Proiectarea Unei Amenajari Piscicole

U.S.A.M.V Iasi Facultatea de ZootehnieSpecializarea Piscicultura

Proiect de an la specializarea

Ciprinicultură

Îndrumător : Student:Prof.dr Costăchescu Elena

-2010-

1

Cuprins:

1. Tema proiectului 2. Date necesare pentru proiect

3. Studiu de fundamentare 4. Elemente de inginerie tehnologică 5. Calculul materialului biologic 6. Calculul suprafeţelor 7. Concepţia de amenajare 8. Reţete furajere 9. Eficienţa economică 10. Bibliografie 11. Concluzii

2

Tema proiectului

Să se proiecteze o amenajare ciprinicolă

3

2. Date necesare pentru proiect: suprafaţa de creştere vara a-III-a: -40 ha producţia unitara vara a-III-a : -30 tone proporţia dintre specii :

- crap 65 % - sânger 25% - novac 10%

greutatea/exemplar la 2+: - crap 1100 g/exemplar - sânger 1200 g/exemplar - novac 1300 g/exemplar

3. Studiu de fundamentare

Memoriu justificativ

Prezenta pe teritoriul tarii noastre a unei retele hiodrografice abundente a favorizat inca din timpurile stravechi practicarea pescuitului. Progresele tehnologice realizate in decursul timpului, insotite de poluarea mediului acvatic si realizarea de amenajari hidrotehnice pe cursul apelor interioare au dus la necesitatea valorificarii superioare a bazinelor acvatice artificiale sau naturale prin intermediu pisciculturii. Z

In zona de ses, unde temperatura mediului ambiant este ridicata iar verile sant lungi si ridicate se practica cresterea crapului si a unor specii adiacente adaptate acestor conditii de mediu, in contrast in zonele montane unde temperaturile in timpul verii sant medii iar cele de iarna foarte scazute, se recomanda cresterea salmonidelor in pastravarii.

O componenta majora a oricarei tehnologii salmonicole si ciprinicole este hrana, pentru care se cheltuie 35 – 50 % din valoarea productiei.

In ultimul deceniu captura de peste pe plan mondial capturata, precum si alte produse obtinute din acvacultura au condus la o dinamica ascendenta, sporuri ridicate remarcandu-se in cresterea dirijata. Daca in 1905 se obtineau pe plan mondial cca 5 mil tone de organisme acvatice, respectiv 2,6 kg\locuitor, in 1960 sau obtinut 40 mil. tone respectiv 13,3 kg/locuitor. In anul 1978 se inregistrau 75 mil tone respectiv 20 kg/locuitor, ajungandu-se in 2002 la 120 mil tone.

Din piscicultura tarii noastre ciprinicultura si salmonicultura reprezinta cele mai importante ramuri din domeniul piscicol.

4

Condiţionat de adaptarea tehnologică se impune o modernizare a suprafeţei piscicole constând din următoarelor categorii de lucrări:

1. Optimizarea raportului dintre suprafaţa ocupată de diferite categorii de heleşteie corespunzătoare indicatorilor biotehnologici în scopul asigurării independenţei tehnologice a fermei.

2. Optimizarea caracteristicilor tehnico-constructive a sistemelor de heleşteie în funcţie de caracteristicile biologice ale speciei de cultură.

3. Diminuarea suprafeţei neproductive din cadrul amenajării prin utilizarea unor sisteme de transport a apei sub presiune în locul celor cu curgere liberă.

4. Reducerea suprafeţei maximale pe categorii de heleşteie la valoarea corespunzătoare aplicării unor tehnologii de creştere în condiţii optime economice.

5. Optimizarea regimului heleşteielor prin corelarea densităţii de populare cu debitul de intreţinere pe specii si vârstă.

6. Reamplasarea heleşteielor în cadrul unor scheme hidrotehnice integrate tehnologic, condiţionate de optimizarea transportului materialului biologic.

7. Reprofilarea secţiunii lucrărilor de terasamente în vederea asigurării volumelor de apă optime fiecărui heleşteu.

8. Tipizarea lucrărilor de amenajare a instalaţiilor specifice pentru preluarea macanizată a peştelui şi încărcarea în mijloacele de transport.

În stabilirea concepţiei de amenajare se va avea în vedere principalele tendinţe ale pieţei interne şi anume gradul de agreere a peştelui indigen viu sau condiţionat cu gheaţă.

Scopul proiectului este producerea crapului de consum şi a ciprinidelor asiatice în vârstă de 3 veri (2+).

Introducerea exploatării pe 2 ani e dotorată faptului că se obţine peşte de calitate superioară şi determină folosirea unui material de reproducere în cantităţi mai mici. Prin acest sistem se obţine peşte superior cu un raport îmbunătăţit a părţilor comestibile. Deasemeni carnea are un conţinut mai mic în apă. Având în vedere criteriile şi obiectivele prezentate se va elabora o concepţie de amenajare ce satisface într-o măsură suficientă

5

indicatorii biotehnologici adaptaţi la particularităţile biotehnice ale amplasamentului.

CRAPUL (Cyprinus Carpio Carpio) face parte din familia Cyprinidae ce cuprinde 200 de genuri şi 2000 de specii răspândite în apele dulci din Europa, Asia, America de Nord şi Centrală, şi Africa.

Crapul are formă şi dimensiuni diferite, cu solzi cicloizi, rareori fiind nud. Ultima pereche de arcuri branhiale posedă dinţi faringieni variaţi ca formă, dispuşi pe 1-3 rânduri.

Genul Cyprinus cuprinde 5 specii: Carpio, Meristius, Sabaudi, Pelegrini şi Mirus. În cadrul speciei Carpio sunt 3 subspecii: Hematopherus, Vivridiviolaceus, Carpio.

Crapul poate atinge lungimii 40-70 cm şi 1-40 kg, mai rar o lungime de 1,3 m şi o greutate de 45 kg. În afara crapului sălbatic din bazinele naturale, în bazinele piscicole se cresc forme ale crapului de cultură din mai multe rase: Lausitz, Galitia si Eischgrund. Pe lângă crapul obişnuit întâlnim şi crapul oglindă care prezintă doar 3 rânduri de solzi pe fiecare latură a corpului. Crapul se dezvoltă normal până la o altitudine de 350 m.

În ţara noastră, din categoria crapului de consum face parte puietul în

vârstă de un an şi o vară (C1+) şi de doi ani şi o vară (C2+). Creşterea crapului de două veri prezintă o rentabilitate mai ridicată

decât al celor de 3 veri, datorită ritmului superior de creştere a peştilor mai tineri. Totuşi trebuie avut în vedere că prin valorificarea crapului de trei veri se oferă consumatorului un peşte mai mare, cu carne de calitate superioară.

Primăvara devreme (după topirea zăpezii ) se procedează la repararea construcţiilor hidrotehnice şi a instalaţiilor, după care heleşteele se inundă treptat. Popularea acestora se face de timpuriu, (la 8-100C) deoarece s-a

6

constatat că prin păstrarea îndelungată a crapului în heleşteele de iernat cresc mult pierderile de fectiv şi de masă corporală.

Heleşteele de creştere a peştilor de vara a II-a şi a III-a au suprafaţă de cel puţin 30-60 ha, cu adâncimea medie 1,8m (hmax= 2-2,5m) ce oferă un volum optim pentru a asigura o bună productivitate.

Pentru popularea heleşteelor există 2 proceduri funcţie de momentul când se face popularea: toamna şi primăvara.Populările de toamnă au avantajul:- supraveţuirii organismelor bentonice ce reprezintă hrana preferată a crapului;- iernarea crapului la densitate mică ;- începerea hrănirii lui imediat ce condiţiile naturale permit- evitarea unor manipulări suplimentare ce implică cheltuieli.

