Protrepticul Si Pedagogul, Clement Alexandrinul

7/29/2019 Protrepticul Si Pedagogul, Clement Alexandrinul

1/77

I. IntroducereVia\a. Clement Alexandrinul, tipul des[v`r]it alumanistului cre]tin, dup[ numele s[u complet Titus FlaviusClement, s-a n[scut @n jurul anului 150 la Atena, din p[rin\ip[g`ni ]i cu stare, care i-au dat o educa\ie ]i instruc\ie aleas[.Este unul dintre cei mai de seam[ reprezentan\i ai }coliicatehetice din Alexandria Egiptului.

Dornic s[ cunoasc[ adev[rul, Clement Alexandrinul batela toate por\ile, mai @nt`i la por\ile misterelor religiei @n

care s-a n[scut. Dar dezam[git, bate apoi la por\ile filozofilorp[g`ni. Unul dintre filozofii care l-a impresionat a fostSimposion av`ndu-l mult timp ca ucenic, dar mai t`rziu @lp[r[se]te, a]a cum l-au p[r[sit ]i nelini]tile suflete]ti, @ntruc`tg[se]te ceea ce c[uta. L-a g[sit pe marele Dasc[l, pec`nt[re\ul c`ntecului celui nou, cum @i pl[cea lui Clement s[-Lnumeasc[ pe Hristos1.

Odat[ cu dob`ndirea ve]tii dup[ care n[zuia, Clement nu@nceteaz[ a le propov[dui tuturor potrivnicilor. #n anul 180,

ajuns la Alexandria, a fost elev al lui Panten timp de zece ani.Dup[ moartea dasc[lului s[u, pe la anul 200, ClementAlexandrinul ajunge la conducerea ]colii din AlexandriaEgiptului2. Lec\iile sale au atras o mul\ime de auditori, printrecre]tinii proveni\i din clasele @nalte afl`ndu-se ]i eretici,p[g`ni ]i iudei. Printre auditorii s[i cei mai de seam[ amintimpe Origen ]i Alexandru. Cre]tinii simpli priveau cune@ncredere lec\iile sale, @ntruc`t era laic. Spre a @ndep[rtaaceste suspiciuni, episcopul Alexandriei l-a f[cut preot3

Persecu\ia lui Septimiu Sever, din anii 202-203, l-aobligat pe Clement Alexandrinul s[ @nchid[ }coala dinAlexandria ]i s[ se refugieze @n Capadocia, la fostul s[u elevAlexandru, care era episcop al Cezareei Capadociei. Despreultimii ani ai lui Clement nu ]tim prea multe, dec`t din celedou[ scrieri ale lui Alexandru, p[strate de Eusebiu al Cezareii,@n Istoria Bisericeasc[, una dat`nd din anul 211,

1 Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, trad. D. Fecioru, EdituraInstitutului Biblic ]i de Misiune al BOR, Bucure]ti 1992 (prescurtatProtrepticul

, PSB 4, respectivPedagogul

, PSB 4), p. 62 Pr. Dr. C-tin B[j[u, Patrologie, Craiova 2000, p. 703 Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, p. 9.

2


2/77

adresat[ Bisericii din Alexandria, cu prilejul alegerii luiAsclepiade ca episcop. Alexandru termin[ astfel scrisoareasa: V[ trimit aceast[ scrisoare, domnii ]i fra\ii mei, prinfericitul preot Clement, b[rbat virtuos ]i @ncercat, pe care

@l ]ti\i ]i-l cunoa]te\i, care, potrivit proniei ]i cercet[riiSt[p`nului, fiind aici la noi, a @nt[rit ]i a m[rit Biserica luiDumnezeu4. #n acest final de scrisoare observ[m c[,dup[ @nchiderea }colii din Alexandria, Clement Alexandrinul,nu a @ncetat s[ propov[duiasc[ cuv`ntul lui Dumnezeu, princuv`ntul s[u, @nt[rind ]i m[rind Biserica de acolo.

O a doua scrisoare dateaz[ din anii 215 sau 216, fiindadresat[ lui Origen, c`nd Alexandru era episcop alIerusalimului. #n aceast[ scrisoare, Alexandru vorbe]te de

Clement ca de unul care nu murise de mult. Deci Clement aadormit @nainte de anul 2155.Opera. Despre bogata activitate literar[ a lui Clement

Alexandrinul ne vorbe]te Eusebiu al Cezareii, @n IstoriaBisericeasc[. Ieronim, @n De viris illustibus, spunea despreClement: Dup[ p[rerea mea, Clement a fost cel mai eruditdintre to\i6.

Clement, conduc[torul }colii catehetice din AlexandriaEgiptului, a @ncercat s[ prezinte @n operele sale portretul

cre]tinului des[v`r]it, al gnosticului. Posed`nd cuno]tin\efilosofice vaste, el a vrut s[ se impun[ @n fa\a adversarilorcre]tinismului, folosindu-se de propriile arme 7.

Cele mai importante opere ale lui Clement Alexandrinulsunt urm[toarele:

1. Cuv`nt de @ndemn c[tre eleni (Protoepticul). Lucrareacuprinde 12 capitole ]i nu este o apologie, dup[ cum s-a spus,ci mai mult, o poftire pe care o face Clement Alexandrinul@nchin[torilor la idoli, de a pune cap[t c`ntecelor lorreligioase ]i a c`nta c`ntecul cel nou, pe care l-a c`ntatomenirii Cuv`ntul lui Dumnezeu, Hristos8.

Clement Alexandrinul nu face o apologie a credin\ei sale,nu o ap[r[, ci atac[ direct credin\ele religioase ale elenilor, le

4Ibidem5 Pr. Prof. I. G. Coman, Patrologie, vol. II, Editura Institutului Biblic ]i deMisiune al BOR, Bucure]ti 1985, p. 2456 Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, p. 117 Pr. Dr. Constantin I. B[j[u, Chipul gnosticului cre]tin @n opera luiClement Alexandrinul

, @n Analele Universit[\ii din Craiova, seriaTeologie, anul II, nr. 2/1997, Craiova 1997, p. 1008 Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, p. 13

3


3/77

atac[ @nsu]i religia lor, descrie nebunia ]i imoralitateamiturilor p[g`ne, demasc[ falsitatea cultului zeilor. #n primele6 capitole critic[ p[g`nismul, iar despre filosofi @nva\[ c[ auspus uneori adev[rul. #n continuare, @ndeamn[ pe p[g`ni

s[ se converteasc[, s[ urmeze chemarea lui Hristos. ClementAlexandrinul subliniaz[ contribu\iile pozitive ale filosofilor9.2. Pedagogul. Scrierea este alc[tuit[ din trei c[r\i, prima

carte cuprinz`nd 13 capitole, a doua 12 capitole, cu al zeceleabisat, iar a treia 12 capitole, continu`nd Protrepticul. Lucrareaeste adresat[ celor care, vr[ji\i de c`ntecul cel nou, au urmatC`nt[re\ului , s-au n[scut din nou prin botez ]i au ajuns copii ailui Dumnezeu. Cuv`ntul este Pedagog acestor nou n[scu\i.Pedagogul @i cre]te, @i educ[, le d[ reguli de purtare, @i

@nva\[ cum s[ m[n`nce cum s[ bea, cum s[ se poarte laospe\e10. #n capitolele 11 ]i 12 din cartea a treia, ClementAlexandrinul face o expunere pe scurt a celei mai bunevie\uiri, ilustrat[ cu texte scripturistice.

3. Stromatele sau Covoare. Este cea maiimportant[ lucrare a scriitorului alexandrin, titlul complet alacesteia fiind: Covoare de comentarii ]tiin\ificedup[ adev[rata filosofie de Titus Flavius Clemens11.

Lucrarea are 8 stromate, cu cuprinsul urm[tor: 1)29 de

capitole ]i trateaz[ despre raportul dintre cre]tinism ]ifilosofie; 2)23 de capitole ]i vorbe]te despre credin\[ ]i gnozacre]tin[; 3)18 capitole, despre c[s[torie; 4)26 capitole despremucenicie ]i despre gnosticul cre]tin; 6)18 capitole; 7)18capitole, despre gnoza cre]tin[ ]i gnosticul cre]tin; 8)9capitole, f[r[ nici o leg[tur[ cu Stromatele de mai @nainte ]icuprinde materiale disparate, note destinate altei lucr[ri.

Ideea stromatelor este c[ filosofia nu poate @nlocuicredin\a, dar are rol preg[titor pentru cre]tinism, a]a cumLegea a preg[tit poporul iudeu. Credin\a este bazacunoa]terii12.

4. Care bogat se va m`ntui? Aceast[ lucrare este uncomentariu la textul de la Marcu 10, 17-31. Comentariul a fostscris pentru cre]tinii boga\i din Alexandria, care se @ntrebaudac[ se pot m`ntui, fiind izbi\i de cuvintele M`ntuitorului: Maiu]or intr[ c[mila prin urechile acului, dec`t bogatul @n@mp[r[\ia cerurilor. Clement le r[spunde c[ bog[\ia nu este

9 Pr. Dr. Constantin I. B[j[u, Patrologie, Op. cit., p. 70-7110

Clement Alexandrinul,Scrieri

, partea I, p. 1511 Pr. Dr. Constantin I. B[j[u, Patrologie, Op. cit., p. 7112Ibidem

4


4/77

@n sine nici bun[, nici rea, ci ajunge bun[ sau rea prin@ntrebuin\area ei. Dac[ to\i boga\ii s-ar lipsi de averi, cu cear mai putea fi ajuta\i nevoia]ii? Boga\ii s[-]i p[streze avu\iile,dar s[ se lepede de patimi. S[ fie st[p`nii bog[\iilor, nu robii

lor13

.

Locul lucr[rilor Protrepticul ]i Pedagogul @nansamblul operei lui Clement Alexandrinul

Clement Alexandrinul avea @n planul s[u de lucruscrierea unei trilogii. A scris numai primele dou[ p[r\i: Cuv`nt

de @ndemn c[tre eleni (Protrepticul) ]i Pedagogul. A treiaparte, numit[ Didascalul, despre care se vorbe]te @nPedagogul, n-a mai putut s[ o scrie, ci a r[mas un deziderat.Unitatea acestei trilogii o d[ Cuv`ntul, Fiul lui Dumnezeu,Hristos sub trei @nf[\i][ri: C`nt[re\ @n Protoepticul, Pedagog@n partea a doua a trilogiei ]i Dasc[lul @n partea a treia14.

#n Protoepticul, Cuv`ntul lui Dumnezeu este C`nt[re\ul,Care c`nt[ oamenilor c`ntecul cel nou, un c`ntec mai frumosdec`t al lui Orfeu ]i-i cheam[ pe @nchin[torii la idoli la

@nchinarea adev[ratului Dumnezeu. #n partea a doua atrilogiei, @n Pedagogul, Cuv`ntul lui Dumnezeu este Pedagog,educ`ndu-i pe cei care au ascultat c`ntecul lui Hristos15.

Nu se ]tie cu exactitate anul @n care ClementAlexandrinul a scris aceste dou[ p[r\i din trilogie. Dar,@ntruc`t face referire la Pedagog @n Stromate (VI),@nseamn[ c[ aceste dou[ opere au fost scrise @nainte deanul 193, c`nd a @nceput lucrul la Stromate. Din nefericireClement n-a putut scrie ]i partea a treia a trilogiei sale,datorit[ @mprejur[rilor care nu i-au @ng[duit. Ne-a l[sat@ns[ aceste minunate prolegomene ale Didasc[lului, alescenei sale teologice, acele ad`nci ]i cuprinz[toare Stromate,pre\uite at`t de mult de posteritatea cre]tin[, c`t ]i de BisericaOrtodox[ de azi.

13

Clement Alexandrinul,Scrieri

, partea I, p. 1214Ibidem15Ibidem

5


5/77

II. a. Cuprinsul ProtrepticuluiCapitolul I. Clement Alexandrinul prezint[ c`teva

personaje legendare, mistice, @ntre acestea pe AmfionTebeul, c`nt[re\, fiu al Antiopiei ]i al lui Zeus, despre careHomer ne spune c[ @n timpul c`ntecelor lui se zideau zidurile

Tebei. Aminte]te de poetul liric grec Metimneul Arion, careprin c`ntecele sale a ademenit pe]tele16.

Scriitorul alexandrin @i mustr[ pe eleni, @ntruc`t ace]tiaau @ndumnezeit c`ntecele lor ]i le-au pus @n munteleCiteron. El consider[ c[ nenorocirile c`ntate nu trebuiau f[cutesubiecte de tragedie. #i @ndeamn[ s[ @nchid[ @n mun\iiHeliconului ]i Citeonului at`t pe poe\i, c`t ]i c`nt[rile acestora,care celebreaz[ culesul viilor ]i s[ pogoare cu prea luminata@n\elegere credin\a cea adev[rat[ ]i ceata cea sf`nt[ aprofe\ilor. Cei care s-au trezit ]i ]i-au ridicat capul,s[ p[r[seasc[ Heliconul ]i Citeonul ]i s[ locuiasc[ @n Sion,c[ din Sion va ie]i legea ]i cuv`ntul Domnului din Ierusalim

(Isaia 2, 3).Logosul nu c`nt[ c`ntecul frigian, lidian sau dorian, ci

c`ntecul ve]nic al noii armonii, c`ntecul care poart[ numele luiDumnezeu17. C`nt[re\ul scriitorului alexandrin a venits[ zdrobeasc[ robia cea amar[ a demonilor tirani. El singur a@mbl`nzit pe oamenii u]uratici, vicleni, pe cei plini de m`nie.Acestuia f[c`ndu-I-se mil[ de ne]tiin\a ]i @nv`rto]area inimilorcelor care erau ca ni]te pietre fa\[ de credin\a cea adev[rat[, a

16Protrepticul, PSB 4, p. 6917Ibidem, PSB 4, p. 70

6


6/77

ridicat s[m`n\a de credin\[ @n Dumnezeu, sim\itoare fa\[ devirtute. Dup[ cum spune ]i Sf`nta Scriptur[: Eram ]i noic`ndva f[r[ de minte, neascult[torilor r[t[ci\i, slujind poftelor ]idesf[t[rilor de tot felul, tr[ind @n r[utate ]i @n pizm[, ur`\i

fiind ]i ur`ndu-se unii pe al\ii; dar c`nd s-a ar[tat bun[tatea ]iiubirea de oameni a lui Dumnezeu, M`ntuitorul nostru, nu dinfaptele acelea @ntru dreptat, pe care le-am f[cut noi, cidup[ mila Lui ne-a m`ntuit pe noi (Tit 3, 3-5).

