U.T.C-N

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCAFacultatea de Mecanica Sectia: Autovehicule RutiereDisciplina: FRA

Proiectarea tehnologiei de fabricare si reparare a unor repere reprezentative din instalatia de racire ce echipeaza

autoturismul Dacia Logan

Indrumator proiect: Student: Prof. Dr. Ing. Gavril Balc Grupa: 2451 AR

U.T.C-N

CUPRINS

Fisa tehnica Dacia LoganIntroducere

Capitolul 1.Analiza constructiv functionala a sistemului de racire de la

autoturismul Dacia Logan

Capitolul 2. Tehnologia de reparare si diagnosticare a sistemului de racire 2.1.1 Schema circuit racire

2.1.2 Diagnosticarea şi testarea sistemului de racire 2.1.3 Defecţiuni generale în funcţionarea sistemului de racire

2.1.4 Constatarea stării tehnice fără demontare

2.1.4.1 Controlul etanşeităţii

2.1.4.2 Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasa

2.1.4.3 Controlul şi corectarea cursei libere a lichidului

2.1.4.4 Diagnosticarea eficacităţii sistemului de racire 2.2 Repararea sistemului de racire a autoturismului Dacia Logan

2.2.1 Demontarea , repararea şi remontarea pompei de apa

2.2.2 Demontarea , repararea şi remontarea termostatului

2.2.3 Demontarea , repararea şi remontarea radiatorului

2.3 Elaborarea tehnologiei de fabricare şi reconditionare a radiatorului

2.3.1 Condiţii tehnice, materiale şi semifabricate

2.3.2 Procesul tehnologic de prelucrare mecanică

Capitolul 3 Calcule economice a reconditionarii

Capitolul 4.Tehnica securitatii muncii, Prevenirea si Stingerea Incendiilor in

interprinderile constructoare de automobile

4.1 Generalitati

4.2 Elemente de tehnica securitatii muncii

4.3 Norme P.S.I

U.T.C-N

Fisa tehnica Dacia Logan

Dacia Logan Motor pe benzina

Motor K7J K7M

Cutie de viteze BVM BVM

Nivel de depoluare Euro 4 Euro 4

MOTOR Dacia Logan

Tipul motorului K7J 710 K7M 710

Cilindree (cm3) 1390 1598

Alejaz x cursa (mm) 79,5 x 70 79,5 x 80,5

Numar cilindri 4 4

Raport volumetric 9,5 9,5

Numar total supape 8 8

Putere maxima kW (CP) 55 (75) 64 (90)

Turatia pt. putere max. (r/min)

5500 5500

Cuplu maxim Nm (kgm) 112 128

Turatia pt. cuplu max. 3000 3000

U.T.C-N

(r/min)

Injectie multipunct multipunct

Carburant benzina benzina

Catalizator S S

CUTIE DE VITEZE Dacia Logan

Tip JH1 JH3

Numar rapoarte 5 5

Viteza (km/h) la 1000 r/min in treapta 1

7,24 7,24

in treapta a 2-a 13,18 13,18

in treapta a 3-a 19,37 19,37

in treapta a 4-a 26,21 26,21

in treapta a 5-a 33,94 33,94

DIRECTIE Dacia Logan

Diametru de bracaj (m) 10,5

Nr. ture volan (manuala / asistata)

4,5 / 3,2

PUNTI Dacia Logan

Tip punte fata Pseudo Mc-Pherson cu brat triangular

Tip punte spateOsie H cu profil deformabil si epura programata - arcuri elicoidale

Diametru bara antiruliu fata 24,5

ROTI si PNEURI Dacia Logan

Jante de referinta (inci) 5,50 J 14 6,0 J 15

Pneuri de referinta fata/spate 165/80 R14 185/65 R15

SISTEM FRANARE Dacia Logan

Tip circuit de franare X

ABS Bosch 8.0 optional/serie

Repartitor electronic al fortei de franare

optional/serie

Servofrana Simpla / Dubla - diametru (inci)

