Puncte electrodermale

8/18/2019 Puncte electrodermale

1/10

Puncte electrodermale

Imaginea în electroluminescen ă reproduce caracteristicile electrice aleț

organismului viu atât sub aspect pasiv (proprietă i electrice învestigate cu ajutorul uneiț

surse exosomatice), cât i sub aspect activ (organismul viu considerat ca sursă deș

tensiunui electrice).

Dacă impenden a electrică a organismului se reflectă în distribu ia câmpuluiț ț

electric de foarte înaltă tensiune i deci poate fi pusă în eviden ă de cătreș ț

luminozitatea imaginii (prin efectul pelicular la suprafa ă i prin efectul electromorf înț ș

interior), proprietă ile electrogene ale organismului se reflectă doar indirect prinț

interac iunea lor cu câmpul electric creat de impulsul de I!, interac iune în care for aț ț ț

câmpului exterior este dominantă."rganismele vii, în special organismul uman, au fost investigate prin măsurători

electrice de foarte multă vreme.

#aracteristicele electrofiziologice s$au îndreptat mai ales spre explorarea

înveli ului cutanat prin intermediul căruia poate fi explorat mediul electric biologic.ș

Din punct de vedere electric, rezisten a cea mai mare la trecerea curen ilor electriciț ț

din exterior este opusă de înveli ul cutanat.ș

Din aceste considerente, în sc%emele electrice ec%ivalente ale pielii figurează ca ovaloare determinantă impedan a zonelor de intrare i ie ire ale curentului electricț ș ș

(impedan a structurilor interne este de ordinal o%milor, fiind considerabil redusă deț

conduc ia ionică ce se realizează în interiorul organismului viu). &a o analiză aț

fenomenului de propagare a curentului electric în interiorul organismului se poate

constata că rezisten a electrică interioară este reprezentată de suma rezisten elor deț ț

trecere a ionilor conductori prin membrane în circuitul înscris transcorporal. 'n sc%imb,

rezisten a electrică a înveli ului cutanat atinge valori ridicate de ordinul zecilor i c%iar ț ș ș

sutelor de mii de o%mi. &a aceasta contribuie atât straturile cu rol de izola ie (straturileț

superficiale ale epidermului), cât i membranele cu conductibilitate electrică variabilăș

cunoscute ca bariere electrice ale înveli ului cutanat (membrana dermoepidermică,ș

precum i membrana bazală a glandelor sudorale).ș

Impedan a electrică a înveli ului cutanat nu constituie un parametru constant. aț ș

variază de la o regiune anatomică la alta, precum i temporal.ș

aria iie impedan ei electrice sunt determinate în primul rând de modificărileț ț

realizate prin secre ia sudorală care, prin fenomene de expulzie intermitentăț

1


2/10

declan ată printr$un mecanism neurovegetativ, produce o modificare a con inutului deș ț

apă i de electroli i de la suprafa a pielii. *e de altă parte, rezisten a electrică aș ț ț ț

zonelor interglandulare, c%iar în absen a expulziei sudorale, î i modifică valoareaț ș

datorită unei depolarizări cu caracter mai lent, determinată de termina iile efectoareț

nervoase vegetative de la nivelul membrane dermo$epidermice. +ceste modificări realizează pe suprafa a înveli ului cutanat aspectul unui mozaicț ș

dinamic de zone cu impedan e electrice diferite, care se modifică prin mecanismeț

neurofunc ionale.ț

nul dintre cei mai importan i factori care declan ează mecanismul neurovegetativț ș

al controlului activită ii electrodermale este activitatea psi%ică. -ub ac iunea unor ț ț

factori psi%ogeni apar reflexe electrodermale care sunt reprezentate printr$o scădere

bruscă a rezisten ei electrice.ț

Activitatea electrodermală

*e suprafa a pielii se reflectă o serie de fenomene func ionale determinate deț ț

func iile organelor interne.ț

'n condi ii fiziologice, aceste modificări traduc activitatea diferită a grupelor deț

unită i electrodermale.ț

-e cunoa te o distribu ie caracteristică a zonelor de activitate electrică psi%ogeneș ț

sensibile la varia iile rapide de tonus simpatic, ce determină reflexele electrodermale.ț

le sunt reprezentate de zonele sudorale, palmare, plantare i cele localizate peș

frunte, cunoscute ca zone sudorale psi%ice.

ecanismul apari iei reflexelor electrodermale a fost studiat prin numeroaseț

cercetări de electrofiziologie care au demonstrat participarea unor centri nervo i dinș

creierul mijlociu, precum i a unor zone ce sunt incluse în forma ia reticulată cerebralăș ț

sau în ariile vegetative corticale. le realizează mecanismele declan ării i între ineriiș ș ț

reflexelor electrodermale. +u fost eviden iate căile prin care sistemul nervos centralț

controlează activitatea electrodermală i care apar in sistemului nervos simpaticș ț

periferic (fibre colinergice postganglionare).

