mare greutate sa-i dai ceva unuia in nevoie – fara sa stai sa-l analizezi ca de ce cere, de ce zice ca are nevoie, da citi bani are de mai cere – fara sa-i faci tu analiza (caci a cere, e deja o recunoastere a neputintei proprii, e o smerire la care multi nu pot ajunge, omul care cere mila deja s-a smerit pe sine, ca sa mai primeasca inca o smerire de la tine cel care ii faci analize financiare),

Ce mare lucru sa dai unuia o haina – mai veche, macar – sa-i tina de cald, sa-l scoata din necaz, ce mare lucru e sa mergi la capul unui bolnav sa-i aduci o mica alinare, sa-i arati ca nu e uitat si ca mai exista, desi este intre pereti de spital, si ai putea sa-i aduci un mic zimbet sau un gind bun care sa-l intareasca, ce mare lucru sa dai macar un cuvint bun cu drag si fringere de inima, de n-ai ceva material sa ajuti pe cineva in nevoie,

desi, uneori un cuvint bun valoreaza mai mult decit aurul, caci poate scoate un suflet din iadul chinuirii.

Ce mare lucru, de nu poti indeplini astea, e macar sa ierti cuiva care ti-a gresit, sau poate nu ti-a gresit, dar starea proasta de spirit a ta a interpretat rau cele careva, de ti-ai zis ca ti-a gresit. Ce mare greutate sa pui stavila rautatii si sa dai iertare, si sa te impaci cu gresitul tau.

Cit suntem pe cale sa cautam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, in toti si in toate, in aproapele, in cel in nevoie, sa cautam cele ale lui Dumnezeu, bunatatea, blindetea, mila, sa dam aproapelui din cele ale lui Dumnezeu, caci din cele ce dai mai multe si mai pline primesti inapoi, sa-i dam aproapelui nitica bunatate si blindete, nitica bucurie si pace, sa facem mila cu cel in nevoie, sa-l cautam pe cel in nevoie pentru a avea ocazia sa facem mila.

Astfel din capre vom ajunge miei.

Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

(Ev Sf Ap Matei, 25, 34-40)




Bucuria duhovniceasca

februarie 23, 2010 - zise d'ale mele

Domnul, sa te umple de bucurie duhovniceasca

Caci toata darea cea buna si tot darul desavirsit de sus este.

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.

Bucuria duhovniceasca, acel dar primit in uimire, caci cum sa te caute pe tine si cum sa te afle acea caldura si bucurie in inima, cum sa o primesti, ca n-ai facut nimic nemaipomenit, ba din contra te si simti nitel vinovat caci ai fi putut face ceva mai mult.

Sa fie oare ca in datile cind s-a trecut prin Sfintul Altar dupa Tirnosire, cind la coborirea scarilor primeai asa caldura in inima si bucurie de ti se largea zimbet pe fata, si stateai in uimire, si incercai sa nu te misti prea mult sau sa vorbesti ca sa nu tulburi ce ai primit in tine, si era de primeai impacare si parca ii priveai cu bunatate si cu zimbet pe toti ceilalti?

Sa fie oare ca atunci cind desi uitindu-te la televizor, te rogi pe infundate (in adincurile mintii), si desi prins de emisiune mai invirti o bobita, dupa un timp te ia de simti dorul, un dor atit de mare de Dumnezeu, un dor ca dau si lacrimile, si zici, Doamne, mi-e atit de dor de Tine, insetat-a de Tine sufletul meu, Dumnezeul meu, ajuta-ma ….., la o scapatare simti ca trebuie sa mergi sa fii singur ca iti arde inima si trebuie sa fii singur ca sa poti plinge, cind drumul pina acasa parca e atit de lung si nu mai ai rabdare sa ajungi, si incep de-ti curg si lacrimi in autobuz, iar cind e de ajungi acasa, si te pui sa citesti ce citesti – al Maicii Domnului Paraclis – iti dai seama ca atit de frumos este, si esti in uimire ca asa de frumoase sunt rugaciunile din el, ca parca e prima data cind il citesti si il intelegi, dar numai ca cu cit il citesti cu atit ti se aprinde mai tare inima si nici nu mai apuci sa citesti ca lacrimile iti spala fata ta, si tot ce mai poti zice este Doamne, Doamne, Dumnezeul meu ajuta-ma… si nu stii ce sa faci, caci iti arde inima, dar in gind iti vine sa iei sa citesti Cuvintul Domnului, si iei si citesti din Noul Testament, si intr-o clipa te invalui de pace si liniste, de nu mai auzi nici hamait de ciine, nimic, doar o liniste si pace tangibila, de parca ai putea sa o iei sa o pui de-o-parte, sa o tii bine, de parca ai putea chiar sa pasesti pe acea pace devenita tangibila.

Sa fie oare ca atunci cind dai unei miini intinse, cu oarecare simtamint de vina ca ai dat putin, adica din ce bani aveai l-ai dat cam pe cel mai mic, dar in schimb primesti o strafulgerare de caldura in inima si ca o mica ameteala, ca iti dau si lacrimile, caci cum sa iti vina acea caldura cind ai dat ce era cel mai mic?

Sa fie oare ca atunci cind erai tulburat foarte, de neimpacare si chinuire, dar odata cu impacarea vine asa o linistire si bucurie si pace, de zici ca ai fi putut sa suferi de zeci de ori mai mult pentru acea linistire si bucurie, cind tot ce era necaz si ginduri rele si tulburare au disparut lasind linistire si zimbet si ruga de multumire si binecuvintare, dar si umilire de cadoul primit in suflet, caci s-a umplut in locul supararii un plin de bucurie.




http://dannyela.wordpress.com/2010/02/23/bucuria-duhovniceasca/


De la Domnul e bucuria aceasta primita in uimire, gustata cu umilire – caci e mult prea mare darul pentru oricita nevointa ai fi purtat, e o bucurie de netagaduit, caci toata fiinta ta participa, inima e ca un vulcan, duhul arde de dor de Dumnezeu, mintea devine mai intelegatoare in rugaciune, ochii izvorasc lacrimi de dor, rugaciunea devine atit de frumoasa si de aprinsa si pe intelesul tau de ajungi sa traiesti frumusetea fiecarui cuvint, ca tot in uimire si in iubire petreci, de la Domnul e bucuria asta, caci nimic din cele de pe lume nu ti-o pot da si nu iti pot transforma atit firea si sa-ti aduca ca final linistire, pace, multumire.

Raspuns:

Bucuria lumeasca e trecatoare, oricit am dori-o noi sa tina, dar prin faptul ca se leaga de firea lucrurilor care e trecatoare si stricacioasa, si aceasta bucurie la fel este.Te bucuri de un obiect nou, sau de o realizare, sau de ceva ce ai asteptat si ai primit, te bucuri, dar nu tine acea bucurie mult timp ca te ia ingrijorarea de ce va fi cu acel ceva in viitor, prin insusi faptul ca se raporteaza la lucruri stricacioase, dar si pentru ca omul doreste o si mai mare bucurie decit cea primita, neajungind la plinatatea ei.

E in firea omului sa caute bucuria, caci Duhul ce salasluieste in el, izvor de bucurie e, si aceasta e firea naturala a omului. Supararea, tristetea, ingrijorarea, neimpacarea, greutatea pe suflet, nu e sa fie facuta sa tina, omul cind le intimpina cauta sa se scuture de ele cit se poate de repede, si bine ar fi sa nu le primeasca, caci nu sunt de la Dumnezeu si nu ar trebui sa le primim, si sa le slujim dindu-le lor preocuparea noastra.

Trecind de bucuria trecatoare, ajungem la bucuria iertarii, a impacarii, se departeaza nitel de cele materiale ajungind de revarsa linistire si limpezire si pace acolo unde inainte erau nori de nelinisti si suparare.Bucuria daruirii, a posibilitatii de a darui, din mila sau din dragoste, mai multa bucurie iti aduce in suflet, caci nu e echivalent in a da ceva material cu drag si a primi raspuns de bucurie in suflet.

Bucurie de nedescris, plinatatea bucuriei, e cea data ca un dar de Domnul, caci in uimire apare acea bucurie, neasteptata, fara motive rationale oricit le-am cauta, ca o sageata de caldura in inima, ca o dulce ameteala, gustata cu umilire, caci oricit te-ai gindi ca ai fi facut ceva bun, darul primit intrece de mii de ori orice bun ai fi facut, ca stai in uimire si umilire cum te-a cautat pe tine, si ce ai facut oare sa primesti asa bucurie. Dorul de Dumnezeu ti se aprinde in suflet, ochii varsa lacrimi si rugaciune de faci tot mai tare iti arde inima de dor si de dragoste de Dumnezeu, mintea devine intelegatoare de rugaciune si uimita de frumusetea ei.Mult nu poti purta bucuria asta, caci te topesti, dar dupa arderea inimii iti vine pacea, caci cuvintul Domnului e pace si linistire.




Asezarea sufletului

ianuarie 29, 2010 - linistirea gindurilor

Mare valoare pentru om in sine are asezarea sufletului, caci un om cu suflet bine asezat nu se tulbura, oriunde l-ar duce viata, oricare ar fi mediul ce-l inconjoara, de ar fi sa traiasca intre tilhari sau de rautati asaltat, sau de incercari si ispite cautat, omul cu suflet bine asezat nu se clatina, nu se tulbura, si nu se infricoseaza, ci prin pacea si linistea lui, a sufletului sau, cistiga pacea si linistirea si pentru cei din jur.

Si cum sa fie sufletul bine asezat in om, cum sa-si cistige acest lucru pentru sine?

Oare sa fie ca urmare a fugii continue dupa acumularea celor materiale, a pozitiei sociale, a averilor, caselor, a maririlor lumesti, a ploconirii zeului banilor? Sau ca urmare a cresterii si dezvoltarii marii pareri de sine, a mindriei, a cultului eului, a ajunge sa zici ca nu iti e frica de nimic, ca esti atit de puternic si de bine pozitionat ca nu te poate ajunge nimic, zicind ca esti intangibil, prin a ajunge la inchinarea zeului eu?

Nu chiar, caci in cele de mai sus sufletul e lasat sa saraceasca, duhul tau e lasat uitat, infantil, necrescut, needucat, zdruncinat si fara putere de a te tine si a te purta.

Care sa fie taria omului in necazuri, in nevoi, in tulburari, oare cele materiale sa-l tina pe om sa-l intareasca, sa-i aduca linistire si pace, de e sa fie asa, atunci cei cu averi si pozitii sociale si asezati bine lumesc ar trebui sa nu fie tulburati de nimic, ar trebui sa fie revarsatori de pace si linistire in jur. Oare sa fie asa? Nu chiar, ca acesti oameni traiesc in inchisoarea lor materiala, in frica lor, in fobiile lor, in ascunzisul lor, pace nu au cum sa dea si sa reverse cind sunt atit de legati de lanturile care s-au chinuit atit sa le acumuleze si cu frica sa nu le piarda. Oare sa fie taria omului faptul ca s-a inchinat zeului eu, si l-a educat toata viata, ajungind sa creada in intangibilitarea personala? Aici aduce a ceva ratacire si orbire si un iz de nebunie.

Taria ta in necazuri, inspite, incercari e duhul tau, e buna asezare a sufletului tau.

Sa ne gindim cum se aseaza sufletul tau daca baza si constructia lui sta in increderea in cele materiale, sau in prea marele sau ego, se aseaza sufletul oricum, dar nu sta bine, si se va clatina la oricare miscare si atingere a bazei lui.

Baza pe care trebuie asezat sufletul pentru a nu se clatina e credinta in Dumnezeu. Pe acea baza poti construi si ridica orice. Stiut e ca atunci cind se apropie un suflet ratacit de Dumnezeu mare cutremur e pentru el, ca se leapada de carapacele in care era prins, de chingile neadevarului care il tineau, ca sa sape in necuratia si minciuna in care salasluia si sa ajunga la baza lui, si de acolo punind piatra credintei sa poata sa se ridice si sa se intareasca.

Un om cu suflet bine asezat, oricit ar fi de tulburata lumea, oricite ispite l-ar incerca, sau chiar de ar fi sa cada, ramine pe piatra credintei si nu se scufunda, chiar de ramine descojit in incercari si ispite si slabeste, ramine la credinta in Dumnezeu si de acolo nu mai cade ci se poate ridica.

Sa cautam pe cele ale sufletului, sa cautam sa-l asezam pe el, sa-l educam pentru a se intari dar si pentru a deveni usor, sa fie intarit caci e taria noastra, sa fie usor pentru a




http://dannyela.wordpress.com/2010/01/29/asezarea-sufletului/


se putea ridica deasupra si a se lipi de Dumnezeu in rugaciune, sa cautam sa-l educam si sa-l crestem si sa ne gasim adevarata valoare si putere, caci valoare vietii noastre ne este Dumnezeu.

taria duhului


Cine se indoieste de puterea duhului, sa nu se mai indoiasca. Cine nu stie ce tarie are in sine si cauta sa slujeasca trupului sau mintii si nu tariei, zadarnic se chinuieste. Acel ceva nevazut, neatins, acel ceva, duhul tau, aceea e taria din tine.

Atunci cind duhul e tulburat, chiar si un pic, nelinistea zguduie realmente trupul, mintea se covirseste in nelinisti si anxietati, trupul desi aparent fara rani se zbate in tremururi si zgribuliri. Duhul un pic tulburat aduce trupul si mintea in boala si lincezire. Slabind taria din tine, adevarata tarie din tine, ajungi in osteneli zadarnice de a te ridica. Si zici ca incerci cu pastile, tratamente, dind trupului si mintii si celor tulburate din tine incercare de linistire, dar e aproape de zadar, duhul trebuie vindecat si vazut in adevarata lui putere.

Dar este de vine pacea si linistirea peste duhul tau. Schimbarea e radicala si instananee, nelinistea e luata cu mina, ce ziceai ca e rana nu mai exista; duhul cu pace e cea mai mare bucurie, o bucurie palpabila de parca ai putea sa o poti in palma. Si cum se linisteste si mintea si zimbeste, si cum se bucura si trupul si nu mai rataceste in nelinisti.

Cind vine pacea peste duhul tau, nu mai tii minte ce-ai patimit, cite nelinisti si anxietati si deznadejdi. Cind vine pacea peste duhul tau iti zici ca parca nu esti vrednic sa primesti asa bucurie, si ca ar fi fost sa fi patimit de zeci de ori mai mult pentru acea bucurie care ti-o da linistirea si pacea asternuta. Te rugai pina atunci din deznadejde, din durere, din tulburare, acum te rugai din multumire. Inainte atit de innegurat si de incrincenat iti purtai chipul, acum chip de zimbet si ochi larg deschisi de uimirea bucuriei.

Ca un prea-pretios cadou asa e pacea ce se coboara peste un duh nitel patimitor, un cadou asa mare caci desi e plinit prin oameni, e insusi fapt din puterea si mila lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2010/01/28/taria-duhului/


Daca ai cazut ridica-te


Daca ai cazut ridica-te, daca esti mai jos decit dobitoacele, ridica-te, doar n-o sa stai cazut, caci firea nu e facuta sa stea in cadere. Daca ai cazut smereste-te si te poti ridica mai usor, esti mai jos ca dobitoacele caci a ajuns de ti-a slabit si credinta si nadejdea, esti mai jos decit diavolul care crede dar nu se smereste si nu se miluieste; tie credinta ti-a slabit, ti s-a imputinat taria sufletului, ce ti-a mai ramas e sa te smeresti, si de acolo poti sa te ridici si sa rezidesti ce ai darimat.

Cirtirea de la care ai pornit si de care nu te-ai lecuit ti-a adus si mai mari nevointe, o luai in joc, nu te afecta asa tare, si te complaceai in cirtire, fara de pavaza in suflet, fara a te lupta cu ea, caci nu te durea, si te credeai indreptatit, ti-era ochiul necurat si vedeai deformat, in loc de binecuvintari vedeai greutati, si toate le cirteai si judecai si cereai judecati.

Nu te-ai luptat cu ea si ti-a adus nemultumire. Aceea mlastina este, si te afunzi in ea si greu te mai scoti. Ti-e greu si sufletul, iti e apasat de o povara mult prea grea, ai vrea sa o dai jos, dar e mereu cu tine si te copleseste. Cu sufletul ingreuiat de nemultumire, lacrimi ti se revarsa, lacrimi care mai potolesc minia din suflet, care mai sfarama piatra de pe suflet, dar nu e batalie cistigata. Cind cirteai ochiul ti-era murdar, dar a ajuns ca nemultumirea sa-l orbeasca si chiar nu mai vezi minunile lui Dumnezeu, si nu mai auzi si nu mai primesti nici ajutor nici binecuvintari. Si la spovedanie de alergi, si te vadesti, cuvintul de il vei primi si te vei lega de el, te va ajuta si nu vei mai cadea mai mult, dar nemultumitul nici cuvintul nu il primeste cu folos, e surd si aude deformat, nu mai primeste ajutor si ajunge sa fie de plins. Rugaciunea nu mai curge si durerea ti se inteteste in suflet, cuvint nu mai primesti si te orbeste durerea din suflet si nemultumirea. E tare greu de purtat si greu si de luptat cu ea, caci sufletul nemultumitorului este bolnav, si lincezeste, si raza de lumina si pace nu mai strabate catre dinsul.

Nu te-ai luptat cu cirtirea, te-a napustit nemultumirea; nu te-ai luptat cu nemultumirea, si a ajuns de ti s-a imputinat credinta si ti-au slabit puterile sufletesti, si cazi. Daca nemultumirea iti aducea durere si greutate pe suflet, slabirea credintei iti aduce deznadejde, disperare, te simti singur si nu mai ai pe nimeni, nadejdea nu-ti mai e in suflet, credinta ti-a slabit atit de mult incit ajungi sa te indoiesti de toate cele bune, esti ca o salcie in bataia vintului, nu mai ai nici sprijin, nici odihna, nici pace, nu mai ai nimic si esti singur. E durere, e tulburare; in sinea faptului e rau.

Ai cazut, ai darimat ce zidisei, sau zidisei pe o temelie nu prea puternica, temelia e credinta si tu zideai si adaugai, dar temelia ti-era subreda si ai cazut.

Esti mai jos decit dobitoacele caci ele nu se pot ridica la cunoasterea de Dumnezeu, esti mai jos decit diavolul care crede, doar ca nu se smereste, esti mai jos decit toate, dar trebuie sa te ridici, caci starea firii nu este sa fie cazuta. De te smeresti te poti ridica mai usor, de faci ascultare si lasi incapatinarea si indirjirea, poti primi ajutor pentru a te ridica mai usor. De faci milostenie ti se imblinzeste sufletul si se poate ruga, si poti rezidi, poti lasa din nou sufletul sa se lipeasca de Dumnezeu.

Odata, de mult, m-a intrebat Parintele: de ce nu ai credinta?, si acum ma framinta raspunsul la acea intrebare. Ma intreb si eu, de ce?, si ma intreb si de ce uit, de ce uit




http://dannyela.wordpress.com/2010/01/08/daca-ai-cazut-ridica-te/


de mila lui Dumnezeu, de ce uit de cele dati cind imi ardea inima de caldura, de ce uit de datile – care ziceam ca le scriu sa nu le uit, dar nu le-am scris – cind am simtit ca e mila lui Dumnezeu, de ce uit de bucuria de negrait si fara de motiv primita cindva oarecind ca dar. De ce uitam asa repede si devenim cirtitori si nemultumitori? De ce nu ai credinta?

Ai cazut, ridica-te, dar mai intii smereste-te si vezi si singur cit de usor cazi daca nu ti-e Domnul de ajutor, daca nu ti-e mintea in rugaciune, daca nu iti ingrijesti sufletul sa fie usor pentru a te putea ridica, daca nu-L ai pe Dumnezeu alaturi, desi El iti e alaturi, dar tu nu vezi minunile Lui si nu-Ii crezi.

De ai cazut, smereste-te si o sa te poti ridica.




Nemultumirea – ca laitmotiv


Nemultumirea, greu de biruit daca nu te lasi in voia Domnului. Nemultumirea are arme nesfirsite cu care sa te atace. Zici ca ai biruit-o, dar ea nu pleaca, ci slabeste nitel, te lasa nitel, ca mai apoi sa te ia pe nepregatire, cu si mai mare putere.

Si cum sa-i faci fata? Prin multumire si prin lasarea in voia lui Dumnezeu.

Acu nemultumirea asta e din orbirea sufletului si din punerea pe primul plan a voii noastre. Orbire, adica, nu mai vezi nimic imprejur, nimic din ce ai pentru care ar trebui sa fi multumitor.

Sa luam ca prim ajutor pentru a lasa nemultumirea privirea la lumea dimprejur, privirea la tine. Mergi, respiri, vezi, gindesti, auzi, poti sa te rogi, ai sanatate (asa cum o ai, dar ai), atunci de ce nu esti multumitor? Sunt oameni care si-ar da toata averea ca sa aibe ce ai tu, sanatate, ca poti respira fara probleme, ca poti merge, ca gindesti fara alunecusuri sau raspindiri.

Vezi lumea inconjuratoare, ziua cu lumina ei, cerul cu minunile culorilor, natura si lumea in general, o vezi, atunci de ce nu esti multumitor? Caci sunt oameni care si-ar da si un madular si mai mult ca sa vada. De am vedea detaliile si minunatiile de care e plina viata noastra, nu am mai fi nemultumitori.

E greu, nu zic, caci din cind in cind te loveste tare nemultumirea, si atunci nimic nu iti este pe plac, orice ajutor il privesti cu suspiciune si nimic nu e bun facut pentru a fi primit. Grea e nemultumirea, si pentru cel cu care se lupta, si cu cei dimprejurul celui nemultumitor.

Criza de nemultumire duce si la disperare, la invirtosare, la aplecarea spre rau, si la scaderea puterilor sufletesti si la uitare de Dumnezeu. Nimic din ce ne-ar da Dumnezeu nu ne-ar fi pe plac, chiar de ar face voia noastra, tot am gasi ceva care sa nu ne fie pe plac, caci oricit te-ai stradui sa faci voia unui nemultumitor, nu ajungi cu el sa-ti multumeasca vreodata pentru cele care i le-ai dat cind era in criza nemultumirii, ba ar ajunge de te-ar tine si de rau.

Grea e nemultumriea, e orbire in fata minunilor lui Dumnezeu din viata noastra pentru care ar trebui sa aducem slavoslavie si multumire continua. Acu si necazurile care ne vin, tot ca raspuns la nemultumirea noastra sunt. Caci de nu deschidem noi ochii catre multumire, asa ajung de ne calca necazuri, ca iesind din ele sa ajungem sa multumim, macar asa, si sa ajungem prin necazuri si sa deschidem ochii la ce avem.

Sa luptam cu ea mai intii prin observarea detaliilor a ce avem (vedem, respiram, mergem, simtim, orice mic detaliu observat ne poate scoate din nemultumire). Sa luptam cu ea si prin a-l vedea pe aproapele cu nevoile lui si a-i sluji aproapelui, caci nemultumirea vine si din prea mare apreciere de sine, si punerea a prea mare valoare a doririi tale, uitind de ceilalti complet. In concluzie, nemultumirea vine din uitare, vine din orbire, adusa si aducind cu sine slabirea puterilor sufletesti. Sa mai imblinzim nemultumirea prin multumire, dar ca sa o biruim trebuie sa ne lasam in voia lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2009/12/13/nemultumirea-%E2%80%93laitmotiv/


Si de ce nu ne-am lasa, daca e sa marturisim cu credinta Tatal nostru, de ce nu ne-am lasa cu credinta si nadejde in voia lui Dumnezeu? De ce sa alegem calea grea si impovaratoare, cind usoara e calea Domnului. Daca te lasi in voia lui Dumnezeu, nu mai ai treaba cu nemultumriea, cu lupta din tine pentru orice voie sau nereusita, cu lupta cu dusmanii sau cu trecerea prin necazuri, duritati sau tulburari. Usor ne-ar fi de am alege calea Domnului – sa zicem cu credinta Tatal nostru, sa zicem cu credinta Faca-se voia Ta, si credinta ne va intari si ne va usura calea.

Si nu ne duce pe noi in ispita


“Si nu ne duce pe noi in ispita.”

Conform DEX, ispita are mai multe sensuri

ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.

ISPÍTĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.

ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3.4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (Înv.) Cercetare, examinare, studiu.

Sa luam sa vedem la ce anume se face referire in rugaciunea domneasca, si daca Dumnezeu ne ispiteste.

(Sirah 2,1-6)

l. Fiule! Cand vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletul tau spre ispita.2. Incordeaza inima ta si fii tare si sa nu te tulburi in timpul incercarii.3. Lipeste-te de Domnul si nu te departa, ca sa fii inaltat la sfarsitul vietii.4. Tot ce ti se va intampla, primeste cu placere si in necazurile tale fii indelung-rabdator.5. Ca in foc se lamureste aurul, iar oamenii cei placuti Domnului, in cuptorul smereniei.6. Crede in El si-ti va ajuta tie, indrepteaza caile tale si nadajduieste in El.