S - 9

fata: disc (mm) 270 / 289

spate: tamburi (inci) 7 / 8

Introducere

U.T.C-N

Sistemul de racire constituie o componentă foarte importantă a unui automobil, alături de

cel de suspensie, ce asigură o modalitate eficientă de evitare a eventualelor neplăceri pe care diferiţi

automobilişti le-ar putea întânli în activităţile lor cotidiene legate de conducerea unui vehicul pe

drumurile publice. În ultima perioadă sistemul de racire a suferit o pleiadă de îmbunătăţiri,

concretizate într-o activitate din ce în ce mai intensă intreprinsă de constructori, activitate realizată

în scopul aducerii timpului de racire într-un interval rezonabil. Acest lucru a fost materializat prin

includerea în procesul de producţie a unor noi elemente: fibra de carbon, metalele sinterizate şi

oţelurile usoare precum şi introducerea unui sistem nou . Scopul final al acestor îmbunătăţiri este

acela de a introduce pe piaţa un automobil din ce in ce mai sigur, care să ofere utilizatorilor un grad

sporit de siguranţă .

După 1970 producătorii de automobile au trecut la utilizarea în cantităţi din ce în ce mai

mari a instalatiilor de racire directa cu lichid , instaltie cu circuit de apa sau lichid de antigel in jurul

cilindrilor. Racirile cu lichid au fost introduse masiv în producţie, şi de atunci toţi producătorii

apreciaţi din lume le utilizează, în detrimentul celor prevăzute cu aer. Racirile cu aer au fost utilizate

în construcţia primelor automobile şi acest sistem se baza pe faptul că totalitatea componentelor

raciri erau poziţionate în interiorul habitaclului motor.

Înainte de a aprecia diferenţele dintre cele 2 sisteme, trebuie să înţelegem fenomenul pe care

se bazează ambele sisteme pentru a raci lichidul, frecarea care generează căldura. Aplicând o

rezistenţă, o frecare, unei roţi în mişcare, lichidul (indiferent de tip) se incalzeste .

Viteza cu care roata poate fi racit depinde de câţiva factori: greutatea autovehiculului, forţa

la paleta şi suprafaţa de frecare. De asemenea are o mare importanţă şi   cât de bine transformă frâna,

mişcarea în căldură (felul frecării) şi bine-nţeles cât de repede este eliminată această căldură din

componentele sistemului de racirre .

Capitolul 1.Analiza constructiv functionala a sistemului de racire de la

autoturismul Dacia Logan

U.T.C-N

Asigurarea temperaturii normale de functionare a pieselor autoturismului Skoda se

realizeaza prin evacuarea controlata a caldurii de catre fluidul de racire, care circula in exteriorul

pieselor.La un regim termic normal al motorului temperatura lichidului de racire este de 80 – 90

grade celsius.Temperatura aerului la iesirea din motor atinge 90 – 120 grade celsius.

Sistemul de racire la automobile se poate obtine,in principal, pe doua cai: prin racire directa

(cu aer) si prin racire indirecta (cu lichid).

In afara de aceste sisteme, motorul se mai raceste prin:

- racirea interna a peretilor camerelor de ardere prin vaporizarea partiala a stropilor de benzina in

timpii de admisie si compresie si prin primenirea amestecului carburant

realizata datorita incrucisari supapelor la PMI(punctual mort interior)

- racirea lagarelor si a partii de jos a motorului pe care o realizeaza uleiul din baie

-racirea prin radiatie in aerul din interiorul si exteriorul motorului

Toate aceste raciri secundare elimina insa mai putin de 10% din caldura, care trebuie sa se evacueze

prin sistemul de racire principal.

In prezent, la majoritatea motoarelor de automobile, racirea este asigurata printr-o instalatie

cu circuit de apa sau lichid de antigel in jurul cilindrilor.

In functie de presiune lichidului din instalatia de racire, se deosebesc: instalatii de racire la presiune

atmosferica, si instalatii de racire presurizate.