C`ntecul Logosului a @mpodobit cu armonie universul. Al[sat marea dezlegat[, dar a @mpiedicat-o s[ se reverseasupra p[m`ntului, pe care l-a @nt[rit. Acest c`ntec curat apus armonie @n tot universul, nu cu muzica trainic[,asem[n[toare cu cea a lui Israel, ci cu voin\a p[rinteasc[ a lui

Dumnezeu.Scriitorul alexandrin @]i bazeaz[ cuv`ntarea pe textescripturistice, pentru a-]i spori autoritatea @n fa\a aceloroameni r[t[ci\i c[rora le adresa epistola. Cuv`ntul era laDumnezeu, spune el, pentru ca @n r`ndurile urm[toares[ descrie @n mod explicit coexisten\a din ve]nicie a Fiului cu

Tat[l ]i totodat[ participarea Cuv`ntului la crea\ie. Amintindfugitiv de @ntreita slujire a M`ntuitorului Iisus Hristos, seopre]te la activitatea Sa m`ntuitoare. Arat[ c[ prin venirea

Cuv`ntului, noi, cei care eram pe o cale gre]it[

18

, am avutposibilitatea de a ne @ndrepta. #n antitez[ esteprezentat[ fiara cea viclean[, sub forma ]arpelui, cecaut[ s[ r[t[ceasc[ iar pe oameni. A]a @]i creaz[ momentulideal de a reveni asupra principalei probleme a comunit[\ii,idolii. Pedeapsa este imediat[ ]i este str`ns legat[ dede]ert[ciunea chipurilor cioplite: oamenii sunt @ngropa\i devii cu ele, spre a putrezi @mpreun[.

Antiteza dintre fiar[ ]i M`ntuitorul continu[, @ndemn`ndla @ntoarcerea c[tre Dumnezeu. Cunosc`nd ]i dorin\a evreilorde a avea semne concrete, autorul descoper[ ]i feluritemoduri @n care M`ntuitorul se poart[ cu oamenii, uneorif[r[ ca ace]tia s[-]i dea seama. Doctorul cel bun se @ngrije]tede sufletele p[c[to]ilor, din nesf`r]ita Sa iubire fa\[ deoameni ]i chiar ]i atunci c`nd @i chinuie]te, o face tot sprevindecare.

Mai departe, ca ]i r[spuns al unei @ntreb[ri retoricenegr[ite, monologul continu[ cu un r[spuns referitor la motivul#ntrup[rii Cuv`ntului: Da, o spun, Cuv`ntul Lui Dumnezeu s-a

18Ibidem, PSB 4, p. 74

7


7/77

f[cut om, ca ]i tu s[ afli de la om, c[ omul poate ajunge laDumnezeu19. Sf`ntul Ioan Botez[torul ]i profetul Ilie sunt@naintemerg[torii Fiului, de aceea @nv[\[turile lor trebuiescprimite ca atare. Ideea de mai sus este continuat[ de

@nsu]irea roadelor #ntrup[rii, m`ntuirea ]i via\a ve]nic[.Scriitorul nu ezit[ s[ @i al[ture pe destinatarii cuv`nt[rii,acelora ce @nc[ nu au primit cum trebuie roadele na]teriicelei bune. Pentru a-]i @nt[ri spusele, @nl[tur[ oriceposibilitate a necredincio]ilor de a se scuza prin activitatea depreg[tire desf[]urat[ de Sf`ntul Ioan Botez[torul.

Capitolul se sf`r]e]te cu @ndemnuri la @ndreptare ]i lavirtu\i, necesare deschiderii por\ilor cerului. Hristos este u]ape care trebuie s[ o cunoasc[ cei ce vor s[ @n\eleag[ pe

Dumnezeu.Capitolul II. #nc[ de la @nceput, principalele linii sunttrasate @n direc\ia vremelniciei miturilor ]i oracolelor, at`t de@nt`lnite la p[g`ni. Prin aceasta, autorul face @ncerc[ri nu dea lua @n r`s misterele ]i ghicitorile, ci de a le dezice prin chiardescrierea lor. Misterele lui Dionisos, Deo ]i Core, ca ]imisterele de la Eleusis sunt c`teva puncte asupra c[rora este@ndreptat[ aten\ia. Mai apoi, prin simpla analiz[ etimologic[ acuvintelor orgie ]i mister, autorul poate afirma cu siguran\

[ c[ cei ce sunt adep\ii acestor mistere, sunt asemenea celormai barbari dintre traci, celor mai lipsi\i de minte dintrefrigieni ]i celor mai supersti\io]i dintre greci20.

Mul\imea denumirilor de zeit[\i pe care scriitorul leenumer[ @n acest capitol arat[ gradul de degradare @n carese aflau elenii, motiv pentru care @i ]i blesteam[ pe@ncep[torii acestori r[ut[\i ]i @n]el[ciuni, ai supersti\iilor ce au@n ele moartea.

Plec`nd chiar de la simbolurile ceremoniilor p[g`ne,Clement Alexandrinul descoper[ originile lor vulgare ]iimorale, f[c`ndu-i pe cei ini\ia\i @n cele s[ se ru]ineze. Astfel,dup[ un amplu proces intentat credin\elor p[g`ne, autorulfixeaz[ piscurile ne]tiin\ei: necredin\a @n Dumnezeu ]isupersti\iile21. De acestea trebuie s[ se fereasc[ oamenii,amintind pe de o parte @n\elepciunea lui Moise, iar pecealalt[, naivitatea at`tor oameni, c[rora le-au r[t[cit pa]ii spre@ndep[rt[rile cele alunecoase ]i v[t[m[toare. Chiar citate ale

19

Ibidem,

PSB 4, p. 7520Ibidem, PSB 4, p.7821Ibidem, PSB 4, p. 85

8


8/77

unor poe\i p[g`ni sunt transformate cu m[iestrie @nargumente puternice @n sprijinul cuv`nt[rii. Istoria c`ntat[ depoe\i este principala arm[ cu care scriitorul critic[ r`nd pe r`ndtoate religiile p[g`ne.

Atacul direct ]i tonul aspru @n care sunt judecatemisterele, constituie principalele caracteristici ale acestuicapitol. P[g`nii sunt cobor`\i mai jos dec`t animalele, iar zeii,semizeii sunt numi\i semi-m[gari. Cuv`ntarea este @n acestmoment mai mult dec`t tran]ant[ ]i condamn[ o@ntreag[ comunitate prin folosirea pluralului voi. Seimpunea ca necesar[ @n prealabil @ndep[rtarea oamenilor desupersti\ii, pentru ca mai apoi s[ fie @ndrepta\i c[treDumnezeu. Acest lucru @l urm[re]te ]i autorul @n decursul

@ntregului capitol, folosindu-se de toate mijloacele de caredispunea cultura sa vast[.Capitolul III. Aici se continu[ aceea]i idee din capitolul

precedent, accentu`ndu-se caracterul antisocial al jetfelors`ngeroase. Aminte]te numeroasele m[rturii ale scriitorilorvechi ce descriau felul @n care sute, chiar mii de oameni erausacrifica\i pe altarele zeilor. Autorul condamn[ crimeleacestea ]i arat[ din nou ne]tiin\a poporului: Presupun`nd c[-i@nbuneaz[ prin sacrificii, oamenii uit[ c[ dumnezeii lor ucid

oameni

22

.Mustr[ a]adar pe ace]tia c[ nu fug de demoni, cu toate c[]tiu dintru @nceput c[ sunt primejdio]i, criminali, vicleni ]iv[t[m[tori. At`t de mult iubesc demonii pe oameni: @i duc larug!23, exclam[ scriitorul alexandrian, satiriz`nd subtilcredin\a p[g`nilor. Templele zeului s`ngeros Pan suntcomparate cu mormintele, motiv de ru]inare a adep\iloracestui cult. Din moment ce mor\ii adev[ra\i ajung s[ fiecinsti\i, chiar cei ce cred @n ei sunt mor\i cu des[v`r]ire.Clement Alexandrinul @ndeamn[ ca m[car @n ultimul ceasace]tia s[ se @ntoarc[ la via\a duhovniceasc[ ]i s[ se ru]inezede faptele pe care le-au f[cut.

Capitolul IV. #n acest capitol, autorul @]i@ndreapt[ aten\ia c[tre idoli, numindu-i obiectene@nsufle\ite, lucruri ale m`inilor omene]ti24.

Toate elementele ce constituiau sau constituiser[ statui ]i idoli sunt enumerate apoi pe r`nd: sabia @nconvoiat[ a

22

Ibidem,

PSB 4, p. 10423Ibidem, PSB 4, p. 10524Ibidem, PSB 4, p. 107

9


9/77

sci\ilor, pietrele arabilor, r`ul per]ilor, st`lpi m[re\i din lemn,sau trunchiuri de copaci t[iate. Descrierile am[nun\ite alemateriilor din care erau sculpta\i idolii ]i numirea exact[ aacelor care @i fabricau aduc o dovad[ @n plus a

vremelniciei ]i z[d[rniciei acestora. Acolo unde unii oamenineag[ originea omeneasc[ a idolilor, cum este cazul statuii luiSerapis Egipteanul, autorul nu ezit[ s[ aduc[ am[nunte menites[ dovedeasc[ adev[rul. Se opre]te pu\in mai mult asupraacestui aspect, specific`nd adev[rata origine at`t a zeului @nsine, c`t ]i a idolului s[u. Amestecul exact de materialefolosite la construirea sa, c`t ]i detaliile date surprindrealitatea @ntr-un mod @n care nu poate fi refuzat[. Deaceea ]i continu[ cu urm[toarea idee, @n care v[de]te chipul

lui Dumnezeu @n om. Aceasta este frumuse\ea de caretrebuie s[ se @ngrijeasc[ omul, de cur[\ia lui, ]i nu de cea aidolilor.

Clement Alexandrinul dore]te ca @n expunerea sa, luptas[ fie dus[ cu propriile arme ale elenilor, motiv pentru caretextele citate @n sprijinul celor spuse apar\in scriitorilorp[g`ni, precum Sibila, Heraclit din Efes, sau Polemon. Revineapoi asupra idolilor lipsi\i de orice sim\ire. Din punctul acestade vedere, scriitorul pune unele viet[\i ca viermii, omizile, sau

c`rti\ele, mai presus dec`t zeii, prin aceea c[ ele de\in totu]iunele sim\iri. Chiar materialismul idolilor letr[deaz[ neputin\a ]i z[d[rnicia, spre deosebire de DumnezeulCel adev[rat. Pentru noi, chipul Dumnezeului nostru estespiritual; nu-i o materie care cade sub sim\uri. Dumnezeu,singurul cu adev[rat Dumnezeu, este spiritual, nu-i o imagineinsensibil[25, spune scriitorul alexandrin. Sf[tuie]te mai apoioamenii s[ @nve\e de la p[s[ri, ho\i, foc ]i cutremure, c[ lipsade fric[ fa\[ de idoli nu le este cu nimic d[un[toare. Nimicireastatuilor este iminent[, numind suficiente exemple @n acestsens. Nu sunt l[sa\i deoparte nici aceia care le construiesc,sau aceia care se proclam[, ei @n]i]i zei, mustr`ndu-i pentrunecredin\a lor. Acuz`ndu-i de prih[nirea lui Dumnezeu, autorulspune: At`t c`t v[ este @n puterea voastr[, voi @ngropa\i @np[m`nt fiin\a cea nemuritoare ]i b[ga\i @n morminteneprih[nirea ]i sfin\enia, despuind Dumnezeirea de fiin\a eiadev[rat[ ]i real[26.

25Ibidem, PSB 4, p. 11226Ibidem, PSB 4, p.116

10


10/77

Nu de pu\ine ori, arta ]i m[iestria cu care erau executa\iidolii ]i statuile, am[geau oamenii ]i @i f[ceau s[ se@ndr[gosteasc[ de ace]tia. Astfel, Pigmalion din Cipru s-a@ndr[gostit de o statuie de filde] a zei\ei Afrodita,

@mpreun`ndu-se cu aceasta, v[dind dorin\a nebuneasc[ pecare o insufl[ arta de prost gust, oamenilor slabi. Nici chiarmaimu\ele, spune scriitorul alexandrin, nu se las[ @n]elate defigurile de cear[ sau de lemn, spre deosebire de oamenii careli se @nchin[ cu des[v`r]ire. Unii ca ace]tia au f[cut din cerscen[, iar divinitatea a ajuns pies[ de teatru27.#ns[ desfr`narea nu poate fi primit[ nici m[car de urechilecredincio]ilor, adev[ra\ii purt[tori ai chipului Lui Dumnezeu.

Cei ce au @n\eles bine @ntruparea lui Dumnezeu ]i care

au @nv[\at totul de la Cel care a venit de sus, s-au f[cut dedragul lui Hristos ofrandele lui Dumnezeu. Acesta esteexemplul pe care @l ofer[ autorul acelor r[t[ci\i care g`ndescaltfel, acelor care @]i fac din desfr`nare evlavie ]i mod de via\[. De aceea, Clement le ]i spune unora ca ace]tia: O, voi careface\i silnicie omului, care prin destr[b[l[rile voastre smulge\icu violen\[ ceea ce este dumnezeiesc @n f[ptura luiDumnezeu! Nu crede\i @n nimic, ca s[ v[ pute\i desfr`na! ()Ur`\i binele ]i cinsti\i viciul!28. Cu to\ii trebuie s[-]i

@ntoarc[ privirea c[tre Creator ]i nu c[tre crea\ie. Singurasc[pare pentru cel care vrea s[ ajung[ la por\ile m`ntuirii este,dup[ cum se vede, @n\elepciunea dumnezeiasc[29.

Capitolul V. Mai departe, scriitorul @ncearc[ s[-]ifundamenteze cuv`ntarea ]i pe cuget[rile marilor filosoficontemporani. Unii dintre ace]tia au @ndumnezeit p[m`ntul,iar al\ii au z[rit adev[rul ca @n vis. Cu o doctrin[ lipsit[ deDumnezeu, ei nu cunosc pe St[p`nul, F[c[torul universului, darse @nchin[ crea\iei Sale. Unii sl[veau focul ]i apa, al\ii c[utauceva mai @nalt ]i mai bun, l[ud`nd infinitul. Asemenea, stoiciisus\ineau c[ Dumnezeirea str[bate prin toat[ materia ]i chiarprin cea mai de necinste, f[c`nd de r`s filosofia. V[z`nd o mic[parte a adev[rului, idolii le @ngreuneau @ns[ mintea,devaliz`nd unele g`nduri. Faptul pe care dore]te autorul s[-lscoat[ @n eviden\[ este acela c[ filosofii au c[utat totu]iadev[rul spre altceva dec`t restul oamenilor, spre infinitate,spre cauza primar[, principiul unic a tot ceea ce exist[.