Dezavantajele sunt legate de supraveţuirea paraziţilor în heleşteu, nu există posibilitatea efectuarea lucrărilor de pregătire conform tehnologiei asupra platformei, nerealizarea la timp a lucrărilor de reparaţie şi întreţinere la construcţiile tehnologice.

Având în vedere aceste ultime dezavantaje sunt recomandate populări de primăvară deoarece permit respectarea tehnologiilor, cu dezavantajul începerii hrănirii cu 1-2 săptămâni mai târziu după sfârsitul perioadei de hibernare.

Heleşteul se goleşte toamna se lasă la uscat şi imediat după golire se administrează clorură de var 100g/m2 în zonele de băltire a apei.

Pentru a stimula dezvoltarea biomasei bentonice se administrează îngrăsăminte organice fementate, distribuite pe platformă şi încorporate în sol prin lucrări mecanizate.

Se vor crea zone vii care se vor administra resturi vegetale, stuf (vechi sau proaspăt cosit) sau fân şi se va grapa periodic în perioada creşterii peştelui.

Îngrăşămintele organice se administrează în cantitate de 10-20t/ha iar cele chimice (simple, eventual complexe ) în cantităţi de maxim 50-100kg/ha şi var nestins 1-5t/ha, funcţie de bioproductivitatea heleşteului şi de nivelul producţiei.Pentru producţii mai mari de 6000 kg/ha nu se administreză îngrăsăminte.

Resturile vegetale sau fânul administrat în perimetre amenajate, distribuite uniform pe suprafaţa heleşteului formează locuri de depunere a pontelor de către insecte, a căror larve constituie o sursă de hrană pentru crap.

7

Se recomandă graparea platformei în perioada creşterii crapului, cu efecte pozitive asupra dezvoltării biomasei benctonice. Această operaţiune determină:

- oxigenarea stratului superficial de sedimente, mărind suprafaţa de contact dintre apă şi sedimente;

- turbiditatea creată diminuează tendinţa de infiltrare a apei;- aducerea la suprafaţa apei a organismelor bentonice din profunzime.

Deoarece zooplanctonul şi perifitonul sunt surse importante de hrană naturală pentru crapul de 2 ani şi cel matur, se recomandă administrarea a 5-10kg/ha gunoi fermentat complet pe taluzele digurilor sub formă de grămezi de 200-400 kg inundate incomplet.

Numărul de crapi de unul (C1) şi respectiv doi ani (C2), necesari pentru popularea heleşteelor de creştere, se poate stabili după fomula prezentată pentru crapul cu care se populeaza heleşteele de creştere de vara I.

In heleşteele de creştere de vara a doua se introduc la populare pe fiecare m2 circa 3-5 exemplare în vârstă de un an (C1) şi cu greutate de 25-40 g. În heleşteele de creştere vara a treia se introduc trei crapi de doi ani la m2, iar în cazul populării cu remonţi se rezervă două exemplare la m2 heleşteu. Pierderile sunt de aproximativ 8-10% la crapul de două veri şi de 2-4% la cel de trei veri şi remonti.

In vederea valorificării eficiente a bazei trofice naturale din heleşteele de creştere se poate practica creşterea crapului în amestec de vârste, adica popularea mixtă.

Crapul consumă cereale (porumb, sorg, grâu, secară, orz), leguminoase (mazăriche, lupin), reziduuri industriale, (şroturi de floarea soarelui, soia, in, rapită, tărâţe de grâu, gozuri de la selectarea cerealelor) şi

furaje de origine animală (făină de carne, de peşte, lapte praf, crisalide de viermi de mătase etc.).

Calculul necesarului anual, lunar şi zilnic de furajare se realizează în acelaşi mod ca la crapul de o vară. Mesele de furajare se pregătesc la fel ca pentru creşterea crapului de vara 1, iar numărul lor poate fi de 2-10buc/ha. Numărul de crapi ce revin unei mese nu trebuie să fie mai mare de 200-500 exemplare.

Furajarea crapului Cl+ diferă de cea a crapului C2+ prin faptul că în raţia primului trebuie să predomine nutreţurile cu conţinut ridicat în proteine, iar la C2+ furajele bogate în hidraţi de carbon.

Raportul proteic, reprezentat de proporţia cantitativă dintre substanţele nutritive azotate faţa de cele neazotate difera în functie de varsta crapului

8

În alimentaţia crapului de două sau trei veri, cu cât înaintam spre toamnă, raportul proteic devine mai larg (creşte ponderea furajelor bogate în glucide) pentru a stimula acumularea de grăsimi în organism, necesare perioadei de iernare.

NOVACUL (Aristichthys Nobilis) Ca formă şi dimensiuni seamănă cu sângerul, dar are capul mai mare, abdomenul fiind fără solzi. Se întâlneşte în ape curgătoare şi stătătoare. Icrele au o perioadă scurtă de dezvoltare, la temperatura de 25-26˚ C.

Hrana este reprezentată de zooplancton şi secundar de fitoplancton mare. La 3 ani ajunge la greutatea de 5-6 kg, iar la 10-12 ani la o greutate de 40-45 kg . Materialul de populare este obţinut prin reproducere artificială.

SANGERUL (Hypophtalmichthys Mollitrix) poate ajunge la lungimea de 1,2m şi greutatea de 40 kg. Pentru reproducere urcă pe cursul fluviilor către zonele cu curent mai puternic, se reproduce în acelaşi timp cu carasul dar la temperaturi de 20-24˚ C. Dezvoltarea embrionară durează aproximativ 30 ore. Maturitatea sexuală este atinsă la 6 ani.

Prolificitatea femelelor este între 300.000 – 1.000.000. Hrănirea începe primăvaa la 9C şi se termină toamna, hrana fiind alcătuită din exclusiv din fitoplancton.

9

III Elemente de inginerie tehnologică

3.1. Caracterele morfologice ale crapului

În dezvoltarea crapului sunt 5 perioade: embrionară (de la fecundare la eclozare), larvară (de la eclozare până la dispariţia sacului vitelin), puiet , adult ( la atingerea maturităţii sexuale ), de bătrâneţe. - Perioada embrionară ţine 80-90 h are 3-5 zile la temperaturi de 18-20˚ C. Variaţiile de la aceste limite duc la larve neviabile. La 30 minute după fecundare se observă prima divizare a zigoţilor. La 24 h se conturează embrionul. La 48 h embrionul crescut înconjoară sacul vitelin şi apare o uşoară pigmentare la nivelul viitorilor ochi. La 58 h se accentuează pigmentarea globilor oculari şi se observă o slabă pulsaţie a inimii. La 70 h ochii işi intensifică pigmentaţia, contracţiile inimii sunt evidente. La 86 h incepe să facă mişcări de rotaţie şi determină ruperea membranei icrei. - Perioada larvara are mai multe etape de dezvoltare:

1. Etapa A - durează 2 zile şi corespunde cu a-5-a zi de la depunerea icrei. Lungimea larvei 5.5 mm. Această etapă se caracterizează prin sacul vitelin piriform, capul uşor lipit de sacul vitelin, gura inferior deschisa si imobilă, ochii pigmentaţi , primele arcuri branhiale acoperite cu opercule membranoase, foseta olfactivă situată în faţa ochiului. Larvele stau lipite de substrat datorită secreţiei unei glande de fixare, şi din când în când înoată puţin apoi se pilesc din nou. Prezintă fototropism, iar hrănirea e endogenă.