Cind e sa te apropii de Domnul, sa cistigi si sa-ti apropii binele, sa-ti lipesti sufletul de bunatate si pace, sa-ti cresti sufletul spre plinirea legii lui Dumnezeu – legea iubirii – , ispite multe te incearca, te incearca pentru a curata, pentru a clatina si risipi necuratia din tine, pentru a se lamuri binele si bunatatea din tine, pentru a-ti lamuri singur calea pe care vrei sa mergi. Dumnezeu nu sileste pe nimeni, nu e rapitor, ci indelung-rabdator asteapta intoarcerea fiilor risipitori. Voirea noastra trebuie sa ne duca cu tot cugetul si simtirea la dorirea slujirii in legea lui Dumnezeu – legea iubirii. De ce apar ispite inerente, pentru curatire, lamurire si dobindire de cele pentru a-ti plini si desavirsi sufletul.




http://dannyela.wordpress.com/2009/11/18/si-nu-ne-duce-pe-noi-in-ispita/


Vasele olarului le lamureste cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Sirah 27,5)

Ispita in sensul de mai sus e cercare, e cercetare si intarire, e lamurire a puterilor tale sufletesti, e spre asezarea sufletului tau mai bine. Ispita de care se vorbeste mai sus, cind te cearca nu iti aduce tulburare, ci poate minhire, intistare sau durere in suflet, depinde unde actioneaza taisul ei curatitor, caci cercarea de la Domnul pentru lamurire aduce linistire si iti va aduce pace si nu tulburare.

Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va intampina raul, fara numai ispita si iarasi il va izbavi. (Sirah 33,1)

Ispita e ca un punct de cotitura, la care trebuie sa dai raspuns, de raspunsul e bun ti-ai apropiat sufletul de Domnul, de raspunsul e tulburare nu ai trecut de ispitire si te-ai poticnit. Dar credincios este Domnul ca nu vei fi ispitit mai mult decit poti duce, si ca odata cu ispita vine si izbavirea din ea. Cu Domnul vom trece zidul, cu Domnul alaturi in cuget si in gind, cu rugaciunea vom birui si vom da raspuns bun la clipa ispitirii.

(Psalmi 17,31-32)

31. Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina intunericul meu.32. Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita, si cu Dumnezeul meu voi trece zidul.

Domnul ne indeamna la rugaciune, ne arata ca aceasta e pavaza pentru a nu intra in ispita. Ispitele vin mai ales din impulsul trupului, cind acesta cistiga intiietate in balansul omului, isi cere multe si nesatioase sunt cele care le doreste. Cu cit dai initiietate celor ale trupului, cu atit iti cere mai mult, cu atit mai mult atiti ispitirea, ispitire rea, caci te va afunda din pacat in orbire si iti va slabi puterile sufletesti. Rugaciunea e pirghia de ridicare a sufletului, hranirea lui, cresterea lui, darea iniietatii lui; puterile sufletesti te pot tine si ridica din cele mocirloase, iar legindu-ti cugetul si simtirea de Domnul in rugaciune, te poate izbavi de toata ispitirea.

Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios. (Marcu 14,38)

Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda. (I Corinteni 10,13)

Domnul ne cearca si din cercetare ne vine pace si nu tulburare, vrajmasul ne ispiteste cu armele lui, cele materiale, cele de mindrie, cele necurate si urite Domnului, cele ale lumii si ale stapinirii ei. Insa Dumnezeu – pe care il marturisim ca Tatal nostru, nu ne va lasa, ci chiar de uitam de El (si pierdem rugaciunea), Dumnezeu nu ne va lasa, si cu cit ispita sau pacatul e mai mare, cu atit Domnul e mai aproape de noi, asteptind sa-I cerem mina sa ne scoata din necaz, asteptind rugaciunea noastra, si buna-voire a noastra pentru a ne ridica din pacat si a iesi din ispita.

(I Timotei 6,9-11)

9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare




au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

Lamurirea ispitirii o da Sf Ap Iacov – Dumnezeu nu ispitste pe nimeni, caci toata darea cea buna si tot darul desavirsit de sus este.

(Iacov 1, 12-17)

12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.

Ispita care o da vrajmasul la ingaduinta lui Dumnezeu (cartea dreptului Iov) devine cercetare si cercare de lamurire daca e primita cu multumire si cu plecare, cu smerenie si umilinta (Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvintat); ispita devine fauritoare de aur lamurit in topitoare si incepatura de cununi, daca in loc de tulburarea inerenta, aducem rugaciune si multumire, si ne lasam cu credinta si nadejdea in voia lui Dumnezeu.

Ispitirea nu e de la Dumnezeu, cercarea este, ispitirea e ingaduita de Dumnezeu pentru a schimba cugetele spre a le inclina spre Dumnezeu cu buna-voirea noastra. Ispitire e daca intimplarea, evenimentul, fapta, ne aduce tulburare si neliniste – semne ca acestea sunt de la vrajmasul – si in clipa lor sa luam aminte la indemnul de a ne lipi sufletul in rugaciune catre Domnul, iar El ne va izbavi din ispitire, si ispita va deveni cercare si aducatoare de plinire sufletului si cununi ale biruintei.

Si nu ne duce pe noi in ispita. Tine-ne Doamne, pazeste-ne ca suntem firi slabe, suntem copii si alergam la Tine sa ne tii curati cu darul Tau, sa ne fi pavaza si intarire, sa ne aduci cercare cu pace revarsatoare si nu ispitire. Nu ne duce Doamne, ca suntem copiii Tai, nu ne trimite sa fim certati de vrajmasul, ci revarsa milostivirea Ta catre noi. Pacatosi suntem si recunoastem ca multe a trebui sa vina pentru a ne curata, dar Doamne, catre Tine venim ca niste copii, milostiveste-Te de noi, si ne iarta, si nu ne trimite la certarea meritata, ci da-ne milostivirea Ta, ca sa slavim numele Tau in veci. Amin.




Nici un fir de par nu se va clatina fara stirea lui Dumnezeu

noiembrie 7, 2009 - lupta cu gindurile

sau “La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.”

Cum e cind ajung oamenii de se feresc de alti oameni, cu frica sa nu li se afle necuratiile, se tainuiesc, se infratesc cu intunericul, si savirsesc cele ale lor in ascuns si cu frica sa nu se cunoasca de altii, si sa-si pastreze aparenta exterioara minunata.

Cum e cind frica asta de oameni, ajunge de se face tainuire si devine si rusine la spovedanie – ca tot frica de oameni este.

Cum este cind aparenta primeaza atit de mult, materialul primeaza atit de mult, ca exista doar aceasta frica si fereala de oameni, in savirsire si gindire, dar frica de Dumnezeu nu mai exista deloc.

Nu ii mai tine nimic pe oameni sa savirseasca necuratele si uritele, daca se asigura ca le fac in taina, nestiuti de alti oameni, de ajung de se complac in acele necuratii fara frica de nimic, caci sunt bine ascunsi in ingradituri. Cind se face de iese la iveala atunci ii apuca frica de oameni si sunt distrusi si tulburati tare, ajungind de se leapada pe fata si de Dumnezeu.

Poarta frica si rusine, ajung sa aibe frica si rusine de oameni, de duhovnic in fata caruia nu mai vadesc savirsirea sau gindirea pacatoasa, uitind complet, ca inexistant, de frica de Dumnezeu, cea care i-ar fi pazit si de savirsire si de gindire.

Sa mergem pe cale fara frica de oameni, iar daca greseala se lipeste de noi sau de sufletul nostru, sa nu ajungem la rusine de vadire in fata duhovnicului. Sa mergem pe cale insotiti doar de frica de Dumnezeu, astfel vom primi paza si de savirsire, si de gindire, si de marire, si pavaza in calea raului sau uriciunilor. Vrei sa savirsesti ceva, esti aprins sau minios sau minat de pofte, gindeste-te nitel, oare nu Il vei minia pe Dumnezeu, oare fapta ce ai vrea sa o faci Ii e bineplacuta sau nu, daca ajungi la concluzia ca e placuta lui Dumnezeu, savirseste-o si vei primi pace si binecuvintare – mai ales daca o inchini lui Dumnezeu, daca insa iti dai seama ca a fost osindita de legea veche si intarita osinda de legea noua, si ca e uriciune in fata lui Dumnezeu, nu o faptui, caci ce e uriciune in fata lui Dumnezeu pentru savirsitor va fi mare durere si mare cadere si poate va fi si de sminteala pentru cei din jur.

De exemplu, si cu scrisul e la fel, daca ce scrii, desi ti se pare ca e cu dreptate, dar te tot framinta si pace nu iti da nici tie, si poate aduce si sminteala, cu toata dreptatea din acele cuvinte, atunci nu e lucrare bineplacuta lui Dumnezeu, daca cuvintele asternute ti se revarsa din prea plin de blindete sau chiar mihnire (nu minie sau ura, ci intristare), si daca cuvintele ce le asterni vor aduce impacare si iubire atunci plinesc legea noua a lui Dumuezeu, caci legea iubirii e mai mare ca legea dreptatii.

Sa ne tinem pe cale cu frica de Dumnezeu si ne va invata si cele ce nu le stim, si vom plini si cele bineplacute lui Dumnezeu, si vom primi si raspuns de pace si binecuvintare.




http://dannyela.wordpress.com/2009/11/07/nici-un-fir-de-par-nu-se-va-clatina-fara-stirea-lui-dumnezeu/

http://dannyela.wordpress.com/2009/11/07/nici-un-fir-de-par-nu-se-va-clatina-fara-stirea-lui-dumnezeu/


Nu te ingreuia cu cele straine


Nu te ingreuia cu cele straine, cu cele care nu sunt in puterea ta

Un pas pentru a te apropia de linistire, de simplitate, de pacea sufletului, e a nu te ingreuia cu cele care nu sunt in puterea ta, nu te osteni sa le duci pe cele straine, care sunt in puterea sau in voia altora, care sunt de dus de altii, si daca si le fac grele si le fac asa pentru ei. Oricit ai spune ca ii iubesti si nu vrei sa ii vezi impovarati cu ele, daca nu sunt in puterea ta si in voia ta, nu te osteni cu ele. Nu te lupta tu cu nevointele lor daca ei si le ingijesc ca nevointe sau ca voia lor, ca nu ai ajuns tu la limanul luptei cu nevointele tale, vezi-le pe ale tale mai intii, ajungi tu la despatimire si la linistire, si apoi ii poti ajuta vazind ei lucrarea ta.

Intr-o intelegere, fa-ti partea ta cit de bine se poate, partea celuilalt nu o poti face tu, asa ca nu te ingreuia cu ea. De e sa nu primesti, sau sa consideri ca primesti jignire in schimb, sau bataie de joc, nu te minia si nu primi gindul asta, nu te tulbura si daca e sa te fi atins supararea departeaz-o de la tine, caci tu ti-ai facut partea, nu ajunge la a mustra sau la a purta suparare sau minie, caci de fapt ar trebui sa te bucuri ca tu ai putut face ce era in partea ta.

Nu iti bate capul cu cele ce nu tin de tine, tu fa-ti partea ta si savirseste-o cu bucurie, cit e in puterea ta, si partea cealalta las-o daca e, in voia Domnului. Cit a fost in puterea ta, si de partea ta ai facut, multumeste ca ai putut duce la savirsire acel lucru.

Accepta voia Domnului, si lasa cele straine in voia Domnului, tu primeste bucuria savirsirii si nu lasa sa te tulbure cele ce nu sunt in puterea ta si in sarcina ta, si pleaca-te voii Domnului.

Asa de vei face, nu va mai fi sa primesti tulburare in loc de linistire si bucuria implinirii fagaduintei.

Domnul sa ne ajute sa ne plecam voii Sale, si sa lasam cit se poate deoparte supararea si sa o inlocuim cu bucurie si impacare.

raul e cel fara Dumnezeu


Ne plingem de faptul ca copiii, generatia tinara, are nitel mai putin respect fata de parinti sau cei mai in etate. Ne plingem de starea de fapt, ii mai plingem si pe ei, si pe noi.

Cum de s-a acutizat starea de fapt descrisa, lipsa de respect, consideratie, slabele sperante de ajutor de la cei din generatia tinara, de la copii? -> Vezi-i pe cei care-si pling.

Ce fapt e mai impresionant, e ca se pling cei care sunt de vina, caci vina e a celor in virsta, a parintilor, a educatorilor, a celor ce au dat exemplu sau au plamadit sufletele




http://dannyela.wordpress.com/2009/10/09/raul-e-cel-fara-dumnezeu/


http://dannyela.wordpress.com/2009/10/21/nu-te-ingreuia-cu-cele-straine/


plapinde, nu extindem vina si la societate, caci aceasta e o suma de indivizi, trendul ei fiind dat tot de cei in etate, care au facut inainte cartile si au aratat cararea.

Parintii nu isi mai cresc copiii, nu isi mai aloca timp sa faca activitati comune, construind ceva, lucrind ceva impreuna cu copilul, pentru ca acesta pe linga faptul ca isi dezvolta aptitudinile, i se incumba si respect pentru autoritatea si puterea si intelepciunea parinteasca. Activitatile comune spre lucru, spre construirea, spre incropirea a unui ceva, duce in timp la mentinerea si cresterea respectului copilului fata de adult.

Mamele isi lasa copii cit de repede se poate, alergind la servici, prinse in iubirea de bani, sau frica de servici, mult mai tare ca iubirea de copil. Cum sa invete, cum sa simta copilul iubirea parinteasca, cind parintii sunt pentru ei un concept doar, cum sa stie la rindu-i copilul devenit adult sa ofere iubire, compasiune, daca mediul unde ar fi trebuit sa le invete e lipsit de ele. Nimic nu poate suplini iubirea parinteasca, iar cei lipsiti de plinatatea ei, vor deveni si duri, si neimpacati si nemultumiti.

Parintii isi inchipuie ca banii rezolva totul, ca rezolva lipsa lor de afectiune normala pentru copil, ca rezolva non-ascultarea gindurilor copilului, non-indrumarea, aruncarea lui in brate straine care sa-l creasca si sa-l educe. Parintii cred ca avind bani si cumparind lucruri perfecte, suplineste prin acestea ceva, orice. Dar nu, daca in loc de lucruri perfecte, cu care sa se mindreasca la altii, ar lucra (de mina), impreuna cu copilul, lucruri mai imperfecte, totusi, acestea dar si timpul alocat lor e ca mina de aur.

Sa nu punem ca vina lipsa timpului, si nevoie acerba de acumulare de bani, caci din acestea lipseste iubirea cu desavirsire (iubirea cea care conteaza, care zamisleste iubire, si nu iubirea de avutie care naste invidie si ura si frica)

Lumea se plinge, mai mult cei cu etate, ca tinerii sunt fara de respect, dar nu-si vad vina proprie, nu i-au invatat pe copii frica de Dumnezeu, nu i-au invatat virtutiile, caci poate nici ei nu le stiu, sau poate le-au uitat.

In conditiile astea, catre ce se indreapta lumea, oare?

Globalizare, unificare, aducerea tuturor la nivelul cel mai mic, pentru a fi la fel, aducerea non-valorilor, a micimii la nivel de normalitate, aducerea patimilor, bolilor si promiscuitatii bolinde la nivel de legalitate. Catre ce se indreapta lumea daca merge pe calea asta, oare nu ne va fi frica sa traim in ea?

Lumea fara Dumnuezeu, fara valorile moral crestine, fara lucrarea acestor valori, fara bunatate, iubire, blindete, mila, pace, fara ele, lumea va sta sa cada caci nu e pe fagasul ei.

Sa lasam plingerile si tinguielile, sa lucram ale noastre, sa lucram virtutiile, ca sa fie de exemplu si celor cu minte frageda, sa schimbam fagasul lumii fara de Dumnezeu, pentru a o face loc bun de trait, de multumit, si de ridicat slava lui Dumnezeu pentru binefacerile vazute.




Intristarea – boala de duca-se pe pustii


Intristarea sufletului, mihnirea, posomorirea, sau dupa cum o numeste Sf Ioan Gura de Aur: cel trist este – bolnav de duca-se pe pustii

Cind ne aflam la ceas de intristare, sa nu lasam sa treaca asa si sa ne cufundam in ea fara a o cerceta, sa ne predam ei asa usor fara de aparare, sa cautam mai intii cauza, de ce anume ne-am intristat, iar de gasim ca nu e de la Dumnezeu, sa nu o primim, sa ne dam din calea ei, spunindu-ne: nu e de la Dumnezeu, nu ma las in voia ei.

Prima stavila e a vedea daca sa o primim sau nu, bine e sa nu primim intristarea, caci ar trebui sa avem sufletul un plin de bucurie, multumire, impacare, nadejde si credinta si speranta si iubire.

Sa nu primim supararea pentru lucruri minore, sau pentru lucruri pentru care din contra ar trebui sa ne bucuram, de nu ne-ar umbri mindria sau incapatinarea sau voia noastra. De multe ori intristarea apare pentru ca nu s-a facut precum era voia noastra sau pentru ca nu am primit ce si cum ne-am asteptat si ne-am facut noi planuri. Asta nu e intristare de la Dumnezeu, caci punind pe prim plan voia noastra si asteptarile conform gindului nostru, lasam voia lui Dumnezeu deoparte, ignoram lasarea in voia lui Dumnezeu, uitam de zicerea noastra catre Domnul: “Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamint.”.

Orbirea din cauza mindriei, uitarea de Dumnezeu, urmarirea si facerea voii noastre aduc intristare rea, care daca o descoperim, bine e sa nu o primim, si sa lucram pentru lasarea mindriei si lasarea in voia lui Dumnezeu.

Intristarea rea nu e buna sufletului, caci il orbeste, il impietreste, ii ia bucuria, slabeste inima si imputineaza sufletul, ii ia si putinta lui de a simpatiza cu aproapele, de a lacrima si a-l ajuta cind acesta e indurerat, sau de a te bucura si multumi cind acesta e in pace si bucurie. Intristarea rea pe linga orbirea sufletului, pe linga relele la care il pot duce (deznadejde, disperare) aduc si uitare, uiti de Dumnezeu, uiti de credinta de nadejde, uiti de a te lasa in voia Domnului.

Cind e sa ne cerceteze intristarea, sa o cercetam si noi pe ea, daca e sa ne fie luare in ris a sufletului nostru (adica vazind cauza intristarii sa ne dam seama ca vrajmasul ride de noi), sa nu primim acea intristare deloc, si sa ne aducem aminte de rugaciune, de cuvintele Domnului, de a cinsti voia Domnului.

Sa primim intristarea, pina la o vreme, daca ne aduce lacrimi de pocainta, daca ne determina sa ne culegem gindurile si sa le marturisim, primind iertare, alinare si intarire; dar devine intristare rea daca continua pe calea instristarii aducindu-ne la disperare, la deznadejde – lucrare care nu mai este a lui Dumnezeu.

Sa ne rugam Domnului, sa ne ajute sa plinim cuvintul rugaciunii de a cinsti si a ne lasa in voia lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2009/10/04/intristarea-boala-de-duca-se-pe-pustii/


Casa Mea, casa de rugaciune se va chema


Si a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!” (Matei21,13)

Contextul este: “Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.“

Dar Casa Domnului este insa si casa sufletului, ce e spus de Domnul este si pentru contextul dat, dar largimea si profunzimea cuvintelor e si dincolo de suprafata lor.

Casa sufletului poate fi Biserica sau pestera de tilhari. Biserica de e, e o casa frumos impodobita, e o casa de liniste, in care gazda Domnului e un suflet linistit, bine asezat, bucuros, un suflet ridicat din noroi in rugaciune, un suflet in care razbat cintari de slava, de bucurie, un suflet duios si blind, cu ochi limpezi, razbatatori spre a vedea si primi minunile lui Dumnezeu.

Rau si dureros este ca sa devina casa sufletului o pestera de tilhari. Pestera e ceva rece, fara caldura, fara lucrare si fara lumina, e ceva care ascunde necuratii, ascunde pe rapitori si furi si ucigasi si jefuitori. In ea domneste nelinistea, clatinarea, tulburarea, lupta, chinuirea si incrincenarea. In ea pace si lumina nu este, caldura si blindete nu este, ura domneste, caci cei ce urasc sau gindesc de rau pentru fratele care poate i-a lovit cu fapta sau cuvintul, este ucigas de frate. In ea domneste neorinduiala, si chinuirea; sufletul se zbate asuprit de greutati, in mocirla si nu se poate ridica din ele. Sufletul devine sluga, devine mai rau decit cei robiti, slujeste idolilor si este robit patimilor, lincezeste si se chinuie, se zvircoleste si se ingreuiaza punindu-si straturi-straturi de nesimtire, rautate, ura si orbire.

Faceti casa Domnului, casa de rugaciune, ajutati casa sufletului sa se curateasca pentru ca Domnul sa vina si sa stea si sa se salasluiasca, ajutati sufletul sa se ridice prin rugaciune ca sa primeasca bucuria si pacea si binecuvintarea Domnului.

Acolo unde atinge Domnul sufletul, curateste totul, arde, distruge rautatile, face loc curat si placut, dar este nevoie si de buna-voirea noastra catre Dumnezeu, este nevoie si de dispozitia noastra de a lucra, a primi si a pastra binecuvintarile Domnului, caci daca dupa curatire nu ne punem pavaza buna, nu ne asezam sufletul spre buna-lucrare, nu ducem lucrarea cu aplecare si dispozitie catre plinirea legii lui Dumnezeu, atunci mai multe si mai rele se intorc sa asupreasca sufletul curat dar slab si fara aparare.

“Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. ” (Matei12,43-45)

Iar aparare ii e Domnul, de se salasluieste in suflet, si zid de aparare ii e rugaciunea.

Sa ne ajute Domnul sa ne curatam casa sufletului de spinii pacatului si ai rautatii, si sa ne fie pavaza si indemn si ocrotire pentru a face casa sufletului – Casa de rugaciune.




http://dannyela.wordpress.com/2009/09/21/casa-mea-casa-de-rugaciune-se-va-chema/


Atractii turistice


Atractii turistice – le cautam, si cind le aflam le cedam banii si timpul si disponibilitatea noastra. Locuri, zone, care au cistigat sau se zbat sa cistige renumele de atractii turistice, frumoase amenajari, peisaje, lumini, magazine, suprafete stralucitoare, uneori mult prea zgomotoase sau mult prea obositoare, sau mult prea aglomerate, pentru a ne odihni si bucura, uneori mult prea superficiale, mult prea exteriorizabile, fara strop de profunzime.

Si cum sa dai de profunzime, de continut, cind atractiile turistice sunt doar pentru exterior, pentru carcasa frumoasa, exponate golite de continut pentru turisti prezentate, pentru cei ce vin, stau nitel, privesc, se imbata de vederea lor si pleaca. Continut de ar avea, pentru a putea fi prezentat si inteles de cineva in trecere, este simplificat, este devaluat ca isi pierde pina la urma profunzimea.

Profunzimea devine un exterior vandabil.

Atractii turistice, desertaciunea desertaciunii. Timp si bani cheltuiti pentru praful exteriorului, etalari de carcase, in acumularea disperata de amintiri. Platim pentru un vis, platim pentru desertaciune, platim pentru amintiri si senzatii cu care sa ne hranim mintea. Caci amintirile hranesc mintea, simtamintele si senzatiile hranesc inima, dar sufletul ramine lihnit si nelinistit. Avem noi grija sa ne cultivam si sufletul, cind alergam dupa atractiile turistice?

Uneori revenim cu visuri, alteori cu bucuria vederilor acelor locuri, dar bucuria aceasta paleste si contrasteaza puternic cind revenim la ale noastre, aducindu-ne in intristare si nemultumire; uneori lucram cu si mai mare rivna ridicindu-ne telul material sa avem si noi acel ceva sau sa mai ajungem acolo, ni se orbesc ochii sufletului raminind deschisi doar ochii trupului si ai mintii, dar bucuria revarsata de cele materiale are limita prin faptul ca materialul are limita si nu poate da niciodata suficienta, plinatatea; bucuria primita la acele atractii turistice paleste repede, lasind loc nemultumirii.

Pe linga trup si minte, si sufletul are nevoie sa i se dea ce i se cuvine, pentru a creste, pentru a se aseza bine, nu ignorare sau uitare, ci luare in considerare, macar cu aceeasi rivna cu care slujim cele ale trupului si ale exteriorului.

Alergam dupa atractii turistice, dar obtinem un suflet lincezit si intristat, un suflet nelinistit si neasezat, un suflet chinuit.

Sa cautam si pe cele ale sufletului, si sa-l tratam cu aceeasi consideratie, daca nu mai mare, sa cautam sa vedem unde il doare si unde nu e asezat bine, unde schioapata, unde nu da raspuns bun, iar apoi sa cautam acelea care sa ne ajute, care sa il ajute sa se ridice din infantilitate, din clatinarea la fiecare adiere a unui necaz sau a talazurilor lumii. Sa cautam sa ne asezam cele ale sufletului pe fagasul bun, sa cautam mai intii sa sadim in sufletul nostru Imparatia lui Dumnezeu si plinatatea celorlalte ni se va cistiga noua.




http://dannyela.wordpress.com/2009/09/19/atractii-turistice/


rugati-va pentru cei ce va prigonesc


“Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,” (Matei5,44)

Viata e plina de ispite, de incercari, de lectii, de situatii conflictuale sau de prigoniri, fie ca au slabit puterile tale sufletesti si nu primesti bine si nu ai raspuns bun la varii intimplari, fie au scazut puterile sufletesti ale altora si ajung de-ti sunt prigonitori.

Nu vi s-a intimplat, oare, de ati zis ca ati trecut peste o ispita, peste o incercare, dar de fapt, dupa o linistire scurta, ati ajuns din nou sa va luptati cu ea?

Acestea, incercari sau ispite pentru asezarea sufletului pe fagasul lui sunt, fie ca acesta se departase de calea buna, fie ca avea cu niste patimiri de luptat.