27

Ibidem,


11


11/77

Capitolul VI. #n acest capitol, Clement Alexandrinulceart[ pe filosofi pentru orientarea lor gre]it[ ]i learat[ @nc[ dintru @nceput calea cea dreapt[: Pe Dumnezeu#l caut, nu operele lui Dumnezeu30 Dintr-o convorbire

imaginar[ cu Platon ]i mai apoi @ntrebarea lui Euripide, eitrebuie s[ g`ndeasc[ despre Dumnezeu. Autorul conchidec[ Dumnezeu a picurat @n fiecare om acea emana\ie divin[,ce impune oricui m[rturisirea l[untric[ a existen\ei uneidivinit[\i nepieritoare ]i necreate. Doar Hristos-Cuv`ntul, c`ndr[sare @n ad`ncul min\ii, lumineaz[ privirile sufletului31.Acesta este elementul ce lipse]te filosofilor. Platon, Antistene,ucenicul lui Socrate, Xenofon Atenianul, Cleante Pedasul, suntdoar c`\iva dintre marii cuget[tori care au gustat c`te ceva din

adev[rul dumnezeiesc ]i de aceea autorul nu @i trece subt[cere. El consider[ c[ ideile acestora, a]a cum au fostpl[smuite, erau suficiente, chiar @ndestul[toare pentru celcare poate s[ cerceteze pu\in adev[rul.

Capitolul VII. #n decursul cuv`nt[rii sale, ClementAlexandrinul a folosit at`t citate ale filosofilor, c`t ]i alepoe\ilor, urm`nd @n mod necesar s[-i treac[ ]i pe ace]tia dinurm[ prin filtrul judec[\ii sale. Arate, Hesiod din Asera,Euripide, sau Sofocle, to\i dau m[rturie despre Dumnezeu,

dar, datorit[ miturilor, se dep[rteaz[ de Acesta. ComiciiMenandru ]i Antistene, nu de pu\ine ori au f[cut din zei,personaje ale comediilor, satiriz`ndu-i.

Capitolul VIII. #n acest capitol, Clement Alexandrinulaminte]te de scrierile profe\ilor care dau argumente foarteputernice pentru credin\a @n Dumnezeu, pun`nd temelieadev[rului. Scrierile cele dumnezeie]ti ]i vie\uirea cu@n\elepciune sunt dou[ c[i scurte de m`ntuire. Aceste scrieriale profe\ilor sunt lipsite de podoabe de stil, de vorbefrumoase, dar ele ridic[ pe omul sugrumat de p[cat ]i-id[ reaz[m @n alunecu]ul vie\ii32.

Duhul Sf`nt, prin Ieremia, ne arat[ pe Dumnezeu,spun`nd: Dumnezeu de aproape sunt Eu ]i nu Dumnezeu dedeparte. Dac[ un om va face ceva pe ascuns, nu-l voi vedeaEu oare? Spune Domnul (Ieremia 23, 23-24). Scriitorulalexandrin aduce argumente elenilor, din Sf`nta Scriptur[,

30

Ibidem,


12


12/77

referitoare la idoli, dar mai ales pentru a ar[ta m[re\ia luiDumnezeu.

Capitolul IX. Asemenea Sf`ntului Apostol Petru, care ]i-afundamentat predica din ziua Pogor`rii Sf`ntului Duh pe texte

scripturistice ]i Clement Alexandrinul exceleaz[ @n acestcapitol cu citate at`t din Vechiul Testament, c`t ]i din NoulTestament. Autoritatea este mult mai cert[ dec`t @ncapitolele precedente: C[ gura Domnului, Sf`ntul Duh a gr[itacestea33. Scriitorul subliniaz[ aici posibilitatea de a se@ntoarce la @mp[r[\ia lui Dumnezeu ]i aceasta numai datorit[nesf`r]itei lui iubiri pentru oameni. Cu at`t mai mare esteos`nda, cu c`t Domnul veste]te libertate, iar ei fug la robie. Elvrea ca to\i s[ se m`ntuiasc[, iar lor le este ru]ine cu Domnul.

Asemenea Sfin\ilor Apostoli, autorul veste]te calea ceadreapt[ ]i @ndeamn[ oamenii s[ primeasc[ Cuv`ntul, de care ]i Moise s-a sp[im`ntat ]i s-a cutremurat34.

Amenin\[rile ce decurg din neascultare, nu suntaduc[toare de moarte, asemenea zeilor, ei sunt spredob`ndirea vie\ii ve]nice, pentru c[ Dumnezeu cheam[ pe to\ioamenii la cunoa]terea adev[rului, trimi\`nd pe M`ntuitorul35.

Recapitul`nd efectul imediat ]i revelator al prediciiSfin\ilor Apostoli, scriitorul alexandrin atinge oarecum punctul

culminant al cuv`nt[rii sale: S[ ne gr[bim spre m`ntuire, sprena]terea din nou!36. Doar sp[l`ndu-]i nelegiuirile @n baiabotezului, puteau oamenii s[ intre @n @mp[r[\ia cerurilor,doar astfel puteau fi un trup str`ns unit de lan\ul dragosteipropov[duit[ de Fiul lui Dumnezeu.

Capitolul X. Dac[ p`n[ acum au fost ar[tate binefacerileDomnului ]i dragostea Sa fa\[ de oameni, @n acest capitolautorul arat[ ]i cealalt[ fa\[ a monedei, pedeapsa r[t[cirii. Esteanticipat faptul c[ obiceiurile vechi se uit[ greu, ]i de aceea seinsist[ asupra consecin\elor alegerii pe care o vor face elinii.Mizeria ]i nefericirea @n care sunt \inu\i de credin\a @ndemoni prefigureaz[ pedeapsa din via\a urm[toare. Creaturas[ nu-]i @ntoarc[ fa\a sa de la St[p`n ]i s[ se @nchine idolilor,c[ci doar porcilor le place mocirla mai mult dec`t apa ceacurat[37. #mp[r[\ia cerurilor este f[cut[ pentru oamenii care

33Ibidem, PSB 4, p. 13634Ibidem35

Ibidem

, PSB 4, p.13836Ibidem, PSB 4, p. 14037Ibidem, PSB 4, p. 142

13


13/77

vor s[ ajung[ la m`ntuirea ve]nic[ ]i aceasta este mo]tenireape care ne-o las[ Tat[l.

Simplitatea religiei celei adev[rate ]i cur[\ia ei vin @ncontradic\ie cu nesiguran\a ]i robia pe care le poart[ zeii.

Rodul s[u, m`ntuirea ]i fericirea ve]nic[ constituie o noutatesublim[, comparativ cu doctrinele p[g`ne ]i de aceea scriitorulspecific[: Nu se face negu\[torie cu adev[rul. Nu-i mo]tenirede aur, de argint, de bunuri p[m`nte]ti, la care p[trundmoliile ]i furii, ci este mo]tenirea aceea a m`ntuirii, c[tre caretrebuie s[ ne gr[bim noi, care am ajuns iubitori aiCuv`ntului38. Aceast[ mo]tenire a ve]nicului testament al luiDumnezeu este f[g[duin\a harului, la care trebuies[ ajung[ to\i oamenii. De aici reiese z[d[rnicia idolilor @n fa\a

vie\ii. Clement este sigur de reu]ita sa @n convertirea elinilor.#i ru]ineaz[ pe ace]tia, pentru @nchinarea la idoli ]i pentruignoran\a lor pentru Cuv`ntul ]i @i@ndeamn[ s[ priveasc[ @n[untrul lor. C[ci omul a fost f[cutdup[ chipul ]i asem[narea lui Dumnezeu; prin cugetarea dininima sa, omul este asem[n[tor Cuv`ntului dumnezeiesc, iarprin aceasta este cuv`nt[tor39.

Cur[\irea p[catelor aduce implicit obligativitateabotezului: Primi\i apa cea cuv`nt[toare! Sp[la\i-v[ voi cei

@ntina\i! Cura\i trebuie s[ v[ urca\i la cer!

40

. Dup[ toatep[catele ]i nelegiuirile relatate @n capitolele anterioare, acumposibilitatea m`ntuirii este clar[, chiar imperativ[. Cel ce aprimit @n urechi Cuv`ntul, nu poate avea ne]tiin\ascuz[ pentru r[t[cirea sa. De aici @nainte con]tiin\aauditoriului lucreaz[ singur[. Cuvintele autorului sunt ziditoarecu prisosin\[: Da, lumina a venit @n lume ]i oamenii au iubitmai mult @ntunericul dec`t lumina41. Judecata este necru\[toare, iar mul\imea exclam[rilor denot[ sentimente cu careClement se angajeaz[ @n def[imarea zeilor. Existen\aDomnului reiese @n chip normal din evidenta purtare degrij[ a puterii dumnezeie]ti fa\[ de oameni ]i de aceea sunt ]i@ndemna\i la recuno]tin\a ce se cuvine adev[ratei Divinit[\i.Ca ]i cum problema aducerii celor r[t[ci\i la via\[ s-ar firealizat, autorul insist[ de aici mai mult asupra modurilor @ncare ei pot s[ se m`ntuiasc[. #n centrul acestei expuneri estea]ezat Hristos: Crede, omule, @n Cel Care este Om ]i

38Ibidem, PSB 4, p. 14339

Ibidem

, PSB 4, p. 14640Ibidem41Ibidem, PSB 4, p. 147

14


14/77

Dumnezeu! Crede, omule, @n Cel Care a p[timit ]i este@nchinat! Crede\i @n cel mort, dar viu Dumnezeu! Crede\i ]iprimi\i ca plat[ m`ntuirea!42.

Dup[ o prezentare succint[ a Decalogului, sunt

descoperite ]i cele trei ac\iuni prin care se realizeaz[ adev[rul:voin\a, fapta ]i cuv`ntul. #n @ncheierea acestui capitol, jertfar[scump[r[toare a Cuv`ntului @]i arat[ roadele sale.#mpreun[ - lupt[tor cu f[ptura Sa omeneasc[43, Hristos ac[lcat moartea ]i a readus oamenilor via\a cea ve]nic[, izvorulcel pa]nic, ce se revars[ pe @ntreaga fa\[ a p[m`ntului.

Capitolul XI. Pentru a eviden\ia mai bine roadeler[scump[r[rii, autorul @ncearc[ s[ ajung[ la protop[rin\i, laoriginea r[ului. }arpele simbolizeaz[ pl[cerea, viciul p[m`ntesc

@ntors spre cele materiale. Intr`nd @n lume prin Adam, alegat omul de p[cate ]i l-a f[cut s[ se ru]ineze de la fa\a luiDumnezeu. Pentru aceasta, Dumnezeu a vrut s[-l dezlege peom din lan\uri: El s-a legat cu trup, tain[ dumnezeiasc[, asupus pe ]arpe, a c[lcat pe tiran, adic[ moartea44. Iardac[ #nsu]i Cuv`ntul s-a pogor`t de la cer la om, normal estes[ nu mai caute spre @nv[\[tura omeneasc[, ci spre adev[ratuldasc[l, Hristos. Puterile Sale sunt mai presus dec`t oricealt[ filosofie p[m`ntean[. #ndulcind pu\in tonul cuv`nt[rii,

scriitorul @ndeamn[ iar[]i la @ndep[rtarea de ne]tiin\[ ]i@ntuneric ]i roag[ primirea lui Dumnezeu, lumina ceanestins[. Predica drept[\ii se restr`nge la dou[ posibilit[\i:Bun[rostire pentru cei ce ascult[, judecat[ pentru cei ce nuascult[45. Doar @narma\i cu Evanghelia lui Hristos, oameniipot s[ ajung[ la cunoa]terea adev[rului. Caracteruldezinteresat al at`tor @ndemnuri este clar pentru autor:Primirea cuv`ntului adev[rului, al nestric[ciunii, cel carezide]te templu @n oameni, ca s[ se fac[ s[la] lui Dumnezeu.

Capitolul XII. Folosirea repetat[ a verbelor la persoana Iplural sugereaz[ convingerea c[ scrisoarea are efectulscontat: S[ fugim, dar, de @nchinarea la idoli!46. Dup[ ce @ncapitolele anterioare a preg[tit percep\ia auditoriului, acumClement Alexandrinul se apropie de p[c[to]i, spre a creaintimitatea caracteristic[ cre]tinilor. Jignirile la adresap[g`nilor se transform[ aproape @n certuri p[rinte]ti, ca unora

42Ibidem, PSB 4, p. 15043Ibidem, PSB 4, p. 15344

Ibidem

45Ibidem, PSB 4, p. 15646Ibidem, PSB 4, p. 158

15


15/77

ce nu con]tientizeaz[ gravitatea r[t[cirii. Greutatea drumuluice trebuie urmat @l exprim[ autorul printr-o frumoas[ imagineplastic[: omul cel nou ]i omul cel vechi, am`ndoi @njuga\i lacarul pe care Hristos @l conduce la nemurire. Jugul acesta

const[ @n via\a @n virtu\i, iar nemurirea este des[v`r]ireachipului lui Dumnezeu @n om.Ca o @ncununare a @ntregii lucr[ri, sf`r]itul acesteia

laud[ pe cre]tini, ca o m`ndrie pentru purt[torii acestui nume:Este, dar, timpul s[ spunem c[ numai cre]tinul este cinstitorde Dumnezeu, numai cre]tinul este bogat, s[n[tos ]i nobil; iarprin aceasta este chip al lui Dumnezeu,dup[ asem[nare47.Cuv`ntarea se rezum[ la sf`r]it @n celedou[ c[i: via\a sau pieirea, @n jurul c[rora

graviteaz[ @ntreaga idee de divinitate.

b. Cuprinsul lucr[rii PedagogulCartea ICapitolul I. Ce f[g[duie]te Pedagogul#nc[ de la @nceput, Clement Alexandrinul ne spune

c[ @n om sunt trei @nf[\i][ri ale firii: moravurile, faptele ]ipasiunile. Cuv`ntul @ndemn[tor privegheaz[ moravurile ]icredin\a @n Dumnezeu. Cuv`ntul sf[tuitor vegheaz[ asuprafaptelor noastre, iar Cuv`ntul m`ng`ietor vindec[ pasiunilenoastre48. Cu toate acestea, Cuv`ntul este Unul, este @n@ntregime @n toate ac\iunile. Acesta smulge pe om din@nchinarea la idoli ]i-l aduce la m`ntuire, prin credin\[.