/olul fibrelor nervoase simpatice eferente în controlul activită ii electrodermale esteț

mai complex, el intervenind simultan i în alte mecanisme de reglare energeticăș

(termoreglare, vasoconstric ie, consum energetic celular etc.).ț

#ercetările de electrofiziologice au condus la interpretarea semnifica iei reflexelor ț

electrodermale. le sunt determinate fie de stările cu caracter neobi nuit careș

2


3/10

declan ează o reac ie vegetativă complexă de alertă (cre terea tensiunii arteriale,ș ț ș

vasoconstric ia, cre terea ritmului cardiac etc.), fie de autostimuli care apar dinț ș

procese psi%ice ce anticipează posibile agresiuni sau induc ie psi%ică a unei stări cuț

caracter reactiv, stări care se înso esc, mai mult sau mai pu in accentuat, deț ț

fenomene de răspuns ce alcătuiesc reac ia vegetativă de alertă. "rganismul, înțaceste condi ii, deosebite de starea sa bazală, declan ează o expulzie sudorală ceț ș

apare pe principalele zone de sc%imb electric ale organismului uman, ca0 palmele,

plantele i capul. 1onele sudorale psi%ogene se păstrează în decursul dezvoltăriiș

filogenetice de la animalele patrupede, aceste zone fiind singurele înzestrate cu

glande sudorale la mai multe specii. "dată cu trecerea la sta iunea bipedă iț ș

multiplele depinderi manuale, mâinile păstrează i dezvolă capacitatea fiziologică aș

omului de a comunica electric cu mediul ambiant, fiind printre cei mai sensibilitraductori ai activită ii sale psi%ice. *lantele î i conservă func ia lor de legăturăț ș ț

electrică cu solul, iar capul î i dezvoltă proprietă i electrice noi pe măsura dezvoltăriiș ț

vie ii psi%ice a omului actual. +stfel, rezisten a electrică măsurată pe pielea capuluiț ț

înregistrează valorile cele mai scăzute în compara ie cu media valorilor de impedan ăț ț

măsurate pe suprafa a corpului.ț

+ceste sc%imburi electrice pe care organismul uman le conservă în rela iile sale cuț

mediul electric se dezvoltă odată cu via a psi%ică complexă pentru care este adaptat.ț

Activitatea electrodermală în condi ii patologiceț

*roprietă ile electrice cutanate prezintă o serie de modificări determinate deț

condi ii patologice. *rimele observa ii în acest gen au fost ob inute de #. /ic%ter iț ț ț ș

coala de psi%ofiziologie din 2altimore cu ajutorul te%nicii dermometrice (măsurareaș

rezisten ei electrice de suprafa ă). +ceste modificări au fost atribuite leziunilor centraleț ț

sau periferice ale căilor nervoase ale controlului electrodermal i au fost studiateș

comparativ cu leziuni c%irurgicale ale acestor căi.

'n anul 3454 a fost pusă la punct o metodă complexă de explorare electrodermală

a organismului uman prin măsurarea simultană a mai multor parametri electrici iș

fiziologici selectivi (rezisten ă, capacitate, poten ial, tempereatură, vasoconstric ieț ț ț

etc.). +ceste înregistrări au permis sistematizarea principalelor tipuri de modificări care

apar din punct de vedere electric pe suprafa a înveli ului cutanat.ț ș

odificările electrice cutanate au putut fi sistematizate în următoarele grupe după

criteriul parametrilor electrici0

3


4/10

• Modoficări electrice de origine locală. +cestea se pot produce pe diverse

căi0 prin leziuni cutanate, de origine sudorală, de origine vasculară6 prin

leziuni nervoase locale.

'n această categorie de afec iuni se produc modificări limitate la o zonă precisț

localizată în care una dintre cauzele men ionate ac ionează fie printr$o leziuneț ț

cutanată, în care poten ialul electric de suprafa ă este anulat practic de poten ialulț ț ț

electric al mediului electric intern (poten ial de leziune), fie se produc modificări cuț

caracter iritativ sau de denervare care se manifestă în primul caz printr$o cre tere aș

conductivită ii i a electrogenezei cutanate, fie printr$o diminuare a acestora cu iner iaț ș ț

varia iilor temporale în cel de$al doilea caz.ț

Modificările electrodermale cu caracter general .