2. Etapa B - durează 4 zile lungimea larvei are 7 mm şi se caracterizează prin umplerea parţială cu aer a vezicii gazoase, scăderea accentuată a sacului vitelin, gura e dezvoltată dar deschisă, membrana branhială

10

acoperă în întregime arcurile branhiale. Tubul digestiv e drept şi lung. Se accentuează pigmentaţia în regiunea cefalică, lungimea liniei dorsale şi pe abdomen. Larvele înoată izolat în zonele de mică adâncime, aproape de mal şi încep să consume plancton mărunt.

3. Etapa C1 durează 4 zile lungimea larvei are 7 mm, sacul vitelin dispare, orificiul bucal se închide, se finalizează dezvoltarea vezicii gazoase şi începe dezvoltarea lobului caudal. Începe hrănirea exogenă. Larvele se menţin la 40-50 cm adâncime.

4. Etapa C2 durează 3 zile şi larvele ajung la 9 mm, operculul este dezvoltat şi acoperă complet branhiile, larvele se menţin aproape de mal, mai mult izolate. Hrănirea se face cu fito şi zooplancton.

5. Etapa D1 are 3 zile, lungimea larvei 11,5 mm, gura terminală este uşor protractilă.

6. Etapa D2 are 5 zile, lungimea larvei 12,2 mm, larvele se menţin izolate, dimineaţa se apropie de mal la adâncimi mai mici şi seara se duc spre larg datorită temperaturii mai mari.

7. Etapa E durează 3 zile, lungimea larvei 15 mm.

- Perioada de puiet are 3 etape: 1. Etapa F durează 6 zile, larvele au lungimea de 22,5 mm şi se

caracterizează prin dezvoltarea învelişului solzos, la început în lungul flancurilor apoi treptat în rest, apariţia mustăţilor. Puietul stă mai mult în apele de fund. Când timpul este liniştit, puietul se aglomerează în bancuri mici.

2. Etapa G durează 3 zile, lungimea larvelor ajunge la 30 mm, se caracterizează prin acoperire totală cu solzi, apariţia perechii a doua de mustăţi şi a fosetei olfactive.

3. Etapa H durează 4 ani si sunt incluse : o parte din perioada de creştere vara 1,2 şi 3, se ajunge la 35 cm lungime şi o greutate de peste 1 kg.

3.2. Tehnologia obţinerii puietului de crap prin reproducere natural dirijată

3.2.1. Alegerea reproducătorilor

La alegerea lor se va ţine cont de realizarea în cel mai scurt timp a maximului de spor pe unitatea de suprafaţă (1 ha). Acest lucru este realizat prin folosirea crapului de rasă care prezintă însuşirea de a utiliza la maxim hrana naturală paralel cu cea suplimentară. Atunci când crapul de rasă nu

11

este hrănit suplimentar creşterea lui este încetinită. Totuşi în condiţii bune de mediu natural se dezvoltă mai bine decât cel sălbatic, mai ales în densităţi mici. Caracterele morfologice, indicatorii de creştere şi profil sunt în raport direct cu alimentaţia.

Selecţia reproducătorilor se face astfel : toamna la recoltare se aleg exemplarele cele mai mari dintre crapii de aceeaşi vârstă. Exemplarele alese se verifică dacă nu sunt rănite. Din exemplarele reţinute se face o nouă selecţie reţinându-se numai crapii normal dezvoltaţi şi cu înotătoarele intacte.

3.2.2. Schema clasică de reproducere natural dirijată

Larvele de 7 zile rezultate din reproducerea natural dirijată se trec în heleştee de predezvoltare unde rămân până la 3-4 săptămâni. Aceste heleştee trebuie să asigure condiţii foarte bune de mediu şi hrană şi nu pot fi folosite decât pentru această perioadă. Heleşteele rămân dezafectate pentru refacerea structurii fizico-chimice, pentru dezinfecţie şi pentru aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor. Heleşteele au până la 1 ha, cu adâncimi de 0.5-0.8 m pentru a se incalzi usor sub influenta razelor solare. Alimentarea helesteielor de predezvoltare se face direct dintr-un canal de alimentare, apa trecand printr-o plasa cu ochiurile de 1 mm.

3.2.3. Intretinerea si popularea helesteielor de reproducere

În timpul verii, după mutarea puietului şi iarna, heleşteele trebuiesc vidate pentru a distruge diferiţi paraziţi şi duşmani vegetali şi animali ai peştilor. De asemenea trebuie refacută şi aciditatea terenului respectiv şi pentru a împiedica depunerea oulor de către broaşte. După recoltarea puietului se lasă 30-40 zile şi după ce s-a zvântat fundul bazinului, se lucrează cu grapa cu discuri. Pe la sfârşitul lui iulie pe suprafaţa lui se împrăştie un strat de 5-6 cm gunoi de grajd bine fermentat. Primăvara devreme, cu 30 de zile înainte de inundare, gunoiul din heleştee este strâns şi dat afară. Pentru a asigura hrana naturală, la 24 de ore după reproducere, dacă temperatura apei nu scade sub 18˚ C în aceste bazine se introduc îngrăşăminte. Ele se distribuie lângă mal la o adâncime de 25 cm, în cantităţi de 1-1,5 kg gunoi la m² de heleşteu.

După 2 zile dacă temperatura apei nu scade, iar ph-ul şi conţinutul în oxigen sunt normale se adaugă must lichid obţinut dintr-un amestec de 6 l

12

apă şi 2 kg gunoi pentru fiecare 10 m² heleşteu. Dacă chimusmul apei e normal, pentru intesificarea dezvoltării hranei naturale, în a treia sau a patra zi după reproducere se adaugă îngrăşăminte minerale, în lipsa acestor îngrăşăminte se poate utiliza cenuşa. Prin aplicarea acestei metode în heleşteele de reproducere se asigură o creştere normală a alevinilor şi dispare mortalitatea datorată lipsei hranei. Crapul se fereşte să işi depună icrele în lipsa vegetaţiei sau când este mâlită sau pe cale de putrezire. Într-un heleşteu de reproducere de tip Dubish sau Hoffer se introduce de obicei o familie de reproducători. Pentru heleşteele mixte (reproducere + prima creştere) se introduce o familie 1:1 la fiecare 0,5 ha.

3.3. Tehnologia de creştere vara I 3.3.1. Metoda de creştere a puietului intr-o singură fază

În acest caz puietul e mutat din heleşteele de repoducere în cele de creştere. Toamna e recoltat şi mutat în bazinele de iernat.

Suprafaţa acestor bazine e de 1-2 ha cu adâncimea de 0,8 m. Pentru a ridica producţia acestor heleştee puietul e hrănit în mod suplimentar, situaţie în care se măreşte numărul de alevini de la 5 la 6 ori, ajungându-se la 50-60.000 exemplare pe hectar.

În lipsa heleşteelor de creştere vara I, puietul de 4-5 săptămâni va fi mutat în cele de creştere împreună cu puietul de 2 veri cu o anumită rezervă.

3.3.2. Metoda cresterii puietului în 2 faze

În acest caz e nevoie de 1 heleşteu de predezvoltare, unde alevinii rămân 4-8 săptămâni, iar la începutul verii sunt mutaţi în heleştee de creştere pentru a doua fază.

Heleşteele de primă creştere au adâncimea de 60-80 cm. Ele vor fi alimentate cu apă cât mai curată. Dacă puietul va fi crescut 4 săptămâni în acest heleşteu, suprafaţa va fi între 0,25 şi 1 ha.

Numărul de alevini introduşi la hectar depinde de productivitatea heleşteului şi a timpului cât ei rămân în heleşteu. Norma este de 50-20.000 de alevini la hectar.

Heleşteele de predezvoltare sunt inundate cu câteva zile înainte pentru a evita dezvoltarea dăunătorilor puietului.