Instalatile de racire presurizate pot fi libere sau capsulate. In primul caz, vapori de lichid sunt

evacuati in atmosfera, in cel de-al doilea intr-un vas de expansiune. Instalatia de racire presurizata si

capsulata reprezinta solutia moderna de racire a motoarelor, ea fiind aproape generalizata la

automobile. Lichidul folosit la aceste instalatii este lichidul antigel care are un un punct de inghetare

scazut, fapt ce inlatura necesitatea schimbarii lui vara si iarna.

In aceste instalatii racirea motorului se face in felul urmator: caldura inmagazinata in pereti

cilindriilor este preluata de apa care se afla in camasa de apa a motorului; apa incalzita trece printr-

un racitor numit radiator, unde cedeaza caldura in aerul exterior,racindu-se din radiator ,apa racita

ajunge din nou in camasa de apa a motorului si in felul acesta circuitul se repeta in mod neintrerupt

in tot timpul functionarii motorului.

U.T.C-N

Circulatia apei se poate realize prin termosifon si prin pompa . Termosifonul asigura circulatia apei

intr-un circuit inchis datorita diferentei de densitate intre apa calda care se ridica si apa rece care se

coboara.

Partile componente ale instalatiei de racire

Radiatorul - se compune din doua rezervoare,unul superior si altu inferior, confectionate din

tabla de alama sau otel. Legatura intre ele se realizeaza prin mai multe tevi subtiri,prevazute cu

aripioar orizontale pentru marirea suprafetei de racire.Tevile, care constituie miezul radiatorului,

permit schimbul de caldura intre cele doua rezervoare.

Rezervorul inferior al radiatorului este prevazut cu o teava de iesire a apei reci din radiator, cu un

robinet de golire si cu suporturile de fixare a radiatorului.

Radiatorul se fixeaza in fata motorului pentru a fi expus total curentului de aer in vederea raciri in

cele mai bune conditi.

Ventilatorul este antrenat de obicei printr-o curea trapezoidala de catre arboreal cotit.

Prin aceeasi curea trapezoidala se pun in functiune, de asemenea, pompa de racire si Generatorul de

curent.

Pompa de racire – Asigura circulatia fortata a lichidului de racire in instalatia de racire. La

automobile sunt folosite pompele deracire centrifuge. In timpul functionary motorului, rotorul

estepus in miscare, antrenand prin paletele sale apa din pompa.In felul acesta, apa primeste energie

cinetica pentru formarea presiuni de refulare in camasa motorului. Locul apei refulate de pompa este

luat de apa care patrunde prin conducta de aspiratie ce este in legatura cu bazinul inferior al

radiatorului.

Vasul de expansiune- este introdus in circuitul de racire cu scopul de a compensa variatiile

volumului lichidului de racire ,determinate de variatiile temperaturii lichidului,asigurand in orice

moment plinul circuitului de racire. Este plasat pe dublura aripii , sub capota motorului la loc

vizibil.

Vasul de expansiune este legat de radiator printr-un tub flexibil fixat la capete cu coliere . la partea

superioar a vasului de expansiune se afla o supapa, introdusa in capacul vasului avand 2 orificii din

care unul comunica cu exteriorul iar celalalt cu vasul de expansiune.

U.T.C-N

Supapa mai are garnitura de cauciuc presata de arcul spiral prin intermediul rondelei, iar la partea

centrala valva impinsa de arc.

Autoturismul Dacia Logan foloseste un sistem de racire modern cu radiator de racire a

lichidului, radiator ce se compune din doua rezervoare , unul superior si altul inferior, confectionate

din tabla de aluminiu . Legatura intre cele doua rezervoare se realizeaza prin mai multe tevi subtiri,

prevazute cu aripioare orizontale pentru marirea suprafetei de racire. Tevile care constitue miezul

radiatorului , permit schimbul de caldura intre cele doua rezervoare.

In prezent , la majoritatea motoarelor de automobile, racirea este asigurata printr-o instalatie

cu circuit de apa sau lichid de antigel in jurul cilindrilor.