-e caracterizează printr$o cre tere a conductivită ii care poate fi înso ită sau nu deș ț țcre terea valorii poten ialelor electrice cutanate, sau printr$o diminuare aș ț

conductivită ii cu o scădere a poten ialelor electrice de suprafa ă. +ceste modificări înț ț ț

stimularea i in%ibi ia activită ii electrodermale sunt datorate modificărilor deș ț ț

permeabilitate ionică a 7barierilor electrice cutanate8 sub ac iunea unor factori nervo iț ș

care ac ionează nespecific, cu caracter general.ț

• Modificările electrodermale zonale cu caracter reflex .

+par pe suprafa a înveli ului cutanat ca urmare a unor procese de irita ie sau prinț ș țleziunea unor căi sau centri nervo i care determină modificarea activită ii spontane aș ț

unor unită i electrodermale corelate neurofunc ional cu sediul ac iunii unor stimuliț ț ț

patologici.

'n cadrul acestor modificări se disting mai multe tipuri de activări electrodermale

caracterizate prin cre terea conductivită ii i a electrogenezei cutanate (activareaș ț ș

punctiformă, activările zonale corelative i distribuitive), precum i inactivareaș ș

electrodermală datorată unui proces lezional cu denervarea zonală a unită ilor țelectrodermale. a se caracterizează prin diminuarea conduc iei i electrogenezeiț ș

cutanate cu dispari ia reflexelor electrodermale.ț

" formă de analiză a activită ii electrodermale o constituie măsurătorile sauț

înregistrările comparative fa ă de planul de simetrie metamerică a corpului. -e distingț

asimetrii valorice sau zonale ale reflexelor electrodermale.

4


5/10

Coresponden a modificărilor electrice de suprafa ă în imaginileț ț

electronografice.

lectronografia eviden iază fenomenele electrice de suprafa ă prin rolul înveli uluiț ț ș

cutanat ca electrod de referin ă în dispozitivul de înregistrare.ț

"rice modificare a impedan ei electrice de suprafa ă va produce o modificare înț țdistribu ia câmpului electromagnetic pe armătura opusă a capacitorului i deci vaț ș

declan a o scintila ie diferită care va modifica la rândul său imaginea înregistrată deș ț

fotosenzor.

Dar imaginea electronografică nu reprezintă numai reproducerea unor fenomene

electrice de suprafa ă, ea reflectă în acela i timp i interac iunea câmpuluiț ș ș ț

electromagnetic al impulsului cu câmpurile electromagnetice ale diferitelor organe iș

esuturi. 'n felul acesta, imaginea electronografică reprezintă o suprapunere întrețfenomenele electrice de suprafa ă i fenomenele de restructurare ale câmpuluiț ș

electromagnetic din interiorul organismului.

odificările electrice cutanate în condi ii patologice î i găsesc coresponden a înț ș ț

imaginile electronografice.

viden ierea tuturor modificărilor electrice cu ajutorul metodei electronograficeț

poate fi realizată prin expuneri multiple în diferite condi ii de înregistrare (amplitudiniț

diferite ale impulsului, dielectrici cu diferite permitivită i, straturi de scintila ie cu niveleț ț

energetice de aprindere diferite).

Activarea punctelor electrodermale

lectronografia a permis pentru prima oară ob inerea unor imagini directe aleț

punctelor electrodermale activate. le sunt reprezentate în imaginile electronografice

de o zonă luminoasă formată din linii concentrice cu spectrul de emisie în ro u intensș

i infraro u, distinctă fa ă de restul înveli ului cutanat.ș ș ț ș

*unctele electrodermice corespund în general punctelor cunoscute din

acupunctura tradi ională, dar ele pot fi găsite i în afara punctelor figurate în atlaseleț ș

clasice de acupunctură.

#u caracter statistic a fost demonstrată legătura punctelor cu modificările

patologice ale organelor interne. le corespund corela iilor care le$au fost atribuiteț

neurofunc ional.ț

5


6/10

ăsurători electrice pe punctele găsite electronografic au dovedit convingător că

ele corespund unor puncte de minimă rezisten ă electrică, iar valoarea a fost găsităț

inferioară valorii de 9: ;


7/10

viden ierea punctelor electrodermice prin numeroase înregistrări cu parametriț

electrici diferi i va putea permite nu numai clasificarea lor func ională, dar va puteaț ț

oferi un criteriu important de orientare diagnostică.