Din acea ispita sau incercare nu se iese decit atunci cind sufletul si-a terminat invatatura, s-a intarit, s-a asezat mai bine, dar nu numai el, ci si al celui ce te-a prigonit.

Daca tu zici ca ai invatat si ca ai trecut peste acea lectie, dar vrajmasul tau nu, atunci ispita mai tine si revine, si ca sa ajungi la capatul ei trebuie sa-l ajuti si pe vrajmasul tau, sa te rogi pentru vrajmasul tau, caci altfel cum poti spune, oare, ca ai depasit-o daca nu ai ajuns sa implinesti legea, caci zis este : rugati-va pentru cei ce va prigonesc.

Iesirea din ispita, pentru a nu se mai intoarce acea lupta, se face si cu mai buna asezarea a sufletului – invatarea lectiei, plinirea legii, si cu rugaciunea pentru vrajmasul tau, si despatimirea sufletului tau, ajungind la multumire, care e capatul rabdarii. Caci atunci cind multumesti nu mai ai ce sa rabzi, caci ai trecut de chinuire la plinire si bucurie.

Nemultumirea si invirtosarea – Fericiti cei blanzi


Grea e nemultumirea de purtat, grea si chinuitoare si pentru cel ce o poarta si pentru cei dimprejurul sau.

Nemultumirea aduce cirtirea, naste hula si necredinta, duce la impietrire si la invirtosarea inimii si slabirea puterilor sufletesti, aduce ura si e potrivnica lui Dumnezeu.

“Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.”

Cei invirtosati nu vor mosteni nimic, iar chiar ce au, nu le sunt ale lor, caci cele ale tale iti sunt de bucurie, numai ca nemultumitorii si invirtosatii ce au nu le aduce nimic, mostenitori de sunt, nu au nimic, iar chiar de au ajung de le vor pierde (nu e in vint spusa vorba: nemultumitului i se ia darul).




http://dannyela.wordpress.com/2009/09/13/nemultumirea-si-invirtosarea-fericiti-cei-blanzi/


http://dannyela.wordpress.com/2009/09/15/rugati-va-pentru-cei-ce-va-prigonesc/


Fericiti cei blanzi, cei cu inima calda, aplecata spre aproapele, de sufletul lui, cei ce sunt ca un balsam si acoperamint si adapostire si refugiu, cei cu sufletul duios, cei ce primesc cele grele cu pace si nu raspund cu rautati si uriciuni si razbunari, cei care au totul, desi poate nu au nimic, caci toate ale lor sunt, totul le aduce bucurie si pentru toate isi apleaca sufletul cu bunatate si caldura, ca si cum le-ar fi mostenitori, toate ale lor sunt. Cei blanzi radiaza bunatate si pace in jurul lor; mersul, vorba, portul toate le marturiseste firea; placuti sunt celor dimprejur si cautati sunt pentru bunatatea si bucuria care o impart tuturor imprejur; vorbind cu ei simti bucuria, chiar intristat fiind si vorbind cu ei pleci cu balsam pe suflet si cu zimbet pe chip si caldura in inima. Cei blanzi domolesc minia, si inmuguresc pacea; cei blanzi sunt ca piinea lui Dumnezeu, sunt cautati si cind sunt aflati lumea se lipeste cu sufletul de ei.

Cei invirtosati si nemultumitori sunt greu de purtat si pentru sinesi si pentru cei din jur, cu ei nu exista “a winning situation” oricit s-ar stradui cineva sa le faca pe plac.

Cei nemultumitori nu vor mosteni nimic, nici in viata asta, nici Imparatia Cerurilor, caci chiar de ar avea totul, pentru ei ca nimic este. Cei invirtosati si cu inima impietrita nu vor mosteni nimic, caci nimic din ce au sau din ce ar mosteni nu le-ar aduce bucurie, nici macar o clipa de bucurie; lor Imparatia Cerurilor le e inchisa, caci sufletul le e inchis si nu vor sa primeasca si sa impartaseasca bucuria.

Fericiti cei blanzi, fericiti cei ce fac voia lui Dumnezeu si-si impletesc voia lor de voia lui Dumnezeu, si-si leaga sufletul de legea lui Dumnezeu pentru a o implini cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul.




Graba si nemultumirea


Nemultumirea are multe fete, unele de netagaduit, altele care abia sa le percepem.

Graba e tot nemultumire, nemultumirea clipei, a locului, a timpului, a faptului.

Ne grabim sa ajungem la slujba (bine, si la servici, dar era de slujba de la Biserica), asta da, e o graba binecuvintata, sa iesim din lume si sa intram in lumea rugaciunii, in Biserica – mai aproape de Dumnezeu cu un pas.

Ne grabim sa ajungem, dar la sfirsit, ne grabim sa plecam sa ajungem acasa, sa mincam, sa ne odihnim (de parca am fi facut cine stie ce greutati), ne grabim sa ne uitam la televizor… . Asta nu mai e graba binecuvintata. Uitam de rivna cu care ne-am dorit sa ajungem, uitam de cit de bine e sa mai stai in casa lui Dumnezeu, si ne grabim sa ne aruncam iarasi in vuiet. Aici e uitarea noastra, e nerabdarea, graba, si nemultumirea noastra. Caci cel multumit, sta si binecuvinteaza, si multumeste, iar cel nemultumit, fuge, se grabeste.

Graba asta nebuna care a prins lumea, graba asta nu isi are un fagas bun, graba de a ajunge undeva (aici nu ne referim la aceia care sa ajunga repede din urgenta medicala), ci graba in general, viteza, faptul ca simtim ca timpul alearga si vrem sa alergam mai repede ca el, ca sa-l prindem. Graba asta e din nemultumirea timpului, din non-valoarea lui. Caci acolo unde timpul e valoros nu e graba, si iti place sa stai, si sa te bucuri de acel timp. Si unde si cum sa aibe timpul mai multa si mai buna valoare, decit acolo unde clipa imbogateste sufletul, unde clipa bucura duhul si veseleste inima.

Multumirea aduce liniste si pace si izgoneste graba si imprastierea, multumirea aduce bucurie si iti face sufletul mai usor si duhul mai sprinten si ochii mai curati pentru a intelege minunile lui Dumnezeu. Rugaciunea de multumire aduce veselie sufletului, alunga invirtosarea, dizolva impietrirea lui si stoarce lacrimi de multumire si de slava pentru minunile lui Dumnezeu.

La un suflet impietrit care nu mai vede nimic bun, la un suflet in deznadejde arme ii sunt spovedania, prima care ii mai descarca din greutatea de pe suflet; ascultarea, arma care mai diminueaza invirtosarea si impietrirea si fara de care nu se poate merge mai departe; rugaciunea, care smulge lacrimi din piatra sufletului si il face mai usor; vointa, cea cu care putem pune stavila raului, cea cu care putem sa aducem mai aproape blindetea si bunatatea, cea de la care porneste buna-voirea noastra catre Dumnezeu; multumirea, care ii aduce impacarea si pacea – adica lumina – cea care nu razbatea in sufletul invirtosat.

Sa lasam graba si sa dam valoare timpului si locului si faptului. Caci in orice timp, in orice loc, te poti ruga sau inalta o cintare de slava in gind, in biserica din interiorul tau, in inima ta; in orice fapta poti da slava lui Dumnezeu daca o impletesti cu ascultare si cu rugaciune.

Sa lasam graba in cele lumesti si sa cistigam cele duhovnicesti spre mintuirea sufletului si spre Slava lui Dumnezeu. Amin.




http://dannyela.wordpress.com/2009/09/08/graba-si-nemultumirea/


Tinerea de minte a raului – piedica pentru plinirea legii

august 20, 2009 - lupta cu gindurile

Cum se poate numi un om care dupa ce a trecut peste ceva greu, dupa ce a amortizat o lovitura primita sau un cuvint greu sau o fapta urita primita, dupa acestea sa isi aduca aminte de ele si sa-si faca rau siesi, fara sa mai fi fost acel context valabil, ci doar sa-l chinuie amintirile si relele aduceri aminte.

Cum si de ce ar face oamenii jocul celui potrivnic, care vrea sa ne tulbure linistea si sa ne rapeasca posibilitatea inaltarii gindului din mocirla materialului.

Oare sa ne placa sa ne chinuim continuu, cind mai usor e sa ierti, si sa ierti din suflet pentru a nu lasa vreo portita subrezita.

Portita prin care cel potrivnic aduce aminte de cele rele, este lasata deschisa in sufletul patimitorului de felul cum anume a trecut peste cele grele. A iertat sau doar a incercat sa uite?

De uitat, poti incerca, si ai ajutor timpul, caci cu timpul vine si uitarea, dar asta nu e tamaduire caci durerea ramine in suflet ascunsa, si mult mai primejdioasa pentru sineti, durerea ramine si dospeste, daca nu o stirpim, daca nu e tratata cu iertarea si cu iubirea.

Si sa uiti asa ca si cum nu ar fi fost, si sa ierti si sa il privesti cu prietenie si iubire pe acela, ca si cum bine ti-ar fi facut, si ca nu ai fi patimit ceva rau.

Aceea e portita prin care cel potivnic iti aduce in minte cele rele, iar pentru tine chinul e readus in minte, si supararea si neimpacarea. Si de ce sa ne facem slugi celui potrivnic, de ce sa ne imbicsim sufletul in neimpacare si nelinistiti?

Acu si cu patimirea asta, cum ne afecteaza si cum o primim depinde de asezarea sufletului, de taria lui, de credinta in Dumnezeu. Cum ii e patimirea unuia plin de mindrie si inalta parere de sine, care ar primi o ocara, si cum e acea ocara pimita de cineva care traieste smerenia, si acea ocara chiar de e nedreapta o imbratiteaza ca pe adevar. Cum ii e patimirea unuia care a avut ceva paguba baneasca dar are sufletul ahtiat dupa avutie, si cum e o pierdere baneasca – pe masura valorilor – pentru unul care nu si-a lipit sufletul de bani. Acelasi eveniment dar raspunsuri diferite, in functie de asezarea sufletului, dupa maturitatea lui.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne asezem sufletul dupa poruncile Lui, si sa cautam sa implinim legea, legea noua a poruncii dragostei.

“Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc “ (Matei 5,44) “Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri”




http://dannyela.wordpress.com/2009/08/20/tinerea-de-minte-a-raului-%E2%80%93-piedica-pentru-plinirea-legii/


Cirtirea – sa nu le alegem pe cele grele


Cum e si cu cirtirea asta, judecati fara simbure de adevar, plingeri fara substanta adevarului, folos – ioc; da’ pagubitoare foarte

Cirtim ca e prea cald, iar stirile pompoase ne dau indreptatire cirtirii noastre

Dar adevarul nu e in acea judecata.

Ti se pare prea cald, ia incerca de fa o baie calda, mai calda, iar cind iesi afara ti se va parea racoare, ia incearca de bea un ceai – cald – si ti se va parea mai acceptabil exteriorul.

Oamenii au reactia de a face ceva pentru racorire, dusuri reci, bauturi reci, sa stea in aer rece – conditionat de rece, zicind ca asa scapa de toropeala, dar nu e asa, caci crescind diferenta dintre temperatura de afara si cea a corpului, disconfortul termic si de presiune e mai mare, iar din acest nefiresc rece cautat multe contrare si chiar boala aduc; nu se combate cu cele potrivnice, ci cu cele asemanatoare.

Cirtim ca e drumul prea lung catre servici, ca sunt ore pierdute.

Dar adevarul nu e nici in acea judecata.

Cum e ca citeva luni, sa nu mai ai drum direct spre casa, ci drum lungit cu 1 ora spre spital, si stat, si intors de inca 1ora, si premenit cele aduse, si apoi dupa 15 ore ajuns acasa –citeva ori pe cite 7 zile. Dupa acestea, drumul doar spre servici – cel despre care cirteam, pare acum binecuvintare si prea scurt ca sa citesti cit ai fi vrut.

Acum si orele astea “pierdute” si aici e cirteala, pierderea e data de lipsa valorii lor, dar daca le dam valoare nu mai e pierdere, ci cistig. Adicatelea, daca orele “pierdute” in transport le citesti spre cresterea sufletului, nu mai sunt pierdute, ci cistigate.

Cirteala e pierzatoare, si adevarul nu e in ea, ne mai incetoseaza si ochii sa nu vedem, sa nu ne mai bucuram, sa nu mai multumim.

Caci decit o cirteala cit de mica, mai bine o multumire catre Dumnezeu, caci in multumire sta adevarul.

Cirteala, nemultumirea nu e de la Dumnezeu, nelinistea, uriciunea, tulburarea, neimpacarea care vin din cirteala nu sunt de la Dumnezeu, si de ce sa slujim prin tulburare celui potrivnic, de ce sa ne asuprim noi pe noi prin neimpacare si vijelii sufletesti, de ce, cind asa de simplu e sa multumesti; cind asa de simplu e de lucrat virtutea de ce sa ne obosim in vijeliile cirtelii, cind asa de simplu e sa primesti si sa dai pacea, de ce sa te murdaresti de uriciunile nemultumirii si neimpacarii.

Dar si acestea de ne cauta sa le vedem, sa le aflam, pentru a vedea mai limpede apoi pacea de dupa furtuna, si pentru a dori si tine imbratisat pacea si multumirea catre milostivul Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2009/07/24/cirteala/


Caci, ce e e mai usor: sa fii suparat, inversunat, sa tii minte raul, sau sa ai impacare in tine, pace, bucurie?

Si ce e mai usor: sa fii cirtitor si nemultumitor sau iscoditor sau vazator al pacatelor altuia si judecator, sau sa ai multumire in tine, si sa ii vezi pe toti fara umbra de banuiala, sa ii ai in gind cu bunatate?

Ce e mai usor de purtat: sa fii chinuit de ginduri rele si sa-i chinui si pe altii sau sa ai bucurie si multumire si sa izvorasti pace si tie si in jurul tau.

Ce e mai usor pentru noi, aia sa facem, calea aceea sa o alegem.

Cei obositi si intristati si asupriti de necazuri sa vina, dupa cum spune Domnul, la El, la acoperamintul Lui, sa invete blindetea si bunatatea si pacea, si vor afla usurare si linistire si impacare si bucurie.

Sa nu le facem pe cele grele care ne ajung de chinuire, sa le cautam pe cele usoare care ne pot aduce bucurie.




Oameni ca statui, si statui ca oameni


Oameni ca statui, si statui ca oameni

Oameni ca animalele, si animale invatate de cele ale oamenilor

Raul prezentat ca normal, iar binele uitat sau spus ca anomalie

Patimile prezentate ca normal, iar virtutiile luate in deridere

Dar, “Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)

Oameni ca statui.

Ii vezi pe strada, ii vezi oriunde, esti inconjurat de statui, cu inima pietrificata, cu incrincenarea ce le domneste in suflet; cu trupul ce se misca ca o marioneta trasa doar de sforile lumii, dansind dupa cum ii cinta moda, trendul; cu fata ce nu mai exprima nici o emotie, si nici nu ar avea cum, printre straturile de pomada aplicata mestesugeste.

Statui umblatoare, frumos ambalate, dar impietrite la tot; bucuria le e rinjet, succesul aproapelui le e invidie si uriciune; cerul, florile, minunile lui Dumnezeu nu mai exista pentru ei, sunt prinsi si legati de sforile lumii, alergind dupa bani, dupa relatii, dupa inavutire, dupa orice care sa le justifice nereusitele, sau scopul lor cu totul lumesc, sau metodele murdare de atingere a scopului lor.

Statui precum cele grecesti, invelisul, exteriorul frumos, dar goale de orice continut in sine, oameni ca statui, cu sufletul gol de orice simtire, de orice umbra de iubire catre aproapele, cu ochii goi si orbiti de sclipicioasa lume.

Dar zadarul e aproape.

In zadar folositi pomede, straturi mestesugit aplicate caci nu mai aveti cum transpune ceva din frumusetea sufletului vostru prin chip, prin sclipirea ochilor, prin blindetea si iubirea ochilor.

Si vai de cei care sunt laudati doar pentru exterior, cutii atragatoare, dar sufletul le e infantil, sau chinuit de incapacitate de a da blindete si iubire.

In zadar alergati si va tiriti trasi de firele lumii, dupa bani, dupa agonisire, daca uitati de Dumnezeu, daca nu dati si sufletului ce are nevoie ca sa creasca si el.

In zadar va chinuiti sa creati mese cit mai apetisante, alocind ore si ore, si discutii, si asteptari si…, pentru a face mincarea cea de toate zilele, ajungind sa slujiti idolului stomac, punind pregatirea mincarii pe primul loc in detrimentul ingrijirii sufletului sau in locul inchinarii de slava lui Dumnezeu.




http://dannyela.wordpress.com/2009/07/04/oameni-ca-statui-si-statui-ca-oameni/


In zadar va imbuibati, ca mai apoi sa alergati pe la sali, sau va supuneti la diete care va dau organizmul peste cap, slujind carapacei exterioare, pe care o vreti cit mai frumoasa; dar a tine post – nu!, a infrina trupul pentru a da loc sufletului sa se adape si el – nu !, a tine posturile rinduite spre folos – nu !.

In zadar mergeti cum va dirijeaza lumea, tragindu-va de sfori invizibile, daca uitati ceea ce conteaza, sufletul, cresterea lui, descoperirea lui Dumnezeu in noi si in aproapele, si in orice e pe lume.

In zadar avem ochi, daca ajungem sa nu mai vedem pe aproapele, necazul lui sa nu-l mai vedem si sa nu-l mai simtim, si sa nu mai plingem sau sa ridem impreuna ajutor cu acela.

Zadar e lumea asta daca il uita pe Dumnezeu.

Invirtosarea sufletului, pietrificarea inimii, orbirea ochilor trupesti si sufletesti, sunt semnele nebuniei vremilor; omul invirtosat, dospind de mindrie, revarsind in jur rautate si invidie, e cel ne-bun, e cel crescut de lumea care uita de Dumnezeu, e cel care si-a crescut doar trupul si mintea, dar sufletul si inima i-au ramas infantile sau au fost uitate, producind dezechilibru de neimaginat si de neinteles pentru ei. Omul ne-bun este cel aflat in acest dezechilibru, este cel care a uitat de Dumnezeu.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne facem si noi fiii Lui, caci cei ce urmeaza parintelui ii este fiu, cel ce urmeaza invatatura, purtarea ii este fiu. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa dovedim cele ale lumii, sa rupem din lanturile ei si sa ne crestem si noi sufletul prin blindete si iubire. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa putem ajunge sa-L marturisum, si sa fim purtatori de pace si iubire.

Spre Slava lui Dumnezeu ! Amin !

Cum este dupa ce te impartasesti (d’ale mele)


Parca ai primit ceva scump si te porti cu atentie, cu grija sa nu il strici, parca ai duce cu tine un portelan foarte valoros, si pasesti cu atentie sa nu il strici,

parca mergi atent, parca te porti atent si cu oamenii, ca sa nu strici cadoul ce ai primit si il porti, dar totusi mersul ti-e cu pace si fara de griji, fara ingrijorari, doar atentie sa nu tulburi ce ai primit.

Ti se intimpla de ti se incalzeste inima din cind in cind, fara motiv, si te stringi, tresalti cu bucurie, si nu stii ce e, dar iti aduci aminte de datile anterioare cind la fel era, aceeasi caldura in inima inexplicabila ce aparea, te infiora si se ducea si iara revenea.

Si te tine ceva timp, si faptul ca pasesti si te porti cu atentie sa nu strici ce ai primit, sa nu tulburi linistea primita, si te tine si ceva timp si caldura ce apare din cind in cind in inima si te bucuri de ea, si nu ai vrea sa o lasi, desi iti dai seama, ca de ar tine prea mult, ar fi prea mult pentru tine si nu ai putea sa o porti.




http://dannyela.wordpress.com/2009/06/08/cum-este-dupa-ce-te-impartasesti-dale-mele/


Cum este dupa ce te spovedesti (d’ale mele)


E ca si cum te-ai fi curatat, ca si cum un maestru chirug ti-a taiat in adincime boala din suflet, necuratia; e ca si cum acel maestru chirug al sufletului – duhovnicul – iti ia sufletul in palma, ti-l curata, te ridica si apoi iti da doctorie, poate iti place sau nu canonul, dar e doctoria.

E minune cind te ridici de la spovedanie, citeodata ti se pare ca plutesti, ca asa te-ai eliberat de cele ce te ingreuiau, si atunci cind te ridici esti intr-o ameteala placuta, de ti se pare ca sufletul ti-e plin de pace si ca plutesti

Sau alta data, dupa spovedanie, dupa ce a umblat pina in strafundul sufletului de a taiat sau a gasit boala ce iti varsa durere si negreala si rautate in suflet, dupa aceea ti se pare totul foarte frumos, si pe toti ii vezi cu alta vedere, ca sunt buni si calzi, si primesti pace si bucurie.

Caci spovedania este si curatire a sufletului, a inimii, a ochiului sufletului, a ferestrei tale catre frumusetea si pacea si adevarul lumii.

Si pleci cu multumire, si recunosti cu adevarat darul si harul duhovniciei.

“fie tie dupa cum voiesti.” (Matei 15,28)


Cine oare nu stie cuvintele Domnului: “fie tie dupa cum voiesti”cine oare nu ar vrea ca raspunsul la rugaciunile personale, sa fie: “fie tie dupa cum voiesti” si sa primim plinirea lor

dar cum sa ajungem la aceasta implinire a voii noastre?ajungind la masura acelei femei cananeence, la masura credintei, rivnei, smereniei ei

striga femeia aceea dupa Domnul, si nu se apropia, doar striga caci nu voia sa pingareasca cu apropierea ei, cu prezenta ei pe iudei, si tot striga “Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David!“ea Il cunostea, majoritatea iudeilor nu L-au cunoscutavea durere mare acasa, fiica ei era pierduta bunatatii, era ingopata de rautatea diavolilor, era rupta de lumea asta si de cunostinta eifemeia aceea, nu avea ce sa mai faca, si iesise si striga pe strada durerea ei, ajunsese sa nu mai fie om, zi de zi, ora de ora luptindu-se sa tina un om ce devenise neom, se agata cu tot ce putea de trecerea Domnului pe linga satul ei, era speranta ei de a redeveni si ea (si fiica ei) oameni din nou

Domnul o incearca, ii incearca credinta, rivna, staruinta, o cearca pentru a o da pilda vesnica – fie tie dupa cum voiesti -(caci de veti avea credinta cit un graunte de mustar, veti muta si muntii – si nimic nu va fi voua cu neputinta)




http://dannyela.wordpress.com/2009/05/11/fie-tie-dupa-cum-voiesti-mt-1528/


http://dannyela.wordpress.com/2009/06/07/cum-este-dupa-ce-te-spovedesti-dale-mele/


Credea femeia aceea ca Domnul o poate ajuta, dar poate ca durerea ei o facea sa aibe acea credintainsa acea credinta nu ar fi fost cea adevarata, caci daca un om crede doar din deznadejde, ca nu are alta varianta, atunci orice ignorare de raspuns, sau orice “nu” primit, ar fi facut sa caute in alta parte, ar fi topit acea credinta, ca nu ar fi fost puternica, nu ar fi avut radacini adevarate

Domnul o cearca, nu ii raspunde, dar ea nu se lasa si tot strigaUcenicii Domnului mijlocesc pentru ea — (asa cum si preotii se roaga pentru noi si mijlocesc cu rugaciunile lor cererile noastre) — dar Domnul le raspunde “Nu sunt trimis decât catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”Femeia aude ca ucenicii au mijlocit pentru ea, aude ca Domnul dupa acea ignorare, spune: nu sunt trimis pentru altii

ce sa fie oare?…- sa nu ne fie sa ajungem cumva sa-L judecam cumva pe Domnul, ca nu stim noi cele nepatrunse ale lui Dumnezeu !nu le stim nici macar pe toate ale noastre, asa cum nu stim nici pe ale celuilalt – fapt ce nu ne da dreptul sa-l judecam nici pe cel de linga noi, daramite sa-L judecam pe Domnul(sa avem grija, mare grija, sa nu ajungem cumva sa-L judecam noi pe Dumnezeu, atunci cind vedem ca nu primim raspuns la cererile noastre, sau ca nu se incadreaza raspunsul primit cu ceea ce vrem noi, sau consideram noi – sa nu ne fie lucrul asta)

sa ne intoarcem la acea femeie cananeanca, nu sunt astea destule pentru a o face sa termine si sa dea inapoi si sa se plece ingropata in durerea ei?Ar fi fost, insa pentru cei cu credinta caldicica, pentru cei care la prima si a doua lovitura se racesc in credinta si nadejde, dar la ea pe linga credinta, apare si sirguinta, si rivna ei(se roaga si preotii pentru noi, si poate nu primim implinirea dorintelor noastre, nici cu rugaciunile lorsi ce facem noi ?, le lasam deoparte, gindindu-ne ca iata, s-au rugat indelung si preotii si noua nu ne-a venit implinirea dorintelor?sau sirguim in rugaciune si mai tare precum acea femeia cananeanca?)