Clement ne spune c[ de fapt Cuv`ntul se numea@ndemn[tor atunci c`nd chema la m`ntuire. Acum @ns[ este@n acela]i timp ]i vindec[tor ]i sf[tuitor. El @ndepline]teaceste ac\iuni, de aceea Clement Alexandrinul ne@ndeamn[ s[-L numim Pedagogul49.

Cuv`ntul are sarcina de a @nv[\a, @ns[ nu acum.Cuv`ntul Didascal arat[ ]i descoper[ @nv[\[turile dogmatice.Pedagogul @ns[ se ocup[ cu lucrurile practice. Acesta @i@nva\[ pe oameni s[ duc[ o via\[ moral[, @i@ndeamn[ s[ s[v`r]easc[ fapte bune. Le prescrie reguli de

47

Ibidem

, PSB 4, p. 16148Pedagogul, I, PSB 4, p. 16649Ibidem, I, PSB 4, p. 166-167

16


16/77

conduit[ ]i le d[ pilde de oameni care au tr[it @n r[t[cire. Prinpilde @ncurajatoare, @nt[re]te sufletele, iar prin reguli deconduit[, pilde de iubire de oameni, ca prin ni]te doctoriipl[cute la gust, @ndreapt[ pe cei bolnavi la cunoa]terea

des[v`r]it[ a credin\ei cele adev[rate50

. Precum cei bolnavitrupe]te au nevoie de doctori, tot a]a ]i cei neputincio]i lasuflet au nevoie de Pedagog, spre a vindeca patimile noastre,apoi s[ ne conduc[ #nv[\[torul.

Capitolul II. Din pricina p[catelor noastre Pedagogul iaconducerea vie\ii noastre

Clement Alexandrinul ne arat[ c[ Pedagogul nostru esteCuv`ntul Cel ce este @n Tat[l51, Cel ce ]ade de-a dreapta

Tat[lui (Marcu 16, 19). Acesta este pentru noi icoana cea

ne@ntinat[ ]i noi trebuie s[ ne asem[n[m cu el. Cuv`ntul esteJudec[torul nostru, @ntruc`t este singurul f[r[ de p[cat.De aceea, Clement ne @ndeamn[ s[ sc[p[m de patimi ]i

boli, apoi s[ ne st[p`nim s[ nu mai c[dem cu u]urin\[ @np[catele cu care ne-am obi]nuit. Cel mai bun lucru ar fi s[ nup[c[tuim cu nimic. Pedagogul arat[ c[ ]i aceia care au p[c[tuitau o ]ans[, dac[ prin poc[in\[ pornesc din nou la lupt[52.Pedagogul nostru, Cuv`ntul, este singurul doctor carevindec[ sl[biciunile omene]ti. Pedagogul cel bun este

Doctorul care vindec[ ]i trupul ]i sufletul

53

. Prin @nv[\[turile Pedagogului ne putem @ndep[rta de r[u. El a inspiratomului calea de @ndrumare ]i buna or`nduire, pe care @ns[]ic[l[uzirea dumnezeiasc[ o are @n sine.

Capitolul III. Pedagogul este iubitor de oameniDomnul ne ajut[ ]i ne este de folos @n toate. Ca

Dumnezeu, ne ajut[ iert`ndu-ne p[catele, iar ca om ne @nva\[s[ nu mai p[c[tuim asemenea unui pedagog. Este firesc lucruca Dumnezeu s[ iubeasc[ pe om, c[ci acesta este lucrulm`inilor Lui ]i din iubire l-a creat. #ntre Dumnezeu ]i omexist[ a]adar o leg[tur[ a dragostei54.

Pentru om, Unul N[scut a fost trimis din s`nurile Tat[lui,@ntruc`t El #nsu]i m[rturise]te ]i spune despre dragostea luiDumnezeu fa\[ de om: C[ci #nsu]i Tat[l v[ iube]te pe voi,fiindc[ voi M-a\i iubit pe Mine ]i a\i crezut c[ de la Dumnezeuam ie]it (Ioan 16, 27). Prin urmare, Clement Alexandrinul ne

50Ibidem, I, PSB 4, p. 16751Ibidem, I, PSB 4, p. 168, nota 452

Ibidem

, I, PSB 4, p. 16853Ibidem, I, PSB 4, p. 16954Ibidem, I, PSB 4, p. 170

17


17/77

@ndeamn[ s[ r[spundem cu dragoste fa\[ de Cel ce ne@ndrumeaz[ cu dragoste, spre vie\uirea cea mai aleas[55.

S[ ne asem[n[m a]adar cu El prin faptele noastre, cum@nva\[ Pedagogul. Pentru aceasta, avem nevoie de C[l[uza

neclintit[ ]i sigur[, de Cuv`ntul, Care vede limpede ]i str[batecu privirea ad`ncurile inimii. Poruncile ]i sfaturile Lui sunt c[iscurte ]i directe spre ve]nicie. Poruncile sale suntconving[toare ]i nu-\i inspir[ team[56.

Capitolul IV. Cuv`ntul este @n chip egal Pedagog ]ipentru b[rba\i ]i pentru femei

Clement Alexandrinul ne @ndeamn[ s[ ne d[ruimDomnului, leg`ndu-ne cu cel mai trainic lan\, al credin\ei@ntr-#nsul57. }i b[rbatul ]i femeia au un singur Dumnezeu, un

singur Pedagog, o singur[ Biseric[. Cei ce au via\a comun[ au ]i harul comun. Comun[ le este ]i m`ntuirea. De la am`ndoi secer acelea]i virtu\i. De aceea, spune scriitorul alexandrin: Efiresc ca cei ce au o via\[ comun[ s[ aib[ har comun ]i om`ntuire comun[, at`t virtutea, c`t ]i calea c[tre ea fiindaceea]i58. #ntr-un cuv`nt, numele de om se d[ a]a cum estenumele de copil pentru b[ie\i ]i fete ]i cuv`ntul miei pentrumielu]ei ]i pentru mielu\e.

Capitolul V. To\i cei care se ocup[ cu credin\a ceaadev[rat[ sunt copii @naintea lui Dumnezeu

Clement Alexandrinul define]te Pedagogia ca pe@ndrumarea, educarea copiilor. #ns[ noi trebuie s[ vedemcare sunt copiii despre care vorbe]te Sf`nta Scriptur[.Pedagogia cre]tin[ are un sens general ]i se refer[ la fiecaredin noi. Altfel spus, noi suntem copiii. Pe noi Scriptura nelaud[ @n multe locuri ]i @n multe chipuri ]i ne d[ @n chipalegoric felurite nume, pentru a ar[ta simplitatea credin\ei59.

M`ntuitorul a utilizat cuv`ntul copil ca sinonim cu celde ucenic. De aceea, El spune: L[sa\i copiii s[ vin[ la Mine(Matei 19;14). Ne @ndeamn[ s[ devenim ca ace]tia,dac[ vrem s[ intr[m @n @mp[r[\ia cerurilor. Prin acestecuvinte, nu @nchipuie rena]terea, ci M`ntuitorul ne@ndeamn[ s[ avem @n suflet simplitatea copiilor. Dac[ nu v[

55Ibidem, I, PSB 4, p. 170-17156Ibidem, I, PSB 4, p. 17157 Prof. N. I. }tef[nescu, Dramaturgia antic[ elin[ @n opera lui Clement

Alexadrinul, Ortodoxia, nr. 2/1961, p. 17858Pedagogul, I, PSB 4, p. 172

59Ibidem, I, PSB 4, p. 173

18


18/77

ve\i @ntoarce ]i nu ve\i fi ca ace]ti copii, nu ve\i intra @n@mp[r[\ia cerurilor (Matei 18, 3).

Cuv`ntul copil este utilizat ]i de profetul David carezice: L[uda\i, copii, pe Domnul, l[uda\i numele Domnului

(Psalmul 112, 1). C`nd M`ntuitorul zice: Mielu]ei Mei s[ steade-a dreapta Mea (Matei 25, 33), arat[ pe cei nevinova\i,c[ ei, dup[ felul lor, sunt copii ca miei60. M`ntuitorularat[ astfel c[ nevinov[\ia celor simpli, lipsa de r[utate ]ine\inerea @n seam[ a r[ului pe care o au puii, este bineprimit[ de Dumnezeu ]i cere pentru cur[\ire ceva asem[n[torcu acea cur[\ie. Cuv`ntul ne nume]te c`nd copii, c`nd pui,c`nd prunci, adesea fii, popor t`n[r, popor nou61.

#n chip simbolic ne nume]te m`nji, pentru c[ nu suntem

pu]i la h[\urile r[ut[\ii, nici @ndupleca\i la vicle]ug, liberi ]isinceri, pentru c[ suntem m`ndri @n credin\[, merg`nd pecalea cea bun[ spre adev[r, c[lc`nd @n picioare ]i @nl[tur`ndcele lume]ti62. Acest cuv`nt arat[ ]i tinere\ea firii omene]ti. Iaralt[dat[ ne nume]te miei, prin Isaia: Ca un p[stor @]i vap[stori turma Sa, cu bra\ul S[u #]i va aduna miei (Isaia 40,11). Astfel arat[ nevinov[\ia mieilor, care sunt mai ginga]idec`t oile.

Adev[ratul sens al pedagogiei cre]tine @l

subliniaz[ Clement Alexandrinul prin cuvintele: Pedagogiaeste o bun[ conducere a omului spre virtute @nc[ din timpulcopil[riei63. Astfel, el leag[ no\iunea aceasta cu cea devirtute, ideea de baz[ a vie\ii cre]tine ]i scopul ei.

Pentru ca Domnul s[ @i fac[ s[ @n\eleag[ pe Sfin\iiApostoli ]i printr-@n]ii pe noi, care este esen\a numelui decopil, atunci c`nd a @ntrebat pe Apostoli: Cine dintre eieste mai mare?, a a]ezat un copil @n mijlocul lor ]i le-a zis:Cine se va @nf[\i]a umil ca acest copila], acela este maimare @n @mp[r[\ia cerurilor. Sensul cuv`ntului copil nu areleg[tur[ cu v`rsta lui, ca v`rst[ f[r[ de judecat[, ci este legat denevinov[\ie, cur[\ie ]i sinceritate.

Pruncia nu @nseamn[ prostie, @n sens de ne]tiin\[,aceasta rezult`nd din cuvintele urm[toare: Fericitul Pavel al[murit foarte bine acest lucru zic`nd: Am putea cere s[ fim@n cinstire la voi ca ni]te Apostoli ai lui Hristos, am ajuns

60Ibidem, I, PSB 4, p. 17461

Ibidem

62Ibidem, I, PSB 4, p. 17563Ibidem

19


19/77

bl`nzi @n mijlocul vostru, cum o doic[ @nc[lze]te pe prunciiei (1 Tesaloniceni 2, 6-7).

Pentru Clement, pruncul este sincer, nevinovat ]ineascuns, nepref[cut, deschis ]i drept la g`nd. C[ci aceasta

este oglindirea simplit[\ii ]i adev[rului64

. Sensul cuv`ntuluicopil se refer[ ]i la cel de cre]tin. C[ci sunt cu adev[ratcugetele tinere, @n compara\ie cu vechea @n\elepciune,fiindc[ sunt cugete de cur`nd @n\elep\ite, care au r[s[ritdup[ leg[m`ntul cel nou65. Cre]tinii sunt cei ce s-au@mp[rt[]it de Cuv`ntul cel nou, iar @mp[rt[]irea ve]nicie \ines[ se asemene cu nestric[ciune. #n\elepciunea estetotdeauna @nfloritoare, totdeauna aceea]i @n sine ]i egal[,niciodat[ schimb[toare.

Domnul vine c[tre cei ce alearg[ spre D`nsul ]i El @i faces[ renasc[ prin Duhul S[u, dorind s[ @]i ]tie nevinova\ii prin@nfierea Sa66. Cea mai de seam[ m[rturie, pentru @nt[rireaconvingerii @n acest fel de a g`ndi, este l[sat[ de c[treClement Alexandrinul la sf`r]itul acestui capitol: Duhul Sf`ntnume]te copil chiar pe Domnul gr[ind prin Isaia: C[ci prunc s-a dat nou[, un Fiu s-a dat nou[... (Isaia 9, 5). Iar Sf`ntaScriptur[ nume]te pe Hristos Mielul lui Dumnezeu67.

Capitolul VI. Contra celor care sus\in c[ numirile decopil ]i de prunc arat[ acoperit @nv[\[tura cuno]tin\elorelementare

Cre]tinii nu se numesc copii ]i prunci pentru c[ g`ndesccopil[re]te, sau pentru c[ @nv[\[tura primit[ de ei are maipu\in[ greutate. #mpotriva acestei afirm[ri vorbe]te ClementAlexandrinul. Adev[rul este c[ de fapt cre]tinii au fostren[scu\i, de @ndat[ ce au dob`ndit des[v`r]ireac spre care ses`rguiau ]i au fost ilumina\i, au cunoscut pe Dumnezeu. C[cinu-i des[v`r]it cel ce cunoa]te pe Cel des[v`r]it68. Iat[ deci c[scriitorul alexandrin leag[ ideea copil[riei de cea a des[v`r]iriispirituale ]i a cunoa]terii lui Dumnezeu, c[ci nu este cinevamai mare dec`t Cuv`ntul, nici nu exist[ @nv[\[tor pentrusingurul #nv[\[tor69.

Clement Alexandrinul leag[ iluminarea cre]tinilor debotezul ]i de @nfierea pe care o aduce, @nfiere care

64Ibidem, I, PSB 4, p. 17665Ibidem, I, PSB 4, p. 17766Ibidem, I, PSB 4, p. 17867

Ibidem

, I, PSB 4, p. 17968Ibidem, I, PSB 4, p. 18069Ibidem

20


20/77

implic[ des[v`r]irea noastr[ ]i perspectiv[ eshatologic[,nemurirea. Lucrarea aceasta poart[ mai multe denumiri, care,de]i sinonime, au la Clement fiecare o nuan\[ aparte: harism[,luminare, des[v`r]ire, baie. Se nume]te baie @ntruc`t aduce

cur[\irea de p[cate, luminare pentru c[ se strecoar[ @n inimilenoastre acea lumin[ m`ntuitoare a dumnezeirii. Se nume]tedes[v`r]ire, pentru c[ nu-i lipse]te nimic, pentru c[ nu e nevoies[ fie @ntregit[ de nimic. Cunoa]terea este apogeul spre caretinde, sau trebuie s[ tind[ orice pedagogie. Cu at`t mai multse remarc[ cea a Pedagogului nostru, din cuvintele luiClement: Ce-i mai lipse]te celui care a cunoscut peDumnezeu ?70.