Pe la mijlocul lunii iulie şi începutul lui august puietul ajunge la 2-4 cm şi chiar 9 cm, având peste 7 g.

13

Pierderile pot atinge 50 % în această fază.

In heleşteele faza II de creştere puietul este introdus la începutul lui august. Până la această dată este recomandabil ca fundul heleşteului să fie cultivat cu plante leguminoase pe jumătate de suprafaţă: borceag, lupin.

Suprafaţa heleşteelor trebuie să fie cuprinsă între 2 şi 5 hectare, adâncimea medie nu va depăsi 1,2 m.

Inundarea heleşteelor se va face treptat cu scopul de a pune la dispoziţia puietului zone noi de hrănire.

Data Greutatea15 iunie 2-3 g1 iulie 5-7 g15 iulie 10-12g1 august 12-22 g15 august 22-25 g

1 septembrie 28-30 g15 septembrie 32-35 g1 octombrie 38-40 g15 octombrie 42-50 g

Evoluţia greutăţii normale în funcţie de vârsta puietului de crap

3.4. Pescuirea larvelor şi puietului de crap

Folosind fecundaţia şi incubaţia artificială în aparate speciale se elimină operaţiunea dificilă de recoltare a larvelor, alevinilor şi plasarea lor în heleşteele de creştere.

La 8-20 zile puietul de crap prezintă ritmul cel mai mare de creştere şi trebuie să avem în vedere ca heleşteele de predezvoltare să aibă maximum de biomasă.

Pescuirea alevinilor se face în zilele călduroase cu soare, când ei se menţin la suprafaţă în locurile puţin adânci. Puietul se prinde uşor cu palete sau săculeţi din plasă, iar restul alevinilor se pescuiesc prin scurgerea totală a heleşteelor folosind gropile exterioare de pescuit.

3.5. Sortarea puietului

14

Odată cu piuetul de crap se întâlnesc şi specii sălbatice ce se îndepărtează manual. Când unitatea dispune de mai multe bazine pentru iernat se recomandă ca puietul de o vară sa fie sortat pe 3 grupe de mărime.

3.6. Numărarea puietului

Numărarea puietului se face prin 3 metode:1. Metoda volumetrică: - se face cu ajutorul unor vase de

aceeaşi mărime, prevăzute cu orificii pentru eliminarea apei. Din materialul pescuit se iau trei vase pline, la acelaşi nivel.

Nr. Ex / vas =

Nr. total puiet de o vară = nr. vase X nr. ex. / vas

2. Metoda gravimetrică: - se cântăresc 3 probe de 500-1000 ex., stabilind greutatea medie pentru lotul respectiv. Se cântăreşte intreaga cantitate de puiet, şi aşa se află nr. de exemplare din bazin.

Nr. ex =

3. Metoda numărării fiecărui exemplar în parte, când numărul puietului este redus.

15

5 Calculul materialului biologic

5.1 Stabilirea producţiei totale PT = x S

unde: Pn = producţia naturală=750

S = suprafaţa=40 ha

PT = 750 x 40 = 30000 kg = 30t

5.2 Calculul producţiei totale pe specii

= t

t

t

5.3 Calculul numărului de exemplare pe specii la recoltare

ex

ex

ex

Numărul de exemplare pe suprafaţa de creştere se calculează cu următoarea formulă:

16

5.4 Calculul necesarului de material biologic pentru popularea bazinelor de creştere vara a-III-a

Procentul de pierderi 10 %Procentul de supravieţuire 90 %

ex

ex

ex

Se calculeză numărul de exemplare pe toată suprafaţa de creştere: ex

5.5 Calculul materialului de 2 veri introdus la iernatProcentul de pierderi 15 %Procentul de supravieţuire 85 %

ex

ex

ex


5.6 Calculul materialului biologic de 1 an necesar populării bazinelor de creştere vara a-II-a


ex

ex

ex

17


5.7 Calculul necesarului de material biologic de o vară pentru popularea bazinelor de iernat


ex

ex

ex

Se calculeză numărul de exemplare pe toată suprafaţa de creştere:

exŢinând cont că la transportul puietului de I vară la ciprinidele asiatice se

înregistrează pierderi de 5% se calculează numărul de exemplare de I vară ce trebuiec cumpăraţi :

ex

ex

5.8 Calculul numărului de puit de crap C0 predezvoltat introduşi în heleşteele de creştere vara I


ex

Procentul de pierderi la trasportul către heleşteele de creştere vara I este de de 5 %

ex

5.9 Calculul numărului de reproducători activi de crap

18

Numărul alevinilor predezvoltaţi pe reproducător femelă de 90.000 de exemplare.

Ţinând cont de pierderile de recoltare, sortare şi manipulare, procentul de pierdere este de 10-15%. Procentul de supravieţuire este de 87%.

ex

5.10 Calculul numărului de larve eclozate trecute la hrană exogenăProcentul de pierderi 50% Procentul de supravietuire 50%

ex

De la depunerea icrelor şi până la eclozarea larvelor pierderile sunt de până 30%. La fecundare respectiv incubaţie pierderile sunt de 70%. La creşterea în heleşteele de reproducere 85% iar la pescuit din heleşteele de reproducere 15%. În total 200%

5.11 Calculul numărului de icre depuse:

Nr icre depuse = ex

O femelă depune 60.000 icre/ kg greutate corporală

5.12 Stabilirea masei corporale (kg femelă) necesare pentru depunerea celor 2713728 icre

O femelă depune 60000/kg greutate corporalăGT♀=173728 : 60000 = 3 kg

Greutatea unei femele este de 3 kg

5.13 Stabilirea numărului de femele:

N♀=3: 3 = 1 femelă Raportul femele/masculi este de 1 : 2.

5.14 Calculul numărului de masculi :

N♂=1 x 2 = 2 masculi

5.15 Calculul numărului total de reproducători activi:

19

N NTR♂+NTR♀ = 2+1=3 ex

5.16 Calculul numărului total de reproducători:

ex

5.17 Stabilirea numărului necesar de remonţi

Pornind de la materialul de o vară ( ) prin selecţie, trebuie ca noul lot de reproducători în vârstă de 3 ani să fie reprezentat de cei 6 de eproducători. Se porneşte de la ex

Calculul numărului total de exemplare de 4 ani:Procentul de supraveţuire 90% Procentul de pierderi 10%

ex

Calculul numărului de exemplare introduse la iernat Procentul de supravieţuire 97% Procentul de pierdere 3%

ex

Numărul total de reproducători de 3 veri din care se vor selecta cei pentru iernat

Indecele de selecţie este de 85%

ex

Calculul numărului de exemplare cu care se populează heleşteele de creştere vara a IV

Procentul de pierderi 5%.Procentul de supravietuire 95%.

ex

Calculul numărului de remonţi care iese de la iernat, din care se selecţionează

Indicele de selecţie este 80%.

ex

Calculul numărului de remonţi de 3 veri introdus la iernat

20

Procentul de pierderi 5%.Procentul de supravieţuire 95%

ex

Calculul numărului total de remonţi de 3 veri din care se selecţionează pentru iernat

Indicele de supravieţuire este de 75%

ex

Calculul numărului de remonţi cu care se populează heleşteele de creştere vara a 3-a

Procentul de supravieţuire 90%Procentul de pierderi 10%

ex

Calculul numărului de remonţi total din care se selecţionează

Indicele de selecţie este de 90%

ex

Calculul numărului de remonţi de 2 veri ce va fi introdus la iernat

Procentul de supravietuire 90%

ex

Calculul numărului total de remonţi din care se selecţionează


ex

Calculul numărului de remonţi selecţionaţi cu care se pot popula heleşteele de creştere remonţi de două veri