Spune femeia aceea: Doamne, ajuta-ma!,a fost ignorata, a fost refuzata, dar se duce in fata Domnului, si singurele ei cuvinte, Doamne ajuta-ma!o vedem apropiinde-se de Domnul, si nu ridica ochii catre El, caci durerea si greutatile i-au inmarmurit ochii spre pamint, I se inchina, mai degraba I se pleaca in genunchi, asteptind plecata raspunsrosteste cuvinte simple, caci durerea naste cuvinte simple, caci nu mai stai sa filozofezi sau sa faci cereri frumos alcatuite in cuvinte atunci cind esti innamolita in durere

Ce face Domnul, o priveste, si ii raspunde, dar tot nu ii da implinirea dorintei ei, si tot o refuza,si mai mult, spune ca : “Nu este bine sa iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor.”Femeia aceea, dupa ce ca nu a primit raspuns bun, mai primeste si cuvinte ca ar fi din ultimii oameni, ca niste ciinidar ce face ea, sta si se ingroapa mai tare in durere, se inchide in deznadejde?nu, iese din acea cale fara iesire a deznadejdii, si cere macar frimiturile care cad de la masa stapinilorsugestiva imaginea, copiii stau la masa, cei binecuvintati care primesc darurile




Domnului si bucuriile si binefacerile, iar ceilalti, precum ciinii, stau si vor macar sa se sature cu frimiturileprimeste acea femeie fara sa se sminteasca asemanarea cu ciini, ea oricum nu se mai considera om la cit ducea zi de zi, ora de ora, nu era smerenie prefacuta, era multumita ca macar cu ciinii a fost asemanata,si merge mai departe, se gindeste ca daca ar primi o farimitura din binefacerile sau ajutorul care le-a dat Domnul copiilor (iudeilor), atunci ea si fata ei ar fi izbavite, da-mi Doamne, nu hrana si binecuvintarile care le dai lor, da-mi ce ramine de la ei si arunca, da-mi ce nu vor ei sa primeasca, si imi va fie mie mai mult decit binecuvintare

“Atunci, raspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei în ceasul acela.”Cine nu doreste sa auda cuvintele Domnului: “fie tie dupa cum voiesti.”am vrea si noi sa primim cuvintele astea, numai de am ajunge la masura credintei adevarate, nadejdii, a rivnei si sirguintei in rugaciune, a smereniei adevarate, daca vom ajunge la ele, atunci vom primi si noi

daca nu, atunci sa zicem si noi: faca-se voia Ta, Doamne, dupa mare milostivirea Ta, dupa bunatatea Ta si dupa marea Ta iubire de oameni, fa-ma sa plinesc voia Ta si sa nu cirtesc, si sa Iti multumesc pentru toate. Amin

Pavaza de cele dinlauntru

aprilie 28, 2009 - lupta cu gindurile

Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar înauntru sunt pline de rapire si de lacomie.

Curata întâi partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. (Matei, 23, 25-26)

Ne ferim, incercam sa ne pazim de cele din afara ale noastre, de dusmanii vazuti, ridicind garduri, facind prietesuguri puternice, lasind santinele si atintindu-ne simturile pentru prevederea si apararea de cele din afara, lasind astfel descoperite cele dinlauntru.

Tot asa cum preocupindu-ne de cele din afara – de cele materiale, si dindu-le lor intietatea in preocuparile si grijile (ingrijorarea) noastre, lasam sau uitam de cele dinlauntru pe care nu le mai cultivam, de care nu ne mai ingrijim.

Suntem prevazatori si grijulii de cele din afara, de cele materiale, si nu mai punem pavaza la cele dinlauntru, la cele nevazute, care ajung de ne lupta ele si ne coplesesc.

Relele amintiri, ingrijorarile ne alunga linistea si strecoara indoiala, alunga credinta si strecoara nelinistea, alunga rugaciunea si strecoara chinuirea.

Lasam pavaza de cele din interior, uitam de cele frumoase din interior, iar valul materialnic si stricacios denatureaza valorile si cele interioare, linistea ajunge sa fie coplesita de neliniste si agitatie, pacea si iubirea ajung sa fie inghitite de minie, ura si invidie, frumosul din noi se denatureaza dind putere si valoare asa mare celor exterioare.




http://dannyela.wordpress.com/2009/04/28/pavaza-de-cele-din-launtru/


Sa ne pazim de cele interioare, sa le punem lor stavila mai intii, si sa ne curatam ochiul valorilor, sa ne pazim si sa ne aparam de spinii rautatii din noi, sa le punem lor stavila mai intii, si vom avea sufletul radiind de bucurie si bunatate.

Cit de frumos e un suflet linistit, cit de radios e un suflet care nu are indoiala si e plin de credinta, cit de frumos e un suflet care radiaza pace, care a dat deoparte valul material al lumii cesteia, a dat deoparte ingrijorarile fara rost care chinuiesc si nu aduc rezolvare sau linistire.

Sa ne ingrijoram de cele dinlauntru, si sa le curatam, sa ne luminam sufletul, pentru a aduce bucurie, bunatate si blindete si imprejurul nostru.

Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curati pacatele. (Sirah 3,29)

martie 20, 2009 - cuvintul zilei

29. Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curati pacatele. (Sirah 3,29)

pacatul, rautatea e ca focul, mistuie tot si trimite in uitare bunatatea sufletului, il orbeste si ingreuiaza si nu-si mai poate ridica aripile din mocirla pacatuluidar e si milostenia, care le spala, spala pacatele, si stinge focul rautatiide simti ghimpe de rautate, sau fara voie ai facut pacate – si poate nu le stii, da milostenie din inima, da un cuvint bun care nu-si are nici o echivalenta materiala, avind mai mare putere si greutate ca orice dar material,




http://dannyela.wordpress.com/2009/03/20/focul-arzator-il-va-stinge-apa-si-milostenia-va-curati-pacatele%C2%A0-sirah-329/

http://dannyela.wordpress.com/2009/03/20/focul-arzator-il-va-stinge-apa-si-milostenia-va-curati-pacatele%C2%A0-sirah-329/


sau da milostenie, dar celor ce nu se uita la tine, celor cu ochii plecati, tu da-le si fa-te nevazut, sa nu te vada ochii lor spre multumire, ci astfel multumirea va inflori in sufletul tau si in inima, stergind si smulgind tepii rautatii

asa cum e apa, care domoleste focul, arsita, care invaluie toate si le acopera, care le curata si le albesteasa si milostenia, domoleste rautatea, invaluie neperceput toate colturile si le domoleste, acopera toate si le curata, lasind loc curat, bun de a primi semanatura de flori duhovnicesti

Aminalul dinlauntrul sau din afara omului


E o reclama mare cit panourile publicitare, de arata o femeie mai mult neimbracata, mergind precum un animal spre tinta ei – un urias pantof, acum la ce era reclama aia, poate la pantofi, nu stiu.

Dar tare mult scotea la iveala tot ce nu e omenesc in noi, animalul dinlauntrul sau din afara omului care ajunge sa se contopeasca cu acesta, omul dispare ca fiinta superioara si ajunge sa ‘saliveze’ dupa un pantof.

Animalul care nu mai cunoaste limite de bun simt, sau morale, care promoveaza decadenta la nivel de lege, uritul la nivel de arta, hotiile si omorurile si avorturile la nivel de normalitate, care se inchina si alearga doar sa aibe prea-plin, care se inchina si isi inchina viata si sanatatea banilor sau distractiilor, acumularii bolnave si bolnavicioase a felurimilor, lasind deoparte tot ce l-ar putea misca sufleteste de aproapele. Aproapele nu mai exista pentru a-l cerceta sau a incerca sa-l ajuti, ci devine piedica in nestavilita acumulare pentru tine.

Animalul din om…, dar de ce nu am vedea si faptul ca animalele (in marea lor majoritate) nu ajung obeze, nu maninca peste masura – aici ne-au cam luat animalele astea, caci multi suntem slugi pintecelui, iar acesta cu cit e slujit mai mult, cu atit cere mai mult ducind prin necumpatare la boala si durere.

De ce nu am vedea si exemplul ciinelui, chiar de il bati, sau il arunci cit colo, iar de apoi il chemi sa-i dai sa manince, si el totusi vine, si aici ne-au cam luat animalele astea, oare ne e noua usor sa uitam, sa iertam, sa ne smerim asa, ca dupa cuvinte de bataie, sa venim la chemare, chiar sa ne simtim ca un ciine batut pe care il chemi si el vine, oare putem si noi asta?

Sa lasam, acu de inceput de drum (incepe marele post), sa lasam tot ce nu omenesc afara din noi, si sa nu le mai primim si sa ni le facem apropiate noua, sa lasam denaturarea de a zice celor rele ca sunt bune, iar pe cele bune sa le dam uitarii; sa ne oprim din nebuna fuga a lumii si sa inchinam un gind Domnului – din timp in timp -, sa ne readucem aminte de ce inseamna binele pe care poti sa-l faci sau sa-l zici si sa nu-l dam uitarii sau aminarii, sa inchidem animalul poftelor si sa-l flaminzim ca sa nu aibe putere sa ne lupte, si incet, incet, curatindu-ne, limpezindu-ne vederea si intelegerea de valul mincinos al lumii, sa ajungem sa vedem bucuria si pacea si multumirea, si sa inchinam Slava celui fara de inceput Dumnezeului nostru. Amin




http://dannyela.wordpress.com/2009/03/02/aminalul-dinlauntrul-sau-din-afara-omului/


Bilant crestin


Am vazut un articol, si mi-a ramas in minte titlul lui, Bilant crestin, atita mi-a fulgerat: Bilant crestin. Bilant se face la toate, de ce nu si unul crestin. Active si pasive care sa iasa la egalitate, un bilant zilnic.Active, sa zicem cele bune facute aproapelui sau sieti, iubirea facuta aproapelui pentru sufletul lui. Pasive, sa zicem, cele nu bune facute aproapelui, sau celea ce ar fi putut sa fie facute, dar nu le-am facut din varii motive.Pentru celea bune, avem sa multumim, caci am avut si dispozitia si posibilitatea si gindul bun a fost cu noi ca sa le facem. Deci daca activele sunt mai mari avem sa multumim.Pentru celea rele sau nu bune, sau celea ce ar fi putut sa fie bune daca le-am fi facut, avem sa ne plingem si sa ne pocaim. Deci daca pasivele sunt mai mari, avem sa mai diminuam soldul pagubos prin plingere, pocainta si spovedanie.

Acu nu zicem ca ar trebui faptele rele sa egaleze vreodata pe cele bune, caci la cele rele nu ai tu masura, aici e si masura celuia caruia i-ai facut rau, si a ta ca ti-ai ingreuiat sufletul, dar a lui Dumnezeu in primul rind.Caci nu stii tu masura unui cuvint bun, de intarire, nespus unui om in necaz, care l-ar fi scos la liman; nu stii tu greutatea celor ce ar fi fost bune dar au ramas nefacute; nu stii cita greutate pot avea faptele rele sau nu bune facute de tine, le poti cintari prin cit de greu apasa asupra ta, dar durerea celuilalt nu o stii, nu stii cit a pierdut el din iubirea de aproapele sau cit l-ai mihnit, ingreuiat sufletul, cit i-ai tulburat mintea, si in loc sa se roage are mintea raspindita, nu-i stii durerea ce i-ai pricinuit caci nu-i poti vedea tu cele dinlauntru ale sufletului lui sau celea viitoare lui. Asa ca si un cuvint nespus poate sa anuleze toata gramda faptelor bune facute de tine. Deci sa cercam in Bilantul zilnic sa avem aproape de zero pasivele, cu mila lui Dumnezeu; si sa incercam ca la Bilantul zilei sa avem mereu multumita de adus Domnului. Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Acu si activele astea, mai cintaresc cu greutate si valoare mare si celea primite chiar nevazute pentru care ar trebui sa aducem multumita, mai cintareste si Mila lui Dumnezeu care se revarsa, chiar de nu o vedem si e ascunsa, chiar de nu o percepem, chiar de nu o simtim, dar se revarsa asupra noastra. De am vedea-o ne-ar umple de prea plin si nu am mai putea face nimic nici sa interactiom cu altii oameni sau cu mediul, si am fi in extaz tot timpul, numai ca nu am putea suferi atita bucurie, de aceea vedem din ea cit sa nu deznadajduim, dar sa raminem smeriti, cit sa ne crestem in multumita.Tot la active, ar fi sa punem si smerenia, si celea dinlauntru ale sufletului nostru dobindite sau inchinate, si rugaciunea si iubirea de aproapele si credinta si nadejdea in Dumnezeu.

La pasive sa punem cele pabugoase sufletului, care aduc greutate in inima si tulburare in gind, si nu lasa mintea sa se suie in rugaciune. Gindurile, lupta cu gindurile diminueaza partea activelor caci le rapeste foarte mult din zi, foarte mult le rapeste din timpul ce ar putea fi alocat vorbirii cu Dumnezeu in rugaciune, adevaratul timp.Dar asa cum cu vintul nu te poti lupta, nici pe ginduri nu le poti dovedi, caci vintul il dovedesti cu mladierea precum trestia, asa si gindurile le poti dovedi prin multumire si multumita.Activele, oricare ar fi, ar fi bine sa fie ascunse, caci altfel vine furul si le ia. Adica fapte bune ce faci nu le trimbita, caci vine vicleanul si in loc de bucuria faptei bune iti




http://dannyela.wordpress.com/2009/01/09/bilant-crestin/


presara in suflet mindrie, sau rautate sau asteptare de rasplate vremelnice in locul celor vesnice. Activele ca sa aibe valoare, sa fie ascunse.Pasivele insa, ca sa li se mai diminueze valoarea paguboasa, trebuie spuse, spuse la marturisire in fata parintelui duhovnic, ca in fata lui Dumnezeu, si plinse si urite.

Bilantul crestin sa il facem zilnic si prin cintarirea sufletului, de e greu si in plinset si tinguire si mohorit, sau de e usor si dornic de rugaciune si plin de iubire si caldura in inima.Sa cercam sa-i crestem valoarea prin curatirea ochilor trupesti spre a vedea minunile Domnului din toata vremea si tot locul, si a ochilor sufletesti prin a vedea si recunoaste Mila lui Dumnezeu si a ridica multumita si slavoslavie Domnului Dumnezeu.Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Dojana


Dojana, un fel de certare mai mica, un fel de a-i atrage atentia celui gresit, facuta de obicei din dragosteSe zice in „Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah“:11, 7. Mai inainte de a cerceta, nu huli; cunoaste intai si atunci dojeneste. Cunoaste mai intii si apoi dojeneste…., dar oare cunoastem noi pe ale celuilalt, cunoastem noi lacasurile sufletului si ale mintii celuilalt, ce anume l-a determinat sa actioneze astfel, ca e cu buna credinta sau e din ispitire, ce-i esti tu lui, datator de seama?Ai terminat dojana cu tine si indreptarea cu tine, ca sa ai ochi pentru a-i dojeni pe altii?

Cu ce cuvinte raspunde Mintuitorul la dojana cu dragoste facuta de Petru, in Sf Evanghelie a Sf Apostol Matei:16, 22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.16, 23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.Cunoaste mai intii si apoi dojeneste, dar cine oare cunoaste toate lacasurile si toate ascunzisurile mintii si ale sufletului celuilalt, in nici un caz altcineva, poate numai Unul Dumnezeu inchinat in treime.

Tot in “Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah” se zice20, 1. Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand, sa fierbi de manie, Acu…, de ce sa ajungi sa fii fierbind de minie? Oare ti-ai iesit din casa rabdarii? Oare te-a pus pe cine cineva judecator si raspunzator pentru cele tainice ale sufletului celuilalt? Oare masura ta e cea cu care se va masura spre adevar? De ce sa fierbi de minie? Te arde cuvintul tau justitiar si nu-l poti tine, si i-ai facut deja judecata si i-ai vazut paiul celuilalt?18, 18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui si darul celui pizmas face ochii sa lacrimeze.Ai cercetat oare toate ale mintii, sufletului celuilalt ca sa-i arunci dojana? Ti-ai terminat de cercetat ale tale ascunzisuri si acum ai ajuns sa faci curatenie si la altii in ograda?




http://dannyela.wordpress.com/2009/01/04/dojana/


Nebunul scoate ochii cu dojenile lui, dar nici cel intelept nu trebuie sa dojeneasca, ci daca e loc sa faca bucurie si pace iar de e cazul sa lase loc Celui Preainalt sa curete si sa lase loc curat

In “Pildele lui Solomon” se zice:9, 7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.Nu dojeni pe cel aflat fara de lege si fara de minte, ca rau iti vei face tie, iar dojana nu v-a fi primita deloc.

Se zice in Sf Evanghelie a Sf Apostol Luca17,3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l.Primul pas, luati aminte la voi insiva, aceasta fiind punctul de plecare si de sosire. Ai grija de tine si ia aminte la tine, iubeste-te pe tine insuti in asa masura incit sa-ti doresti mintuirea.

Apoi se zice, ca de-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l. Da, e usor sa dojenesti, esti suparat ti-a gresit, caci vezi doar din partea ta, o fi facut din rautate, din neatentie, sau din lipsa, sau din dorinta de a-ti fi ajutor tie pe mai tirziu, nu stii tu asta, si nu poti tu masura asta, nu le stii tu pe ale fratelui tau ce ti-a gresit, caci nu ai tu masura lui.Il poti dojeni zicind ca-l vei indrepta si-ti va cere iertare, da, e usor sa dojenesti. Un pic mai greu e sa ierti fara sa dojenesti si fara sa astepti sa ti se ceara iertare sau sa-l vezi pocaindu-se, caci atunci lasi loc legii Celui Preainalt. Oricita iubire de oameni ai tu, nu ai precum are Dumnezeu, iar a lasa loc legii lui Dumnezeu, e a lasa loc iubirii sa lucreze in locul dojenilor tale care ar fi putut sa-l indrepte.

Decit sa dojenesti, mai bine ia aminte la tine, si fa iubire cu tine apropiindu-ti mintuirea mai mult, de vrei sa-l dojenesti pe cel ce ti-a gresit poti sa o faci cu dragoste si va fi primita, dar mai bine lasa loc iubirii lui Dumnezeu sa-i curete sufletul celui ce ti-a gresit.




Capatul rabdarii


Cum e cind ti se pare ca ai ajuns la capatul rabdarii, si ti se pare ca mai mult nu poti suferi?

Cum e cind ti se pare ca esti pierdut in incercari si nu ai sa dai raspuns bun, si ca nu vezi nici o luminita la capatul acestora?

Cum e cind ti se pare ca tot porti o greutate pe suflet, pe inima, si din durere ochii storc lacrimi si cer numai mila lui Dumnezeu, doar cerind, iar slava nemai stiind sa inchine?

Cum sa nu mai poti sa lungesti capatul rabdarii caci ti se pare ca mai mult nu poti duce?

Atunci, nu o mai duce, si da multumire. Sa tai rabdarea prin multumire, sa tai incercarea sau ispita prin multumire, prin a vedea in ea mila lui Dumnezeu.

De multe ori cei ce ne aduc ispite si noi le resimtim cu durere in suflet, in inima, de multe ori actiunile lor ne-ar deschide ochii asupra noastra, de nu i-am avea mocirliti de durere, i-am deschide asupra noastra, a actiunilor noastre, si ne-am vedea rautatile sau durerile provocate altora, rautati pe care le-am trecut cu vederea.

Limita rabdarii este multumirea, si deschiderea ochilor si mila lui Dumnezeu.

Ai ajuns sa ai acea incercare sau ispitire, e musai sa inveti din ea, si sa vezi din ea, sa te vezi pe tine si sa iei aminte, e musai sa ajungi si sa-ti ceri iertare caci asa se mai domoleste ispitiroul, dar si sa ajungi sa dai multumire caci atunci se termina cu rabdarea.

Cind ajungi sa dai multumire in ispite sau incercari, spusa cu toata inima si din tot cugetul tau, cind ajung acestea sa te smereasca spre iubire de oameni, si sa-ti smulga caldura in inima si din aceasta lacrimi de multumita, atunci s-a terminat cu rabdarea, caci si acea ispitire a incetat.

Sa ne deschidem ochii sa vedem mila lui Dumnezeu, si atunci si in durere fiind vei ajunge sa primesti bucuria si pacea in suflet.

Ai ajuns sa ai acea incercare sau ispitire, e musai sa inveti din ea, si sa vezi din ea, sa te vezi pe tine si sa iei aminte, e musai sa ajungi si sa-ti ceri iertare caci asa se mai domoleste ispitiroul, dar si sa ajungi sa dai multumire caci atunci se termina cu rabdarea.Cind ajungi sa dai multumire in ispite sau incercari, spusa cu toata inima si din tot cugetul tau, cind ajung acestea sa te smereasca spre iubire de oameni, si sa-ti smulga caldura in inima si din aceasta lacrimi de multumita, atunci s-a terminat cu rabdarea, caci si acea ispitire a incetat.Sa ne deschidem ochii sa vedem mila lui Dumnezeu, si atunci si in durere fiind vei ajunge sa primesti bucuria si pacea in suflet.




http://dannyela.wordpress.com/2009/01/04/capatul-rabdarii/


Fie ca ai putin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotit ca un strain. (Sirah 29,26)


Ce grea este nemultumirea, si ce greu sa te tamaduiesti de ea.Nemultumirea aia cronica, care iti opreste toata vederea bucuriei.Grea este, ca o boala, ca o povara a sufletului, ca o ceata in fata ochilor, ca o impietrire a inimii, ca o orbire sau o surzire in fata oricarei clipe sau fapte ale minunii dumnezeiesti de care ai putea sa te bucuri si sa ajungi sa dai slava.Da-i celui nemultumitor ceva, si va ajunge sa ti-l arunce inapoi, si nici o bucurie nu ii face, ci va ajunge si sa te urasca ca il jignesti si sa te si dea afara.Cum e cu cei care au de toate, oare se mai pot bucura de ceva? sau poate capacitatea lor de bucurie s-a diminuat in mult prea plinul si imbuibata lor apreciere de sine.Cum e cu un copil care are de toate, se mai poate bucura de un cadou, de o minge, sau o papusa? Poate, dar daca da, atunci bucuria ii e foarte scurta si plictisul mult-prea-plinului ii ajunge, ajungind de la virsta frageda sa fie aproape scirbiti acesti copii, fara cunostinta bucuriei, sau a intensitatii bucuriei.Cum e cu un adult care se vede ca are de toate, care ajunge sa arunce banii de culori si taieturi, care priveste la un cadou dat in bucuria Craciunului ca la o jignire adusa lui?Grea e nemultumirea, si sufletul striga sa se elibereze de povara uriciunii, sa fie liber sa priveasca bucuria, si sa ridice slava lui Dumnezeu pentru toate.Ce iti poate aduce mult-prea-plinul pe care il ai, pe linga desconsiderarea celui care nu iti ajunge la mult-prea-plinul tau, pe linga faptul ca iti optureaza capacitatea si intensitatea bucuriei, pe linga ca ajunge sa iti invirtoseze inima si sa te orbeasca fata de oricine altcineva afara de tine?Cum e cu acea inima invirtosata?, e ca saminta aruncata pe loc stincos de nu prinde roada, inima invirtosata nu poate primi cuvint, si nici da cuvintul, acel cuvint spre zidire, acel cuvint de intarire sau de bucurie, o inima invirtosata e seaca de iubire pentru aproapele, si seaca in continuare.Fii multumit, ca sa nu fi considerat strain, caci fiii au de toate, si sunt mostenitori a toate, si primitori a celor promise, dar cei straini si nemultumitori nu vor ajunge sa fie precum fiii mosteniriiSa incercam sa ne tamaduim nemultumirile prin cistigarea blindetii inimii, prin milostenie pentru cel cu adevarat in nevoie, fie ajutor material cit de mic, fie cu un cuvint bun catre cel intristat, iar multumirea, lacrimile de multumire ale lor vor mai topi din invirtosarea proprie, si incet incet vom birui nemultumirea ajungind, poate, sa dam multumita lui Dumnezeu in orice clipa si loc si sa primim plinirea bucuriei.Dumnezeului nostru Slava!




http://dannyela.wordpress.com/2008/12/29/fie-ca-ai-putin-sau-mult-fii-multumit-si-nu-vei-fi-socotit-ca-un-strain-sirah-2925/

http://dannyela.wordpress.com/2008/12/29/fie-ca-ai-putin-sau-mult-fii-multumit-si-nu-vei-fi-socotit-ca-un-strain-sirah-2925/


Casatoria si copiii – (decupaje)


Casatoria, un pas mare, important, unire in fata lumii si apoi in fata lui Dumnezeu, prin binecuvintarea Sfintei taine.

Dar oare cei ce se casatoresc se gindesc ca se casatoresc doar spre bine, spre bucurie, pentru zile senine, sau ca vor avea sa dea si de greu, nu teoretic ci si faptic,

iar atunci cind e sa dea de greu aproape ca vor fi sa uite toata dragostea, si o vor deforma din dragoste in nervi, in batai, in bauturi, in pierderea controlului, in deznadajduiri, ajungind la divorturi.

Casatoria care se porneste de la idea ca toata viata va fi numai bucurie, si greutate ioc, nu are temelie solida si la primele valuri se clatina si se subrezeste.

Nu cred sa fie cineva sa se casatoreasca gindindu-se la greutati si la jertfa de sine, la iubirea pina la jertfa care sa creasca din acea unire, ci se gindesc, de sunt tineri la distractie si bucurii – cum e normal – , iar de sunt mai in etate – la ajutorul pe care il vor primi, la suport, sustinere, sau ce vor cistiga in urma acelei casatorii, insa nu si la ce pot oferi si la faptul ca se pot jertfi, ca incununare a marii iubiri ce o poarta.

Se plinge lumea de imaturitate, de superficialitate, de netrainicie in relatii, dar unde sa invete lumea, unde sa se maturizeze, unde sa cistige greutatea si stabilitatea in gindire, conceptii, iubire?