Pentru cei ce urmeaz[ calea, arat[ Pedagogul, m`ntuirea

nu este dec`t urmarea lui Hristos. M`ntuitorul ne @nva\[:Adev[rat, adev[rat zic vou[: Cel ce ascult[ cuv`ntul Meu ]icrede @n Cel ce M-a trimis are via\[ ve]nic[ ]i la judecat[ nuva veni, ci s-a mutat din moarte la via\[ (Ioan 5, 24). A]adar,des[v`r]irea adun[ @ntr-@nsa credin\a ]i rena]terea vie\ii ]idup[ cum voin\a Lui este lucrare, iar aceast[ lucrare senume]te lume, tot a]a ]i voia Lui este m`ntuirea oamenilor, iarm`ntuirea oamenilor se cheam[ Biseric[71.

Ceea ce @nva\[ Pedagogul este des[v`r]it, iar @nv[\[tura

Sa este m`ntuirea ve]nic[. Numai cel ren[scut, iluminat se@ndep[rteaz[ de @ntuneric, primind lumina. #nceputul,spune Clement Alexandrinul, @l face botezul. Acesta, prinDuhul Sf`nt, @nl[tur[ p[catele noastre, asemenea uneifuningini, cur[\indu-ne ochii ]i f[c`ndu-i s[ vad[ ne@mpiedica\ilumina Duhului. Un astfel de om este @n lumin[, iar@ntunericul nu-l poate cuprinde. #ntre lumin[ ]i @ntuneric,spune scriitorul alexandrin, nu este nici o leg[tur[72.

Vorbind despre credin\[, Pedagogul subliniaz[ ideeapotrivit c[reia credin\a este des[v`r]irea @nv[\[turii73. Prinaceste cuvinte nu trebuie s[ @n\elegem c[ ea n-ar avea rolulbinecunoscut @n prima faz[ a apropierii noastre deDumnezeu. #ns[ credin\a este @n\eleas[ ca fiind cea c[reianu-i lipse]te nimic, @ntregindu-se prin propriile ei puteri. Estevorba despre credin\a Bisericii, c[ci celei eretice @i lipse]teceva ]i nu este nici credin\[, pentru c[ ]chioap[t[ @n ceva74.

70Ibidem, I, PSB 4, p. 18171Ibidem72

Ibidem


21


21/77

|elul este iluminarea omului, @n sens de des[v`r]ire ]iastfel de dob`ndire a vie\ii ve]nice. Clement Alexandrinul nearat[ caracterul gradat al acestui proces. Ne]tiin\a d[ na]tere@ntunericului, iar din pricina @ntunericului c[dem @n p[cate,

@ntruc`t ne este sl[bit[ vederea fa\[ de adev[r. Cuno]tin\aalung[ ne]tin\a ]i ne d[ putere s[ vedem bine, deci esteiluminarea. Prin luminare se @mpr[]tie @ntunericul.

Procesul cunoa]terii este condi\ionat de doi factori,asupra c[rora Clement Alexnadrinul insist[. Cel dint`i estecredin\a omului, dar mai mult dec`t acesta este harul luiDumnezeu. #n botez se @nt`lnesc deopotriv[ cei doi factori.Se dob`nde]te harul ilumin[rii, @nc`t cel botezat nu mai esteacela]i cu cel dinainte de botez. Scriitorul alexandrin vorbe]te

despre necesitatea @nv[\[turii ce precede botezul. C[ci @nv[\[tura aceasta duce la credin\[, @ns[ credin\a se @nva\[ odat[ cu botezul prin Duhul Sf`nt. Ea r[m`ne una singur[,una m`ntuitoare ]i universal[, aceea]i pentru to\i.

Clement leag[ virtutea credin\ei de darul libert[\ii umane.Ea este contrar[ fricii, se opune temerii. Credin\a @n Cuv`ntullui Dumnezeu este superioar[ celei a Vechiului Testament. Deaceea spune: Nu mai suntem sub legea aceea care era@nso\it[ de fric[, ci suntem sub Cuv`ntul, pedagogul liberei

voin\e

75

.Clement Alexandrinul vrea s[ arate c[ @n Cuv`ntuldispar diferen\ele dintre oameni. Astfel, el spune: #n #nsu]iCuv`ntul nu sunt unii gnostici, iar al\ii psihici, ci to\i au lep[datpoftele trupe]ti, sunt egali ]i duhovnice]ti @n Domnul76.Condi\ia pe care se cuvine s[ o @ndeplinim spre a deveniucenici ai Pedagogului este c[in\a de gre]elile s[v`r]ite. #nacest fel, Pedagogul ne @ndrum[ la m`ntuire mai mult dec`tpe @n\elep\ii care s-au @ng`mfat, l[ud`ndu-se cu@n\elepciunea lor. Acolo unde p[g`nii nu au str[puns cumintea tainele lumii, pruncii, fiii lui Dumnezeu, @nl[tur`nd peomul vechi ]i dezbr[c`ndu-se de r[utate, @mbr[c`ndnestric[ciunea lui Hristos, au primit descoperirea celorascunse.

Se poate face @n Sf`nta Scriptur[ ]i o distinc\ie @ntreprunci ]i b[rba\i. Astfel, Sf`ntul Apostol Pavel nume]te pruncipe cei care tr[iau dup[ Lege, p[trun]i de frica ei. Deasemenea, nume]te b[rba\i pe cei credincio]i Cuv`ntului. Iudei

75Ibidem, I, PSB 4, p. 184 , nota 4176Ibidem

22


22/77

sunt numi\i mo]tenitori dup[ Vechiul Testament, iar noisuntem mo]tenitori dup[ f[g[duin\[77. Pedagogul picur[ hranasa cea sufleteasc[ @n Cuv`ntul, hran[ care este laptele luiHristos. Acest lapte este cuno]tin\a adev[rului78.

Cuv`ntul r[m`ne totdeauna Acela]i, @ns[ pentru uniipoate fi u]or ]i pl[cut ca laptele, pe c`nd pentru al\ii poate fiaspru. Clement Alexandrinul @n\elege prin lapte ]i misiuneapredic[rii Evangheliei, care se revars[ din ce @n ce mai mult,iar prin bucate @n\elege credin\a, care este dob`ndit[ ca otemelie prin @nv[\[tur[. La r`ndul ei, Biserica, alc[tuit[ ca ]iomul din multe m[dulare, se @nt[re]te ]i cre]te din acesteadou[: din trupul credin\ei ]i din sufletul n[dejdii, ca ]i Domnuldin trup ]i suflet79.

O alt[ problem[ dezb[tut[ @n cuprinsul acestui capitoleste cea a raportului dintre simplii cre]tini ]i gnosticiicre]tini80. De]i nu folose]te aceste cuvinte, sesiz[mpreocuparea sa de a ar[ta c[ nu exist[ o diferen\[ ontologic[ @ntre aceste dou[ categorii de oameni, c[ciaceste categorii sunt de fapt dou[ stadii, prin care poate trecefiecare. Categoria gnosticilor cre]tini @]i aroga o cunoa]teremai profund[ ]i afi]a o superioritate fa\[ de ceilal\i cre]tini. Deaceea, Clement Alexandrinul spune: Ar voi s[ spun[ c[ laptele

arat[ primele @nv[\[turi, un fel de prime alimente, @n timp cebucatele arat[ cuno]tin\ele duhovnice]ti, suindu-se pe ei@n]i]i la gnoz[81. Despre ace]tia spune scriitorul alexandrinc[, prin l[ud[roasa lor @n\elepciune, se @mpotrivesc simpluluiadev[r.

Cuv`ntul ne porunce]te s[ ne dezbr[c[m de vechea ]itrupeasca noastr[ stric[ciune, pentru a avea parte de oalt[ vie\uire, aceea a lui Hristos, pentru c[ primindu-L pe El, s[-L a]ez[m @n noi @n]ine ]i s[-L s[l[]luim @n pieptul nostru peM`ntuitorul, ca s[ nimicim patimile trupului nostru82. Hr[nireanoastr[ cu lapte ne duce la ceruri ]i ne cre]te spre a fi cet[\eniai cerului ]i p[rta]i ai corului @ngeresc, c[ci suntem al[pta\ichiar de Cuv`ntul cerurilor. Acesta opereaz[ @n noi o profund[rena]tere spiritual[ duhovniceasc[83.

77Ibidem, I, PSB 4, p. 18578Ibidem, I, PSB 4, p.18679Ibidem, I, PSB 4, p. 18880 Pr. Dr. Constantin I. B[j[u, Chipul gnosticului..., Op. cit., p. 10181

Pedagogul,

I, PSB 4, p. 18982Ibidem, I, PSB 4, p. 19083Ibidem, I, PSB 4, p. 192, 193, 195

23


23/77

Capitolul VII. Cine este Pedagogul ]i care este pedagogiaLui

Pedagogul nostru este Iisus. Uneori se nume]te pe El#nsu]i P[stor, zic`nd: Eu sunt p[storul cel bun. P[storul cel

bun @]i pune sufletul pentru oile sale (Ioan 10, 11). Cuv`ntuleste Pedagogul care ne conduce pe noi copiii la m`ntuire. Elpoart[ grij[ de prunci, precum p[storul se @ngrije]te de oilesale, c[ci pruncii cei nevinova\i sunt precum oile84. Cuv`ntul agr[it prin Osea despre El: Eu sunt @nv[\[torul vostru (Osea5, 2). Pedagogia Cuv`ntului pleac[ de la credin\a pioas[, ce se@nal\[ la @nchinarea lui Dumnezeu.

F[c`nd teoria pedagogiei cre]tine, Clement Alexandrinulo @mparte @n patru: pedagogia celui care este educat ]i

instruit, a celui care educ[ ]i instruie]te, @n al treilea r`ndeste @ns[]i pedagogia, @n al patrulea r`nd cele ce se @nva\[,de pild[ poruncile iar[]i alc[tuiesc pedagogia85. Pentruscriitorul alexandrin, pedagogia este v[zut[ ca dreptaruladev[rului, \in`nd la @n\elegerea lui Dumnezeu: Dup[ cumc[pitanul unei cor[bii c`rmuie]te corabia lui, cu dorin\a de asalva c[l[torii, tot a]a ]i Pedagogul, datorit[ purt[rii de grij[ pecare o are de noi, conduce pe copii S[i spre o vie\uirem`ntuitoare86.

Pedagogul s-a ar[tat mai @nainte lui Moise: Eu suntDomnul Dumnezeu t[u, Care te-am scos din p[m`ntulEgiptului, casa robiei (Iesire 20, 2). Mai apoi se arat[ caPedagog lui Iacov: Iat[, Eu sunt cu tine ]i te voi p[zi @n oricecale vei merge, te voi @ntoarce @n p[m`ntul acesta ]i nu tevoi l[sa p`n[ nu voi @mplini toate c`te \i-am spus (Facere 28,15).

Pedagogul, ca judec[tor, va judeca pe cei ce nu-L ascult[.#ns[ Cuv`ntul cel iubitor de oameni nu va trece sub t[cerep[catul lor, ci @i va mustra, pentru ca ei s[ se poc[iasc[87. Eunu voiesc moartea p[c[tosului, ci ca p[c[tosul s[ se@ntoarc[ de la calea sa ]i s[ fie viu (Iezechiel 33, 11).Dac[ poporul iudeu avea Leg[m`ntul cel vechi ca pe legeafricii, care @l conducea astfel, poporul cel nou a primit un nouLeg[m`nt, prin care teama s-a pref[cut @n iubire a Cuv`ntului#ntrupat. Darul Legii celei vechi este vremelnic, pe c`nd

84Ibidem, I, PSB 4, p. 19685

Ibidem

, I, PSB 4, p. 196-19786Ibidem, I, PSB 4, p. 19787Ibidem, I, PSB 4, p. 199

24


24/77

harul cel ve]nic ]i adev[rul s-au f[cut prin Iisus Hristos (Ioan1, 17)88.

Clement Alexandrinul @nva\[ c[ Moise prin profe\ie,d[ Cuv`ntului, Pedagogului des[v`r]it, locul s[u, veste]te mai

dinainte ]i numele Cuv`ntului ]i conducerea pe care I-o d[, #lpune poporului pedagog ]i-i d[ poporului porunc[ s[-l asculte.Se refer[ la Iisus, fiul lui Navi, @ns[ prin acest nume profe\eade fapt venirea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu89.

Capitolul VIII. Contra celor care socotesc c[ ceea ce estedrept nu este bun

Clement Alexandrinul precizeaz[ c[ exist[ unii oamenicare sus\in c[ Dumnezeu nu este bun, din pricina toiagului, aamenin\[rii ]i a fricii. Ei uit[ @ns[ iubirea Sa de oameni, @n

virtutea c[reia S-a f[cut om. Pedagogul este minunat ]i nupoate fi @nvinuit, pentru c[ datorit[ cov`r]itoarei Sale iubiri deoameni, ia parte la suferin\a fiec[ruia din noi90. Nu numaic[ Cuv`ntul nu ur[]te pe oameni, dar este cauza existen\eifiec[ruia. Omul, podoaba crea\iei Sale, este firesc s[ fie maiiubit de c[tre Acesta dec`t toate celelalte creaturi.

Dumnezeu Cuv`ntul este Binele absolut. Nuexist[ nimic mai bun dec`t El. Bun[tatea Sa se arat[ prinmodul @n care @ngrije]te de oameni. Spre deosebire de noi,

care putem deveni buni, Cuv`ntul are bun[tatea @n Sine

91

.Scriitorul alexandrin @]i propune s[ r[spund[ la @ntrebarea:Cum se face c[ Domnul, care este bun ]i iubitor de oameni, sem`nie ]i pedepse]te? Clement Alexandrinul spune c[ prinpedeaps[ multe patimi se vindec[, prin darea unor poruncimai aspre ]i chiar prin @nv[\area unor principii.

Pe l`ng[ pedeaps[, se utilizeaz[ ]i mustrarea. Aceastadevine o adev[rat[ chirurgie a patimilor sufletului, c[cipatimile @nstr[ineaz[ adev[rul. La r`ndul ei, ru]inea cur[\e]te@ntin[rile vie\ii, ar[t`ndu-se ca un tratament eficient. Acestemetode \intesc la m`ntuire ]i s[n[tate ne@ncetat[92. Cuv`ntuleste Cel ce ne @ndrepteaz[ spre @nfr`narea patimilorsufletului. Pe cei care se afl[ @n robia ]i r[t[cirea @nstr[in[rii@i @ndrum[ spre pace ]i bun[ @n\elegere. Cuv`ntul nu estenumai sf[tuitorul nostru, ci ]i un @ndrept[tor ]i m`ng`ietor,

88Ibidem, I, PSB 4, p. 20089Ibidem, I, PSB 4, p. 20190

Ibidem

, I, PSB 4, p. 20291Ibidem, I, PSB 4, p. 202-20392Ibidem, I, PSB 4, p. 203

25


25/77

ad[ug`nd la cuv`ntul de laud[ pe cel mustr[tor ]i cercet[tor.Pedagogul @l mustr[ nu din ur[, ci din bun[voin\[.