In funcfie de presiunea lichidului din instalatia de racire , se deosebesc instalatii de racire la

presiunea atmosferica, si instalatii de racire presurizate la diferite presiuni . Instaltiile preseurizata

pot fi libere sau capsulate , in cazul celor libere vapori de lichid sunt evacuati in atmosfera, iar in cel

de al doilea caz vapori sunt evacuati intr-un vas de expansiune .

Instalatia de racire presurizata si capsulata reprezinta solutia moderna de racire a

motoarelor , ea fiind aproape generalizata la automobile . Lichidul folosit la aceste instalatii este

lichid antigel care are un punct de inghetare scazut , fapt ce inlatura necesitatea schimbari lui pe

perioada de vara sau de iarna .

Radiatoarele erau făcute dintr-un material cu bune proprietăţi de rezistent la căldură, similar

cu cel folosit la cutiile de viteze

În condiţii extreme de solicitari, precum urcarea unor pante lungi cu o încărcătură mare, sau

frânări repetate la viteze mari, aceste lichide se supraîncălzesc.

Odată ce lichidele automobilului devin saturate cu căldură, ele işi pierd abilitatea de a raci

lichidul de racire al autovehiculului .

U.T.C-N

Fig. 1 Instalatie de racire

1. J601100 - Cot superior furtun radiator2. Furtun lichid de răcire al cooler-ului 3. Furtun de conectare, schimbător de căldură al uleiului la chiulasă4. J601910 - Furtun de golire al schimbătorului de căldură5. J601920 - Furtun de retur al schimbătorului de căldură6. J601500 - Furtun de conectare, carcasa regulatorului de temperatură la vasul de expansiune a lichidului de răcire7. Furtun de conectare, carcasa regulatorului de temperatură la cooler-ul EGR8. J601600 - Furtun de conectare radiator la vasul de expansiune al lichidului de răcire9. J601200 - Cot inferior furtun radiator

Un sistem de racire trebuie să aibă următoarele calităţi:

U.T.C-N

- eficacitatea, care se apreciază prin deceleraţia obţinută, fiind limitată de valoarea

temperaturi lichidului de racire şi de factorii biologici omeneşti (receptivitatea la temperaturi

foarte mari);

- stabilitatea, care constitue calitatea automobilului de a menţinere a traiectoriei

- fidelitatea, reprezintă calitatea instalatiei de racire de a obţine raciri, pentru un efort de

acţionare determinat, în toate condiţiile de drum şi de încărcătură. Asupra acestei calităţii o

influenţă deosebită o au agenţi externi (umiditate, temperatură, etc.), condiţiile termice de

lucru ale lichidelor şi mai ales stabilitatea coeficientului de frecare

- confort, reprezintă calitatea care contribue la creşterea securităţii circulaţiei rutiere, deoarece

un alt grad de efort (progresivitatea frânării, eforturi reduse la pedală pentru o cursă judicios

aleasă, absenţa zgomotului şi vibraţiilor) nu solicită peste măsură atenţia conducătorului,

micşorând deci oboseala acestuia.

Pompa de apa

:

Fig. 2 Pompa de apa

U.T.C-N

Pompa de apa are cel mai important rol în sistemele de racire, ea trebuie să debiteze un

volum de lichid suficient de mare pentru scaderea temperaturi lichidului de racire si un dedit

suficient de mare pentru a ptea face o racire corespunzatoare şi pentru prevenire deformaţiilor

elastice ale diferitelor organe în special, la temperatura de lucru de 80 ... 100 C

Pompa repartizează lichidul în restul sistemului de racire . Cele două sisteme pot fi

aprovizionate separat de două rezervoare sau în comun, numai de unul. Unele subsisteme sunt

despărţite faţă-spate, iar altele sunt separate în diagonală.La Dacia Logan sistemul e impartit pe

diagonala,solutie de preferat datorita faptului ca in cazul pierderii unui circuit.

Furtune flexibile leagă pompa de cilindrii receptori localizaţi lablocul motor. Lichidul de

răcire, conceput special pentru condiţii extreme, umple sistemul de racire .