In evenimentele cu bucurie, sau in bune petreceri, sau intilniri cu gind de petrecere, din acestea se bucura sufletul si trupul, dar nu se intareste ci se lincezeste si nu cistiga greutate sau maturitate.

Ce caleste trupul si sufletul nu e trindavirea sau petrecerea in bucurie, ci greutatile, incercarile.

In greutati se caleste sufletul si cistiga maturitate, in greutati se intareste casatoria si se dezvolta acea dragoste pina la jertfa – acea dragoste dumnezeiasca.

Si cum e cind e sa apara copiii, dupa fereala ajung de apeleaza poate si la avort, lasind sa traiasca 1 sau 2, dupa planurile lor, dupa calculele lor.

Acu, ce ti-e si cu calculele astea, 1 sau 2 copiii, cit si cind e sa doreasca ei, atit.

Oare se gindesc ca cei pe care nu i-a lasat poate le-ar fi fost de mult mai mare ajutor la batrinetele lor? Sau poate ar fi ajuns oameni mari, insemnati, sau ar fi fost daruiti catre monahism – caci ce dar mai mare sa-I faci lui Dumnezeu decit sa-I afierosesti unul din copii tai? Sau se gindesc ca de obicei inaintea unui lucru bun apar ispite, tocmai pentru a se cerne cele pentru acel bun, – cine sa-l faptuiasca si ce plata – , se gindesc ca poate acei nenascuti pe care nu i-a lasat sa traiasca, pot fi acel ceva bun pentru care parintii sa fi primit inainte ispita avortului?




http://dannyela.wordpress.com/2008/09/18/casatoria-si-copiii-decupaje/


Se gindesc ce tragedie este pentru un singur copil, si pentru el si pentru parintii acelui copil, si ce binecuvintare daca ar fi avut toti copiii care le-ar fi prin plamada?

Un copil singur la parinti e tragedie pentru el si pentru parinti, ajungind sa se sufoce de egoism, de prea-plin de sine, la maturitate ajungind sa traisca adevarate tragedii cind va fi lovit de talazurile vietii, neinvatat sa le faca fata prin gindul bun, iar ajutor parintilor, un singur copil care deja e crescut in egoism feroce, si tulburat in inadaptata maturitate – ajutor parintilor…. mai greu de crezut.

Sa ne gindim la tragedia femeii sau familiei care planuieste avorturi sau planuieste cind si citi copii vor sa aibe, oare pot fi ei siguri ca atunci cind planuiesc ei va fi plamada buna si vor iesi copiii buni, sau poate din planurile lor au scapat, au pierdut ceva bun, care nu l-au lasat sa traisca? Se poate oare compara calculele lor cu binecuvintata pronie dumnezeiasca?

Sa zica oare, dar nu avem bani, posibilitati sa avem toti copiii plamaditi, sau feriti, poate da, poate nu. Cu siguranta nu avem insa prestiinta viitorului, cu siguranta insa un copil egoist, rasfatat si rizgiiat costa mult mai mult pentru a-i face toanele decit a creste normal 2-3-4 copii.

Acum sa ne gindim la familia cu toti copii daruiti si lasati sa traiasca,

Rar sau deloc va aparea boala egoismului sau a prea-plinului de sine, copiii fiind invatati de mici sa ajute, vor ajunge de ajutor parintilor la batrinetile lor, vor ajunge sa tina unul la altul, sa se iubeasca fara urma de egoism, sa se intr-ajute, sa se creasca unul pe altul, sa primeasca totul cu bucurie si multumire, vor pretui totul mult mai mult, si efortul si bucuriile, vor fi mai sensibili la greutatile si nevoile celor din jur, vor avea cunostinta milei si blindetii, vor indura greutatile vietii mai usor, adica vor trece prin viata fara sa simta fiecare val sau furtuna , vor avea acea intelegere si maturitate care ii va face oameni si nu umbre inviforate si tulburate.




Sensibilitatea


Sensibilitatea sa fie in sine un lucru rau sau bun?.Poate sa fie un ceva bun, daca n-am impleti-o cu partile rele din noi, ajungind sa devina o sensibilitate bolnavicioasa.In sine e buna, caci te ajuta sa percepi lumea in delicatetea si frumusetea ei, te poate face sa “vibrezi” cu cel de linga tine, fie in bucuria sau in pacea sau implinirea sufleteasca a lui, fie in nevoie sa ii simti lipsa si durerea si tinguirea sufletului, nevoia de un ajutor, de un cuvint bun, de o alinare, sau de ceva, de un context ce poate ajuta acea persoana tinind cont de nevoile sau de sensibilitatea ei..Se zice (tot in Acatist de multumire, Slava lui Dumenzeu pentru toate): “Slava Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferinta celorlalti;”Cei cu oarecare sensibilitate, pot percepe, pot “vibra” la sufetinta apropelui, si sa-i fim balsam fara sa fi trecut prin acele suferinte si scirbe, dar vazindu-le la acela le primim si le suferim ca ale noastre; si nu sa devenim cutit care sa injunghie pe omul care deja e cazut in nevoie si durere.Dar tot asa conteaza pentru oricine si experienta, nevoile, durerile, scirbele prin care sa fi trecut, te face mai intelegator si mai vazator si mai ajutator pentru cel de linga tine, care-l vezi sa treaca prin ceva semanator, cele prin care ai trecut te intaresc dar si te sensibilizeaza pentru cel de linga tine..Insa, desi in sine e buna, sensibilitatea poate deveni bolnavicioasa si in loc de deschiderea ochilor, iti poate aduce durere si inversunare si poate deveni, chiar o boala care se va hrani pe sine insasi.




http://dannyela.wordpress.com/2008/09/18/sensibilitatea/


Si cum poate deveni ceva ce in sine e bun in ceva vatamator? Prin reaua amestecare cu cele vatamatoare: cu mindria in principal, cu multa iubire de sine, si chiar cu rautatea.Caci atunci cind ceva e rau, e putred in sineti, orice ce ti se ofera chiar de ar fi bun dar care nu e in contexul “bunei tale judecati” tot ca vatamare si ca un rau il percepi, ca doar asta cunosti.Sensibilitatea intinata, devenita bolnavicioasa, va ajunge sa te pagubeasca si de cele bune ce iti poate aduce, si sa te inaclaiasca fara de iesire, hranindu-se pe sinesi in boala ei.Faptele, sau actiunile celorlalti, sau incercarile le vei percepe mai tare, mai dur, ajungind sa te inraiasca, sa iti invirtoseze inima la tot ce e in jur, sa te orbeasca la orice frumusete sau bine sau bunavoie, asta cu ajutorul acelei sensibilitati bolnavicioase.…Se zice ca timpul ajuta la vindecare de boli, dar nu in acest caz, timpul va agrava sensibilitatea bolnavicioasa, iar de nu se va trata, va ajunge sa te distruga;dar nu ea trebuie tratata, in sine fiind buna, ci cele care au intinat-o, alde mindrie, si prea mare iubire de sine.Si timpul ajuta, daca in acel timp facem ceva nu spre cresterea invirtosarii si a rautatii ci spre smerire, spre impacare; – in timpul ispitei zii si tu: Doamne, iarta-ma, si rugaciunea inimii, si atunci timpul va fi folositor spre tamaduirea sufletului in acea ispita..Iar in momentul in care rezulta invirtosarea inimii si judecarea celuilalt care poate ti-a gresit sau nu, cind rezulta tulburare si boala sufleteasca, atunci e semn de sensibilitate bolnavicioasa, care nu trebuie ea extirpata, ci cele ce au intinat-o, in special mindria.…Sensibilitatea poate fi lucratoare spre a da in exterior celor de linga tine pe care ii vezi in nevoie, primind si tu alinare si bucurie in sineti, dar poate fi lucratoare si in interior, atunci cind tu primesti cele indreptate spre tine (ispite, incercari, scirbe) dar le primesti cu gind bun, si iesi din lupta lor cu gindul bun, spre zidire, sau le primesti spre smerire si imbunare..Caci cele bune va sa le primim spre smerire, caci ce e sa fi facut ceva asa bun ca sa primesti cuvintul bun sau binecuvintarea aceeaIar cele rele sau de le-am, vazut ca vatamatoare, ca ispite, sa le primim cu gindul bun, tinind inainte gindul ca toti suntem copii, iar Dumnezeu ne e tuturor Tatal care da copiilor Sai tot ce e bun, si sa le primim cu multumire si cu gind bun. Asta e sensibilitatea lucratoare in interior..Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa primim gindul cel bun in scirbe si incercari, si sa ne mai domolim vatamatoarea mindrie

Noi ispite? ispita inutilitatilor si a risipei


Traim in lume, mireni fiind, dar sufletul ne cere, si cauta, doreste (poate) o oaza de linistire si pace.In amalgamul, zgomotul si prea-plinul bolnavicios al lumii in himera bogatiei care ti-ar aduce bucurie si satisfactie – himera fiind –, in alergarea din fiecare zi pentru a prinde sfirsitul ei, in aceasta lume cautam sa ne aflam linistire si pace.




http://dannyela.wordpress.com/2008/07/27/noi-ispite-ispita-inutilitatilor-si-a-risipei/


Cum sa ajungem la acea pace si linistire? Simplu, simplificind viata si necesitatile, acel ceva simplu e odihnitor, reducind durerile de cap sau diminuind ingrijorarea si tulburarea din cauza acelui ceva prea complex sau prea apasator.Si de e sa simplificam cite ceva din cind in cind, renuntind la complexitate in favoarea simplitatii ne vom odihni pe noi insine.Si cum mai putem ajunge la acea pace si linistire? Simplu, cautind Adevarul si marturisindu-l, si traind dupa calea aratata de cuvintul Adevarului, caci adevarul e cel care aduce ne-obosire, e simplu, usor de recunoscut, de marturisit, si de purtat, si datator de viata.Ce bine ar fi pentru noi daca nu ne-am face noi viata grea si de cosmar, ingreuind-o mai mult decit putem noi duce, iar apoi ca sa cerem ajutor de la Domnul si sa ne tinguim de ce grea viata avem. Dar oare cit din acea greutate ne-o producem singuri, poate inconstient, dar ca raspuns la agresiunea vizuala (alde reclame, alde non-valori prezentate cu stralucirea de putregai)?Caci cine e sa ne indemne sa cautam complexitatea, aglomerarea, sau mall-urile :)(era un articol dragut in care se spunea ca mall-urile sunt niste simple si necesare magazine :) – alunecarea era in acel necesare…),Cine sa ne indemne sa ne pierdem timpul si banii si sa ne testam nervii in acele mall-urisau de ce sa ne supunem la ispita achizitionarii inutilitatilor si la ispita risipei, de ce sa cautam sa ne facem singuri rau, inconstienti ca ne facem singuri rau, iar apoi plingind, plini de neajunsuri si depresii sa ajungerm sa cerem ajutor Domnului si sa ne tinguim? Si apoi sa zicem ca de ce nu ne ajuta Domnul si sa cirtim?Cum reactioneaza omul la agresiunea vizuala a reclamelor si a non-valorile prezentate cu stralucirea putreziciunii? Mai intii prin nerecunoasterea ispitei inutilitatii creindu-se o falsa nevoie, o falsa necesitate, risipa si o uitare sau nerecunoastere a prea-plinului avut deja, la nemultumire, la cirtire, uitare si ura.Caci atunci cind devi orb la cele ce ai, la talantul tau, la prea-plinul care il ai, devi si nemultumitor si cirtitor, si risipitor, aruncind acel ceva (banii) care i-ar fi putut fi de folos cu adevarat vreunui nevoias, ban pe care il arunci tu ca sa ai culoarea, trendul, multitudinea obositoare si non-valoarea prezentata peste tot.Se prezinta ca valoare miile de rochii, panfoti, blanuri pe care le are nu stiu ce vedete in nu stiu cite camere, se prezinta ca valoare (!) desfrinarea si avortul, promiscuitatea si rautatea, aceastea se prezinta valori ale lumii subjugate de chingile materiale!… Mai apoi insa recunosti ispita inutilitatii dar ii faci greu fata si parca tot ai vrea, te lupti cu ea, dar cazi.Iar mai apoi incepi sa o eviti, de ce sa ajungi sa-ti faci rau singur, de ce sa te lupti cu o ispita care o poti evita, de ce sa-ti pierzi linistea – si ea destul de fragila – pentru a te imbolnavi de agresiunea chemarii la risipa si de senzatia de fals neajuns indusa de reclame.Cum de a ajuns lumea? – simplu, este era consumului doar de dragul de a arunca, care nu-i de ieri de azi, era neajunsului desi ai prea-suficient si prea-mult dar nu vezi limitele si nevoile tale si suficienta ta si multumita ta, orbit de stralucirea reclamelor, era nepasarii, a egoismului care ajunge sa te doara chiar pe tine, era profitului fara scrupule, era decadentei.Tinguire ! Cirtire ! Neajuns ! Nemultumire ! Ura si rautate ! asa sa fi ajuns lumea?Daca da, atunci cel ce trece prin ea, si nu se prinde in avalansa nebuniei ei, ar fi sa fie precum mucenicii?:) glumeam – suntem niste palide ramasite ale marturisilorilor, ale adevaratilor credinciosi, ale adevaratilor martiri si purtatori de Dumnezeu, suntem umbre in credinta, si iubire de semeni, tulburati de zgomotul decadentei sociale si valmasugul informational, de neajunsul timpului, pierduti in lume fara de ancora, pierduti fara de




Dumnezeu, uitind de Dumnezeu si prinsi in chingile si lanturile si chinurile acestei lumi!“Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur – vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace si lumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!” - frumos e spus in Acatist de multumire, slava lui Dumnezeu pentru toate.Suntem mireni si traim in asta lume, cu dorul de pace si lumina in noi,Purtatori de Hristos suntem, caci cu noi este mereu, numai noi ne facem orbi la cele bune ce se afla in noi, ne ingropam bunatatea si blindetea si mila, Il ascundem noi pe Hristos, si ajungem sa uitam noi de El si apoi fara pace si lumina orbecaim si ne chinuim.Sa-L avem in suflet si in gind si in inima pe Hristos, sa ne facem purtatori de Hristos si marturisitori ai cuvintului primit, si vom fi sa mergem cu pacea in noi oricit de vifor si nelinisti ar fi imprejur.Dumnezeului nostru Slava !

Raspuns:

mall-urile in alunecari(raspuns la acel articol dragut in care se aratau mall-urile ca necesitati :)

“mall-urile sunt niste simple si necesare magazine”… -necesare- nu stiu daca asa e“decât codul de bare sau codul numeric personal, care nu au decât un caracter strict instrumental, de codificare a ceva.” – asa e, dar de ce am lasat simplitatea ? …

de ce s-a ajuns…, caci sunt mult prea multe pentru a fi retinute si procesate de mintea omului, e un prea-plin daunatornu mai e vorba de “lapte”, si atit, cum e de la tarani, ci e vorba de zeci de feluri de laptenu mai e vorba de “brinza”, si atit, cum ar fi fost la taranii mai saraci, ci e vorba de zeci de feluri de brinzasi cum ar fi cu “piine”, piinea care ai face-o in casa.. :)), nu , e vorba de zeci de feluri de piine

mall-ul devine obositor, pentru oricine care cauta putina liniste si pace, mall-ul nu e necesar deloc ci devine daunatormult mai putin timp pierzi daca e sa iei produse din piata, sau de la magazine specializate,nu mai “bananai” fara rost, pierzind si timp si bani, ispitindu-te fara rost!

mall-ul e o aglomeratie bolnavicioasa si obositoare si deloc necesara,nu salveaza timp si bani, ci le consuma cu adevarat,indemindu-te la ispita inutilitatilor pe care sa le achizitionezi, indemnindu-te la risipa si neajuns chiar daca de fapt tu ai destule, caci vazind acea abundenta provocatoare dar prea-daunatoare, te imbolnaveste si pe tine putin cite putin

sa cautam simplitatea odihnitoare, nu aglomerarea si abundenta ce devine tulburatoare




Cum e marturisirea noastra si cum o vad ceilalti, si cum ne raportam la acestea?


Traim in lume, in interactiune cu colegi, cunoscuti, familie, si ni se stie marturisirea uneori prin vorbe, alteori din fapte. Cei cu care interactionam mai des, ne mai incearca, ne ispitesc pentru a ne gasi noua nereguli in marturisire, si lor, poate, indreptatire ca sa nu se apropie, poate, de lucrarea religiei in fapta, cuvint si simtire.Ni se vede marturisirea noastra, cu voie sau fara voie, si citeodata poate mai si pierdem din rinva si lucrare prin raspunsul nostru nu prea bun dat la ispitire, si simti ca ce ai agonisit, ce ai cistigat s-a dus, si iti ramine o umbra amara de pierderea dulcetii si a stradaniei.Ni se cere sa fim sfinti, deja, chiar de am mers doar la o slujba, daramite marturisirea ta si lucrarea ta sa implice participarea mai deasa, ni se cere in fata celor ce ne sunt departe, sa fim deja sfinti, sa nu ne enervam, sa nu ne miniem, sa nu avem slabiciuni, sa fim mereu 100% disponibili si binevoitori, indiferent de starea fizica, de apasare,…, indiferent; si ne testeaza, ne ispitesc, iar de nu, mai se intimpla sa se verse si rautati.Iar noi…, ne vedem nedesavirsirile si patimile si uriteniile mai apasatoare, si se mai intimpla de ne mai si miniem, si la lovituri – din sensibilitate plingem, si ne luptam si cu noi, si cu cele primite, si ne mai suparam ca ne lupta sensibilitatea, si vedem ca lucrarea marturisirii noastre nu e deloc cum altii se asteapta, ci orice greseala se vede mult mai mare si de cei mai de departe, dar insa si de noi, si ne vedem ca suntem si mai pacatosi.Ce sa facem atunci, cind e sa primim cuvinte: Degeaba mergi tu la biserica?Ce sa facem? Oare sa nu mai mergem, caci suntem asa de pacatosi si nu ne indreptam in masura in care altii asteapta?Nu, asta niciodata, caci afara de Biserica nu e mintuire, nu sunt taine, nu e comuniunea cu Dumnezeu, nu e jerta din iubire pentru mintuire, nu e cuminecatura, nu e slavoslavia si binecuvinarea pacii si a iubirii.Si apoi, unde sa mearga pacatosi sa afle iertare, sa afle alinare, sa afle milostivire de sufletele lor ingreuiate? Unde?Caci Domnul a venit in lume sa mintuiasca pe cei pacatosi, nu pe cei drepti, cei drepti in marea lor indreptatire nu au vazut si nu au primit venirea Domnului, apoi bolnavii au nevoie de doctor nu cei sanatosi. Si apoi, oricit ai fi de drept, cind e sa intri in casa Domnului, sa stai la masa cu dumnezeirea, sa te apropii sa te impartasesti de dumnezire, oricit ai fi de drept, tot ca cel mai mare pacatos te-ai simti.Sa nu ne rusinam sa marturisim, asa pacatosi si intinati cum suntem, caci prin pocainta noastra si cerurile se vor bucura, sa nu ne rusinam a marturisi oricare ar fi imprejurarile,“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri. „ spune Mintuitorul.De e sa primim cuvinte de acel gen, sa ne smerim ca suntem slugi pacatoase si nevrednice, sa ne smerim gindindu-ne ca asa pacatosi si nedesavirsiti cum suntem, Dumnezeu tot ne e alaturi, si ne iubeste cu iubire de Tata, cu iubire jertfelnica, si ca fara Dumnezeu nimic nu este cu putinta a se misca pe pamint, nici lucru, nici cuget,„1. De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.2. in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati




http://dannyela.wordpress.com/2008/07/13/cum-e-marturisirea-noastra-si-cum-o-vad-ceilalti-si-cum-ne-raportam-la-acestea/

http://dannyela.wordpress.com/2008/07/13/cum-e-marturisirea-noastra-si-cum-o-vad-ceilalti-si-cum-ne-raportam-la-acestea/


painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.” (spune dumnezeiescul David in psalmul 126)De e sa gindim cumva: rusine fac de marturisirea mea, din cauza mea nu se vor indrepta multi, din cauza nedesavirsirii mele, mai bine sa las marturisirea mea sa nu o fac de ris….Acest gind de e sa-l primim asa – ne vom vatama, caci nu e de la Dumnezeu, niciodata o imparatie nu se va dezbina pe sine insasi si apoi sa mai dainuiasca. Sa incercam sa discernem si gindurile si simtamintele, iar daca vedem ca nu ne sunt de la Dumnezeu si ca nu avem inca lucrarea de a ne lupta cu ele, sa nu le primim si sa nu stam de vorba cu ele, caci ne pot aduce intristare si deznadejde si slabirea puterilor sufletesti.Orice ar fi si cum ar fi, sa nu lasam marturisirea noastra de o parte, sau sa slabim rivna si obiceiurile care le avem in lucrarea noastra; de e sa primim sa ne smerim din acele cuvinte caci nu suntem desavirsiti ci suntem pacatosi, fie, asa sa ne smerim, si sa fim mai atenti la noi la ceea ce dam de la noi, si la a nu-i sminti nici pe cei ce ne sunt departe.Si cum putem face asta? Prin a arata dragoste, bunatate, blindete, smerenie, prin cuvintul si gindul bun, prin puterea Domnului care sa o facem lucratoare in noi.Citeodata ne mai lovesc valurile vietii, incercarile, citeodata cadem, dar avem oricind la indemina leacul sufletului cazut si ranit, prin marturisire si pocainta si apoi si inaltare din marinimia lui Dumnezeu de a ne impartasi. Si oricit am fi de incercati, nadejdea, credinta in marea iubire de oameni a lui Dumnezeu sa ne fie mereu in fata cugetului.Domnul Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mintuiasca!

\




Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati.


A judeca e cam cu a avea ochi pentru altii, dar nu pentru a le fii sensibil la nevoile lor, la durerile lor, ci pentru a observa critic toate detaliile, a le inegri mai rau micile nereguli sau uitari sau greseli. Omul acela de a gresit sau pacatuit deja e deranjat de cel necurat, si cu siguranta nu-i mai trebuie de la ceilalti sa primeasca alte osindiri, in plus fata de greutatea ce o are.Dar tot asa, avind ochi pentru „chichite”, pentru detalii de neorinduiala va ajunge pentru tine ceva atit de aprig sa te macine, de tipicar, poate chiar obsedant, tu voind sa ajungi la extrema perfectiunii pentru a avea baza de a osindi mai departe si pentru tine de a te indreptatii mai mult (si cum extremele sunt ale diavolului, disparind complet dreapta masura…) asa intram si facem jocul celui necurat.Dar tot aprofundind acel nimic, si avind ochi pentru acel ceva, vei ajunge sa ti se descopere neorinduiala si in tine, iar din culmea perfectiuniii in care te credeai, caderea e mare, caci legile duhovnicesti nu sunt oprite de nimic, in ceea ce tu judeci si osindesti, in acelea te vei gasi in neorinduiala si greseala si vei fi tu osindit.

Dar daca lasi de o parte ochiul tau critic cautator de greseli si in locui-i pui ochiul blindetii si milei, de nu vezi greselile sau chiar de le vezi sa le acoperi fie fata de ceilalti, fie fata de tine, gasindu-le lor indreptatire, atunci e sa faci mila, si cu dinsii si cu tine.De ti-a gresit chiar tie, acopera-l, indreptateste-l pe el si osindeste-te pe tine ca nepurtator de pace si blindete, si astfel vei putea stinge supararea chiar cerindu-ti tu iertare. Asa de simplu si usor e sa spui: Iarta-ma, frate !, caci dupa vreo 2-3 dati, vei vedea ca-ti aduce chiar bucurie si pace, de-ti ceri tu primul iertare.Nu-l osindi pe cel ce iti greseste si nu-l da de la inima ta, caci in locul gol lasat de el vor creste spini si tulburare, iarta-l, dar iarta-te si pe tine, dar si smereste-te tu, caci de erai tu purtator de pace si blindete si nu de neguri, atunci nu se apropiau spinii rautatii de tine ci s-ar fi topit …

Cind e sa vezi un om bolnav, oare nu te smereste, caci de aveai putina credinta si iubire, ii puteai spune ca omule, Domnul sa-ti dea sanatate si Harul Sau sa te ocroteasca, si bine i-ar fi?Cind e sa vezi un om tulburat de vreo ispita sau in viltoare mare, oare nu te smereste, gindindu-te ca de erai sa ai pace si linistire in tine, puteai sa aduci linistire si celuia?Atunci cum sa osindesti pe cel cazut deja in pacate si sa-l ingropi mai mult in deznajede, cind vederea lor de catre tine iti e sa-ti fie spre smerire.Caci de era sa le fi avute tie date, si fara harul Domnului nici sa le fi intimpinat nu ai fi putut, dar sa le fi si purtat si sa te fi si razboit cu ele.

Domnul Dumnezeu sa aibe milostivire de sufletele noastre !




http://dannyela.wordpress.com/2008/07/08/nu-judecati-si-nu-veti-fi-judecati-nu-osanditi-si-nu-veti-fi-osanditi-iertati-si-veti-fi-iertati/

http://dannyela.wordpress.com/2008/07/08/nu-judecati-si-nu-veti-fi-judecati-nu-osanditi-si-nu-veti-fi-osanditi-iertati-si-veti-fi-iertati/


Toata grija cea lumeasca sa o lepadam


Toata ingrijorarea, toata greutatea lumii sa o dam de o parte de pe sufletul nostru si din cugetul nostru.