Aceast[ mustrare are @ns[ aspectul @n\elegerii depline,@ncerc`nd s[ trezeasc[ ru]inea ]i s[ mi]te sufletul din

l`ncezire, uneori apel`nd chiar la asprimea vorbirii. C[ci estede ]tiut un lucru c[ acolo unde lauda nu d[ roade, ru]ineapoate s[ pun[ pe mul\i @n mi]care. Dar c`nd nici aceasta nueste eficient[, pe aceia @i treze]te la adev[r prin hul[93.

Teama este un alt mijloc prin care Pedagogul ne@ndrum[ pe calea m`ntuirii. M`nia dumnezeiasc[, despre carese poate spune c[ nu face parte dintre patimile omene]ti ]i,a]a cum o @n\elegem noi, nu caracterizeaz[ firea divin[,m`nia aduce cu sine teama de Domnul. Este o team[ bun[,

@ntruc`t aceasta @nl[tur[ p[catul. Despre ea @nva\[ Sf`ntaScriptur[: Iar cel f[r[ de fric[ nu se va putea @ndrepta (IsusSirah 1, 21). Teama este @n\eleas[ ca fiind coroana@n\elepciunii (Isus Sirah 1, 19)94. Pedeapsa divin[ nu vine dinm`nie, ci din dreptate. Aceasta este consecin\a libert[\ii devoin\[, iar vina apar\ine celui ce alege ]i nu Dumnezeu estepricina.

De team[ este legat[ ]i c[in\a: Dumnezeudatorit[ dragostei Sale de bine, caut[ poc[in\a omului ]i-]i arat[

iubirea Lui de oameni

95

. }i totu]i, nu vrea s[ treac[ pesterele, fiindc[ este bun, tot a]a cum nu le poate nici p[sui, c[ciastfel s-ar na]te r[utatea tocmai din pricina nestatornicieioamenilor @n credin\[. Pe de o parte se poate spune decidespre pedeaps[ c[ este r[splata r[ului, pe m[sura cuvenit[, iarpe de alt[ parte este @n folosul celui pedepsit, devenind calede @ndreptare a celui @nd[r[tnic96, ad[ug`nd ru]inea de p[cat]i ar[t`nd @n\elepciunea pedagogiei divine, @ndemn`nd labine ]i la schimbarea felului de via\[ @ntr-unul mai bun97.

Capitolul IX. Binefacerea ]i pedepsirea apar\in, pebun[ dreptate, Aceleia]i puteri. Care este metoda PedagogieiCuv`ntului?

Clement Alexandrinul repet[, @nc[ de la @nceputulacestui capitol, ideea central[, potrivit c[reia Pedagogulomenirii, Cuv`ntul nostru cel dumnezeiesc, dore]te s[ nem`ntuiasc[, folosindu-se de toat[ m[iestria @n\elepciunii. El

93Ibidem, I, PSB 4, p. 20494Ibidem, I, PSB 4, p. 20695

Ibidem

96Ibidem, I, PSB 4, p. 20797Ibidem, I, PSB 4, p. 208-209

26


26/77

sf[tuie]te, blameaz[, dojene]te, ceart[, amenin\[, vindec[,f[g[duie]te, d[ruie]te ]i ca ]i cu multe h[\uri@nfr`neaz[ pornirile necugetate ale omenirii98.

Domnul are fa\[ de oameni aceea]i atitudine pe care s-ar

cuveni s[ o avem ]i noi fa\[ de copiii no]tri. Nu trebuie s[ nemire metoda aceasta a mustr[rii c[ci este firesc ca, vorbind peplacul cuiva, s[ ne ar[t[m de fapt c[ nu ne doare c`tu]i depu\in sufletul fa\[ de el. C`nd cineva mustr[ f[c`nd aceastapentru folosul celorlal\i, pentru moment st`rne]te reac\iidintre cele mai potrivnice. Totu]i, mai t`rziu este@n\eleas[ ra\iunea lucr[rii sale. De aceea, Domnul nu a \inutla pl[cerea momentan[, ci urm[re]te desf[tarea viitoare.S[ ne @ndrept[m, dar, acum, spre metoda pedagogiei Lui

cea iubitoare de oameni, @mpreun[ cu m[rturia profetic[99

.Prin toat[ aceast[ lucrare de educare a Pedagogului, libertateaomului nu este nicidecum lezat[. Sufletul s[u are nenum[rateprilejuri de poc[in\[, dar ]i de refuzare a ajutoruluidumnezeiesc.

#n continuare, Clement Alexandrinul ia la r`nd fiecaredintre mijloacele care stau la dispozi\ia Pedagogului ]i princare El @]i propune s[ duc[ la bun sf`r]it misiunea Sa.Certarea sau mustrarea pentru faptele ru]inoase aduse cu ea

frica de Domnul. Aceast[ fric[ reprezint[ tocmai @nceputul@n\elepciunii. Ru]inea, ca mustrare pentru cei mici la suflet,face ]i ea parte din metodele utilizate de Pedagogul.Indignarea este o cercetare care produce ran[ @n suflet, sauo mustrare ustur[toare100. Ocara este v[direa p[catului@naintea tututor. Admonestarea urm[re]te mustrarea min\iicelei s[n[toase, iar repro]ul este un cuv`nt aspru ]i un bunmedicament. Depl`ngerea soartei reprezint[ ]i ea o mustrare,dar ascuns[, pe c`nd luarea @n der`dere este o mustrare plin[de ironie101.

Desigur, ideal ar fi s[ nu p[c[tuim, dar dac[ faptul acestas-a @nt`mplat, atunci Pedagogul cere poc[in\[, ca o vindecarede boal[. Mustrarea ]i dojenirea, de exemplu, r[nesc sufletul,potolesc p[catele ]i aduc cump[tarea, @n locul desfr`n[rii.Dup[ cum cei s[n[to]i n-au nevoie de doctor, spune ClementAlexandrinul, @ntruc`t sunt s[n[to]i, ci cei bolnavi au nevoiede ]tiin\a doctorului, tot a]a ]i noi care @n aceast[ via\

98Ibidem, I, PSB 4, p. 20999

Ibidem


27


27/77

[ suntem bolnavi din pricina poftelor noastre cele de ocar[,din pricina ne@nfr[n[rilor noastre vrednice de dojan[ ]i dinpricina celorlalte buboaie ale patimi noastre, avem nevoie deM`ntuitor102. Acesta nu ne d[ leacuri numai potolitoare, ci ]i

pe cele @nt[ritoare.#n tot ceea ce face, Pedagogul arat[ @n\elepiunea sacea nesf`r]it[. El este p[storul oilor sale. Acesta f[g[duie]te:Pe oaia cea oloag[ o voi obloji, pe cea bolnav[ o voi vindeca,pe cea r[t[cit[ o voi @ntoarce (Iezechiel 34, 16). El estemarele d[ruitor, @ntruc`t ]i-a dat pentru noi tot ce avea maiscump. Bun[tatea sa este neschimbat[, iar mustrareafolositoare.

At`t judecata, c`t ]i binefacerile stau @n m`na

Pedagogului. Dup[ cum nu oglinda este de vin[ atunci c`ndarat[ celui ur`t cum este, dup[ cum nu doctorul este devin[ atunci c`nd arat[ bolnavului c[ are temperatur[, ci el estenumai un martor al temperaturii, tot a]a ]i cel ce mustr[ nueste @nsufle\it de sentimente ur`te fa\[ de cel ce se facevinovat, c[ci el nu pune la suflet gre]elile lui, ci calit[\ile lui @iarat[ p[catele celor ce se dep[rteaz[ de ni]te obi]nuin\e caacelea103.

Capitolul X. Acela]i Dumnezeu, prin acela]i Cuv`nt,@ndrepteaz[ prin amenin\[ri pe oameni de p[cate, iar prinsfaturi @i m`ntuie

Iconomia m`ntuirii noastre recomand[ poc[in\a pentru@ndreptarea p[catelor. Ea arat[ dreptatea Cuv`ntului luiDumnezeu, dar ]i faptul c[ El ne @ncurajeaz[ la m`ntuire,voind s[ ne fac[ cunoscute binele ]i utilul, ar[t`ndu-ne voia

Tat[lui. #n acest sens, Clement Alexandrinul @ndeamn[:Prive]te deci aceste dou[ lucruri binele care rezult[ de peurma laudei ]i folosul care rezult[ dup[ urma sfatului104. Legatde sfat, avem @ndemnul ]i interzicerea, iar legate delaud[ recompensa ]i mustrarea. Mintea nu poate separa sfatulde @ndrumare, care are ]i o latur[ de interdic\ie. }i laudadevine oarecum mustrare, dar are leg[tur[ cu no\iunea derecompens[. Toate aceste teme \in de pedagogia cre]tin[.Pedagogul cel drept face totul pentru folosul nostru105.

Scopul pe care ]i-l propune acest capitol este l[murireasensului @ndemnului ]i laudei. Pentru c[ temele sunt tratate

102Ibidem, I, PSB 4, p. 214103

Ibidem


28


28/77

separat @n acest capitol, voi aminti numai principalele idei.Pedagogul utilizeaz[ @ndemnul pentru lucrurile folositoare ]id[ sfaturi aduc[toare de m`ntuire. Sfatul S[u ajut[ a]adar laalegerea c[ii celei bune ]i evitarea, @n acela]i timp, a celor

rele. Clement Alexandrinul face o analiz[ a ideii de sfat,@mp[r\indu-l pe acesta @n trei p[r\i. Aceast[ @mp[r\ire \inede urm[rile lui @n timp, mai exact pentru trecut, prezent ]iviitor. Fiecare din aceste trei dimensiuni temporale alesfatului are semnifica\ia sa aparte.

Domnul recurge la orice mijloc prin care ne cheam[ lam`ntuire, fie c[ este vorba despre m`ng ierea noastr[, fiec[ este vorba de n[dejdea pe care ne-o insufl[. El ne cheam[ labun[tatea Sa106. Pedagogul arat[ vrednicia de pedeaps[ a

p[c[to]ilor, u]urin\a cu care s[v`r]esc p[catele. #ns[ tot El @i@ndrepteaz[ de la aceste p[cate prin pedeapsa pe care le-opune @n fa\[. #n acest fel, binefacerea sa devine mai u]or@mp[rt[]ibil[, ca ]i bunurile promise. A]adar, pedeapsadumnezeiasc[ asupra p[c[to]ilor este corelat[ cu dreptatea Sa,dar ]i cu sfatul permanent de a ne poc[i. Metoda cercet[rii ]imustr[rii este cea mai potrivit[. Ea a fost aleas[ de c[treCuv`ntul, singurul @n\elept ]i des[v`r]it. Apoi lauda ]imustrarea, ori ceva asem[n[tor cu acestea, devin adev[rate

medicamente

107

.Toate aceste metode cuprind o adev[rat[ schi\[ avie\uirii cre]tinilor, un @ndemn vrednic de pre\uit, la via\afericit[, la privilegiul de cinste al unei bune vie\uiri, la via\ave]nic[108.

Capitolul XI. Cuv`ntul a fost Pedagog prin lege ]i profe\iCuv`ntul lui Dumnezeu este asem[n[tor gr[untelui de

mu]tar, prin care se arat[ puterea Sa duhovniceasc[, dar ]iputerea roditoare a naturii Lui, m[re\ia ]i str[lucirea puteriicelei ra\ionale109. Prin s[m`n\a cea mic[ a mu]tarului esteh[r[zit[ @ntregii omeniri m`ntuirea.

Odinioar[, spune Clement Alexandrinul, Cuv`ntul ]i-aar[tat pedagogia Sa prin profetul Moise ]i prin ceilal\i profe\i,prin Legea cea veche @n general. A urmat pentru poporulales @ndemnul la @ntreruperea p[catelor, @ndemnul la faptebune, ascultare, supunere. Caracterul pedagogic al Legii este


Ibidem

, I, PSB 4, p.221109 Pr. Dumitru Fecioru, Noutatea lui Clement Alexandrinul, @n B.O.R., nr.50/1932, p. 34

29


29/77

ar[tat sugestiv de cuvintele Sf`ntului Apostol Pavel care onume]te pe acesta pedagog @n Hristos (Galateni 3, 24).

Cuv`ntul este singurul nostru Pedagog, este adev[rat,bun, drept. Este dup[ chipul ]i asem[narea Tat[lui, Fiul Iisus,

Cuv`ntul lui Dumnezeu, C[ruia ne-a @ncredin\at pe noiDumnezeu, dup[ cum un tat[ iubitor @]i @ncredin\eaz[ copiiunui adev[rat Pedagog110.

Dumnezeiescul Pedagog este @mpodobit cu trei dintrecele mai frumoase calit[\i: ]tiin\a, bun[voin\a ]i hot[r`rea de a@nfrunta. Cu ]tiin\a, pentru c[ este #n\elepciunea Tat[lui, cu@ndr[znirea, pentru c[ este Dumnezeu ]i Creator, cubun[voin\a, pentru c[ singur s-a dat pe Sine jertf[ pentrunoi111.

Capitolul XII. Pedagogul, ca ]i un Tat[, se folose]te deasprime ]i bun[tateModul cum sunt alese poruncile de c[tre Pedagogul

nostru arat[ dorin\a Sa ca ele s[ poat[ fi aduse la @ndeplinire.Noi, copii ai bunului P[rinte ]i ucenici ai Pedagogului, secuvine s[ @ndeplinim voin\a Tat[lui. S[ ascult[m de Cuv`ntul,cuget`nd @nc[ de aici de pe p[m`nt la vie\uirea ceacereasc[, potrivit c[reia ne @ndumnezeim112. De aceea, s[ neungem cu ungerea cea ve]nic @nfloritoare ]i curat[ a

miresmei bucuriei, av`nd ca model chiar vie\uirea Domnului.Vie\uirea dup[ acest model se realizeaz[ inpun`ndu-neun trai plin de cump[tare, care creaz[ simultan o dispozi\iepotrivit[. Avem deopotriv[ ]i medicamentele dumnezeie]ti celem`ntuitoare. Dar @nainte de a ne impune un mod de via\[ cump[tat, trebuie s[ realiz[m care sunt cauzele patimilor cene st[p`nesc, t[ind poftele din r[d[cini113.