Procentul de supravieţuire 85%

ex

Calculul numărului total de remonţi din care se vor selecta


21

ex

Calculul numărului de remonţi selectat de o vară ce va fi introdus la iernat

Procentul de supravieţuire 85%

ex

Exemplarele obţinute se selecţioneaza fenotipic din numărul total de crapi de o vară obţinuţi în pepinieră. Pentru lotul de reproducători care au fost procuraţi şi care vor fi folosiţi în patru campanii de reproducere, numărul de exemplare ce va rămâne de la o etapă la alta, ţinând cont de pierderile la creştere şi iernat precum şi de cele din perioada de reproducere, va fi următorul:

NTRA = 3ex = ( 1 femelă si 2 masculi ) ce se introduc în bazinele de reproducere natural dirijată

NTRR = 3 ex. Ce se intoduc în heleşteele de crestere de la Calculul numărului de reproducători rămaşi după

reproducere Procentul de supravietuire 90%

ex

Din cele 33 de exemplare folosite la reproducere mai rămân 30 de exemplare

Calculul numărului total de reproducători C4 introduşi în bazinele de creştere de la

Calculul numărului total rămas după creştereProcentul de supravieţuire 95%Procentul de pierderi 5%

ex.

Calculul numărului ce se introduce la iernatIndicele de selecţie este de 95%

ex

Calculul numărului de ieşit de la iernatProcentul de supravieţuire 95% Procentul de pierderi 5%

22

ex

Calculul numărului selectionat ce se introduce la creştere


ex

Din numărul de reproducători vor merge: -la bazinele de reproducere naturală şi predezvoltare 3 ex. -la creştere

Calculul numărului de reproducători activi rămaşi după reproducere

Procentul de supravieţuire 95% Procentul de pierderi 5%

ex

Calculul numărului total de reproducători de introduşi la creştere

ex Calculul numărului de reproducători rămaşi după creştere


ex

Calculul numărului total de introdus la iernat Indicele de selecţie este 100%

ex

Calculul numărului total de ieşit de la iernat Procentul de supravieţuire 97%Procentul de pierderi 3%

ex

Calculul numărului selecţionat de Indicele de selecţie este de 100%

exDin numarul se introduc în bazinele de reproducere naturală 3 ex.

(1 femelă si 2 masculi); iar în heleşteele de creştere se introduc 1 ex.

23

Calculul numărului de reproducători activi de la rămaşi după reproducere


ex

Calculul numărului total de introduşi la creştere ex

Calculul numărului total de rămas după creştere


ex

Calculul numărului selecţionat de introduşi la iernat Indicele de selecţie este de 100%

ex Calculul numărului total ieşit de la iernat

Procentul de supravieţuire 97%Procentul de pirderi 3%

ex

Calculul numărului selecţionat de introdus la iernatIndicele de selecţie este de 100%

ex

6. Calculul suprafetelor

24

Având în vedere profilul unităţii ciprinicole care-şi procură prin cumpărare puiet de sânger şi novac şi care obţine puiet de crap prin reproducere natural dirijată, trebuie calculate următoarele suprafeţe:

6.1 Calculul suprafeţelor heleşteelor de iernat (0+→1) Norma de populare 10 t/ha

La cumpărare puietul are greutăţile:1. g/ex 2. g/ex 3. g/ex

Calculul greutătii totale pe specii:

t

ha

6.2 Calculul suprafeţei de creştere vara a-II-aNorma de populare = 6000 ex/ha

ha

6.3. Calculul suprafeţei de iernat pentru vara a II a .Norma de populare = 10 t/ha

Pentru vara a-II-a materialul biologic trebuie să ajungă la următoarele greutăţile:

g/ex g/ex; g/ex.

Pierderile ponderale sunt de 10%x g/ex = 179440x 400 g = 71776000 g = 71,77 t

x g/ex = 63268 x 700 g = 44286900g = 44,28 t x g/ex =23357 x 600g = 14014200 g = 14,01 t

t

25

6.4 Calculul suprafeţei heleşteelor de iernat reproducătoriGTR = NTR x Gmed/R; GmedR = 4 kgGTR = 66 x 4 = 264kg

;

Np = 500 kg/ha

ha

6.5 Calculul suprafeţelor bazinelor de creştere reproducătoriSe folosesc aceleaşi bazine de creştere de la , , ,

; Np = 350 ex/ha

ha

6.6 Calculul suprafeţei heleşteelor creştere remonţiSuprafaţa se calculează pentru , ce vor fi introduşi la creştere vara

a-II-a de la . Se foloseşte acelaşi bazin şi pentru si . Pentru remonţi densitatea la populare se face după vârstă:

ex/ha (3500 ex/ha); ex/ha (2000 ex/ha);

ex/ha (1000 ex/ha).Dacă pentru crapul greutatea în primăvară este de 360 g pentru o

densitate de 3500 ex/ha va fi o masă biologică de 1, 26 t

ha

6.7 Calculul suprafeţei bazinelor pentru iernat reproducătoriNorma de populare este de 1163 ex/ha

ha

6.8 Calculul suprafeţei bazinelor pentru iernat remonţi Norma de populare este de 1852 ex/ha

ha

26

6.9 Calculul suprafeţei bazinelor pentru parcare reproducători Norma de populare este de 300 ex/ha

Lotul se procură toamna la varsta de , urmând a fi iernat în heleşteele pentru iernat de la la , după care se introduc în bazinele de reproducere naturală. Lotul selecţionat de va fi alcătuit din 108 exemplare, din care se vor folosi la reproducere 54 iar restul în helesteele de parcare.

ha

6.10 Calculul suprafeţei bazinului de carantinăha

6.11 Calculul suprafeţei de creştere vara I Norma de populare este de 80000 ex/ha

6.12 Calculul suprafeţei bazinelor de reproducere şi predezvoltare

Numărul de familii pe hectar (NF) este de 7.

ha

6.13 Calculul suprafeţei totale de luciu de apă ha

ha ha

haSBRNP = 0,2 ha

ha ha ha ha ha ha

SBPRfem = 0,25 haSBPRmas = 0,25 ha

27

TOTAL SUPRAFAŢĂ (STLA) = 15.2 ha

6.14 Calculul suprafeţei totale de teren amenajat

ST = STLA + S (diguri şi canale)

S (diguri şi canale) = 10-15% din STLA = ha

ST = 14,2 + 3,18 = 17,38 ha

7. Concepţia de amenajare

7.1. Factorii de bază în stabilirea concepţiei de amenajare

A) Sursa de alimentare cu apăInfluienţată prin, niveluri, debite şi calităţi fizice

Regimul nivelurilor prezintă interes practic în abordarea şi rezolvarea următoarelor probleme:

1. Dimensionarea digului de apărare şi verificarea stabilităţii acestuia.2. Determinarea raportului dintre volumele de apă vehiculate

gravitaţional respectiv prin pompare în vederea inundării sau desecării incintei.

3. Stabilirea soluţiei constructive şi a particularităţilor funcţionale a prizei de apă.

28

B) TerenulSe face o caracterizare pedologică şi geotehnică. Terenul ce urmează

amenajat trebuie să prezinte o configuraţieplană sau un grad redus de neuniformitate. Panta amenajării trebuie să fie pe direcţia şi în sensul de scurgere a emisarului. Principalii indicatori hidrofizici care se analizează sunt: conţinutul de argilă, greutatea volumetrică, porozitate totală.

Principalii indicatori pedochimici sunt: - conţinutul în humus; - în azot total;- fosforul, potasiu şi sodiu; - gradul de salinitate.