Cum sa facem cind ne mai napadesc probleme, ingrijorari, dureri, amintiri, orice care ne acopera si ne tulbura, atunci cind ne luptam si nu mai aflam gindul cel bun ca sa le biruim, si tot mai mult ne afundam in acea problema, iar rezolvarea nu apare…, ce sa facem atunci?

E simplu, sa reducem la simplu, sa descojim problema, situatia conflictuala respectiva, sa o decojim de parti neesentiale, sa dam de o parte cit mai mult din ce o face grea, de nepatruns, pentru a o reduce la simplu, pentru a vedea miezul, sau a gasi acel ceva mic si simplu care poate rezolva totul, si pentru a putea gasi impacarea, iar acel ceva simplu care sa rezolve starea conflictuala e biruitorul gind cel bun.

Si ce ar mai usor si mai de inteles in oricare minte oricit de luptata si incetosata ar fi ea, ce e mai usor, decit a citi, a grai si a cugeta Adevarul. Si mare folos il are citirea sau gindirea macar a unui nitel din Sfinta Scriptura. Caci unei inimi sau minti tulburate si incetosate de probleme, pentru a o cistiga e sa-i vorbesti sa i te apropii cu blindete si cu cuvintele simple ale Adevarului.

Si ce ramine dupa ce reusim sa dam de o parte ingrijorarile lumesti? Ramine un suflet mai usor, mai dornic de cele inalte, cu dorire de a primi si implini cu drag cuvintul lui Dumnezeu.

Dumnezeului nostru Slava !




http://dannyela.wordpress.com/2008/07/03/toata-grija-cea-lumeasca-sa-o-lepadam/


Doamne, iarta-ma ! Doamne, ajuta-ma !


- Ce facem cind dam de greu, cind ne muncesc gindurile sau amintiri sau…, si ne chinuim si ne tulburam si nu le dovedim, adica sa iesim biruitori cu gindul cel bun, si ce sa facem atunci cind ne innamolim si din gindurile noastre tot razbate raul?

ce putem face e sa zicem Doamne, ajuta-ma!, Doamne, linisteste-mi tulburarea, Doamne fii cu mine si ajuta-ma!

si cu siguranta te linistesti, si pe cit de apriga era lupta gindurilor, si vazindu-te nebiruitor si nevenind gindul cel bun ca sa puna capat luptei, pe cit era de apriga aceasta, pe atit de tangibila e linistirea dupa Doamne, ajuta-ma!

(aste lupte, ca ne-am iesit din Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa…, si fara pavaza ne lupta si gindurile)

- Ce facem cind ne mai necajeste lumea, si poate primim niste “palme” neprevazute, niste cuvinte otravitoare de suflet, sau niste rautati care iti strapung inima cu durere?

ce putem face e sa zicem: Doamne, iarta-ma!

dar, oare cite astfel de rautati nu am facut noi, oare ni le-am amintit pe toate sa ne caim de ele, oare suntem certi ca nu mai sunt alte actiuni ale noastre care sa nu fi cauzat fara voie durere, si plingere, si tulburare altora…

dar, oare nu suntem si noi de vina, drept cauza a celor ce le-am primit si ne-au ranit?, caci de am fi purtat linistea si pacea si iubirea si blindetea cu noi, am fi cistigat si pe aproapele cu pace si iubire

bine e sa zicem atuncea: Doamne, iarta-ma!

si poate va sa primim si vadirea de rautati uitate, sau de microbi sufletesti, de mindrie, de slava de sine

dar tot sa zicem: Doamne, iarta-ma!

- Iar celui ce te-a ranit cu cuvintul zi-i si tu: Multumesc!, si pe linga ca se va bucura sufletul in tine ca nu a cazut in ispita rasplatirii raului cu rau, vei vedea si deruta de pe fata celui ce te-a blagoslovit cu cuvinte urite care s-ar astepta sa reactionezi si tu dur, nu sa-i zici: Multumesc!

- Se mai intimpla de auzim chiar noi ca ne blesteama cineva, si simtim un cutit cum ne strapunge inima, si ni se stringe sinele si fiinta pentru a riposta… si te gindesti totusi la ce tulburare va rezulta si cit de pagubitor va fi si pentru tine, si ce poti zice e: Domnul sa te binecuvinteze!

stii macar, ca s-a dus cutitul din inima ta, ce-ti mai ramine e sa iti linistesti plingerea prin a te ruga cit de cit pentru acea persoana: Doamne ajuta-i, fii milostiv acelei persoane, si ma iarta si pe mine.




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/27/doamne-iarta-ma-doamne-ajuta-ma/


iar apoi, poti sa te rogi cite un nitel pe zi (ca nu te costa), cu Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!

- Se intimpla sa ne caute dureri fizice, dureri poate pina la lacrimi, le mai alinam cu pastile, dar pina sa-si faca efectul tot avem de indurat ceva, atunci sa zicem: Doamne, Iti multumesc! si pe clipa durerea cea de pina la lacrimi se stinge (vei fi in uimire de cit de repede s-a alinat, dar si uitarea vine repede, si la urmatoarea durere, pina sa ajungem sa spunem acest simplu: Iti multumesc Doamne!, tot ne chinuim, caci uitam repede)

Fiindca asa I-a placut lui Dumnezeu sa vina in ajutorul celor dejnadajduiti, ca sa nu ramina vreun rob al Sau cu totul fara nadejde. Sa ia aminte la aceasta, toti citi isi inabuse suspinurile lor, singuraticii fara prieteni, fara sprijin si fara ajutor, fiindca nimeni nu-i aude, si nimeni nu are mila de ei. Sa-si indrepte rugaciunea lor catre Mintuitorul celor deznadajduiti si sa-I zica: Doamne, om nu am.

Dumnezeule, milostiv fii noua si ne mintuieste!




Celui ce are i se va da


12. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Matei 13,12), dupa pilda Semanatorului

29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. (Matei 25,29), dupa pilda Talantilor

25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Marcu 4,25), dupa pilda Semanatorului

18. Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el. (Luca 8,18), dupa pilda Semanatorului

Cum e cel ce are: are un simtamint de prea-plin, de suficienta, de implinire, de bogatie.

Cum e cel care nu are: e cu un simtamint de jale, de tinguire, de revolta, de plingere.

Din logica faptelor si a simtamintului aceluia ce ar avea, ar rezulta urmatoarele:

Atunci cind ai si darui, simtamintul e de preaplin, si faptul ca ai dat, iti da stiinta ca ai avut destul, mult, si ce iti ramine dupa dar iti da bucuria prea-plinului.

Dar ce e bucuria prea-plinului, e abundenta, bucuria, satietatea, e darul din bucurie si pace si implinire.

Ce te faci atunci cind nu prea ai (bani, mincare, iubire, mila …, cind nu prea ai ceva), ce sa faci ca sa ajungi la bucuria prea-plinului? Simplu: daruieste.

Atunci cind daruiesti, chiar daca ai putin, ti se da tie in sine, prin paruta idee ca ai avut ca sa daruiesti, iar ce iti ramine pe linga ca va avea o valoarea mai mare pentru tine, o vei aprecia mai mult si iti va folosi mai mult.

Caci nu in multimea banilor si a mincarii, sta bucuria lor, ci in folosinta si multumita care le ai dupa ele, aprecierea si indestularea si prea-plinul care il percepe trupul sau sufletul tau. Nu prea-plin de imbuibare, sau de inaurire peste tot, ci prea-plinul din suflet, caci bucuria si pacea din suflet nu are egal.

Cel ce parut are putin, ca sa obtina maximum de bucurie, de binecuvintare, de implinire, e ca sa dea din acel putin, sau chiar sa dea acel putin, dar sa-l dea cu bucurie, si nu cu scopul de a obtine rasplata (nici aici, nici in cer), ci sa dea ca din prea-plin, atunci chiar de va ramine cu nimic, va avea cea mai mare bucurie in suflet, ca si cum ar fi avut toate averile din lume.

De a dat tot cu bucurie, iar lui nimic din acel ceva material nu i-a ramas, atunci e ca sa fie vorba de despatimire, iar intr-un suflet curatat de ceva patimi, isi face casa harul, bucuria si pacea lui Dumnezeu.

Greu este simtamintul avaritiei, al impatimirii de bani, cind desi ai avea destul, tie nu-ti ajunge, si tot le stringi pentru tine, si nu-ti ajung, si ti se pare ca nu ai…., chinuitor simtamint, datator de cosmaruri, de obosirea si imbolnavirea organismnului, a trupului, iar sufletului pierzator.

Avarul desi are, i se pare ca nu are, lui i se vor lua toate – poate nu in sens material, caci va avea in continuare – ci in sens sufletesc, i se va lua bunatatea, sensibilitatea fata de aproapele, va deveni indirjit, orb, surd, si in cele din urma se va pagubi atit de tare sufleteste ca nu va mai avea incredere si iubire pentru aproapele. I se vor lua, caci paruta lui e ca nu are.




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/20/celui-ce-are-i-se-va-da/


Cei care marturisesc ca au, marturie in sufletul lor, se bucura si se veselesc de darurile avute (chiar de au putin, putini bani, putina avere, putina sanatate), dar atunci cind dau din ele, caci din simtamintul de prea-plin daruiesti cu bucurie,

cind dau din ele, ce le-a ramas, chiar de vazuta ar fi si mai putin, sau chiar deloc, ei au mai mult in suficienta si prea-plin, si pe linga asta, primesc implinire in bucurie si impacare in sufletul lor.

Faptic, vor si primi (sunt intimplari traite si auzite), faptic vor primi desi nu ar fi avut in vedere aceasta posibilitate ca ar exista atunci cind au dat, dar pe linga materialul care il vor primi (daca au daruit cu bucurie din simtamintul de prea-plin), vor mai primi si altele: binecuvintari ca bucurie, pace, implinire, sanatate (caci atunci cind nu esti chinuit tu insuti, are ragaz organismul sa se si tamaduiasca)

Chiar cei ce au putin, si in sanatate, atunci cind e sa fie de ajutor cuiva, asa mare bucurie le aduce, ca desi sunt bolnavi au putut ajuta cuiva cu ceva, si boala lor va fi uitata in acele momente si nu ii va mai apasa atit de tare si chinuitor (daca daruiesc ajutorul din dragoste, si cu adevarat).

Caci decit sa te chinui si sa te plingi ca nu ai, (ca nu ai bani, ca nu ai sanatate), plingere care vei ajunge sa o crezi si tu, ajungind sarac si bolnav (crezut de tine), si pagubit de tine insuti, decit sa te plingi astfel, mai bine sa daruiesti ceva: ajutor fizic, sau material, sau sufletesc, atunci ajutorul, darul tau, iti va da simtamintul de prea-plin si de bucurie si de impacare si de sanatate,

Caci celui ce are, lui i se vor da.

Cum ramine atunci cu cele spuse in frumoasa pilda din „Daruid vei dobindi” (Nicolae Steinhardt)

“… un candidat la calugarie care-i marturiseste staretului minastirii unde ar dori sa fie primit:

sa stiti, Parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta, nici incredere in mine si nici nu cred ca poate sa-mi fie mie cu putinta sa-mi fiu mie insumi de ajutor si cu atit mai putin altora. Nu am nimic.

Raspunde staretul:Ce-are a face! Nu ai credinta, insa dind-o altora, o vei avea si tu. Cautind-o pentru altul, o vei dobindi. Pe fratele acesta, pe aproapele tau trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.Nu din prisosul tau, nu din putinul tau, ci din neavutul tau.Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, speranta – le vei dobindi pentru

tine. Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai. Dind ce nu ai, dobindesti si tu ceea ce ai dat altuia.” Cum e cel care zice ca nu are nimic, precum monahul de mai sus: nu am credinta, nici lumina, nici incredere in mine…, cum ramine cu acesta care paruta lui e ca nu are nimic, sau chiar nu ar avea?, lui caruia ii zice staretul ca nu din prisosul tau, nu din putinul tau, ci din neavutul tau sa daruiesti pentru a le afla si pentru tine?

E acelasi ca cele zise la inceput, daruieste si vei primi.

Din prea-plin daruiesti, dar ce sa faci sa dobindesti ceva ce paruta ar fi ca nu ai, nu ai simtamintul ca ai, daruiesti, daruiesti din neavutul tau, ca aflindu-l pentru altul acel dar, sa-l cunosti si pentru tine, sa-l dobindesti, sa il primesti

Din neavutul tau, daca daruiesti va fi sa afli mai apoi prea-plin, din care tot sa daruiesti…




Ideea de baza, ca a darui, a face mila, a face milostenie (cu dragoste si bucurie), iti va duce un simtamint de pace, bucurie, si implinie, un prea-plin care nu l-ai afla oricite averi si bogatii le-ai aduna pentru tine, si daca vrei sa ai, daruieste cu bucurie.

Dumnezeului nostru slava !

sa nu cumva sa ajungem sa-I noi facem judecata lui Dumnezeu

iunie 15, 2008 - lupta cu gindurile

Poate ni s-a intimplat sa ne pierdem rabdarea (mie uneia cu siguranta), dind vina pe firea noastra mai colerica, mai sangvina, pe timpul care zboara si nu-i vedem urma, sau se intimpla sa cirtim la cele ce le intimpinam in viata, sa ne plingem de toate cele, de faptul ca Dumnezeu nu ne aude rugaciunile …..Si cam atit, pina am ajuns la acel ceva care nu il vadeam a fi pacat, consideram in indreptatirea noastra ca nu primim raspunsul si ajutorul pe masura rugaciunilor noastra, a zbaterii…Pacatul nu il vedem cind zicem, Dumnezeu nu ne aude, nu ne ajuta, nu ne sprijina, pacatul nu il vedem ca Ii facem judecata lui Dumnezeu…Frumos spunea parintele paroh o pilda ce suna cam asa: un om care avea vederea celor dumnezeiesti, mergind vedea pe nisip doua urme de pasi in urma sa, ale lui si ale lui Dumnezeu mergind cu el alaturi; s-a intimplat de a dat de greu, si s-a uitat si a vazut doar un rind de urme de pasi, si s-a tulburat tare, zicind Dumnezeul meu m-a parasit acum cind am dat de greu si as fi avut nevoie de El;Greul a trecut, si uitindu-se in urma a vazut din nou 2 rinduri de urme, si zicea, Doamne, de ce m-ai lasat singur cind am dat de greu, totdeauna erai cu mine, si cind am dat de greu eram singur si m-ai lasat….,




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/15/cum-ajungem-noi-sa-i-facem-judecata-lui-dumnezeu/

http://dannyela.wordpress.com/2008/06/15/cum-ajungem-noi-sa-i-facem-judecata-lui-dumnezeu/


iar Dumnezeu i-a raspuns, nu te-am parasit niciodata, iar cind tie iti era greu, Eu te purtam pe brate(am scris-o din amintiri, dar tare frumoasa era pilda asa cum o spunea parintele)Se-ntimpla foarte adesea ca ne pierdem rabdarea, ca ne tulbura viforele vietii, si cirtim, si judecam nu numai aproapele, dar ajungem la pacatul de-I facem judecata si lui Dumnezeu, caci nu vedem – orbiti fiind de cele materiale, de durere, de noroi si mocirla, nu vedem ca Dumnezeu ne poarta pe brate atunci cind greutatile ar fi sa ne inghitaDe cirtit, ar trebui sa nu cirtim defel, caci astfel ne pierdem noi titulatura de fii ai lui Dumnezeu, si cum sa mai indraznim sa-I spunem lui Dumnezeu – Tatal nostru, daca noi ne gindim ca ne-a dat mai mult decit putem duce; El ne ramine Tatal nostru oricit am gresi, insa noi ne coborim din titulatura de fiiDe avut rabdare, ar trebui sa avem, oricit ar fi sa asteptam, sa avem sora de drum nadejdea, si sa stim ca Dumnezeu ne asculta, si ca un Tata ne va da cele de folos si trebuinta, si sa avem grija sa nu cadem in a face judecata lui Dumnezeu, ca ne facem pacat mare, poate fara sa-l putem vadi si recunoaste asa usor.Dumnezeului nostru slava pentru toate cele presarate in calea noastra!




Si m-am facut ca un om ce nu aude (Psalmul 37)


“13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.”

de folos mare sa avem in minte cuvintele astea cind e sa ne ciocnim cu ceva vatamator, fie auzului, fie sufletului, fie ochilor, si daca e sa le repetam pina le intelegem, si nu cadem ispitei sau patimii

caci in unele situatii tulburatoare poate, bine ne este sa avem in minte cuvinte simple, care sa le percepem, sa le primim, sa razbata in smogul incrincenarii sau tulburarii

ne sunt de mare ajutor, pentru ca sa ne dobindim pacea cit mai repede, si sa uitam, sa ne abtinem a-i face judecata celui ce ne-a gresit, sau a fost aproape sa aduca sminteala in inima si pacea noastra

se poate folosi si in caz in care iti vine sa faci ordine in biserica (fara sa ai cumva binecuvintare sau fara sa o faci din dragoste spre zidire), incercind sa mai stavilesti vorbe, iar de cazi ispitei te poti vatama tu mai tare, mai bine sa-ti pui paza urechilor, si gurii 3. Pune Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele. (Psalmul 140)

caci ce folos sa pui si tu paie pe foc, si in loc de pace aduci si tu tulburare, sau te tulburi si tu, folos nu e, si cazi, mai bine sa pui paza lor, paza auzului, paza judecarii, paza gurii, si nu te mai vatami nici tu, iar din rabdare si nejudecare vei cistiga si tu si ceilalti linistirea

sa zica unii: dar mi-a zis…, si m-a facut…, si …., si ce daca, te doare, asa e, dar tu nu ai ranit pe nimeni?

daca te doare pune-ti paza urechilor si nu vei mai primi durerea, daca te doare, nu mai raspindi si tu durere altora prin veninul din vorbe (citeodata e mai bine sa te feresti din calea ispitelor celor vatamatoare)

si ce frumos e spus: “iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.” (Matei 5,39 ), ai primit lovitura pe nedrept, in dreptatea ta, atunci adu-ti aminte de nedreptatile tale, intoarce de arata-ti tie si celorlalti stinga ta, nedreptatile tale, si poate te si smeresti (ce minune si bogatie ar fi de cistigat), si iti va trece durerea din nedreptate, dar vei si rascumpara prin suferirea nedreptatii ce rau ai facut si tu

de iti e greu sa suferi, pune-ti straja urechilor, ochilor, gurii, si nu te vei vatama mai mult, cauta de afla linistea ta si pacea ta, si prin ea vei afla-o si pentru ceilalti

Dumnezeului nostru slava !




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/08/si-m-am-facut-ca-un-om-ce-nu-aude-psalmul-37/


Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.


Duminica 30 dupa RusaliiApostolul - Coloseni 3, 12-1612 Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,13 Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.14 Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.15 Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.16 Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.Evanghelia – Luca 18, 18-2718 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.21 Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.22 Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.23 Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.24 Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!25 Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.26 Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

Legea veche si Legea noua, – desavirsirea, mintuirea si milostivirea lui Dumnezeu(legea veche – nu duce la intrarea intru bucuria Domnului)

Legea veche – legea talionului – sau ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, era ea lege desavirsita care sa ne aduca in Imparatia cerurilor?Urmareau sa implineasca cuvintul legii dat lor de pe tablele legii, proorocului Moise, si le implineau… , dar le implineau asa de ajunsesera orbi, aveau urechi si nu auzeau , aveau ochi si nu mai vedeau…legea lor ii departase de la intelegere, de la credinta, de la primirea iubirii lui Dumnezeu pogorit pentru a le ( a ne ) cistiga mintuirea si desavirsirea.Desavirsirea in legea veche nu le era izvor de mintuire, de pace, si nici catre dreptate nu ii ducea, ci i-a condus catre orbire de nu au recunoscut Adevarul si pe Ziditorul lor, i-a condus catre legi omenesti care prevalau legilor dumnezeiesti.Sa vorbim de legea veche – de legea opririi faptei, sau a rasplatirii fapteiAuziti ce este scris in Evanghelia Sf Apostol Matei in cap 5 despre legea veche

21 Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osânda. 22. Eu însa va spun voua: Ca oricine se mânie pe fratele sau vrednic va fi de osânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/05/duminica-30-dupa-rusalii-cele-ce-sunt-cu-neputinta-la-oameni-sunt-cu-putinta-la-dumnezeu/

http://dannyela.wordpress.com/2008/06/05/duminica-30-dupa-rusalii-cele-ce-sunt-cu-neputinta-la-oameni-sunt-cu-putinta-la-dumnezeu/


Le era oprita fapta, dar in gindul lor nu-l pazeau, savirseau omoruri ….(la aceasta ar trebui sa gindim si noi, ori de cite ori ne miniem sau urim sau injuram pe aproapele, nu mai suntem urmatori ai legii Domnului)

27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu savârsesti adulter”. 28. Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui.

Si fapta, dar si gindul – tot pacat era, dar in legea veche, in loc sa mearga sa cunoasca mai mult, sa dezvolte intelegerea pacatului si a-l opri,ei mergeau si repetau mereu legea, fara a incerca sa o inteleaga mai pe deplin….Auziti inca ce mai zice Domnul despre cum au modificat oamenii legea veche data lorsi in Evanghelia Sf Apostol Matei Cap 15 si Marcu Cap 7 (10-13)10. Caci Moise a zis: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si “cel ce va grai de rau pe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfârseasca”. 11. Voi însa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu, 12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa. 13. Si astfel desfiintati cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea. Tot din Evanghelia Sf Apostol Matei, cap 5 – desavirsirea legii – dragostea si iubirea vrajmasilor

43.Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”. 44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,

Auziti ce se zice si in Evaghelia Sf Apostol Matei – la cap 5, 20“Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decât a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împaratia cerurilor.“Sa le prisoseasca dreptarea mai mult decit fariseilor, a invatatorilor de lege…, caci altfel nu vor intra intru bucuria Domnului….. Va dati seama ca in legea veche, nici celor in cunostinta nu le era data posibilitatea de a ajunge la pace, intru bucuria Domnului….Ziceau niste invatati, faptul ca legea dragostei, a iertarii, a intoarcerii obrazului celui ce te-a palmuit odata intru nedreptate sa-i intorci cu smernie vadirea de pacate a ta pentru iertarea si implinzirea palmuitorului;legea noua data de Hristos, nu va merge niciodata pentru cei absorbiti de legea veche… caci ei nu vor putea intoarce celalalt obraz niciodata, ei vor plati cu aceeasi moneda…..

