Prospul national

Poporul nostru este bogat în tradiții, iar pe lângă IA noastră scumpă, cred că își poate face loc încă o moștenire lăsată de trecutul nostru istoric - prosopul tradițional moldovenesc.Prosopul tradițional se mai numește ștergar. În trecut se mai foloseau și termenii ștergură, mânăștergură, ștergător, peșchir, cârpă, petic, boccea, zolnic și leșier Reiese că toate acestea sunt „ştergare”, dar au denumiri locale.Deoarece ștergarul țărănesc a fost un simbol de casă bună pentru strămoșii noștri, el păstrează și respectă o anumită serie de ornamente exact ca și cele de pe ie. Și cum ia este diferă prin anumite elemente ornamentale de la o zonă la alta, prosoapele le au pe ale sale, cu flori vița de vie și alte ornamente cu culori vii. Tot ca și ia, un prosop era destinat fiecărui eveniment în parte din viața oamenilor. Pornind de pe aceste poziţii, prosoapele pot fi clasificate în câteva categorii: - ţesături pentru vestimentaţie (prosop, ştergar de îmbrobodit, învelitoare de cap, ştergar de braţe, maramă); - ţesături utilitar-decorative pentru împodobirea locuinţei (prosop de perete, prosop sau ştergar la icoană, prosop la grindă sau coardă, prosop decorativ de haine, prostire de perete); - ţesături de uz casnic (zolnic, leşier, mânăşterguri, strecătoare, ştergărel pe coşul de Paşti); - ţesături decorative de ceremonii şi ritualuri (prosoape de nuntă: prosoape de nuni, prosop de staroste, ştergare la moşi, ştergare la

schimbul de colaci cuscrilor, prosopul miresei, prosopul mirelui, ştergar la „spălatul mâinilor” la nuni, ştergare şi ştergărele „punţi” de înmormântare şi ştergărel pomană, ştergar „altiţă” etc...

Una dintre marile descoperire a omenirii alături de obţinerea focului, arderea vaselor de lut, confecţionarea uneltelor de muncă, împletitul din materiale vegetale este ţesutul, care prezintă o modalitate tehnică complicată de a crea o lume a pînzeturilor. De ţesături se foloseşte fiecare om, indiferent de starea lui socială, ocupaţie, vîrstă sau credinţă. Ţesăturile sînt acele forme intermediare de bază, care îl ajută pe om să-şi satisfacă anumite necesităţi vitale, estetice, sociale etc: de a-şi acoperi corpul, împodobi locuinţa, aşi aşterne patul, organiza sărbătorile şi ritualurile de familie.Fiecare popor pe parcursul multor secole şi-a elaborat anumite ţesături, a folosit materia primă, procedeele tehnice, ornamentele, culorile. De asemenea şi la moldoveni, dacă urmărim ţesăturile lor confecţionate manual, descoperim nenumărate feluri, care demonstrează măiestria artistică şi talentul popular.Unele din ţesături sînt pentru îmbrăcăminte, altele – pentru decorul casei şi cu totul altele – pentru gospodărie, pentru ritualurile de familie. Sînt înregistrate circa 60 de grupe de diferite ţesături groase şi subţiri, de o singură culoare şi multicolore, ţesute din diferite fire groase şi subţiri de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase, vopsite cu coloranţi naturali şi chimici etc.Datorită ţesutului manual sau a industriei casnice a textilelor întotdeauna s-au rezolvat anumite probleme economice şi sociale ale familiei, satului, ocupînd populaţia cu îndeletniciri artistice de

creare în timpul liber a bunurilor materiale utilitar-decorative, acumulînd anumite valori în zestrea familiei, marcînd prin aceasta statutul ei social.Tehnicile meşteşugăreşti timpurii inclusiv ţesutul, în perioada arhaică făceau parte din cunoştinţele sacre. Pînă astăzi procesele de prelucrare a materiei prime, ţesutul şi inclusiv folosirea ţesăturilor sînt împletite cu un şir de credinţe şi superstiţii, ritualuri şi simboluri, care demonstrează importanţa şi răspîndirea largă a lor.Anume ţesăturile, alături de pîine, lumină şi apă sînt acele elemente, care marchează şi semnifică anumite acţiuni, mesaje şi evenimente din viaţa moldovenilor.Industria casnică-textilă s-a dezvoltat concomitent cu agricultura şi păstoritul în cadrul condiţiilor casnice ca îndeletniciri utilitar-artistice. Totodată în unele sate pentru anumite persoane ţesutul şi alesul covoarelor au devenit ocupaţii meşteşugăreşti, lucrînd la comandă şi pentru piaţă. Rolul de bază la confecţionarea ţesăturilor şi a covoarelor l-a avut femeia, care ştia să coopteze membrii familiei pentru anumite procese auxiliare de lucru, fără a folosi munca înăimită.