Principalele caracteristici geotehnice se referă la:- indicele de plasticitate- indicele de consistenţă- rezistenţă la taiere

7.2. Elaborarea concepţiei de amenajare În scopul asigurării bazei materiale necesare tehnologiei de exploatare

este necesar să se realizeze prin compartimentare diversitatea de heleştee specificată în capitolul anterior.

Heleşteele şi bazinele preconizate, vor fi dotate cu instalaţii de alimentare-evacuare, diferenţiate condiţionat de exigenţele tehnologice ale fiecărui heleşteu.

Aceste instalaţii asigură inundarea, primenirea, reglarea nivelului şi evacuarea apei în funcţie de cerinţa tehnologică, de aici rezultând caracteristica sistematica a amenajarii.

La baza elaborarii concepţiei de amenajare stau 2 principii :1) Principiul biologic ce impune realizarea de heleşteie a căror

caracteristici constructive să corespundă speciei şi categoriei2) Principiul hidrotehnic care impune interdependenţa fiecărui

heleşteu sau bazin în ceea ce priveşte alimentarea, primenirea şi evacuarea apei.

Conform celor 2 principii biologic şi hidrotehnic, la amplasarea diferitelor tipuri de heleşteie şi bazine în perimetrul schemei hidrotehnice se vor lua în considerare următoarele criterii:

- asigurarea corelaţiei între configuraţia terenului şi adâncimea optimă a heleşteului.

- bazinele de iernat se vor amplasa având în vedere satisfacerea simultană a următoarelor condiţii : apropierea de staţia de pompare pentru a limitarea lungimii canalelor;

29

- heleşteielor să li se asigure o formă pe cât posibil rectangulară, raportul dintre laturi fiind recomandat ca optim din punct de vedere tehnologic;

- cota terenului să fie cât mai mică pentru realizarea adâncimelor tehnologice;

- heleşteiele de creştere se vor amplasate în stricta concordanţă cu celelalte heleşteie;

- bazinele de reproducere se amplasează pe cele mai bune soluri;- în cadrul schemei hidrotehnice a concepţiei de amenajare se vor

avea în vedere şi o serie de particularităţi de amplasament privind căile de acces şi reţelelor de alimentare cu energie electrică sau gaze naturale etc.

-7.3. Repartizarea suprafeţei amenajate pe categorii de heleşteie şi

bazine

Realizarea schemei hidrotehnice presupune copartimentarea terenului în scopul obţinerii diversităţii de heleşteie. Condiţionată de elementele de inginerie tehnologică, schema proiectului tehnologic şi indicatorii biotehnologici corelează între marimea suprafeţei aferente diverselor categorii de heleşteie s-a efectuat în baza unui calcul şi a rezultat o interdependenţă între suprafaţa de luciu de apă corespunzatoare fiecărui tip de heleşteu şi suprafaţa totală.

7.4. Caracteristicile tehnico-constructive şi funcţionale ale heleşteielor

Intr-o unitate piscicolă există o serie de heleşteie şi bazine care trebuie să îndeplinească urmatoarele cerinţe tehnologice :

1) Să asigure regimul termic, hidric, gazos adecvat fiecărei specii de cultură şi fiecărui stadiu de dezvoltare.

2) Să asigure resurse suficiente de hrană naturală, ştiind că producţia totală depinde atât de producţia naturală cât şi de cea artificială.

Bazinele de maturare

Sunt amplasate în imediata apropiere a staţiei de incubaţie. Suprafaţa optimă este de 20-30 cu o adancime medie de un metru. Timpul de inundare şi golire este de aproximativ 30 minute. Alimentarea cu apă a bazinelor se face cu ajutorul unor conducte metalice sub presiune,

30

eliminându-se complet traumatizarea materialului biologic în această fază extrem de sensibilă (fig. 1).

Bazine de iernat

Sunt construite astfel încât densitatea pentru puietul de o vară să fie de 7-8 t/ha; iar pentru cel de 2 veri 10-15 t/ha. Se amplasează în apropierea staţiei de pompare aşa încât lungimea canalelor de alimentare şi evacuare să fie cât mai scurtă. Se amplasează în zona de cotă minimă ( depresionară ) pentru realizarea adâncimii tehnologice cu un volum minim de terasamente. Mărimea suprafeţei bazinelor de iernat este cât mai mică pentru a se putea interveni operativ asupra a două elemente:

1) Adâncimea apei ce poate fi uşor mărită la scăderea temperaturilor şi care ar trebuie să fie între 1,7-2,5 m.

2) Este de preferat ca fundul bazinului să prezinte zone microdepresionate unde înălţimea să fie aproape de 3 m.

Bazinele de iernat se construiesc în trei variante : - varianta în debleu;- varianta în rambleu;- varianta mixtă;La amplasarea bazinelor de iernat se vor evita zonele acoperite cu

depuneri organice care prin mineralizare viciază chimismul apei.

Bazinele de reproducere natural dirijatăSe amplasează pe cele mai evoluate sectoare din punct de vedere

pedologic în perimetrul amenajării.Bazinele se amplasează în imediata apropiere a heleşteielor de parcare,

pentru limitarea distanţelor de transport. Apa de alimentare trebuie să conţină minimul de aluviuni în suspensie deoarece mâlul se depune pe icre şi le asfixiază. Alimentarease face dintr-un bazin decantor, care prin forma sa şi prin amenajările auxiliare asigură o eficienţă decantoare a apei. Decantoarele se pot realiza prin 2 procedee:

1) In serie;2) In paralel.

Suprafata bazinelor de reproducere trebuie să fie cât mai mică, optim pentru o familie de reproducători este o suprafaţă de 500-1000 . Raporturile dintre lungimea şi latimea bazinului trebuie să fie de ½.

Principala caracteristică a unui bazin de reproducere este variabilitatea adâncimii apei după cum urmeaza:

31

- la nivelul platformei de reproducere 0,3-0,8 m- în zonele de refugiu pentru reproducători şi larve de 1,2- 1,5 m.

Bazine de reproducere de tip DubischEste alcătuit dintr-o platformă înierbată care este înconjurată de un

canal drenor ce constitue zona de refugiu pentru larve şi reproducători (fig.7).

Bazine de reproducere tip Hoffer Există situaţii când bazinele de reproducere sunt legate de heleşteele de predezvoltare prin intermediul unor instalaţii specifice ce traversează digul. Pe suprafaţa bazinului de tip Hoffer pe o suprafaţă de 80%, adâncimea este de 50 cm iar pe restul suprafeţei adâncimea este de 1 m. O alta soluţie este varianta Acvares care constă în realizarea unui canal drenor ce traversează bazinul pe lungimea acestuia. De-o parte şi de alta a canalului se formează doua benzi înierbate cu vegetaţie perenă

Heleştee de predezvoltare

Se realizează în fermele cu suprafeţă mică pentru că apare o discrepanţa intre densităţile de populare cu larve şi nivelul scăzut al resurselor de hrana naturala. Acesta se amplasează pe solurile bogate în substanţe nutritive, acestea se plasează pe o latură adiacentă bazinelor de reproducere pentru reducerea lucrărilor legate de pescuire şi populare. Există şi situaţii când aceste heleştee se realizează distinct faţă de heleşteele de creştere vara I sau într-o altă situaţie sub forma unor incinte submersibile amplasate în heleşteele de crestere vara I.