Activări electrodermale-căderea impedan ei electrice cutanate într$o zonă determinată se traduce prinț

cre terea luminozită ii în regiunea respectivă înso ită i de o modificare a componen eiș ț ț ș ț

spectrale a emisiei luminoase.

1onele de activare electrică cutanată se transpun electronografic prin imagini

luminoase. 1onele de activare inflamatorii distributive sau corelative se traduc prin

cre terea emisiunii luminoase atât în emisie de radia ii ultraviolete i albastre, luminăș ț ș

vizibilă, cât i în inflaro u.ș ș +ctivările circumscrise proceselor tumorale cresc emisia de radia ii albastre i ro iiț ș ș

cu predominan ă ale valorilor extreme.ț

!umorile lic%idiene emit în ro u spre deosebire de tumorile solide care emitș

dominant în albastru i ro u, cu o intensitate ce depă e te cu mult pe cea dinș ș ș ș

fenomenele inflamatorii care dau emisie în zona de ro u i infraro u.ș ș ș

+ctivările distributive sunt mai bine reprezentate electronografic decât activările

corelative care de multe ori se reduc la apari ia unor puncte electrodermice.ț

Inactivările electrodermale

*ierderea controlului simpatic periferic are drept urmare cre terea impedan eiș ț

electrice i prăbu irea poten ialului electric de suprafa ă. +ceste fenomene se traducș ș ț ț

electronografic prin modificarea descărcărilor marginale, precum i prin reducereaș

efectului electromorf în zonele denervate. -imultan cu aceste modificări se constată iș

o scădere a emisiunii în infraro u cu cre terea procentului de radia ie de ultraviolete.ș ș ț

Imaginea electronografică a punctelor de acupunctură

*roprietă ile electrice ale punctelor de acupunctură tradi ională extrem$orientalăț ț

au fost studiate din anul 345>, cercetări care au condus la caracterizarea func ională aț

acestor puncte prin trei proprietă i electrice care le diferen iază de tegumentulț ț

încojurător0

3. #onductivitatea electrică crescută (valori de ordinul zecilor de @. *oten ialele electrice cu valori superioare tegumentului înconjurător (valorițde ordinul minivol ilor)ț 6

7


8/10

A. #apacitatea electrică crescută (valori de ordinul a :,3 B).

+ceste puncte au fost denumite de asemenea puncte electrodermice.

*unctele electrodermice care se găsesc în legătură cu organele sau cu esuturileț

somatice suferă procese de activare electrică în condi ii patologice.ț

ecanismul acestor activări electrodermale a fost explicat în urma a numeroasecercetări de neurofiziologie, fiind atribuit fenomenelor de convergen ă C proiec ie înț ț

centrii cerebrali C a stimulului patologic cu reflexia secundară cutanată. +stfel, de

exemplu, suferin a viscerală se manifestă prin apari ia unui punct sau a uneiț ț

7constela ii de puncte8 cu valori de conductivitate i poten ial mare, câteodată cuț ș ț

polaritate inversă.

etoda electronografică oferă posibilitatea de explorare a organismului uman în

totalitate, permi ând înregistrarea nu numai a fenomenelor electromagnetice dinținteriorul organismului uman.

na dintre cele mai interesante observa ii realizate prin electronografiaț

organismului uman a fost punerea în eviden ă a punctelor electrodermiceț

corespunzând punctelor de acupunctură, puncte care apar numai în condi ii deț

tulburări func ionale i de boală i permit orientarea diagnosticului.ț ș ș

*rima electronografie a punctelor de acupunctură a fost ob inută în anul 34? i aț ș

fost prezentată la #ongresul Interna ional de +cupunctură din ontreal.ț

#u ajutorul metodei electronografice s$au reu it ob inerea primelor fotografiiș ț

detaliate ale punctelor electrodermice, care au condus la următoarele constatări0

'n cursul explorărilor electronografice realizate pe mai mult de A::: de subiec iț

umani în condi ii diverse de sănătate i boală, au fost eviden iate la un număr mare deț ș ț

subiec i puncte luminoase care corespund anumitor puncte de acupunctură.ț

#aracterele electronografice ale punctelor de acupunctură0

3. +pari ia electronografică a punctului electrodermic este dependent de oț

valoare critică a energiei câmpului de foarte înaltă tensiune.

