Puncţia osoasă

Puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a

osului, străbătând stratul său cortical, prin intermediul unui ac.

Scop : explorator = recoltarea măduvei pentru examinare, în vederea stabilirii structurii,

compoziţiei şi pentru studierea elementelor figurate ale sângelui în dierite faze ale dezvoltării lor

terapeutic

- administrarea de medicamente lichide, hidratante şi nutritive

- transfuzia intraosoasă

- recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la un

pacient

indicaţii

- boli hematologice

locul puncţiei

Este de obicei la nivelul oaselor superficiale, uşor accesibile, cum ar fi:

- spina iliacă postero-superioară

- creasta iliacă

- sternul – manubriul sau corpul

- maleolele tibiale

- calcaneul

- apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi primelor vertebre lombare

Materiale

m. pentru protecţia patului

m. pentru dezinfecţie tip III (apă, săpun, aparat de ras, tampoane sterile cu dezinfectant,

mănuşi sterile)

instrumentar şi materiale sterile

- ace de puncţie Rohr, Rosegger, Klima (de cca. 5 cm lungime, rezistente, cu

diametrul 1-2 mm, vârful scurt, ascuţit, prevăzute cu mandrin);

- seringi de 10-20 ml

- ace şi seringă pentru anestezie locală

- pense

- tampoane

- comprese

- câmp chirurgical

- mănuşi

- mediu de cultură

alte materiale

- sticlă de ceasornic

- lame de microscop

medicamente

- anestezice

- ser fiziologic

- soluţii perfuzabile

- medicamente recomandate, în cazul puncţiei terapeutice

pacientul

- pregătirea psihică: se informează cu privire la necesitatea puncţiei; se explică că se va înlătura

durerea prin anestezie

- pregătirea fizică: se controlează, în preziua puncţiei, timpul de sângerare, timpul de coagulare

şi timpul Quick

- se aşează în poziţia adecvată locului de puncţie şi anume:

- decubit dorsal cu toracele puţin ridicat, pe un plan dur, pentru puncţia sternală

- decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi pentru

puncţia în creasta iliacă

- se rade pilozitatea

execuţia

Se face de medic ajutat de 1-2 asistente ; în sala de tratamente.

Personalul îşi spală mâinile, le dezinfectează ; asistenta II protejează patul , medicul stabileşte

locul puncţiei ; asistenta II dezbracă regiunea , aşează pacientul în poziţie corespunzătoare

locului ales.

Asistenta I pregăteşte locul puncţiei , dezinfecţie tip III ; serveşte seringa încărcată cu

anestezic ; medicul face anestezia.

Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale , serveşte câmpul chirurgical, medicul aşează

câmpul chirurgical.

Asistenta I dezinfectează locul puncţiei , serveşte acul de puncţie medicului; acesta execută

puncţia, scoate mandrinul; asistenta I ia mandrinul cu pensa şi îl aşează pe un câmp steril.

Asistenta II menţine pacientul în poziţie fixă, îl supraveghează.

Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie ; medicul adaptează seringa , aspiră 1-2ml de

măduvă; asistenta I serveşte seringa cu medicamente.

Medicul retrage acul de puncţie şi asistenta I dezinfectează locul puncţiei şi face compresiune

cu un tampon steril.

Asistentele - aplică comprese sterile pe locul puncţiei pe care le fixează cu benzi de

romplast ;

- îmbracă pacientul, îl aşează comod în pat.

îngrijirea ulterioară a pacientului

- se asigură repausul la pat, se supraveghează starea generală şi semnele vitale

- se observă pansamentul dacă se îmbibă cu sânge

pregătirea produsului pt.examinare

- este făcută de asistenta de la laborator care evacuează imediat produsul aspirat din seringă pe

sticla de ceasornic sau pe o lamă de sticlă mare 20/30 cm

- efectuează frotiurile şi însămânţările pe medii de cultură

Reorganizarea şi notarea puncţiei

accidente

Imediate

- puncţia albă

- perforaţia organelor interne (inimă, plămâni)

- fracturi

- pneumotorax

Tardive

- hematoame

- infecţii ale osului (osteomielită)

- tulburări de creştere la copii, după puncţia tibială

DE ŞTIUT:

- mandrinul acului de puncţie se pastrează steril pentru a încerca desfundarea acului în cazul

puncţiei albe

- serul fiziologic se va păstra călduţ şi va fi servit medicului în seringă dacă, deşi acul a pătruns

în cavitatea medulară, nu se obţine măduvă; va fi introdus şi apoi aspirat

- pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone, ritmul de administrare fiind de

15-20 picături/minut.

DE EVITAT:

manipularea incorectă a instrumentarului steril (pericol de infecţii ale osului)