PSIHOLOGIE SOCIALA

Psihologia sociala nu numai că este un domeniu de intersecție a mai

multor studii, (nu numai între psihologie si sociologie, dar și între antropologie, geografie

umană, biologie si economie), dar ea este o știință „profund originală” prin explorarea

„spatiului social” si „spatiului individual”, după cum spunea marele sociolog S.

Moscovici. Psihologia sociala este o stiință care analizează comportamentul individului

in cadrul societații, cum acesta modifică sau este modificat in relație cu alți indivizi, dar

și ceea ce rezultă în urma interacțiunii dintre aceștia.

Psihosiciologul Gordon W. Allport sugereaza urmatoarea definiție: „Cu

puține excepții, psihologii sociali își privesc disciplina ca pe o încercare de înțelegere si

explicare a modului în care gândirea, sentimentele și comportamentul indivizilor sunt

influențate de prezența actuală, imaginată sau implicită a altora”. D. Cartwright este de

părere că psihosiciologia este „acea ramură a științelor sociale ce încearcă să explcie felul

în care societatea influențează cogniția, motivația, dezvoltarea si comportamentul

indivizilor si felul cum aceasta, la randul ei, e influențată de indivizi”.

In Romania există două cărți de referință in acest domeniu, si anume

Chelcea si Ilut. Chiar de la început se incearca sa se clarifice problema numelui de

sociologie sociala, sociopsihologie sau psihosociologie? Putem observa ca fiecare nume

se refera la un domeniu distinct, dar in Chelcea sunt acceptați ambii termeni de

psihologie sociala sau psihosociologie, ambii desemand acelasi lucru. In Romania este

mai des intalnit termenul de psihologie sociala decat psihosociologie. In final numele

indica faptul ca ne aflam in sfera socioumana, iar toata aceasta ambiguitate cu numele

ramane „de ordin administrativ”. Remarc o prima deosebire in preferința numelui, anume

ca dnl chelcea prefera psihosociologie iar dnl ilut pune accent pe termenul de

sociopsihologie, deoarece sunt explicate subiecte din sfera sociologiei. Pentru ca asa cum

psihologia sociala este o intersectie a sociologiei cu psihologia, sociopsihologia este o

intersectie a psihologiei sociale cu sociologia. In ambele cărți au fost realizate tabele in

care sunt analizati comparativ termenii de psihologie sociala, psihosociologie si

sociopsihologie.

Temele abordate sunt cele clasice si reprezentative alaturi de capitole noi

cu teorii recente rezultate din cercetari. In chelcea sunt prezente 20 de capitole,

structurate in 3 parti, care se aderseaza in primul rand studentilor, dupa cum urmeaza:

„ Psihosociologia- domeniu de studiu interdisciplinar”, „Comportamentul colectiv: teorii

si forme de manifestare”, „Relatii interpersonale si intergrupale”. Sunt abordate tematici

precum „Comportamentul colectiv”, „Grupurile sociale”, „Memoria sociala”,

„Comportamentul agresiv” si „Comportamentul prosocial”. In ilut sunt reprezentate 14

capitole, fiecare capitol avand mai multe subcapitole si sunt descrise teme clasice

precum „Cognitia sociala. Individual si grupal in cunoasterea cotidiana”, „Iluziile ca

fenomen psihosocial. Iluzia localismului”, „Prietenie, dragoste, casatorie”,

„Sociopsihologia capitalului social si a emotiilor”. Se remarca abordarea unor teorii noi

din sfera sociopsihologiei si psihologiei sociale alaturi de teme clasice din domeniu.

Se constata o diferenta intre temele abordate din cele doua carti si modul

lor de organizare. In chelcea informatia este foarte bine structurata si sistematizata, iar la

sfarsitul capitolelor exista o lista bibliografica impresionanta. In ilut am sesizat si

cuprinsul dublat in limba engleza si nenumaratele traduceri in limba engleza a celor mai

importante concepte.. In ambele lucrari, teoriile si conceptele din fiecare capitol sunt

insotie de exemple si de rezultatele investigatiilor si cercetarilor de teren din sfera

romaneasca ( chelcea) dar si din sfera americana ( ilut), constituind un reper in cercetarea

stiintifica atat in cadrul sociopsihlogiei, cat si in sociopsihologie.

Ca incheiere cartea chelcea propune zece teste de competenta

psihosociologica, iar ilut un rezumat despre „psihologia sociala si sociopsihologie,

viziuni noi si tendinte recurente”. Lucrarile se aderseaza studentilor de la psihologie, dar

si celor ce studiaza stiinte socioumane, dar si tuturor care sunt interesanti in relatiile

interumane si intergrupale.

O tema importanta tratata in ambele lucrari este comportamentul colectiv.