7.5 Elaborarea concepţiei de amenajare şi a schemei hidrotehnice

Sunt condiţionate de factori de natură biologică, tehnică, economică, ce impun luarea în considerare în faza de elaborare a documentaţiei tehnice a două principii: 1.Principiul biologic: ce impune realizarea unor bazine care prin particularităţile constructive şi de funcţionare să asigure condiţiile optime de dezvoltare a peştilor. Se vor realizarea de bazine care să se diferenţieze după formă, suprafaţă şi adâncimea apei. 2.Principiul hidrotehnic: impune ca prin amenajarea construcţiilor sau a instalaţiilor aferente să se realizeze caracterul sistematic al acestuia. Bazinele şi heleşteele se grupează sub forma unor baterii care include

32

heleştee din aceeaşi categorie, alimentarea şi evacuarea fiind independente. Instalaţiile de alimentare şi evacuare se dispun în diagonală. Fiecare heleşteu este echipat cu o instalaţie de alimentare şi evacuare care asigură umplerea şi golirea în perioadele tehnologice impuse.

Pe fundul fiecări heleşteu se realizează o reţea de canale drenoare în funcţie de nivelul terenului.

Bazinul de iernat se amplasează având în vedere urmatoarele condiţii:-apropierea de staţia de pompare -amplasarea în zonele cele mai joase-realizarea unei suprafeţe cât mai mică pentru a putea interveni asupra adâncimii apei.

Helestee de creştere vara I Se amplasează având în vedere interdependenţa tehnologică faţă de celelalte categorii de heleştee astfel încât transportul materialului biologic a populării şi pescuitului să se facă pe distanţe cât mai mici.

7.6 Stabilirea nivelurilor optime alei apei în heleştee Pornind de la caracteristicile constructive ale heleşteelor şi de la configuraţia terenului se determină două caracteristici importante pentru proiectare şi exploatarea amenajărilor.

- ponderea suprafeţei luciului de apă pe categorii de heleştee- nivelul normal de exploatare a apei.

7.7 Calculul elementelor de bilanţ hidrologic pentru schema de

amenajare Dupa stabilirea caracteristicilor tehnico-constructive ale heleşteelor punctul următor în proiectarea îl reprezintă determinarea elementelor de bilanţ hidrologic cu urmatoarele categorii: 1)Regimul nivelurilor sursei de alimentare-evacuare 2)Regimul debitelor incintei amenajate:

-debite de umplere-debite de evacuare -debite de intreţinere-recirculare-debite speciale pentru inălţarea nivelului apei

Pentru calculul bilanţului hidrologic se corelează următorii factorii:- capacitatea nivelitică a fiecărui heleşteu - hidrograful nivelurilor in fiecare emisar- timpul de umplere, de desecare asociati ca optimii din punct de vedere

tehnologic pentru fiecare heleşteu.

33

Debite necesare greficului de funcţionare:- debite de umplere

unde: QU- debit umplere l/s; S- suprafaţă bazin (ha); h- înălţimea medie; T- timpul de umplere;

Lucrări de artă utilizate în exploatarea bazinelor piscicole

Pentru alimentarea, evacuarea şi recircularea apei se folosesc instalaţii de alimentare-evacuare-recirculare de tip călugăr.

Instalaţiile de alimentare cu acţiune orizontală de tip consolă deversantă (BRNP);

34

Instalaţiile de alimentare cu acţiune orizontală de tip umbrelă (HCvI);Instalaţiile de alimentare cu acţiune orizontală de tip fereastră (HCvII);Instalaţiile de alimentare cu acţiune verticală de suprafaţă (Hi);Călugării de alimentare la heleşteele de creştere reproducători, remonţi

vara a II-a şi a III-a.Toate variantele constructive vor fi prevăzute cu grătare sau panouri cu

site, pentru a impiedica intrarea speciilor străine .Instalaţii de evacuare.

Se utilizează 2 tipuri de călugăr:- călugăr cu fundaţiile la nivelul bazinului de pescuit pentru evacuare;- călugăr de primenire a apei la heleşteele cu suprafeţe mari.Funcţiile caracteristice ale călugărilor.

- deversează automat surplusul de apă - reglează nivelul apei- asigură evacuarea completă a apei

Calugarul este compus din: - corpul vertical, realizat din beton sau metal , are de

obicei forma paralelipipedică - corpul orizontal, realizat din beton turnat, tuburi

prefabricate sau conducte de oţel.Corpul vertical este prevăzut cu două (foarte rar, cu trei) perechi de

ghidaje în care se montează două rânduri de navete confecţionate din lemn sau metal şi grătare sau site pentru a împiedica evadarea peştilor.

Călugărul se dimensionează în funcţie de debitul maxim de apă evacuat.

La iazuri se realizează călugăre deversor care au rolul de a evacua, fără intervenţia omului, volumul de apă acumulat după depăşirea cotei normale de retenţie.

Pentru bazinele de mică capacitate, călugăraşele se pot confecţiona anticipat din beton armat sau din scândură, având toate elementele constructive ca la călugăre.

35

8. Reţete furajere8.1 Normele de hrana crap

Puiet-Crap% SO CRAP

PB 25-45GB 8CB 3,8

SEN 30Cen B 10

ED kcal/kg 3200Procentul de ratiere % 7-23%

Consum specific -

Larve-alevini-Crap%SO larve alevini

PB 50,5 45-50GB 9,5 10-12

36

CB 1 1.5-3SEN - 23

Cen B 9,5 10-13ED kcal/kg 3200 3369

Procentul de ratiere % 1,3 1.3Consumul specific 3 3

Adulti Crap:%SU CrapPB 35 %GB 6-20 %C B 4 %Sen 40 %

Cen B 10 %ED 3500-4000

Procentu de ratiere 1-5 %Consum specific -

Reproducatori Crap:%SU Crap

PB 45 %GB 8 %CB 2 %Sen 10 %

Cen B 15 %ED 4000

Procentul de ratiere 1-5 %

8.2 Valoarea nutritiva a nutreturilor utilizate in hrana pestilor

Reteta crap consum

Reteta crap consum

Nutretul ED PB GB CB Liz. Met.+Cis. Ca PFaina peste 72%

4410 71.6 9.5 - 5.48 2.8 2.7 1.53

Grau 3030 11.3 1.9 2.3 0.32 0.37 0.06 0.18Mazare 3180 22 1.6 6.3 1.6 0.59 0.08 0.15

37

Srot soia 3110 42.5 1.8 7.4 2.7 1.27 0.3 0.1Ulei soia 7952 - 98.7 - - - - -

Reteta crap puiet

Nutretul ED PB GB CB Liz. Met.+Cis. Ca PFaina sange

4310 82.5 1.9 0.9 7.62 1.68 0.3 0.22

Porumb 3590 9 4.2 2.2 0.25 0.39 0.01 0.05Srot

floarea soarelui

2030 29.5 1.8 26.5 1.07 1.26 0.35 0.15

Lapte praf

degresat

3900 34.9 - - 2.81 1.25 1.3 1

Tarate grau

2300 14.7 4 10.6 0.55 0.39 0.14 0.6

Ulei floarea soarelui

8693 - 90 - - - - -

38

8.3 Retetele de hrana pe categorii de varsta

Structura hranei administrate la crap de consum

Necesar 3500 40 8 8 2.4 1.4 0.3 0.65

ED PB GB CB Liz M+C Ca P Nutret % ED PB GB CB Liz M+C Ca P Pret

4310 82.5 1.9 0.9 7.62 1.68 0.3 0.22Faina sange 34 1465 28.05 0.646 0.3 2.591 0.57 0.102 0.075 15300

3590 9 4.2 2.2 0.25 0.39 0.01 0.05 Porumb 15 538.5 1.35 0.63 0.3 0.038 0.06 0.002 0.008 525

2030 29.5 1.8 26.5 1.07 1.26 0.35 0.15

Srot floarea soarelui 20 406 5.9 0.36 5.3 0.214 0.25 0.07 0.03 1300

3900 34.9 0 0 2.81 1.25 1.3 1lapte praf 5 195 1.745 0 0 0.141 0.06 0.065 0.05 3000