(credinta si faptele credintei)Si cit sunt de departe ei de lega iubirii… dar si noi cit suntem de departe de legea iubirii (!), desi o stim, dar nu o implinim sau marturisim …. caci credinta fara fapte moarta este.Marturisim ca avem credinta…, dar marturia noastra nu e dreapta de nu o implinim cu faptele credintei;si prin acestea marturisire implinita in fapte, treptat ne apropiem de a fi desavirsiti precum Tatal nostru desavirsit este.Care sunt faptele credintei noastre, care e marturia noastra in fata oamenilor, ca suntem fii dupa dar ai lui Dumnezeu? – ni se spun in Apostolul de azi:“Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”




Dar oare sunt aceste Fapte care sa le marturisim din credinta noastra, la fel ca faptele din vechea lege“să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.” ?Ni se va spune, poate, ca legea veche insemna fapta, si ca Mintuitorul a spus nu era de ajuns, si ca se socoteau si gindurile, iar acum ni se spune de faptele credintei…, nu sunt tot fapte ?dar acestea sunt mult mai subtile, sunt marturii ale sufletului, ale inimii, e mai mult decit fapta cu lucrarea – sa nu savirsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi …..e mai mult decit fapta cu gindul – sa nu ii tii ura (sa nu-l omori in gindul tau), sa nu privesti femeia altuia (sa nu savirsesti adulter in gindul tau)aceasta este fapta cu sufletul, e lucrarea sufletului: imbracati-va in blindete, rabdare, smerenie, bunatate, dragoste…, iar din fapta sufletului, si gindul si fapta cu lucrarea vor fi spre slava lui Dumnezeu.Mai spune Apostolul de azi: si fiti multumitori, si laudati si proslaviti pe Domnul si multumiti-I in tot ceasul si locul…. - si rasplata: “pacea lui Hristos, …, să stăpânească în inimile voastre”A fost nevoie sa vina Mintuitorul pentru a le arata calea desavirsirii, dar nu ei au inteles-o, raminind inamoliti in legea lor plina de reguli, dar fara de dragoste….. (ei… si poate si noi !)A venit Fiul lui Dumnezeu pentru a desavirsi legea, pentru a intra intru bucuria vesnica in Imparatia Cerurilor.Si care e legea desavirsirii: Dragostea – “îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.”“Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.“ (Matei5,38)

(totul e cu putinta la Dumnezeu)Sa revenim la pericopa evanghelica de astazi:Tinarul bogat din pericopa evaghelica de azi, a marturisit ca a pazit legile date lui Moise, inca din tineretea lui, a pazit fapta. Ca a pazit si gindul nu ni se spune, legea veche cerea paza faptei, platea fapta cu fapta, rasplata era dupa merit….Ca raspuns la fapta pazita de acel tinar bogat, Mintuitorul ii spune, ca pentru a ajunge desavirsit din fapta: “ Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.”Din fapta, prin lepadare de sine, putea ajunge la legea de care spunea Domnul, la legea iubirii,Tinarul insa nu primeste cuvintul, pentru el e prea mult, a facut fapta dreapta, dar sa asculte cuvintul Domnului sa faptuiasca lepadarea de ceea ce-l tine prins in catusele lumii, nu putea face…si a plecat intristat, nu era pregatit de acea jertfa, nu-L recunostea pe Domnul Iisus ca Fiul lui Dumnezeu.Multi nu erau gata sa primesca cuvintul Domnului, si chiar de pazeau dreptatea din legea veche, nu puteau primi desavirsirea, chiar de li se arata calea (asa cum o intelegeau ei), cu lucrarea, cu fapta.Vedea Domnul, ca cei din jur mai ca aproape ajunsesera sa deznadajduiasca, si lor li se parea prea mult (nu vorbim de Sfintii Apostoli, de cei ce au lasat tot si au urmat Domnului), ci de cei ce erau imprejur si ascultau…., de cei care aveau avutii, despre care Domnul a spus:“Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!”Vedea Domnul le vedea invirtosarea inimii si ne-primirea cuvintului de lepadarea de idolii lumesti (in acest caz bogatia, care iti tine prinsa inima)si nu ii putea lasa in deznadajduirea mintuirii – (dar atunci cine poate sa se mintuiasca, daca a implinit toate ale legii, insa nu poate da toata averea a se lepada pe




sine si a se face ucenicii lui Hristos ) , spunind ca “Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”Deznadajduirea e mare pacat, si Domnul nu putea sa-i lase sa ramina cu sufletul prigonit, de aceea le dezvaluie lor ca lui Dumnezeu nimic nu e cu neputinta, totul e in putinta lui Dumnezeu:fie a mintui pe cel mai mare pacatos, fie a-l intoarce si a-i da inceput bun in pocainta, oamenilor nu le e cu putinta a ajunge la desavirsire daca harul si darul Domnului nu le e ajutor, iar a mintui sau a osindi la chinul vesnic, este doar in puterea lui Dumnezeu.Sa primim si sa raminem cu cuvintul din aceasta duminica,lucrati credinta voastra, nu numai cu fapta, cu gindul (buna-voire), dar si cu puterile sufletului,nu va lipiti inima de cele pamintesti, iar de e sa primit chemarea Domnului, sa o urmati fara oprelistidar cel mai mult, nu deznadajduiti de mintuire, caci daca la oamni nu e cu putinta, la Dumnezeu totul e cu putinta.




si urarea e o rugaciune

iunie 1, 2008 - lupta cu gindurile

nu cred sa fie cineva pe lumea asta care sa se supere atunci cind e sa primeasca o urare, si sa nu-i priascateoretic, atunci cind urezi cuiva: sanatate, sau sa gasesti un sot bun, sau multi ani, sau fericire, impliniri, reusite, bafta, servici usor :) …de fapt prin ele te rogi pentru acea persoana, tu nu poti sa i le aduci, sa i le implinesti tu, ca nu e in puterea ta, e un fel de rugaciune catre Dumnezeudaca ar tine de puterea ta, nu mai e cazul sa i le aduci ca urare, ci i-ai face acelei persoane, ce ii poti face, sau da“Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot?”

urarea de sanatate – e un fel de: Sa te tina Domnul sanatos si in putere, trupul sanatos implica si minte sanatoasa, si suflet dezrobit de tulburari si pacateLa multi ani – un fel de: Sa iti astearna Domnul in cale ani multi, fericiti si binecuvintatisi cum nu putem adauga la anii nostri, cu a noastra putere o clipa in plus, cum nu putem adauga la statura noastra un cot, prin a noastra putereasa si orice urare, oricit de mica ar fi ea, e tot un fel de rugaciune pentru acea persoana,si cui de pe lume, nu i-ar prii rugaciunea altora pentru sine?pe baza celor de mai sus, considerind nu chiar falsa premiza de plecare, anume ca urarea de bine catre cineva e dorire de implinire, si e tot rugaciune, spusa cu vorbe, pe fata, si simplificataatunci, cei care se declara atei, si care ureaza si ei de sanatate, de multi ani, de…., de fapt ei se roaga lui Dumnezeuca ei nu stiu asta, ca nu le-a spus nimeni…, e altceva, daca ei nu stiu ca de fapt se roaga, nu inseamna ca nu se roaga, ca poate nu isi inalta si sufletul si mintea, dar se roaga si ei :)la fel cum, faptul, ca daca ei nu constientizeaza sufletul si darurile primite, nu inseamna ca ele nu existaconcluzie, nu exista atei, ci doar oameni carora nu li s-a spus: voi de fapt credeti, si va rugati cu credinta si nadejde, dar de fapt nu stiti asta

Cred, Doamne !


- A desavirsit Domnul cu lut, a plamadit din tina ochi celui ce nu avea din nastere,Ce alta dovada ca e Dumnezeu?, putea plamadi si om din lut si sa fie viu, putea da viata cu cuvintul, putea vindeca cu cuvintul, dar ca sa arate ca este Dumnezeu, i-a plamadi ochi din tina

- Ingaduie Dumnezeu suferintele, pentru a se arata slava lui Dumnezeu, si minunile Lui in lume, in firea omeneasca, acolo e loc de minune dumnezeiasca, acolo unde e suferinta si durere, si fara de cirtireAcolo unde vedem ca e ne-desavirsire, sau a sunt suferinte, lacrimi, durere, acolo e




http://dannyela.wordpress.com/2008/06/01/minunea-domnului-%E2%80%93-vindecarea-orbului-din-nastere/


http://dannyela.wordpress.com/2008/06/01/si-urarea-e-o-rugaciune/


aproape si DomnulAcolo, daca suntem sa ajutam si noi, sa alinam, ne facem partasi la iubirea-lucratoare a lui Dumnezeu

- Din cele amintite de cel ce fusese orb din nastere: pe cei pacatosi nu-i asculta DumnezeuSa luam in vedere acestea cind ne tinguim ca nu ne sunt implinite cerintele-rugaciune, caci suntem pacatosi, si intinati, si egoisti, si rai, si rau-voitori, si prea plini de eu

Domnul Dumnezeu pe linga cele firesti lumesti, poate lumina si cele sufletesti, si sa le umple de revelatia dumnezeiascaA darimat pentru acel om zidurile, zidurile vederii, i-a deschis orizonturi nestiute, i-a dat lumina, si i-a luminat si sufletul revelindu-i ca e Fiul lui Dumnezeu

Sa ne lumineze Bunul Dumnezeu puterile sufletesti, sa ne vadim cugetul de cele intinate, pentru a ajunge si noi sa putem spune din toata inima Cred, Doamne !




Ispita timpului

mai 31, 2008 - lupta cu gindurile

Ispita timpului. Nu am timp, alerg, uit, sunt stresat, nu te pot ajuta, nu ma pot gindi cumva cum si ce se intimpla cu celalalt, nu le pot face pe toate, ma coplesesc….. Ispita timpului: nu am timp. Parca totusi altfel alerga timpul cind foloseam mai mult in ajutor miinile, faceam ceva manual, pictam, sau impleteam ceva, mergea altfel timpul, nu alerga, avea alta valoare, valora altfel ceea ce faceam noi si parca aveam si ceva pace. Acum ne folosim de toate celea care ne ‘faciliteaza existenta’ dar in firea lor de fapt ne complica – stresindu-ne existenta. Bucuria lucrurilor simple.

Acuma, lucrurile simple, si cele complicate… De obicei cele complicate, desi ne ajuta, cistigindu-ne timp, ne aduc un plus de stres; sunt mai multi factori de luat in seama, de cuantificat, de adus la varinata optima…, adica ajung de atirna mai greu, si ajung in cele din urma… cu timpul, sa ne copleseasca, sa ne aduca tulburare, adica sa ne incerce fie rabdarea, fie rezistenta, fie capacitatile, fie sensibilitatea inimii sau taria sufletului…, adica sa ne fie de incercare. Incercare sau ispita…., mai des sunt ca rezultante ale stresului, si ce sa le facem… Sa le descojim de cele complicate, ce e in plus, balastul sa-l dam de-o parte, ce e complicat sa-l aducem sa fie simplu pentru a-i putea gasi rezolvare. Acum, cu timpul cistigat din folosirea lucrurilor high-tech, timpul asta nu mai are valoare bucuriei ce ti-o dadea ceva facut cu miinile tale chiar de terminai acel ceva de doua ori mai greu si mai indelungat. acum e ceva la care pui mai mult mintea la contributie, munca manuala mai deloc, iar sufletul nici nu-l mai constientizam, e diluat complet in uitare. Valoarea care o producem nu ne este multumitoare, iar timpul cistigat il folosim, nu pentru linistire, sau cistigarea pacii, sau pentru a ne odihni sau cultiva sufletul, ci pentru a ne arunca in alte high-tech-uri devoratoare de timp, si de posibile stari ale sufletului.

Mult stres ne aduce lipsa timpului, fuge si nu avem timp sa facem ce am fi dorit, sau rezultatul timpului consumat nu ne aduce satisfactia care am fi dorit-o…, preponderent cind pui in balanta timp folosit – rezultat in echivalenta celor lumesti…

Alergam dupa cele lumesti, cautam sa aflam celea profit, bani, slava, apreciere, valoare care consuma timpul, fara a-i da ca rezultat consistenta si valoare care sa ne multumeasca.

Si cum sa cistigam timpul? Daca clipa, fiecare in multitudinea ei e sa o inchinam spre Slava Domnului, atunci – pe de o parte nu alergam dupa cele lumesti si-si pierd locul principal, pe de alta parte valoarea oricarei clipe va fi aceeasi, aceeasi intensitate, – anume Slava si multumita lui Dumenzeu.

Am intilnit oameni care nu mai traiau ispita timpului, care dadeau valoarea clipei pentru Slava lui Dumenzeu, si fiecare clipa era ca o binecuvintare, dar cei prinsi in ispita timpului, noi nu intelegeam asta, si ni se parea plictisitor, si interminabil, si adormitor…. si.. Cam asa vede cel prins in chingile materiale pe cei care inchina clipe / zile / viata lor Domnului, diferenta fiind in a fi prins in ispita timpului sau nu, si a da si a primi valoare fiecarei clipe.




http://dannyela.wordpress.com/2008/05/31/ispita-timpului/


d’ale mele de dupa revelion (2007) – rugaciunea

mai 31, 2008 - lupta cu gindurile

prin rugaciune, iti ridici sufletul si mintea la un nivel urmator;de starea in care esti cind te rogi depinde ce ti se va cerne in suflet dupa nevoie, pocainta, multumire, liniste, caldura, folosul pe care sa-l primesti● cu sufletul zimbind, si multumind, (frumos dansul irlandez Riverdance, frumos concertul de la Viena de anul nou)te rogi pe tacute, pe ascuns, dar incercind sa le zici asa cum zisese parintele, sa inspiri in drum spre Dumnezeu, si sa expiri in drum spre pacatoasa,si nu zici multe, ca te prinde emisiunea, si mai uiti… chiar de te ajuti cu bobite (…)dupa un timp, te ia de simti dorul, un dor atit de mare de Dumnezeu,un dor ca dau si lacrimile, si zici, Doamne, mi-e atit de dor de Tine…., Dumnezeule mi-e sufletul insetat de Tine, Dumnezeul meu, ajuta-ma …..si iti aduci aminte deodata

Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul Cel Sfant m-am aratat Tie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele.Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu, si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea.

mila Domnului a fost cu tine, “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa”poti sa duci asta stare mult timp?, te copleseste dorul, iti dau lacrimi, si nici nu stii ce ai facut ca sa meriti sa iti poti ridica astfel mintea si sufletul la Dumnezeu, il iei ca un cadou, cadou de anul nou :)si te grabesti sa ajungi in camaruta ta, si te apleci sa faci micuta rugaciune, si simti fiecare cuvint, si lacrimile picura pe tacute,si desi ai citit-o de atitea ori, acum vezi cuvintele, acum descoperi sensurile cuvintelor pe care nu le-ai observat sau luat in seama, si ramii uimit de cit de frumoasa era rugaciunea si cit ajutor e in ea ….dar nu ti-a trecut dorul, si mai mult te cuprinde…, si ce sa faci, ca esti coplesit pur si simplu,atunci deschizi Biblia, Noul sau Vechiul Testament, si citesti, cum zise parintele, macar 2 pagini pe zi, dar in fiecare zi – cuvint ce mi s-a dat miesi cu adevarat te linistesti, e ireal cit e de liniste si pacenu mai auzi, hamaiturile, nu mai auzi cum vibreaza geamurile de la muzica de la patinuar….si te linistesti…., ti-era dor de Dumnezeu…, acum Domnul vorbeste cu tine, citesti, Ii asculti si simti cuvintele,sufletul recunoaste pastorul, recunoaste odihna si pacea.● tot in rugaciune cu lacrimi din pacat, de durere, cu rusine,se intimpla sa fi gresit, si sa fi adus tulburare altora sau dureresi iti dai seama, si regreti tare…., telefon parintelui – emergency call – pentru leac, pina ajungi sa te spovedestiiti spune ce sa faci, iti da cuvint sa te intareascasi te rogi, cu durere, cu rusine pentru ca am gresit lui Dumnezeu (gresindu-i aproapelui)si ti se da, ti se dau lacrimi, ti se da pocainta, ti se da puterea sa ceri iertare si sa ierti,




http://dannyela.wordpress.com/2008/05/31/d%E2%80%99ale-mele-de-dupa-revelion-2007-rugaciunea/


si stii ca nu poti dormi avind acea problema nerezolvata, si trebuie sa-ti ceri iertare, e musai,si te rogi din cele mai mari strafunduri ale sufletului, pentru iertarea greselilor, iar noaptea iti curge psalmul pocaintei in tine, si-ti naste lacrimi, te mai linistesti, ca sa poti parcurge noaptea, asteptind sa poti ajunge, sa te spovedestiatunci cu lacrimi, cu ruga de iertare zici “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, cu rusine ca ai patat zidirea, cu mirare ca ai facut tu asa ceva, ca te-ai lasat doborita de suparare, minie…, cu durere de suflet zici “miluieste-ma pe mine pacatoasa”, cu smerenie ca iti dai seama, ca fara apararea Domnului, esti la dispozitia valurilor lumii, si virtejurile rautatilor te prind si pe tine, esti fara pavaza in bataia vinturilor, fara Domnul alaturi, esti de toata plingereade data asta, ai ratat ‘intrarea’ la spovedanie, la venirea gindului sau tulburarii, nu dupa fapta, de data asta, ai uitat de pavaza care ti-o da numele Domnului, ai uitat poruncile, ai cazutdar exista iertare, o poti dobindi, si te poti curata din nou, Slava milostivirii lui Dumnezeu.● se intimpla de tu ai issue-uri, tulburari ce apasa pe suflet, suparari, necazuri, dusmani, se intimpla sa vina evenimente rele (fie spre cercetare, fie spre curatire, fie pentru ca prin biruinta lor, sa putem vedea mai clar calea)“Doamne, Iisuse Hristoase”,…zici cu nadejde, cu dorire, cu speranta,“sfiteasca-se numeleTau”, prin numele Domnului ne sfintim si noi, ii putem simti puterea in noi, ne e pavaza, ajutor, linistire, dorrosteste in rugaciune numele Domnului, ca alt leac mai puternic nici ca e, si cit timp mintea e la Dumnezeu, nu e loc in minte de a primi tulburari noi din ale lumii, iar cele ale prezentului le mai inmoaie puternicul numeca nu dor atit de mult durerile trupesti, cit mintea si cele sufletesti, si avind leac pentru ele, se pot birui ale trupului.● se intimpla sa ai atita multumire in tine, si tot ce-ti vine in minte e slavoslovenia, tot ce poti spune si gindi e Slava,zimbesti la toata zidirea, Slava Domnului e in toate, si vezi bucuria din fiecare om,masura cu care primesti lumea, e bucuria, si inchini totul ca multumita spre Slava lui Dumnezeuatunci, cu iubire se rostesc singure “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, si cu umilinta “miluieste-ma pe mine, pacatoasa”, ca cum de ti s-a dat tie, asa multumire, asa bucurie, ca sa-i cinti Domnului slava.Slava lui Dumnezeu pentru toate!La multi ani, fericiti, cu pace si binecuvintarea Domnului !




Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv


Luca 6, 31-36 “Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. Si daca dati împrumut celor de la care nadajduiti sa luati înapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu împrumut pacatosilor, ca sa primeasca înapoi întocmai. Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu împrumut, fara sa nadajduiti nimic în schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fii i Celui Preaînalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. “ idei din predica P.S Sebastian Ilfoveanu // (trascriere din aduceri aminte + cu ajutorul repetarilor de la radio Trinitas).grea si nepopulara pericopa evanghelica de azi – cu iubirea vrajmasilor cind sa zicem si noi ca suntem crestini, fiind – in opinia noastra – cinstiti, drepti, ajutatori, bine-facatori, vine Domnul si ne zice, ce aveti voi au si paginii,si se da o noua porunca, sa iubesti pe vrajmasii taisingura religie in care se da aceasta porunca ‘riscanta’, dar nu imposibila, altfel Domnul nu si-ar fi irosit cuvinte – porunci imposibile pe noi noi ne apreciem credinta, ne consideram crestini, dupa ale noastre manuale, dar alta e intelepciunea si cerinta lui Dumnezeu, ..evanghelia de astazi, e la fel de infricosatoare, cutremuratoare si nepopulara ca cea citita de la infricosatoarea judecatain fata Dreptului Judecator, cind suntem notati, suntem ascultati dupa alte ‘manuale’nu ne va intreba Domnul, daca ati fost drepti, daca ati tinut post, daca ati injurat…, daca ati fost buni crestini, ci ne va nota dupa alte cerinte:ai cercetat pe cel bolnav sau in inchisoare.(acum inchisoare, ar putea fi si inchisoarea sufletului, adica daca i-ai dat cuvint de folos)ai hranit pe cel flamind, ai primit pe cei obositi, pe cei mici, pe cei insetati, pe cei oropsiti, in numele Saula care se adauga o alta intrebare, ai iubit pe toti oamenii, si pe vrajmasii tai? greu, foarte greu, dar nu imposibilDomnul i-a privit pe cei ce-L batjocoreau, il palmuiau, il rastigneau, Domnul a dat pilda vie, iar Sf. Arhidiacon Stefan, a zis si el, la fel ca Domnul, si s-a rugat pentru cei ce aruncau cu pietre spre a sa pieire : Doamne, Nu le socoti lor pacatul acestasi pentru a ajunge la aceasta iubire de vrajmasi, am putea urca trepte, si prin rugaciune si milostivirea Domnului, sa ajungem a-i iubi pe vrajmasi,chiar daca acestia nu isi cer iertare, si nici nu au vreo intentie de a se imblinzii, ci mai mult ne ocarasc sau prigonesc;noi Imparatia cerurilor vom dobindi daca ne vom iubi vrajmasiisi cum sa facem asta, prin pasi – trepte, rugaciune si har de la Domnul.- primul pas: este sa nu-l urastisa nu ajungi sa te contaminezi si tu de raul din elsi daca ai ajuns a face asta, mai poti urca o treapta




http://dannyela.wordpress.com/2008/05/31/predici-si-cateheze-crestine-duminca-a-xixa-dupa-rusalii/


.- sa incerci sa nu-i reprosezi ce a fost, ce a facutalta treapta vei urca de ai ajuns-o pe cea de dinainte.- sa te comporti ca inainte, ca si cum acea zi, acel moment, acea clipa nu ar fi fostsa pui uitarea si iertarea peste acea clipa de ratacire, sau de rautate primita(si vin si eu: orice nedreptate de e sa vina, sa o primim, si sa cautam in ea, ca e tot ceva din cercetarea lui Dumnezeu asupra fapturii noastre, e ori aducere aminte, ori mica plata pentru ale noastre, aici in lumea asta, platind cu moneda acesteiea = rautatile lumii).- sa le zimbesti cind ii intilnesti, cum fac diplomatii ca sa iasa din situatii dificile, sau sa creeze aparente, au diplomatia de a ascunde problemele cu zimbet si pt a trece mai departe de diferendeSi noi, de e sa intilnim pe dusmani in cale, sa nu-i ocolim, uitindu-ne in alta parte, ci cu un zimbet ne mai linistim duhul, si ii dezarmam chiar avind privire blinda si luminata de zimbet si nu de ura.- si ajungind la a pune iertarea si uitarea pe acel moment(si vin si eu: astea sunt acele rele aduceri aminte, care ne chinuie tarene slabesc, ne mistuie, rele aduceri aminte, pe care trebuie, obligatoriu, sa scapam de ele, prin uitare si mai ales iertaredar si mai mult decit iertare, se cere : iubirea vrajmasului).putem merge mai departe, cu rugaciune staruitoare la Domnul, sa ne rugam sa vina asupra noastra iubirea, iubirea de vrajmasiiar iubirea de vrajmasi, din rugaciune cind o dobindim are si ea trepte:.- pasul milei si a compasiuniiHristos ne cheama la mila fata de cel ce greseste, nu e ca in legea talionului: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte,ci ne indeamna sa zicem: iarta-le Doamne, iarta-le ca nu stiu ce fac, sa ii privim cu mila si compasiune, ca saracii nu-L au pe Dumnezeu alaturi(si sunt chinuiti tare, caci chinul interior nu-si mai are loc in interiorul lor, si rabufnesc de-i asupresc sau oropsesc sau chinuie pe altii… ).- apoi sa ajungem la rugaciune pentru acela, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i lumineze mintea aceluia, sa-i lase chinul, si sa-i dea din pacea si iubirea Lui(si-mi adusei aminte de o rugaciune, auzita de mai demult: Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei) si incet, incet, prin rugaciune, se va revarsa asupra noastra misterul iubirii vrajmasului.iar daca cele de mai sus n-au fost de ajuns, a venit PS Sa si ne-a dat exemplu simplu:sa presupunem ca Domnul in marea Lui milostivire ar spune: intrati, veniti toti – si voi ce va uriti vrajmasii, veniti de intrati in Imparatia cerurilor,va primesc, pe toti, dar veti fi pusi in aceeasi incapere cu vrajmasul vostru, cu cel pe care nu suportati sa-l vedeti, cu cel pe care daca il intilniti pe strada va uitati pe trotuarul celalalt, pe cel pe care daca-l vedeti va faceti ca va suna telefonul – numai ca sa nu trebuiasca sa-i vorbiti sau sa il vedeticu acela va trebui sa stati in vecii vecilor in Imparatia cerurilor, atunci cu siguranta raiul si pacea s-ar transforma in iad.transcriere din aducere aminte si adaptare :) dana .




sa ne rugam Domnului sa ne dea si noua intelepciune ca sa primim nedreptatile,sa ne rugam Domnului sa ne dea iubire si iertare,sa ne rugam Domnului sa ne dea indrazneala ca sa incercam sa indeplinim porunca de iubire a vrajmasilorDomnul cu pace




firi slabe


ce mai gindeste omul in drum spre servici…..sau bucuria de a nu fi aglomerat metroul

noi aia bunii…. (era gluma, de la gluma am pornit de ma gindeam la astea daca ar fi sa ne privim in oglinda sufletului, am putea spune cumva de noi ca suntem buni? cumva ar trebui sa ne consideram mai buni, si mai virtuosi decit cei ce au pacatuit sau ii vedem noi ca au greseli sau cei pe care societatea ii flageleaza si ii eticheteaza rau sau ii blameaza? nunu avem nici un merit ca ne-a ferit Domnul, ca ne-a acoperit ingerul pazitor sa nu avem acea ispita cum vezi greseala cuiva, pocaieste-te ca mai mari ai fi facut, si nu meriti chiar, mila Domnului cea ce te-a projejat de acel fapt cei ce s-a intimplat sa-i vedem ca au facut greseli, lor li s-a dat incercarea – ispita, lupta, nu au avut poate toata taria sa o duca si au cazut si au gresitdar noua, nici macar nu ni s-a dat lupta aceea, nu ni s-a dat acea incercare, ca nici macar nu am fi putut incepe lupta, firi slabe caci noi, daca am fi avut ocazia si daca harul Domnului nu ar fi fost cu noi, cu siguranta ca mari pacate am face, si am deznadajdui si ne-am pierde, am fi top of the top ale acelor pacate avem vreun merit ca ne este protector ingerul pazitor si ca Domnul e mult prea-milostiv cu noi ? nunoi ce facem e ne mai intristam duhul si mai si deznadajdium, si mai clevetim, si mai cirtim – ca gasim motiveca ce merit are o sluga daca stapinul il rasplateste cu dragoste si protectie si hrana pentru suflet, adica cu pace si iubire, mult mai mult decit plata slujirii ni se da sa ne mai inaltam sufletul in bucurie, in rugaciune, ni se mai da caldura in inima, si atunci ne rugam si noi cu dragoste sau stim si noi ca ar trebui sa ne rugam,dar e asta meritul nostru, e cumva cadoul pentru noi ca am fi cumva noi aia bunii si virtuosii? nusuntem firi slabe, si uituci, care ar uita ca e vremea rugaciunii de nu ar primi caldura in inima,care daca am avea probleme nici ca am putea sa ne rugam, iar Domnul e mult prea-milostiv cu noi, si ne mai da imboldul caldurii inimii ca sa ne putem ruga si sa stim ca e cazul sa ne mai rugam si noi, si sa inaltam slava Domnului, ca altfel ne-am ingropa in greutatile lumii de ti-a dat Domnul caldura in inima, smereste-te imediat, ca firea e slaba




http://dannyela.wordpress.com/2008/05/31/firi-slabe/


avem vreun merit ca se mai intimpla sa facem vreo fapta buna sau sa spunem vreun cuvint bun, e cumva vreun merit al nostru? nuti s-a dat posibilitatea sa ii faci cuiva un bine, acel bine e pentru tine facut, ca tu aveai mai mare nevoie de el, tu erai in mare nevointa iar Domnul mult prea milostiv ti-a dat o doctorie dulce, constitutii slabecei ce pot duce, cei cu adevarat cu virtuti si biruitori, li se dau doctorii amare, care au vindecare mai rapida, ei sunt de admirat, nu noi d’astia cu firi slabe de poti face un bine sau o milostenie, smereste-te imediat, ca Domnul ti-a dat doctorie dulce, ca pe cea amara n-ai fi putut sa o duci cu siguranta si fara de tagada, ceea ce am facut noi rau, ala e al nostru,atunci ne vedem fara de ocrotirea constiintei – a ingerului constiinta,atunci depasim limita miniei si cadem, atunci gresim nu numai fata de noi si ceilalti, dar mai ales fata de milostenia Domnuluiatunci ne vedem asa cum suntem, firi cazute, de la care s-a luat harul Domnului sa ne pocaim pentru toate greselile care nu le-am facut, caci cu siguranta le-am fi facut daca nu am fi fost sub protectia milostiva a Domnului iar cei pe care-i vedem ca au gresit cu siguranta sunt mai buni ca noi, ca noi nu am fi fost in stare sa incepem lupta pe care ei au incercat-o cu alte cuvintenoi aia cu firi slabe….., Domnul sa aibe milostivire noua