Ea este tratata din maniera psihosociologica in chelcea, iar in ilut din perspectiva

sociopsihologica, astfel incat se completeaza si avem o imagine de ansamblu asupra

conceptului. Comportamentul colectiv este un „tip de comportamet spontan, ghidat de

norme, adesea divergente fata de cele general acceptate, crate de participanti in siuatia

data” ( S. Chelcea). In functie de scopul lor, gradul de organizare si durata pot fi

expresive sau instrumentale, organizate/semiorganizate/neorganizate si respectiv

indelungate ori scurte.

Asa cum explica S. Chelcea, procesele psihosociologice ale

comportamentului colectiv sunt: unanimitatea, apare fenomenul de deindividualizare, ori

de anonimat, intoleranta, responsabilitatea scazuta, emotionalitatea crescuta.

Deindividualizarea produce o degradare a comportamentului, blocand „constiinta de

sine”, dezinhiband comportamentele ducand la actiuni agresive. Exemplu de

comportament colectiv este multimea. O multime, sau numita si masa, „este un ansamblu

tranzitoriu de indivizi egali, anonimi si asemanatori in cadrul caruia ideile si emotiile

fiecaruia tind sa fie exprimate spontan” ( Serge Moscovici, Epoca maselor, 1981/2001,

13).

Dimensiunile sociopsihologice ale comportamentului colectiv sunt

reflectate in teme precum problematica ingroup/outgroup, relatiile intergrupale, opinia

publica si dinamica ei. Ingroup si outgroup este o problema de apartenenta si

autoidentificare. Distinctia dintre noi (ingroup) si ei (outgroup)in viata de zi cu zi a

devenit relativa, pentru ca oricand se poate schimba pozitiile dintrun grup sau altul (ei pot

deveni noi) ori crearea unului nou, insa fara a pierde identitatea grupurilor vechi. Se

observa evaluarea pozitiva pentru cei din ingroup si una negativa pentru cei din outgroup

din cauza stereotipurilor si al discriminarilor. ( P. Ilut). Relatiile dintre grupuri se definesc

ca totalitatea proceselelor psihosociale ce se dezvolta si se modifica intre grupuri in viata

de zi cu zi.

Opinia publica este „procesul psihosociologic interactiv de agregare a

judecatilor evaluative, atitudinilor si credintelor referitoare la o problema sociala ale unui

numar semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprima verbal deschis”

(Chelcea, 2003, p 242). Opiniile se formeaza in functie de nevoile populatiei si reprezinta

un „complex de pareri”. Aceastea sunt transmise cu ajutorul mass-media care

influenteaza opinia publica, dar si opinia publica influenteaza continutul mass-media.

Un alt capitol interesant, care este dezbatut in cele doua lucrari, este cel

legat de atractia interpersonala, de prietenie, dragoste si casatorie. Acest capitol face

trecerea de la psihosociologia clasica la cea moderna. Sunt urmarite concepte precum

afilierea, iubirea, gelozia, si similaritatea. Oamenii de la inceput simt nevoia sa fie fizic in

prejma altcuiva si sa lege relatii de durata cu oamenii de langa ei. Afilierea este nevoia

omului de a fi in preajma altcuiva atunci cand se simt „anxiosi, stresati, tematori”. In

situatiile stresante indivizii cauta sa fie in prezenta altor persoane pentru a se scapa de

tensiunea provocata de o anumita siutatie. Momentul este depasit mult mai usor cand

putem discuta cu cineva constientizand emotiile. Nevoia de afiliere este mentinuta la un

anumit nivel, intru-cat nimeni nu isi doreste sa fie singur sau in compania altcuiva absolut

tot timpul. Comportamentul de afiliere se afla la „intersectia dintre dispozitia innascuta,

modelele asimilate prin socializare” si „factorii situationali externi”.

Iubirea este o „ comunicare simultan sexuala, psihologica si spirituala”, o

emotie pozitiva, prin care cucereste pe plan emotional un individ in cel mai puternic

sens. (Loredana Ivan). Ceea ce sta la baza relatiilor de iubire si prietnie este similaritatea

si reciprocitatea. Similaritatea este un factor foate important in mentinerea relatiilor de

iubire si prietenie si consta in cat de asemanatoare sunt valorile si credintele unui individ

cu ale celor cu care sunt afiliati. Insa ea nu actioneza singura ci impreuna cu alti factori

externi. „Reciprocitatea constituie un factor decisiv in consolidarea si trainicia

prieteniilor, iubirilor si mariajelor” ( Petru Ilut). Gelozia. Sunt analizate si probleme noi

care tin de societatea din ziua de azi cum ar fi sexualitatea premaritala, care este o subiect

destul de recent si inca nu exista date empirice rezultate printr-un mod stiintific, insa se

observa clar ca „mentalitatea traditional-rurala a suferit modificari vizibile”. Mai sunt

dezbatute si alte teme ca „Alegerea partenerului conjugal”, „Satisfactie si insatisfactie in

viata cuplului marital

Gurbet