2300 14.7 4 10.6 0.55 0.49 0.14 0.6Tarate grau 20 460 2.94 0.8 2.1 0.11 0.1 0.028 0.12 1000

8693 0 90 0 0 0 0 0

Ulei floarea soarelui 5 434.7 0 4.5 0 0 0 0 0 1000

PVM 1 0 0 0 0 0 0 0 0 450

Total 100 3500 39.99 6.936 8.01 3.093 1.04 0.267 0.282 22275

39

Structura hranei administrate la crap de consum

Necesar 3800 35 20 4 2.1 1.2 1.2 0.3

ED PB GB CB Liz M+C Ca P Nutret % ED PB GB CB Liz M+C Ca P Pret

4410 71.6 9.5 0 5.48 2.8 2.7 1.53

Faina peste 72%

GB 32 1411 22.91 3.04 0 1.754 0.9 0.864 0.49 10880

3030 11.3 1.9 2.3 0.32 0.37 0.06 0.18 Grau 27 818.1 3.051 0.513 0.621 0.086 0.1 0.016 0.049 1620

3180 22 1.6 6.3 1.6 0.59 0.08 0.15 Mazare 24 763.2 5.28 0.384 1.512 0.384 0.14 0.019 0.036 3600

3110 42.5 1.8 7.4 2.7 1.27 0.3 0.1 Srot soia 9 279.9 3.825 0.162 0.666 0.243 0.11 0.027 0.009 1080

7952 0 98.7 0 0 0 0 0 Ulei soia 7 556.6 0 6.909 0 0 0 0 0 1400

PVM 1 0 0 0 0 0 0 0 0 450

Total 100 3829 35.07 11.01 2.799 2.467 1.25 0.926 0.583 19030

40

9. Eficienţa economică

Luna Numar de exemplare

Greutate exemplar

Temperatura apei º C

Procent ratiere

Cantitate hrana/ex.(g)

Cantitate pe efectiv total(kg)

Martie 13475 42 11 1 0.42 5.6595

Aprilie 12128 100.3 13 1.2 1.2036 14.5972

Mai 11825 158.6 17 2 3.172 37.5089

Iunie 11522 216.9 21 4 8.676 99.9648

Iulie 11419 275.2 23 4 11.008 125.703

August 11316 333.5 25 4.5 15.007 169.819

Septembrie 11213 391.8 18 3.7 14.496 162.543

Octombrie 11111 450 15 1.3 5.85 64.999

9.1Costul materiei prime pentru hrana utilizata.

Costul hranei utilizate pentru hrana crapuluiStadiul de dezvoltare

Materia prima

Necesar pt 1 kg hrana

suplimentara

Necesar pt.toata perioada

Pret/kg Valoare totala(lei)/zi

Puiet Faina sange

0.34 6.482 45000 291690

Porumb 0.15 3.038 3500 10633Srot

floarea soarelui

0.20 4.051 6500 26331

Lapte praf degresat

0.05 1.012 60000 60720

Tarate grau

0.20 4.051 5000 20255

Ulei floarea soarelui

0.05 1.012 20000 20240

PVM 0.01 0.202 45000 9090Peste de consum

Faina peste LT

0.32 16.294 45000 733230

Grau 0.27 15.098 6000 90588Mazare 0.24 13.420 15000 201300

Srot soia 0.09 5.032 12000 60384Ulei soia 0.07 3.914 20000 78280

PVM 0.01 0.559 45000 25155Cost total

hrana

1627896

42

9.2.Eficienta economica a utilizarii hranei suplimentare la crap:

Tipul de

hrana

Cantitate de H.s./

Perioada(kg)

Costul hranei

pe perioada

Cantitate de peste obtinuta

(kg)

Consum H.s./ kg

peste

Cost H.s./ kg

peste

Pre de vanzare/ kg peste

Venituri Alte cheltuieli

Cheltuieli totale

Profit

Uscata 11205.056 217161 30000 2.241 1.9 10 300000 38400 238400 261600

43

10. Bibliografie

Mantz Nicolae si colaboratorii-Baraje de pamant si bazine de retentie in agricultura.Editura Agro-silvica Bucuresti 1965

Alexandrescu Ion-Micul helesteu Editura Ceres Bucuresti 1983

Pojoga I. , Negriu R. – Piscicultura practica, Ed. Ceres, Bucuresti 1988

Arsignon Jacques-Amenagement piscicole des eaux deuces.Paris 1991

Man Teodor-Amenajari piscicole.Universitatea Tehnica Timisoara.1995

Burea Mihai-Cresterea crapului in iazuri si helestee,Timisoara Editura Mirton 1995

Stan Traian, Benone Pasarin-Curs Acvacultura U.S.A.M.V. Iasi 1996

Barca Gh.-Constructii si amenajari piscicole(lucrari proiecte tip)nr 6/1998.Institutul de cercetare piscicola,Imprimeria nationala. Corneliu Leonte, Doina Leonte – Construcţii şi amenajări piscicole, Iaşi editura Alfa 2005

Benone Păsărin – Salmonicultură practică, Iaşi Editura Alfa

Pasarin Benone, 2004 Elemente de salmonicultura, Editura Karro, Iasi

Pojoga Ioan, 1997 Piscicultura, Editura Ceres, Bucuresti

Voican V.,Radulescu I.,Lustun L. 1981-“Calauza piscicultorului”.Ed.Ceres,Bucuresti

Misaila Elena, 1990 Piscicultura Moldovei – lucrari stiintifice, Iasi,

44

11. Concluzii:

Ca o prima parere personala recomand utilizare in retete a nutreturilor care sunt cat mai usor de procurat si un pret cat mai redus exemplu : porumb boabe, mazarea(care este un nutre de viitor), srot de floarea soarelui, faina peste etc...

Cresterea unei cantitati mici de crap pentru consum necesita cresterea acestuia in policultura cu specii care nu prezinta concurenta pentru hrana crapului cum ar fi speciile fitofage care reusesc valorificarea optimă a potenţialului trofic natural al unui bazin piscicol.

Raţia zilnică trebuie să acopere integral cerinţele fiziologice în elemente nutritive ale peştelui şi se stabileşte în funcţie de greutatea medie individuală , temperatura apei şi viteza de creştere programată.

Aş recomanda ca bazinele de creştere să ocupe o suprafaţa mai mică de 40 ha pentru a putea fi exploatate mai eficient.

Recomand deasemenea înlocuirea crapului cu linul deoarece:În mod obişnuit, linul are aceleaşi cerinţe faţă de mediu ca şi crapul,

însă este mai puţin pretenţios faţă de hrană şi oxigen, mai rezistent la frig (nu necesită copci ), transport şi, respectiv, la boli.

Linul este de preferat a fi crescut în policultură, deoarece valorifică o parte din furajele pe care crapul nu le-a consumat şi îndeosebi cele suplimentare căzute în straturile mai profunde ale malului de la nivelul vetrei.

El se hrăneşte cu zooplancton, benctofaună, moluşte, crustacei, seminţe de plante, viermişori, detritus, precum şi hrană suplimentară, inclusive cea granulată.

Ţinând cont de faptul că carnea are un gust mai particular, ce este mult apreciată de către consumatori, acesta fiind si unul dintre scopurile piscicultorilor: satisfacearea cerinţelor consumatorilor.

Un dezavantaj al creşterii linului ar fi ritmul de creştere care în general este mai redus comparativ cu al crapului, fiind o specie tardivă, atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani la masculi şi 3-4 ani la femele.

45

Proiectarea Unei Amenajari Piscicole

Documents

Transcript of Proiectarea Unei Amenajari Piscicole