Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.

Scop

Explorator

-măsurarea presiunii LCR

-recoltarea lichidului în vederea examenului macroscopic şi de laborator

-injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei (aer sau substanţe pe bază de iod)

terapeutic

-decomprimare în caz de HIC

-introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian

anestezic

-introducerea substanţelor anestezice = rahianestezia

indicaţii

- boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită, encefalită), scleroză multiplă, hemoragie

subarahnoidiană, tumori cerebrale

- intervenţii chirurgicale - cu scop anestezic

locul puncţiei

-puncţia lombară – D12 – L1 sau L4 – L5

-puncţia dorsală – D6 – D7

-puncţia suboccipitală – între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului, pe linia mediană

pregătirea puncţiei

materiale

- pentru dezinfecţia pielii tip III

- instrumente şi materiale sterile, ace lungi cu diametrul 1-1,5 mm cu mandrin, seringi, ace şi seringă

pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, comprese şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense hemostatice,

anatomice

- alte materiale: eprubete, lampă de spirt, taviţă renală, manometru Claude

- medicamente - anestezice locale; pentru rahianestezie, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate

cortizonice

Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei

pacientul

- pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării puncţiei, i se explică

poziţia în care va sta

- pregătirea fizică: pacientul este a jeun ;

-poziţia este dată în funcţie de locul puncţiei şi starea lui

1

-poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, bărbia

atinge pieptul (poziţie „spate de pisică" sau asemănătoare cu cea a embrionului)

-poziţie şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse, capul în hiperflexie

Pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală.

execuţia puncţiei

Se face de către medic, ajutat de una-două asistente medicale, în salon, în sala de tratamente sau în sala de

operaţie (puncţia anestezică)

Personalul îşi spală mâinile, le dezinfectează.

Asistenta II dezbracă pacientul protejează patul sau masa de puncţie cu muşama, aleză.

Medicul stabileşte locul puncţiei, asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare, în funcţie de

starea lui şi locul puncţiei.

Asistenta I pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tipIII , serveşte seringa cu anestezic (dacă este cazul) ;

medicul face anestezia locală.

Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale, câmpul steril; medicul aşează câmpul steril sub locul puncţiei.

Asistenta II menţine pacientul în poziţia recomandată, susţinându-i ceafa cu o mână, iar cu cealaltă

împingând uşor regiunea epigastrică.

Asistenta I dezinfectează locul puncţiei serveşte acul de puncţie cu mandrin; medicul execută puncţia, scoate

mandrinul; asistenta I menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului , serveşte manometrul Claude , medicul

măsoară tensiunea LCR.

Asistenta I serveşte seringa cu soluţiile medicamentoase pregătite;

medicul retrage acul de puncţie ;

Asistenta I : - dezinfectează locul puncţiei

- comprimă cu o compresă sterilă locul puncţiei

- aplică pansament uscat fixat cu romplast

- aşează pacientul în pat în poziţie decubit dorsal, fără pernă

Îngrijirea pacientului după puncţie

Pacientul stă în decubit dorsal, fără pernă, 24h;

După 6h se poate alimenta şi hidrata la pat;

Se supraveghează semnele vitale: P,TA,R;

Se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: greţuri, vărsături, cefalee.

În cazul în care se extrage o cantitate mai mare de LCR pac.se aşează în poziţie trendelenburg

După puncţia în zona occipitală, pacientul nu necesită îngrijiri speciale

Pregătirea produsului pt.examinare

-Examinarea macroscopică se face imediat , apreciindu-se culoarea , aspectul , presiunea lichidului (normal

2

lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură); în stări patologice, LCR poate fi

hemoragic, purulent, xantocrom, iar viteza sa de scurgere poate creşte.

-Pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis la laborator.

Reorganizarea şi notarea în f.o. - se notează aspectul lichidului şi presiunea, precum şi data, ora,

numele persoanei care a executat puncţia

accidente

-Sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii) datorat hipotensiunii lichidiene provocate de

puncţie;

-Hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei, fără importanţă;

-Dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale măduvei

spinării, cu vârful acului ;

-Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale , când s-a executat puncţia

suboccipital;

-Şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele obişnuite de

reanimare).

De ştiut

Mandrinul, după scoaterea din interiorul acului, se menţine steril pentru a putea fi refolosit dacă se

întrerupe scurgerea lichidului în timpul recoltării (când lichidul este purulent, vâscos sau cu sfăcele de

fibrină)

În cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid, după puncţie, pacientul se va aşeza în poziţie

Trendelenburg

Puncţia suboccipitală se poate executa şi pacienţilor ambulatori deoarece nu necesită

postpuncţional poziţia decubit dorsal 24h

Dacă după câteva picături de sânge la începutul puncţiei apare lichidul clar, se schimbă eprubeta;

la laborator se trimite lichidul limpede

De evitat

Evacuarea unei cantităţi mari de LCR

Modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate

determina ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoase

Suprainfectarea produsului în timpul pregătirii pentru trimitere la laborator

3