Pompa de apa trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: intrarea rapidă în funcţiune a

sistemului de racire; defrânarea rapidă; excluderea posibilităţilor de pătrundere a aerului în instalaţie

şi prevenirea pierderii lichidului.

Pompa de apa, destinată sistemului de racire cu un singur circuit se compune din două părţi

principale: cilindrul propriu-zis şi rezervorul de lichid . Cilindrul comunica cu rezervorul prin

orificiul principal (de alimentare) si orificiul de compensare .

Prin orificiul principal lichdul trece, la defranare din rezervor, in cavitatea a cilindrului.

Orificiul de compensare asigura legatura dintre cavitatea de lucru si rezervor, necesara pentru

revenirea lichidului in rezervor dupa racire sau la variatia volumului lichidului la variatia

temperaturii. Diametrul orificiului principal este cu mult mai mare fata de cel al orificiului de

compensare.

Fig 3 . Furtune de apa

U.T.C-N

Radiatorul

Fig 4 . Radiator de apa

Autoturismul Dacia Logan foloseste un sistem de racire modern cu radiator de racire a

lichidului, radiator ce se compune din doua rezervoare , unul superior si altul inferior, confectionate

din tabla de aluminiu . Legatura intre cele doua rezervoare se realizeaza prin mai multe tevi subtiri,

prevazute cu aripioare orizontale pentru marirea suprafetei de racire. Tevile care constitue miezul

radiatorului , permit schimbul de caldura intre cele doua rezervoare .

Radiatoarele erau făcute dintr-un material cu bune proprietăţi de rezistent la căldură, similar

cu cel folosit la cutiile de viteze .

Radiatorul se fixeaxa in fata motorului pentru a fi expus total curentului de aer in vederea

raciri in cele mai bune conditii .

U.T.C-N

Grup motoventilator de racire motor

Fig 5 . Motoventilator de racire

Grupul motoventilator de racire motor are rolul de a raci lichidul di interiorul radiatorului , el este conectat inpreuna cu termostatul iar cand lichidul de racire ajunge la temperatura de 98C se trimite un sennal de la termostat cate motoventilator care cupleaza . Ventilatorul functioneaza pana cand lichidul ajunge la temperature de 92C

U.T.C-N

Intretinerea sistemului de racire

La livrarea autoturismului , circuitul de racire este umplut cu amestec , care asigura o

protectie contra inghetarii pana la minus 35 grade Celsius.

Nivelul lichidului de racire in vasul de expasiune trebuie verificat periodic,astfel incat sa fie

intodeauna aproape de nivelul maxim marcat pe vas, verificarea se face cand motorul este rece.

Functionarea motorului este permisa numai cand nivelul lichidului de racire in vasul de

expansiune este cuprins intre cele doua repere. In cazul in care se constatta ca nivelul lichidului este

sub reperul minim, trebuie ca sa se controleze intregul system de racire sis a se restabieasca nivelul,

facand totodata aerisirea circuituli de racire . In cazuri exceptionale , cand autoturismul este in cursa

si se produc pierderi de lichid din diverse cause ca: spargerea unor racorduri sau tuburi la sistemul

se racire, pori sau fisuri la radiator etc., cause ce pot fi remediate local cu mijloace improvizate, se

permite continuarea cursei autoturismului pana la cel mai apropiat punct spre a fi remediate

problema,respectandu-se urmatoarele recomandari:

-se opreste motorul, asteptand 5 – 10 minute pentru ca eliberarea statica a lichidului in sistemul de

racire;

-se scoate capacul vasului de expansiune si busonul radiatorului , folosindu-se o carpa sau laveta

(atentie: diferenta de presiune dintre instalatia de racire si exterior,determinate de temperature

lichidului de racire poate provoca o iesire rapida a vaporilor cu presiune inafara,care poate provoca

oparirea)

- se toarna apa distilata sau, la nevoie apa de ploaie foarte curate in vasul de expansiune, pana la

reperul maxim, si in radiator, pana la nivelul busonului;

-se aseaza robinetul climatizorului pe pozitia deschis (incalzire)