Capitolul XIII. Dup[ cum fapta bun[ se s[v`r]e]te potrivitdreptei ra\iuni, tot a]a ]i p[catul se s[v`r]e]te @mpotrivadreptei ra\iuni

Clement Alexandrinul nume]te p[catul ca fiind tot ceeace este @n afar[ de ra\iune. Virtutea este v[zut[ ca fiind odispozi\ie sufleteasc[ conform[ cu ra\iune pe @ntreaga via\[114. Pentru scriitorul alexandrin, via\a cre]tinilor este unsistem de fapte ra\ionale, adic[ o lucrare ne@ncetat[ a celor

110Pedagogul, I, PSB 4, p. 222111Ibidem112

Ibidem

, I, PSB 4, p. 223113Ibidem, I, PSB 4, p. 224114Ibidem, I, PSB 4, p. 225

30


30/77

@nv[\ate de ra\iune115. Legate de aceast[ via\[ a cre]tinilorsunt ]i datoriile, despre care vorbe]te pedagogia divin[.Aceasta prin chiar originea lor dumnezeiasc[ ]i prin scopulsuprem pe care @l propun a fi realizat: m`ntuirea noastr[, a

celor care le aducem la @ndeplinire. Aceste datorii au unscop dublu: pe de o parte ele urm[resc via\a prezent[, pe care@]i propun s[ o @mbun[t[\easc[, iar pe de alt[ parte ele vor s[ne @nal\e la o via\[ superioar[, av`nd o dimensiuneeshatologic[116.

Cartea a II-aCapitolul I. Cum trebuie s[ ne purt[m fa\[ de m`nc[ri.

Clement Alexandrinul @]i propune s[ arate @n scris, pescurt, cum trebuie s[ se poart[ @n @ntreaga lui via\[ cel cepoart[ numele de cre]tin117. Dac[ p[g`nii tr[iesc ca s[ m[n`nce,@n schimb Pedagogul ne porunce]te nou[ exact contrariul,adic[ s[ m`nc[m ca s[ tr[im. |elul spre care @i @ndreapt[ peoameni nu este nicidecum pl[cerea ]i cu at`t mai multpl[cerea provocat[ de m`ncare.

Pedagogul d[ o mul\ime de sfaturi de ordin practic,referitoare la alimenta\ie, dar ]i la comportamentul pe care

cre]tinii s[ @l aib[ la mesele la care particip[, ori la ei acas[.Astfel, recomand[ el, hrana trebuie s[ fie simpl[, precumsimplu este ]i adev[rul. Menirea hranei este de a sus\ine via\a,iar nu de a @mpinge spre desf[t[ri, de accea trebuie s[ nu fieispititoare. Hrana trebuie s[ aduc[ prin ea dou[ bunuri:s[n[tatea ]i puterea omului. Ca un contraexemplu, @n carehrana nu @]i @ndepline]te aceste meniri, este dat dealimenta\ia atle\ilor. Hrana acestora este silit[, for\at[ ]idevine v[t[m[toare, ur`t[. De aceea, Clement Alexandrinul@ndeamn[ s[ se @nl[ture din alimenta\ie acele feluri dem`ncare ce sunt nes[n[toase ]i care dau na]tere la tot felul dev[t[m[ri118.

Este criticat[ aspru l[comia, prin care unii oameni @]i@ndreapt[ aten\ia numai spre bucate. C[ci ace]tia @]iprocur[, pentru satisfacerea l[comiei lor, pe toate c`te lehr[ne]te p[m`ntul, ad`ncul m[rii, l[rgimea v[zduhului119.

115Ibidem116Ibidem, I, PSB 4, p. 226117

Pedagogul,

II, PSB 4, p. 228118Ibidem, II, PSB 4, p. 228-229119Ibidem, II, PSB 4, p. 229

31


31/77

Oamenii lacomi la m`ncare @]i irosesc @ntreaga via\[ @njurul piuli\ei ]i pis[logului, m`nc`nd totul, precum focullemnele. Pentru noi @ns[, cei care c[ut[m hrana cereasc[, seimpune s[ ne st[p`nim de la aceast[ hran[.

Adesea se @nt`mpl[ ca masa s[ fie luat[ la tot felul depetreceri. Atunci mul\i iau @n r`s lucrarea cea frumoas[ ]im`ntuitoare a Cuv`ntului, devenind prilej pentru p[cate.Clement Alexandrinul sesizeaz[ un adev[r de ordin practic.Este vorba de faptul c[ unii oameni care se limiteaz[ laconsumul unor alimente mai s[race, inclusiv, am spune noiast[zi, @n calorii, sunt cei mai s[n[to]i, mai puternici ]i nu @nultimul r`nd mai distin]i120.

C[ m`ncarea nu trebuie s[ constituie preocuparea de

c[p[t`i a vie\ii noastre o arat[ c`t se poate de l[murit Sf`ntaScriptur[. Vorbind despre @mp[r[\ia lui Dumnezeu, se spune:#mp[r[\ia lui Dumnezeu nu este m`ncare ]i b[utur[, cidreptate ]i pace ]i bucurie @n Duhul Sf`nt (Romani 14; 16-17).

Continu`nd seria recomand[rilor de ordin practic,Clement Alexandrinul arat[ c[ cina se cuvine s[ fie simpl[ ]iu]oar[, preparat[ f[r[ un amestec cu deosebite bun[t[\i.Caracteristica ei ]i a omului, @n general, s[ fie cump[tarea.

Dimpotriv[, osp[tarea care trece peste m[sur[, ori cump[tareanu face dec`t s[-l @nr[iasc[ pe om, s[ leneveasc[ sufletul ]is[ @mping[ trupul spre boal[121. Referitor la consumareaacelor alimente ce erau aduse ca jertf[ zeilor p[g`ni, latemplele care nu erau pu\ine nici @n Alexandria Egiptului,marele scriitor arat[ c[ folosirea hranei nu este nici rea, nicibun[ @n sine. Nu este cu dreapt[ socoteal[ s[ lu[m parte lamasa demonilor, noi cei care am fost @nvrednici\i s[ lu[mparte la hrana cea dumnezeiasc[ ]i duhovniceasc[122.

Referitor la modul cum trebuie s[ ne lu[m masa la caresuntem chema\i, Clement Alexandrinul ne @ndeamn[ s[ nuexager[m. Ne @ndeamn[ s[ m`nc[m cele ce ni se pune@nainte, a]a cum se cuvine unui cre]tin, s[-l cinstim pe celcare ne-a invitat printr-o purtare cuviincioas[ ]i prietenoas[.

Trebuie s[ privim cu indiferen\[ luxul ]i bog[\iile celor care nise aduc @n fa\[ ]i s[ nu d[m aten\ie m`nc[rurilor care,dup[ pu\in[ vreme, n-au s[ mai fie123. Dac[ voim s[ @ndemn[m

120Ibidem, II, PSB 4, p. 231121

Ibidem

, II, PSB 4, p. 232122Ibidem, II, PSB 4, p. 233123Ibidem, II, PSB 4, p. 234

32


32/77

spre virtute pe unii dintre comeseni, cu at`t mai mult trebuies[ ne ferim s[ m`nc[m din aceste m`nc[ruri, d`ndu-ne pe noi@n]ine pild[ v[dit[ de virtute, precum ]i noi #l avem pild[ peHristos.

Revenind la tema l[comiei, scriitorul alexandrin consider[necump[tarea ca fiind rea @n toate privin\ele. L[comia nueste altceva dec`t o lips[ de m[sur[ la folosirea bucatelor; ]iiar[]i l[comia la bucate este o nebunie a g`tlejului, este one@nfr`nare fa\[ de m`ncare, o nebunie a stomacului124. Ceilacomi se fac de r`s pe ei @n]i]i pentru c[ fac pe cei care nusunt avu\i s[ se simt[ prost, iar pe de alt[ parte @]i dau pe fa\[@nainte celor avu\i ne@nfr`narea lor. Exist[ ]i un motivprofund, ce opre]te de la exagerare @n m`ncare. Anume

acela c[ de multe ori, aceast[ pl[cere na]te v[t[mare ]i suferin\[. Ba chiar ]i sl[birea min\ii125.Capitolul II. Cum trebuie s[ ne purt[m fa\[ de b[utur[Clement Alexandrinul arat[ @n acest capitol importan\a

pe care o are apa @n alimenta\ia omului. El d[ ca exemplu peTimotei, care bea ap[. Sf`ntul Apostol Pavel @i scria:Folose]te-te de pu\in vin pentru stomacul t[u (I Timotei 5,23), tocmai pentru a sus\ine necesitatea cump[t[rii. C[cidac[ pu\in vin aduce o oarecare u]urare pentru cel bolnav,

constituind o adev[rat[ doctorie, atunci c`nd este luat @ncantit[\i mai mari se ajunge la consecin\e negative. Ceea ceera mai @nainte leac, ajunge s[ se tranforme @nadev[rat[ boal[, care are nevoie de alt[ doctorie.

Dimpotriv[, b[utura cea mai fireasc[ este apa, cea carepotole]te setea. Chiar Domnul arat[ acest lucru c`nd a datvechilor evrei o b[utur[ simpl[, b[utura cump[t[rii, care secoboar[ din piatra cea v`rtoas[. C[ trebuia s[ fie cump[ta\i ceice r[t[ceau @n pustie126.

#n continuare, marele scriitor arat[ importan\a pe care oare vinul pentru cre]tini. Vinul este s`ngele Cuv`ntului, datnou[ spre m`ntuire. S`ngele Domnului este dublu: unul estes`ngele Lui trupesc, prin care ne-am izb[vit de stric[ciune;cel[lalt este s`ngele Lui cel duhovnicesc, adic[ acela cu caresuntem un]i. A bea s`ngele lui Iisus @nseamn[ a te @mp[rt[]icu nemurirea Domnului. Duhul este t[ria Cuv`ntului, precums`ngele este t[ria trupului127. Precum vinul este @ndoit cu

124Ibidem, II, PSB 4, p. 236125

Ibidem


33


33/77

apa, tot astfel Duhul cu omul. Scriitorul alexandrin nume]teEuharistia contopirea b[uturii ]i a Cuv`ntului. Cei ce se@mp[rt[]esc cu ea @n credin\[ se sfin\esc ]i cu trupul ]i cusufletul. Pentru c[ voin\a Tat[lui amestec[ @n chip tainic, cu

Duhul ]i cu Cuv`ntul, acest amestec dumnezeisc care esteomul.Clement Alexandrinul admir[ pe cei care au @mbr[\i]at o

via\[ aspr[, dorind apa, leacul cump[t[rii ]i fug c`t maideparte cu putin\[ de vin, ca de amenin\area focului.Neurmarea acestui sfat aduce ca o consecin\[ imediat[ c[derea @n patima b[uturii. }i c`nd aceasta serepercuteaz[ asupra celor tineri, efectele sunt dintre cele maigrave. De aceea, este bine ca b[ie\ii ]i fetele s[ se

@ndep[rteze c`t mai mult cu putin\[ de vin. Din pricinaacestuia se aprind poftele lor s[lbatice, arz[toare ]itemperamentul lor @nfl[c[rat. Tinerii sunt purta\i de dorin\e,@n a]a fel @nc`t trupul @]i arat[ v[dit v[t[marea, d`nd @nf[\i][rii lor chip de desfr`nare.

B[utura face s[ dispar[ ru]inea. Astfel, cel cuviinciosp`n[ atunci, cade @n nelegiuire. De aceea, scritorulalexandrin ne @ndeamn[ s[ @ncerc[m s[ stingem porniriletinerilor; pe de o parte, s[ lu[m de dinaintea lor ceea ce @i

@nfierb`nt[, primejdia bahic[, iar pe de alt[ parte, s[ le d[ms[ bea leacul @mpotriva @nfierb`nt[rii, leacul care potole]te ]isufletul incendiat...; a]a va adormi a\`\`rea pofteitulbur[toare128.

Important este modul cum trebuie s[ se comporte omul,atunci c`nd apare necesitatea trupeasc[ numit[ sete. Aceastase potole]te cu ap[, @ns[ nu prea mult[, ca nu cumva hrana s[dispar[ prin sp[lare, ci s[ fie preg[tit[ pentru digestie. Revenimla consumul de vin, marele scriitor ne arat[ c[ nu se cuvines[ @ngreun[m cu aceasta g`ndurile dumnezeie]ti. C[cidup[ cum spune ]i poetul comic Meandru, vinul curat tesile]te s[ judeci pu\in ]i s[ fii necump[tat. Mai mult, se ajungela insulte nedorite de nimeni. Aceasta se @nt`mpl[ cu at`tmai u]or cu c`t vinul este consumat de cei tineri. Pentruoamenii @n v`rst[, o anumit[ cantitate de vin @i poatetransforma adesea @n ni]te interlocutori agreabili,@ns[ dac[ @]i p[zesc judecata necl[tinat[ ]i memoria tare, iartrupul ne@ntinat de vin.

128Ibidem, II, PSB 4, p. 242

34


34/77

Vinul are multe efecte benefice. Artorib este de p[rere c[pentru a tr[i mai mult, trebuie s[ bem doar at`t c`t s[ ne ud[mbucatele. El poate fi medicament pentru cei bolnavi, darpoate s[-i ajute ]i pe cei care au nevoie de lini]te, @nveselire.

Vinul @l face pe cel ce bea mai prietenos, mai fermec[tor cucomesenii, mai bl`nd cu slugile, mai binevoitor cu prietenii,@ns[ atunci c`nd se @mbat[, r[spunde cu insulte. De aceea,Clement Alexandrinul ne @ndeamn[: Este foarte bine cavinul s[ se amestece cu c`t mai mult[ ap[, ca s[ fie sl[bit, s[ nu@mbete; din poft[ de vin, s[ nu se toarne pahar dup[ pahar,ca apa129.

Este interesant modul descrierii celui aflat sub influen\amalefic[ a prea multului vin. Ochii v[d multiplicat[ imaginea

unui singur obiect, be\ivul nef[c`nd deosebirea dac[ vederease mi]c[ sau dac[ obiectul se mi]c[. Limba se @mpiedic[,buzele se mole]esc. Mersul be\ivului este tremurat, ca ]i cumar fi purtat de un ]uvoi de ap[. Apoi se pornesc sughi\urile,v[rs[turile ]i nebuniile.

Exist[ oameni care, nesocotind cump[tarea la mas[,consider[ de][n\area la ospe\e ca pe via\a cea fericit[. C[cipentru ace]tia, via\a nu este nimic altceva dec`t petrecere,be\ie, vin, m`nc[ruri, sau lene. Pentru Clement Alexandrinul,

acest mod de via\[ reprezint[ ceva vrednic de a fi comp[timit ]i ne @ndeamn[ s[ nu ajungem s[ d[m altora, afla\i @n jurulnostru, prilejul de a ne face de batjocur[130.