In loc de incheiere

si ne invredniceste Stapine… Tatal nostru – (scrisa de prin 2000 cu reveniri ulterioare) TATALTrebuie sa ne gindim la Dumnezeu ca la un parinte, si un parinte ar face orice pentru copiii lui, ii ajuta sa se intareasca sa creasca, sa se implineasca, ii indruma, le arata cum sa fie oameni – cu invataturile din Sfinta Scriptura, prin cuvintele care ni le-a transmis prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin Duhul Adevarului.Fiind Tatal nostru, trebuie ca atunci cind rostim acest cuvint – sa incercam sa gasim ceea ce este in noi, duhul, botezul lui DumnezeuSi percepind duhul din noi sa realizam o cale de legatura, o comuniune cu Dumnezeu, Il simtim in noi, ca fii ai LuiEste Tatal, este Dumnezeul nostru, si il slavim prin constientizarea duhului din noi, a dumnezeirii din noi, il slavim incercind sa cinstim orice moment al existentei noastre, incercind sa aducem bucurie si bine oricui care ne iese in cale, slavind pe Dumnezeu, prin faptul ca suntem, ca eram acolo si atunci, si ca am reusit sa aducem un zimbet sau o mica bucurie unui semen al nostru, care si el e copilul lui Dumnezeu. si sa ne gindim la ce am primit, si de e bun si ne-a fost bine, sa multumim de binecuvintarea primita, iar de ne-a tulburat sau ne-a fost greu si dureros, sa nu cirtim , ci tot sa multumim, caci nu putem sa-L marturisim altfel pe Tatal ceresc, decit primind tot ce pentru noi, ca din miinile unui tata, caci cirtirea, face sa nu mai recunoastem dragostea de Tata NOSTRUSi spunind nostru, realizam ca toti oamenii, indiferent de constientizeaza sau nu, sunt copiii lui Dumnezeu.Nu suntem noi, unicii, centrul, trebuie sa eliminam egocentrismul, sa te simti mic, dar si sa realizezi ca Duhul Sfint iradiaza din toti oamanii, ca Dumnezeu e cu toti si cu fiecare in parte, chiar daca unii au uitat si au deveit rai, sau unii nu au constientizat inca.Este al Nostru, al tuturor, trebuie sa vedem lumea, cu fiecare om in parte, sa ne simtim ca parte din acest suvoi de oameni, din acest suvoi din care in duhul lor, oamenii sunt buni, fiind copii ai lui Dumnezeu intru trup si fiinta.Trebuie sa ne simtim mici, sa nu ne opunem evenimentelor, sa nu chestionam sau sa intrebam retoric, “dar de ce? sau dar daca…? ” , caci nu avem cum sa-L chestionam pe Dumnezeu.Ce e al nostru, noua ne e dat, El e Tatal si ne da noua ce ne este noua de trebuinta.Si asa cu toti oamenii, trebuie sa simtim impacarea tuturor, inchinarea tuturor pentru ce da Dumnezeu, Tatal nostru, si primind de la toti oamenii si daruind lor pacea si linistea, si simtind in toti oamenii o mare de pace. CARE ESTIDumenzeu este Cel ce esteAcest ESTE era valabil si pentru strabunii nostri, si pentru inceputul lumii si va fi valabil ca ESTE pentru totdeauna, prin El este totul.ESTE, trebuie sa-l simtim pe Dumnezeu ca este pentru noi, pentru fiecare in parte, dar si pentru noi toti, indiferent de timp, ESTE e o constanta universala, Dumnezeu – ESTE TOTUL.Si El este pentru noi, este Tatal meu (invredniceste-ma Doamne), al nostru, al tuturor celor ce au fost si nu s-au nascut inca, al tuturor celor ce exista sau au existat sau vor fi.Trebuie sa cinstim dumnezeirea din toti si din toate, ca au fost sau ca vor fi, trebuie sa cinstim sa realizam legatura cu duhul de iubire al stramosilor, sa-i simtim aproape, prin faptul ca si ei au fostsau vor fi, caci nenascuti sunt inca, dar sunt copiii lui Dumnezeu, prin fiinta lor.Extindem perceperea Duhului sfint si a lui Dumnezeu in toate – de la noi – TATAL, la toti – NOSTRU, la toate si toti din orice timp, CARE ESTI, prin universalitatea acestui ESTI, constientizam binele, supunerea, sfintenia si slava care o inchinam de la mic – eu – la o




comuniune mai mare – toti, – la universal, Dumnezeu ESTE pentru toti si toate in veacul vecilor, indiferent de timp.Suntem parte a fluxului timpului, parte care este interconectata prin Dumnezeu prezent si existent pentru fiecare in parte in orice clipa, in orice timp – trecut si viitor.ESTI, Dumnezeu este pentru noi, trebuie sa simtim binecuvintarea si mintuirea, sa multumim sa slavim faptul ca Dumnezeu e pentru noi, ca e TATAL si e pentru noi mereu. IN CERURI‘Se zice ca atunci cind esti fericit esti ca in al noualea cer’E doar o mica parte din fericirea, plinatatea bucuriei, pre-plinul binelui care e cerul lui Dumnezeu. Am incercat pina acum sa extindem intelegerea, simtirea Duhului Sfint din noi si a binelui, a dulcetii divine de la persoana, la grup, la toti si toate din toate timpurile, sa ne intarim perceptia binelui, a supunerii, a slavei, multumirii de la o persoana la toti si apoi la universal.Viata e data pentru a creste si a te intari intru Dumnezeu, viata e data pentru a slavi prin Binele care il poti face oricui iti iese in cale, pentru a te curati si a realiza o legatura prin bine cu toti, si a gasi si oferi bucurie si pace.Am constientizat duhul nostru, l-am intarit prin legatura cu ceilalti, l-am legat dincolo de timp cu duhul dumnezeirii din toti oamenii si din toate ce au fost si vor fi, ne-am gasit fiinta intarita, dincolo de lucrurile materiale, dincolo de timpuri.…………Duhul tau e strins, compactat, trupul tau perceput ramas mai jos, si tu inaltindu-te, iti simti trupul, si simti cum se afunda, tu in schimb esti mai lucind si percepi totul mai clar, mai aproape. Simti un tub, o pilnie neagra care sa te absoarba, si stii ca daca intri in ea nu te mai poti desprinde, si stii ce e dincolo.Universurile asa cum le percepem noi material, timpul cum il percepem noi, nu mai exista acolo, e o dimensiune fara timp, o stare de beatitudine, de fericire pura, fara limite, un preaplin de pace, de impacare, o beatitudine de bucurie si fericire.Dar acolo, sufletul e fara nici un ascunzis, orice pata pe suflet, orice negura, te face a nu fi in stare sa suporti acel prea plin de fericire, armonie, coplesitoarea bucurie infinita, si cazi.E ca si cum ai vrea sa pasesti cu incaltamintea murdara pe un covor stralucitor de alb, nu poti, asa nici acolo nu poti intra, nu poti rezista daca in cursul vietii nu ti-ai obisnuit fiinta sa accepte bucurie din ce in ce mai mare si sa nu aibe nici o pata.Si tu te extinzi pina la orice limita posibila a acelui cer, si esti una cu toata pacea si prea plinul bucuriei si fericirii, si armoniei, la perfecta impacare si multumire.E o stare in care ai totul, nu-ti trebuie nimic, e o stare in care participi, dai si primesti si te extinzi si asimilezi toata bucuria si implinirea si pacea, si multumirea. Si multumesti lui Dumnezeu.…………. SFINTEASCA-SEDupa ce am cunoscut inlauntrul nostru lacasul Duhului Sfint si am trecut prin planurile inchinaciunii si ale inaltarii sufletului, putem sa spunem din tot sufletul nostru ca Dumnezeu e totul, ca imparatia lui Dumnezeu e Totul ce conteaza, din sufletul nostru vadit prin duhul din noi, recunoastem fara de tagada Sfintenia Sa,si ce-i putem oferi Domnului decit aceasta recunoastere plina de multumire, ce-i poate oferi sufletul nostru prin duhul sfint salasluitor in noi, decit recunoasterea adevarului, inaltarea adevarului din sufletul nostru, in care il recunoastem pe Dumnezeu ca fiind totul. Ne putem apropia de Dumnezeu prin acest Sfinteasca-se, e inchinaciunea sufletului nostru. NUMELE TAUCaci prin Numele lui Dumnezeu, ne sfintim si noi, de numele Domnului se tm toate urgiile cerului, dar si salta de bucurie alesii lui.Sfinteasca-se Numele Tau, pentru ca avindu-l mereu cu noi pe buze si in suflet, sa ne fie far de lumina si pavaza si liman in viltoarea incercarilor. VIE IMPARATIA TA




Nu poate exista alta urmare a celora de pina acum, dupa ce am simtit rugaciunea de pina acum,Nu poate fi alta urmare decit dorinta ca starea sa fie perpetua, dorinta de unitate cu Binele, cu iubirea si fericirea suprema, cu pacea fara de alte necesitati,E ca si cum simtim atita bucurie, bine, implinire, fericirea de a putea darui altuia un pic din binele si bucuria din sufletul tau, ceea ce ne face sa plingem de prea plinul ce-l simtimTot ce putem face e ruga, acceptarea, dorinta, rugaciunea ca imparatia Domnului sa vina. E acceptarea ca imparatia Domnului este vie, si este in sufletul nostru, si ESTE, numai sa incercam sa o gasim, si daca putem toti sa o gasim in noi, sa realizam inchinarea sufletelor nostre cu toate cele bune, si pacea sa o inchinam lui Dumnezeu, atunci din ruga noastra imparatia Domnului va veni cu putere si fara de tagada. FACA-SE VOIA TANu avem cum sa impotrivim voirii lui Dumnezeu, el e Tatal, ne da ca un tata, nu putem percepe noi cu mintea noastra limitata la planul existentei motivul celor ce ni sunt date.Domnul a spus “Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.”, Domnul ne invata sa acceptam ca de la Tatal,caci de primim cu multumire tot ca de la Tatal, atunci Dumnezeu nu ne va lasa, ci ne va conduce si ajuta, si purta greutatile, caci asa e un tata Trebuie sa acceptam evenimentele ce ni sunt date, sa le purtam ca crucea noastra, si sa ne incredem in Dumnezeu, ca e Tatal nostru.Trebuie sa ne simtim asa cum suntem, furnicute, fire de nisip, si sa ne lasam purtati de unda lui Dumnezeu, si sa ne lasam sa ne umple voia Domnului, harul si puterea lui.Faca-se voia ta, Domnul ne da, noi trebuie sa-i multumim pentru orice ne da noua, ca totul vine de la Dumnezeu, mintea noastra cea de pe moment poate percepe unele ca greutati de nesuportat, si ni se umple inima, sufletul de durere, – Domnul a dat , Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvintat, de acum si pina-n veac.-Dar toate vin de la Tatal, cele grele ale sufletului i le putem spune Lui, ca unui parinte, si el le va lua, ne va elibera de ele (caci orice tata pamintesc prin invataturile ce vrea sa le trimita copiilor lui cind vede ca unele sunt grele, sunt povara pentru acestia, ii va ajuta, si e doar tata pamintesc, dar, Tatal ceresc, tatal tuturor, a carui vointa ne inchinam si ii multumim),El va prelua greutatile si durerile noastre, care momentan le putem considera insuportabile, si ne va ajuta prin eliberarea de ele. PRECUM IN CER ASA SI PE PAMINTRealizarea legaturii intre cele 2 planuri, Dumnezeu e unicul in toate, pe pamint a trimis Iubirea sa si mintuirea noastra, prin Duhul Sfint si Iisus Hristos – si ne-a lasat pasii, Calea lui Dumnezeu pe pamint, ca legatura de iertare si iubire si mintuire a tuturor din orice timp.Constientizam legatura prin iubire dintre cele 2 planuri, deschidem portile cerului catre pamint, ca voia lui Dumnezeu, si harul Dunului Sfint si Iubirea lui suprema de oameni si mintuire prin jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, sa se reverse peste noi si peste toate, ii deschidem lui Dumnezeu usa catre inimile noastre si ale tuturor, si acceptam in numele tuturor domnia lui Dumnezseu. PAINEA NOASTRA CEA SPRE FIINTA / PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELEHrana spiritului, trupul Mintuitorului Iisus, marturia iubirii lui Dumnezeu o cerem in rugaciuni a ni se daPicatura de ajutor, iubirea ce vine de la Dumnezeu pentru maturitatea, intregirea, deplinatatea, bucuria si pacea sufletului.De la Dumnezeu, Tatal nostru, vine mereu ajutorul-mintuirea-binele nostru,chiar daca noi – prin ochii momentului il percepem poate ca ceva dureros, rau, amar, trebuie sa cautam mereu in orice partea de bine, realitatea adevarata – nedeformata de perceptia subiectiva a momentului vietii noatre pamintesti, caci ce ni se da si care vine de la Dumnezeu e mereu bun, e iubirea impartasita a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.Chiar faptul ca ne calim pentru un eveniment viitor asemanator, pe care-l vom trata mai usor din prisma evenimentului trecut, chiar si acest marunt fapt este un simbure de bine; e un progres al intelegerii noastre, totul ducind in cele din urma la recunoasterea Binelui, a lui Dumnezeu ca manifestare unica in toate, si raul nu va mai fi.




Constientizam vesnicia duhului din noi, incercam sa ne extindem cu perceptia pe o perioada cit mai mare, zile, ani, timpul vietiiPrivim evenimentele vietii din prisma timpului, ca minune de mintuire de la Dumnezeu.Spre fiinta noastra, ne sunt date, ne hranim sufletul cu painea de la Dumnezeu pentru a creste duhul in noi, pentru a constientiza mai bine sufletul, fiinta noastra.Dumnezeu, Tatal nostru, e pentru noi, si pentu noi fiecare in parte ni se da, si acestea sunt pentru noi si pentru a progresa, a ne dezvolta si a putea cinsti prin acestea faptul ca noi existam. DA-NE-O NOUA ASTAZIIncercam sa revenim la aici si acum, la clipa prezentului, cerem ca sa ni se dea voia Domnului aici si acum, si totdeauna,Pentru cele din trecut, peste care am trecut, i-am multumit lui Dumnezeu, caci am primit painea lui, ne rugam pentru astazi si pentru viitorul “astazi” sa primim binecuvintarea voirii Domnului spre fiinta noastra.Astazi – ne invata sa traim prezentul, sa simtim bucuria si eternitatea fiecarei clipe, ne face sa invatam sa traim clipa, sa ne bucuram de viata, incercind sa gasim mereu painea lui Dumnezeu revarsindu-se asupra noastra clipa de clipa. SI NE IARTA NOUA PACATELE NOASTREVom incerca sa ne gindim la greselile ce le-am facut, la suferinta sau nedreptatea pe care le-am provocat.Vom incerca sa-i dam acelei clip greutatea utlimei clipe, si vom putea vedea suferinta din sufletul celuilalt, vom vedea ce greu atirna pe constiinta noastra – ce nu se va mai putea ridica la Cerul lui Dumnezeu – vom simti durerea ce am pricinuit-o inzecit, caci totul va atirna pe sufletul nostru patat. Vom plinge de durerea si raul pe care le-am facut, iar a ne cai nu inseamna decit a intelege ca va fi imposibil sa mai faci acel rau, si efectul inzecit al acelui rau asupra fiintei tale.Vadindu-ne nedreptatile pe care le-am facut, si caindu-ne, si suferind noi de suferinta provocata de uitarea nostra, e un pas spre a ne reculege din ratacirile noastre. PRECUM SI NOI IERTAM GRESITILOR NOSTRIDumnezeu ne-a dat puterea de a ierta, si puterea de a ne ruga, de a ne impaca sufletul nostruTrebuie sa ne gindim la cei ce ne-au gresit, nu cu ura, razbunare, ci cu mila, caci tulburarea lor le-a fost siesi durere si rau, si ca Dumnezeu nu a fost cu ei, caci nu L-au ascultat, a vorbit si nu L-au auzit, trebuie sa ne rugam pentru ei sa-i ierte Dumnezeu, sa nu li se tinguie sufletul in durere, sa ne rugam pentru ei sa nu mai piarda, sa nu mai uite calea adevarului, calea catre pacea care luminaza inima si firea, sa ne rugam ca acei oameni sa-si redescopere calea legii iubirii si sa poata resimti atingerea blinda a lui Dumnezeu, caci odata atinsi de pacea si iubirea lui Dumnezeu nu vor mai putea face rau si sufletul lor va primi impacarea.Ruga noastra pentru gresitii nostrii, pentru indreptarea lor, impacarea sufletelor noastre, si redescoperirea din uitare a duhului adevarului in toti si in toate. SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITACI NE IZBAVESTE DE CEL RAU Caci mare bucurie, e redescoperirea caii, si curatirea duhului, si slava , multumirea si inchinarea care i-o aducem Domnului, prin fapte, vorbe, ajutor catre un semen, catre un frate de suflet intru Dumnezeu. Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.Caci Tie este a ne mintui si a ne milui, pe noi pacatosiiAMIN




Cuprins:

Rugaciunea mea.............................................................................................................1ca sa ai – nu te zgirci a da...............................................................................................3Fericiti…........................................................................................................................3Cei saraci cu duhul….....................................................................................................7rugaciunea zilei..............................................................................................................8Bogatie sau saracie….....................................................................................................9Cuvinte nepovestite......................................................................................................10de ce au nevoie, de ce avem nevoie….........................................................................11Biserica cu ziduri din oameni.......................................................................................12Unde e cistigul mai mare?............................................................................................13Ceea ce este da, da!......................................................................................................14dreapta lui Dumnezeu...................................................................................................15Feriti-va de orice infatisare a raului.............................................................................15Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos..............................................16Bucurati-va pururea…..................................................................................................17In lupta ta, in chinul tau, in necazul tau, tot ce ai de facut e sa nu uiti. Sa nu uiti de Dumnezeu................................................................................................................17creste-ti pruncii, ca sa nu ajungi sa iti plingi................................................................18Nu va grabiti, caci timpul e prea scurt!........................................................................19Naluca materiei............................................................................................................21Simplificarea – devalueaza bucuria..............................................................................22Distragerea, sau furtul timpului nostru.........................................................................23Bucuria multului sau bucuria putinului?......................................................................24Singuratatea..................................................................................................................25De ai, sa nu te porti ca cel ce nu are, ca sa nu pierzi ce ai uitat ca ai...........................26Distragerea – sau irosirea timpului...............................................................................27Dati multumire pentru toate.........................................................................................29iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.....................................................................30Ascunderea talantului...................................................................................................32Irosirea – binele ce am fi putut sa il facem..................................................................34Stresul...........................................................................................................................35Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!............................................................36sa nu ajungem sa-i zicem raului – bine........................................................................37cadrul perfect – loc de imperfectiuni............................................................................39Sa va iubiti unul pe altul...............................................................................................41nemultumirea timpului.................................................................................................42Daca ai cazut, ridica-te.................................................................................................44nu scurtati calea pentru a scruta viitorul.......................................................................44Inima vorbeste cu cuvinte simple.................................................................................45De e sa-l cauti de bun – bun il vei gasi.........................................................................46Sa nu furi de la cel sarman...........................................................................................46Exagerarile – obsesii bolnavicioase.............................................................................47Lupta cu nemultumirea.................................................................................................48nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedescoperit........................................................49cel singur......................................................................................................................50dati multumire pentru toate..........................................................................................52Binele ce nu ne-am ostenit sa il facem.........................................................................53Bucurati-va pururea......................................................................................................54Feriti-va de orice infatisare a raului.............................................................................55esti liber cind faci voia lui Dumnezeu..........................................................................56




Invatati lumea despre cele ce ii lipseste.......................................................................58Perfectionismul – boala oarba......................................................................................59“puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (2 Corinteni 12,9)..................................60Nu dupa cum meritam ci dupa nevoia noastra da-ne noua..........................................61Uitarea bucuriei............................................................................................................62Vointa libera e a face voia lui Dumnezeu....................................................................64patimirea iti va aduce darul bucurarii din lucruri simple.............................................64nefire – inima impietrita...............................................................................................65“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20,29).................................................65Rinduiala lui Dumnezeu e mai mare decit rinduiala oamenilor...................................67Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau.......................................................................67Doamne, sa vad!...........................................................................................................69Multumirea – trebuinta pentru noi insine.....................................................................72impotriva unora ca acestea nu este lege.......................................................................74imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.........................................78Suflete odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te..........................................................81Unde ti-e gindule, linistirea ta?....................................................................................83Sa nu ne purtam plinul secatuit....................................................................................85Iubirea vrajmasilor.......................................................................................................86Doamne, fie voia Ta, nu voia noastra...........................................................................89Sf Arhanghel Mihail.....................................................................................................90Rugaciune la icoana Schimbarii la fata........................................................................91Egoismul – nebunia vremurilor....................................................................................91Gindul bun – mila lui Dumnezeu.................................................................................93Darul tau, in numele Domnului....................................................................................93Iubirea e dreptatea lui Dumnezeu.................................................................................95“Toate cite cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Marcu 11,24)...............................................................................................................97Simplitatea ca bucurie..................................................................................................98Arhanghelul Buneivestiri...........................................................................................100Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.............................................................................101Jertfa din cele ale noastre...........................................................................................102Caci nu fac binele pe care il voiesc............................................................................103Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga............................................105Bucuria duhovniceasca...............................................................................................107Asezarea sufletului.....................................................................................................109taria duhului................................................................................................................110Daca ai cazut ridica-te................................................................................................111Nemultumirea – ca laitmotiv......................................................................................113Si nu ne duce pe noi in ispita......................................................................................114Nici un fir de par nu se va clatina fara stirea lui Dumnezeu......................................117Nu te ingreuia cu cele straine.....................................................................................118raul e cel fara Dumnezeu............................................................................................118Intristarea – boala de duca-se pe pustii......................................................................120Casa Mea, casa de rugaciune se va chema.................................................................121Atractii turistice..........................................................................................................122rugati-va pentru cei ce va prigonesc...........................................................................123Nemultumirea si invirtosarea – Fericiti cei blanzi.....................................................123Graba si nemultumirea...............................................................................................125Tinerea de minte a raului – piedica pentru plinirea legii............................................126Cirtirea – sa nu le alegem pe cele grele......................................................................127Oameni ca statui, si statui ca oameni.........................................................................129Cum este dupa ce te impartasesti (d’ale mele)...........................................................130




Cum este dupa ce te spovedesti (d’ale mele).............................................................131“fie tie dupa cum voiesti.” (Matei 15,28)...................................................................131Pavaza de cele dinlauntru...........................................................................................133Focul arzator il va stinge apa, si milostenia va curati pacatele. (Sirah 3,29)............134Aminalul dinlauntrul sau din afara omului................................................................135Bilant crestin..............................................................................................................136Dojana........................................................................................................................137Capatul rabdarii..........................................................................................................139Fie ca ai putin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotit ca un strain. (Sirah 29,26). 140Casatoria si copiii – (decupaje)..................................................................................141Sensibilitatea..............................................................................................................142Noi ispite? ispita inutilitatilor si a risipei...................................................................144Cum e marturisirea noastra si cum o vad ceilalti, si cum ne raportam la acestea?....147Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati.......................................................................................................................149Toata grija cea lumeasca sa o lepadam......................................................................150Doamne, iarta-ma ! Doamne, ajuta-ma !....................................................................151Celui ce are i se va da.................................................................................................153sa nu cumva sa ajungem sa-I noi facem judecata lui Dumnezeu...............................155Si m-am facut ca un om ce nu aude (Psalmul 37)......................................................157Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu............................158si urarea e o rugaciune................................................................................................162Cred, Doamne !..........................................................................................................162Ispita timpului............................................................................................................164d’ale mele de dupa revelion (2007) – rugaciunea......................................................165Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv....................................................167firi slabe......................................................................................................................170si ne invredniceste Stapine….....................................................................................172



Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

Spiritual

Transcript of Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?