-se slabesc suruburile speciale de purjare amplasate pe tuburile de cauciuc , care conduc la

pompa de apa si radiatorul climatizorului

-se porneste motorul, lasandu-l sa functioneze la turatia regimului de relanti de 750-800 rot/min

-dupa restabilirea echilibrului lichidului in circuitul de racire si iesirea partiala a aerului prin

robinetele de purjare,acestea din urma se inched;

-se pleaca cu autoturismul lao viteza redusa de max 50km/h respectand turatia constanta a

motorului , iar dupa fiecare 15 min de mers, se controleaza nivelul lichidului in vasul de expansiune

pentru a se observa eventuala scadere sub reperul minim.

U.T.C-N

In toate cazurile in care motorul a fost exploatat in conditiile aratate mai inainte, este obligatoriu ca

dupa remedierea defectelor sistemului de racire, sa se inlocuiasca uleiul din carterul inferior al

motorului, deoarece acesta a contribuit in mare masura la racirea pieselor mobile ale motorului in

conditii foarte grele , pierzandu-si din proprietatile sale de lubrefiere.

1.1 Completarea lichidului de racire

Antigelul este realizat pe baza de etilen-glicol, amestecat in proportie de 50% cu apa distilata sau

dedurizata , asigurand o protectie a motorului contra inghetarii asa dupa cum s-a mai aratat, pana la

temperature de -35 grade Celsius.

Lichidul de racire prezentand unele proprietati fizice si chimice constante , se recomanda sa se

foloseasca at ape perioada de vara cat si iarna.

Completarea acestuia trebuie sa se faca numai cu apa distilata sau cu lichid de racire de acelasi

tip, in caz contrar , amestecul lichidelor de racire de diferite tipuri poate da diverse reactii chimice

care contribuie la scoaterea prematura din exploatare a radiatorului sau a racordurilor din cauciuc.

1.2 Verificarea gradului de congelare a lichidului de racire

Deoarece eventualele pierderi de lichid de racire in timpul anului se completeaza cu apa

distilata, aceasta conduce la modificarea compozitiei lichidului de racire, din care cauza se

recomanda ca, la inceputul lunii noiembrie a fiecarui an sa se verifice gradul de congelare a acestuia

.

Verificarea se poate face cu termodensimetrul care determina gradul de congelare al lichidului, se

va proceda astfel:

-se porneste motorul pentru a realize uniformizarea lichidului de racire si a se incalzii la 40

grade Celsius , temperature recomandata pentru verificarea gradelor de congelare. In cazul in care

masurarea se face la o temperatura diferita de 40 grade celsius se va lua in considerare

corespondenta dintre gradele de congelare citite pe scara termodensiometrului si cele

corespunzatoare diferitelor temperaturi, in momentul masurarii ale lichidului de racire redata in

tabelul de mai jos

U.T.C-N

Corespondenta intre gradele de congelare pe scara termodensimetrului si cele corespunzatoare

diferitelor temperaturi ale lichidului de racire in timpul masurarii.

-se strange cu o penseta tubul de legatura intre radiator si vasul de expansiune

- se desface busonul radiatorului

-se ia putin lichid de racire cu ajutorul termodensimetrului apoi se pune la loc busonul

radiatorului, slabindu-se penseta de pe tubul de legatura amplasat intre radiator si vasul de

expansiune;

-se clatina usor termodensimetrul pentru a permite flotorului sa ia pozitia sa de echilibru, se

citeste valoarea temperaturii si a gradelor de pe scara termodensimetrului apoi, folosind tabla de

corectie se determina exact gradele de protectie a lichidului de racire.

1.3 Inlocuirea lichidului de racire

La fiecare 2 ani si 30.000 km rulati, se recomanda inlocuirea lichidului de racire si controlul

etansietatii sistemului (racorduri tubulatura din cauciuc, garnituri la busoanele de umplere de la

radiator si vasul de expansiune).