Cel ce duce o via\[ @necat[ @n b[utur[, este asprucriticat de c[tre Sf`nta Scriptur[, care @ndeamn[ Nu fi printecei ce se @mbat[ de vin ]i printre cei ce @]idesfr`neaz[ trupul lor, c[ci be\ivul ]i defr`natul s[r[cesc, iardormitul mereu te face s[ por\i zdren\e (Pilda 23, 20-21).#n\elepciunea spune c[ be\ivul se va @mbr[ca @n zdren\e,iar din pricina be\iei va fi f[cut de ru]ine @n fa\a celor care @lprivesc. Dincolo de hainele de obicei devenite zdren\e, pecare le poart[ be\ivul, se poate g[si ]i ru]inea interioar[ asufletului s[u, se z[re]te p[catul131. Cel dint`i p[cat al s[u esteacela c[ nesocote]te sfatul Cuv`ntului, care #l @ndeamn[ lacump[tare. De aceea, Pedagogul, Care se @ngrije]te dem`ntuirea noastr[, ne porunce]te cu foarte mult[ t[rie: Nube\i vin, ca s[ v[ @mb[ta\i (Pilde 23, 31).

129

Ibidem


35


35/77

Clement Alexandrinul @l compar[ pe be\iv cunaufragiatul. Inima este cufundat[ @n prea mult[ b[utur[, iarvinul cel mult se aseam[n[ cu amenin\area m[rii. Trupul estescufundat @n vin ca o corabie @n mare, @nec`ndu-se @n

ad`ncul necuviin\ei ]i fiind acoperit de valurile vinului.C`rmaciul, mintea omului, este purtat @ncoace ]i @ncolo devalul cumplitei be\ii, r[mas pe mare este ame\it de@ntunericul furtunii, departe de limanul adev[rului, lovindu-sede st`ncile din ad`ncuri, pierind din pricina pl[cerilor.

Este adev[rat c[ M`ntuitorul a pref[cut apa @n vin lanunta din Cana Galileii, dar prin s[v`r]irea acestei minuni nu a@ndemnat pe nimeni s[ se @mbete. Sf`nta Scriptur[ a numitvinul simbol tainic al sf`ntului s`nge, iar impurit[\ile din vin le-

a @nl[turat, numindu-le vin de desfr`nare ]i be\ie plin[ deocar[ (Pilde 20, 1).Marele scriitor recomand[ c[, dup[ cum trebuie s[ ne

folosim de hran[ ca s[ nu r[m`nem fl[m`nzi, tot astfel trebuies[ bem c`nd ne este sete, dar s[ fim cu mare luare-amintes[ nu alunec[m, @ntruc`t vinul b[ut f[r[ socoteal[ duce lac[dere132. Cu at`t mai mult nu trebuie s[ c[ut[m vinul deHios, vinul de Ariusia, dac[ nu este. Setea este senza\iaunei lipse ]i caut[ un ajutor potrivit pentru @mplinirea acestei

lipse. Nu caut[, @ns[, o b[utur[ care s[ te @nebunaasc[,@ndeamn[ Clement133. Pentru un comesean cump[tat este unsingur vin, pentru c[ este din via unui singur Dumnezeu.

Setea poate fi potolit[ ]i dac[ se bea pu\in, ori mai t`rziu,cu bun[ cuvin\[. Prin b[utul vinului nu se arat[ b[rb[\ia omuluia]a cum arat[ ]i Sf`nta Scriptur[: La vin nu te face viteaz,c[ pe mul\i i-a pierdut vinul (#n\elepciunea lui Isus Sirah 31,29). Noi cre]tinii, spune Clement Alexandrinul, suntem unneam pa]nic: c`nd st[m la mas[, m`nc[m s[ ne desf[t[m, nus[ ne insult[m, noi bem cu mintea treaz[, f[c`ndu-ne unulaltuia ur[ri de s[n[tate, ca s[ ar[t[m c[ suntem @n leg[turifoarte str`nse cu Cel al C[rui nume #l purt[m134.

Mult mai critic este scriitorul alexandrin atunci c`ndinterzice femeilor s[ consume vin. C[ci ele trebuie s[ fie cubun[ cuviin\[, s[ nu bea. Nici unui b[rbat cu judecat[ nu estepotrivit s[ bea cu zgomot, cu at`t mai mult unei femei, care,con]tient[ de ceea ce este, @]i poate da seama c[ o astfel de

132

Ibidem


36


36/77

purtare @i aduce numai ru]ine135. Motivul pentru carefemeilor le este interzis un asemenea comportament esteacela c[ el aduce la alunecarea lor spre p[cate, numai s[ i sedea prilejul pl[cerilor. Totdeauna se cuvine s[ ne purt[m ca ]i

cum Domnul ar fi prezent @n acel moment.Capitolul III. Nu trebuie s[ ne str[duim s[ avemmobil[ luxoas[

Clement Alexandrinul arat[ c[ folosirea cupelor f[cute dinargint ]i aur ]i @ncrustate cu pietre pre\ioase estenefolositoare. Ea este numai o @n]elare a ochilor. Exist[ @nsprijinul ideii ]i un argument de ordin practic. Dac[ turn[m @nele o b[utur[ cald[, nu putem pune m`na pe cupe, c[ci se@nc[lzesc ]i ne ard. Dac[ turn[m @n ele o b[utur[ rece, atunci

materialul din care sunt f[cute cupele transmite b[uturii@nsu]irea lui ]i b[utul mult este v[t[m[tor136.Aurul ]i argintul nu numai s[ sunt greu de dob`ndit, dar

aduc odat[ cu ele invidia public[ ]i particular[. Sunt rar dedob`ndit, greu de p[zit ]i cu totul inutile. Uneori vasele dinmateriale scumpe, cum ar fi cristalul, au ]i un inconvenient, c[se manevreaz[ cu mult[ greutate, put`ndu-se oric`nd sparge.

Se cuvine s[ fim cump[ta\i @n tot ceea ce facem, @nfelul cum ne comport[m ]i chiar @n modul cum ne @mbr[c[m.

Referitor la aceasta, Clement Alexandrinul arat[ ]i faptul c[ nutrebuie s[ ne facem de r`s, parfum`ndu-ne ]i spoindu-ne cutot felul de cosmetice, dar nici nu trebuie s[ producem uimire.Se cuvine s[ fim lipsi\i de @ng`mfare trec[toare, dar@mpodobi\i cu cea mai de pre\ podoab[, cu credin\a @nDumnezeu. Scriitorul alexandrin este de acord cu spuselefilosofului Platon137, care la r`ndul s[u ne @ndeamn[ s[ nu neobosim a c[uta avu\ii de aur ]i argint, ]i nici vase scumpe, darnefolositoare.

Marele scriitor arat[ c[, pentru lucrarea p[m`ntului avemnevoie de sap[ ]i de plug ]i nimeni nu-]i va face h`rle\ deargint ]i nici sap[ de aur. #ntreab[ el: Ce te @mpiedic[ s[ aiacela]i g`nd ]i fa\[ de mobilele ]i vasele din cas[, c`nd ]i pe elele faci cu acela]i scop?138.

#n primul plan, se cuvine s[ a][z[m folosul ]i nuscumpe\ea obiectului. C[ci un cu\it de buc[t[rie, ca s[ taie nutrebuie s[ aib[ m`nerul garnisit cu \inte de argint, sau s[-l

135Ibidem, II, PSB 4, p. 249136

Ibidem

, II, PSB 4, p. 250137Ibidem, II, PSB 4, p. 251138Ibidem

37


37/77

aib[ din fide]. Ligheanul @n care ne sp[l[m este suficient s[ fiedin lut, spre a-]i @ndeplini menirea. Tot astfel ]i sfe]nicul.Dup[ p[rerea mea, zice Clement Alexandrinul, nu te odihne]timai prost pe un simplu pat de odihn[, dec`t pe un pat de

filde]139

.Exemplul cel mai bun pe care cre]tinii trebuie s[-lurmeze este chiar al M`ntuitorului. Domnul a m`ncat dintr-unsimplu vas ]i a a]ezat pe ucenicii S[i jos pe iarb[. Ba chiar le-asp[lat picioarele, @ncins cu un ]tergar, f[r[ s[ aduc[ din cer unlighean de argint. M`ntuitorul a b[ut ap[ din vasul de lut alsamarinencei, iar nu dintr-unul de aur, @nv[\`ndu-ne s[ nepotolim setea cu u]urin\[140.

#n general, m`ncarea, @mbr[c[mintea, vasele ]i toate

celelalte lucruri din cas[, spune scriitorul alexandrin, trebuies[ fie potrivite cu felul de via\[ al cre]tinului, potrivindu-se cupersoana, v`rsta, ocupa\ia ]i timpul. Dincolo de toate,cre]tinul trebuie s[ arate lui Dumnezeu credin\a neclintit[,teama ]i s[ arate c[ toate faptele lui sunt conforme uneisingure dispozi\ii suflete]ti. Clement Alexandrinulaseam[n[ bog[\ia cu o acropol[ a r[ut[\ii. Aceasta pentru c[ ceimai mul\i nu numai c[ nu o vor ob\ine, dar datorit[ unorasemenea dorin\e, nu vor putea vreodat[ s[ intre @n

@mp[r[\ia cerurilor, pentru c[ sunt bolnavi dup[ cele lume]ti ]itr[iesc plini de @ng`mfare din pricina desf[t[rilor.Aceia care doresc s[ se m`ntuiasc[, trebuie s[ ]tie mai

dinainte c[ ne putem folosi de toat[ averea noastr[, dar s[ nefolosim de ea cu cump[tare; cele ce ne sunt de folos le putemsatisface cu pu\ine lucruri. Nebuni sunt aceia care numai dedragul l[comiei se bucur[ de lucrurile ele scumpe ]i depre\141.

Adev[rata m`ndrie, cu care cre]tinul se cuvine s[ selaude, ca ]i cu un lucru de cel mai mare pre\ este tocmaidispre\ul fa\[ de bog[\ie. Dimpotriv[, se cuvine s[ l[ud[m@n\elepciunea, care nu se poate cump[ra cu bani, dec`tnumai cu o moned[ dreapt[, cu Cuv`ntul cel nemuritor, cuaurul cel @mp[r[tesc142.

Capitolul IV. Cum trebuie s[ ne purt[m la ospe\eClement Alexandrinul @ndeamn[ s[ ne dep[rt[m de

cheful pe care @l putem duce la petrecerile f[r[ m[sur[.

139Ibidem, II, PSB 4, p. 251-252140

Ibidem

, II, PSB 4, p. 252141Ibidem, II, PSB 4, p. 252-253142Ibidem, II, PSB 4, p. 253

38


38/77

Acesta nu este dec`t o via\[ dus[ @n be\ie, este fr[m`ntare.De aceea, be\ia ]i alte patimi f[r[ judecat[, trebuie s[ steadeparte de corpul vie\uirii noastre. Trebuie s[ @nl[tur[mpetrecerile de noapte @n zgomotul flauetelor, a c`ntecelor,

care sl[besc privirea ]i auzul143

.#n general, trebuie s[ @ndep[rt[m cu totul orice priviredesfr`nat[ ]i orice cuv`nt desfr`nat. S[ ne @ndep[rt[m oricesim\ire ru]ioas[ de ne@nfr`nare. Feluritele farmece alemelodiilor sf`]ietoare ]i ale ritmurilor pline de jale ale muziciistric[ puterile oamenilor ]i @i t`r[]te spre patimi. Sf`ntul Duhne @ndeamn[ s[ nu ne risipim puterile @n petreceri f[r[ rost,ci s[ l[ud[m pe Domnul, s[-L l[ud[m @n psaltire ]i al[ut[. Limbaeste psaltirea Domnului, iar prin al[ut[ @n\elegem gura, @n

care Duhul love]te cu pana. S[ l[ud[m pe Domnul @ntimpane, prin care Clement Alexandrinul @n\elege glasulBisericii, care cuget[ la @nvierea trupului. Toat[ suflareas[ laude pe Domnul (Psalmul 150, 5), pentru c[ Dumnezeuajut[ toat[ suflarea pe care a f[cut-o144.

Marele scriitor alexandrin vrea s[ arate c[ adev[ratac`ntare potrivit[ pentru @nt`lnirile credincio]ilor este c`ntareade psalmi. C[ci psalmul este c`ntare duhovniceasc[(Coloseni 3, 16). Se cuvine s[ @ng[duim numai acele c`ntece

care sunt cump[tate, serioase, @n\elepte, care ne \in departede obr[zniciile iscate de be\ie. Deci trebuie s[ l[s[m armoniilecromatice pe seama celor care se @mbat[ cu mult[ neru]inare]i pe seama muzicii, pe care o c`nt[ femeile, care se@mpodobesc cu flori ]i a curtezanelor145.

Capitolul V. Despre r`sClement Alexandrinul ne @ndeamn[ s[ @nl[tur[m din

mijlocul nostru pe aceia care imit[, pe m[sc[rici, pe cei careimit[ pasiunile care ne fac de r`s. Aceasta pentru c[ de faptcuvintele caraghioase ascund @n spatele lor porniri spreobiceiuri ridicole. Dac[ asemenea oameni se cuvine s[ fie@nl[tura\i din comunitate, cu at`t mai mult s[ ne ferim nois[ facem haz de al\ii146. Vorbirea oamenilor trebuies[ fac[ pl[cere, iar nu s[ st`rneasc[ r`sul peste m[sur[. C[citrebuie ca ]i pentru r`s s[ alegem felul potrivit @n care s[-lexprim[m, altfel ajung`nd la nest[p`nire.

143Ibidem144

Ibidem

, II, PSB 4, p. 254145Ibidem, II, PSB 4, p. 256146Ibidem, II, PSB 4, p. 256-257

39


39/77

Nu trebuie s[ suprim[m toate @nsu]irile fire]ti pe care leare omul, ci dimpotriv[, s[ le d[m m[sura cuvenit[ ]i s[ les[v`r]im la timpul potrivit. Omul este @nzestrat cucapacitatea de a r`de, dar nu trebuie s[ r`d[ de orice, c[ci nici

calul nu necheaz[ totdeauna. Trebuie s[ ne purt[m cucump[tare, potolind @n chip armonios asprimea ]i t[riastr[daniei noastre, f

Protrepticul Si Pedagogul, Clement Alexandrinul

Documents

Transcript of Protrepticul Si Pedagogul, Clement Alexandrinul