+pari ia punctelor care arată un process de activare electrică locală se manifestăț

printr$o reducere a impedan ei electrice i printr$o extensie a suprafe ei.ț ș ț

*arametrii optimi ai impulsului de investigare a punctelor electrodermice cu

semnifica ie patologică suntț 0 >4$AA @, pantă activă de 3 Es i durata impulsului de ?:ș

Es. #re terea energiei impulsului determină apari ia unor puncte electrodermice falseș ț

prin penetrarea barierei electrice cutanate.

8


9/10

>. *unctele electrodermice în limite de activitate normală, explorate electrografic,

nu au apărut.

+pari ia lor arată un fenomen disfun ional sau patologic. "bserva iile realizate peț ț ț

995 bolnavi cu diferite afec iuni au permis diagnosticarea organului afec iunii,ț ț

cunoscute după distribu ia punctelor electrodermice puse în eviden ă deț țelectronografie. &ocalizarea lor suprapunând imaginea pe piele a demonstrat

existen a unei distribu ii de referin ă întâlnită în patologia viscerală.ț ț ț

+pari ia punctelor electrodermatice în dependen ă de starea patologică se explicăț ț

prin cre terea diferen elor electrice între tegumentul indiferent i punctul activ datorităș ț ș

unui mecanism reflex viscero$cutanat.

A. eridianele nu au fost puse în eviden ă direct în imaginile electronografice, dar ț

punctele electrodermice se dispun pe un traiect care poate fi consideratcorespondent unui meridian.

=. Imaginea punctelor active ob inută cu ajutorul electronografiei pe emulsii color ț

pune în eviden ă, cu un caracter constant, culoarea ro ie, care esteț ș

caracteristică zonei din jurul punctului central întunecat, cu iriza ii albastreț

marginale.?. +naliza punctelor pe electronografiile a diferi i subiec i a permis măsurareaț ț

dimensiunilor zonei centrale, care are un diametru mediu de 3,9 mm, cu

varia ii cuprinse între :,4A mm i >3,5 mm.ț ș1onele periferice discontinue variază în limite mult mai mari. -tudiate cu ajutorul

microscopului optic, zonele din interiorul aureolei sunt discontinue, având o orientare

în spirală în jurul punctului central. ărimea lor este în medie de 35,>9 mm (9,39 C

>5,>: mm).

1ona centrală a punctului activ arată existen a unei for e electromagneticeț ț

intense, capabile să îndepărteze electronii care vor impresiona pelicula fotografică iș

stratul de scintila ie.ț*unerea în eviden ă prin te%nica electronografică a punctelor electrodermiceț

permite să se ob ină imagini reale ale acestora, reproductibile la explorări repetate,ț

suprapuse zonelor luminoase generate de efectul electromorf.

-emnifica ia electrofiziologică a acestora este determinată de caracterele lor ț

electrice care le deosebesc de restul înveli ului cutanat i care favorizează apari iaș ș ț

unei străpungeri sub ac iunea unei varia ii bru te a câmpului, cu un efect pelicular ț ț ș

concentric. *unctul electrodermic confirmă rolul său de 7por electric8 în sc%imbul

energetic dintre organismul viu i mediul electric.ș

9


10/10

!oate constatările prezentate ne permit să privim punctul electrodermic ca un por

prin care se efectuează sc%imburi electrice active.

*unctul electrodermic interpretat după imaginile electronografice prezintă un canal

virtual sau real, transcutanat, preexistent sau determinat de impulsul de înaltă

tensiune care antrenează un flux de ioni, asemănători unei coloane de aer turbionar înmi care circulară.ș

Indiferent de provienen a sa, fenomenul electronografic nu poate avea decâtț

semnifica ia unei comunicări electrice dintre organismul bolnav i mediul electricț ș

înconjurător.

#ercetările de microelectronografie au pus în eviden ă zone deț

electroluminescen ă intercelulară, care se realizează prin intermediul anumitor puncte,ț

analoage punctelor electrodermice. 'n mod asemănător s$au pus în eviden ă existen aț țunor puncte asmănătoare la plante.

+ceste constatări demonstrează o analogie func ională a organismelor vii pentruț

care punctele electrodermice i conexiunile lor, meridianele, constituie căi deș

sc%imburi energetice cu mediul electric exterior.

10

Puncte electrodermale

Documents

Transcript of Puncte electrodermale