Deoarece operatia de inlocuire a lichidului de racire si aerisirea circuitului necesita folosirea unor

scule specializate si respectarea unei tehnologii precise, se recomanda ca aceasta in conditii optime

de lucru. La efectuarea umplerii corecte a lichidului de racire este necesar sa se foloseasca un

dispozitiv simplu, MOT 401 prezentat schematic in figura A.

Dispozitivul se compune dintr-o palnie 1, un tub din politelina

transparenta 3 foarte elastica, avand la capat o cana normala 2. Intre cana

si busonul 5 de fixare a dispozitivului , trebuie sa aiba acelasi diametru

cu orificiul de umplere al radiatorului, fiind prevazut si cu o garnitura de

etansare 7. Pentru evacuarea eventuaala a aerului din instalatie,, in

timpul umplerii,dispozitivul este prevazut cu o teava subtire 6, din

alama.

Dispozitivul descris poate fi realizat cu mijloace locale in orice atelier si

permite umplerea circuitului de racire la un nivel mult mai ridicat decat

nivelul suruburilor de purjare 1 si 2, amplasate pe tuburile de cauciuc

dintre pompa de apa si radiatorul climatizorului (fig. 6)

U.T.C-N

La umplerea si aerisirea circuitului de racire, se va proceda astfel (fig 6)

-se aseaza robinetul de incalzire 5 in pozitia deschis , permitand trecerea lichidului de racire in

instalatia climatizorului;

Schema aerisirii sistemului de racire

1-2 robinete pentru purjarea aerului din circuitul de racire; 3-pensete pentru strangularea

Conductelor; 4-radiator; 5-buton de comanda a climatizorului ; 6-vas de expansiune;

7-radiatorul motorului; 8 si 9- coonducte din cauciuc pentru circulatia lichidului de racire

-se desface busonul radiatorului si se aseaza dispozitivul MOT 401, insuruband busonul acestuia

la radiator asigurandu-se o etansare perfecta prin garnitra;

-se agata palnia aparatului de pe capota motorului MOT 401 in pozitia deschis si se desurubeaza

suruburile de purjare

-se verifica si se strange busonul de golire a lichidului de racire de la radiator

-se umple vasul de expansiune de la 6 pana la 30mm deasupra reperului maxim,se pune apoi la

loc capacul vasului

-se face plinul circuitului in radiator

-se porneste motorul la turatia de relanti accelerat (1500 rot/min) si se continuaa umplerea

circuitului de racire pana cand ajunge lichidul intre nivelul minim si maxim indicat pe vasul de

expansiune

Defectele si remedierile instalaţiei de răcire

În general , defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la încălzirea insuficientă a

motorului.

U.T.C-N

Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau ruperea curelei de ventilator,

termostatul defect sau blocat, funcţionarea necoraspunzătoare a pompei de apă şi a

ventilatorului, înfundarea sau spargerea radiatorului, depunerile de piatră.

-Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri, radiator, pompa de ap, buşoane,

care se observă prin scurgeri în timpul cât motorul nu este în funcţiune; pierderile

interioare au loc datorită spargerii garniturilor de chiulasă sau inelelor de cauciuc de la

cilindri, deformării suprafeţelor de etanşare dintre bloc şi chiulasă, strângerii insuficiente a

şuruburilor de chilasă. Se constată prin formarea de bule de aer în bazinul superior al

radiatorului la turaţie ridicată sau a picăturilor de apă gălbui de pe tija de ulei.

Remedierea constă în strângerea colierelor, înlocuirea racordurilor defecte, înlocuirea

garniturii de chiulasă sau inelelor cilindrilor, strângerea şuruburilor de chiulasă în ordinea

indicată, rectificarea suprafeţelor de îmbinare a chiulasei sau blocului motor.

-Cureaua insuficient strânsă se remediază prin slăbirea piuliţelor generatorului şi

modificarea poziţiei,până la întinderea corectă; apoi se strâng piuliţele: dacă este ruptă,

cureaua se înlocuieşte.

-Termostatul defect sau blocat se datoreşte daterioării burdufului sau capsulei,scurgerii

lichidului sau pastei din interior, ceea ce poate bloca supapa în poziţia închisă.

Constatarea se face prin conrolul radiatorului, care, dacă este rece în timp ce carcasa

termostatului şi motorul sunt îcinse, la accelerarea motorului nu se observă nici o unduire

în radiator.

Remedierea se realizează prin înlocuirea termostatului.

-Funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă se datoreşte ruperii pene de fixare a

rotorului (turbinei) sau depresării ei de pe arbore, iar uneori prin observarea unei unduirii

slabe în bazinul superior al radiatorului, la accelerea motorului.

Remedierea se execută prin înlocuirea penei rupte sau asigurarea unei presări

corespunzătoare: în cazul ruperii paletelor turbinei, se înlocuieşte complet rotorul pompei

în ateliere.

La ventilator se pot deforma sau rupe paletele.

Dacă paletele ventilatorului sunt deformate se îndreaptă, iar când sunt rupte, se

înlocuieşte ventilatorul. După reparare, se face obligatoriu echilibrarea ventilatorului

pentru evitarea uzării premature a rulmenţilor.

U.T.C-N

În unele cazul, reperea paletelor ventilatorului poate duce la spargerea radiatorului, ceea

ce împinge o reparare mai amplă în aterier.

Înfundarea radiatorului se datoreşte împurităţiilor sau ruginii.

Se remediază prin desfundarea chimică sau mechanică cu ajutorul unor tije, prin

deplasarea longitudinalăîn interorul ţevilor: apoi se suflă cu aer comprimat. Desfundarea se

poate face şi cu jet de apă sub presiune.

Radiatorul cu spărtur mici se remediază prin izolarea ţevilor din porţiunea respectivă sau

lipirea moale sau cu soluţii speciale: uneori izolarea se face chiar prin lipirii privizorii cu

săpun. Dacă spărtura este mare, radiatorul trebuie înlocuit.

Depunerile de piatră se curăţă cu soluţii chimice accide sau bazice, după cum s-a arătat

la întreţinerea instalaţiei.

Încălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocul supapei termostatului în poziţie

deschisă, când apa trece spre radiator,nepermitând încălzirea rapidă a motorului.

Remedierea constă în înlocuirea termostatului.

Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau termometru) presupune

conrolarea traductorului sau indicatorului de la bord, aparatul defect se înlocuieşte. La fel

şi pentru instalaţia de semnalizarea avariilor .

109415

Termostat

U.T.C-N

Capitolul 2. Tehnologia de reparare si diagnosticare a sistemului de racire

U.T.C-N

2.1.2 Diagnosticarea si testarea sistemului de racire

Sunt trei condiţii externe majore care afectează performanţele racirii:

- pneurile cu contact şi aderenţă la drum inegale determină o frânare inegală.Pneurile

trebuie umflate egal şi suprafeţele de contact cu calea de rulare din stânga şi din dreapta să fie

aproximativ egale;

- încărcarea neuniformă a vehiculului poate afecta performanţele frânării întrucât roţile

încărcate mai mult solicită un efort mai mare de frânare decât celelalte;

- alinierea necorespunzătoare a roţilor, în special reglajul defectuos al unghiurilor de fugă şi

de cădere, determină la frânare deviaţii de traiectorie.

2.1.3 Defecţiuni generale în funcţionarea sistemului de racire

1. Functionare defectoasa .Cauze posibile :

- aer în circuitul de frânare;

- racordurile flexibile sunt gonflate;

- lichidul deracire este neconform (se volatilizeazǎ la creşterea temperaturii);

- orificiul de aerisire al capacului rezervorului compensator este înfundat;

- frâna de staţionare este blocatǎ ;

- s-a mers prea mult cu frâna de parcare trasǎ, saboţi blocaţi ;

- frâna de parcare este trasǎ .

- garnitura de chiuloasa este uzatǎ ;

- termostat defect

- capacul vasului de expansiune defect

- vasul de expansiune spart

- ventilator defect

- pompa de apa defecta

- blocul motor fisurat

- pierderi de lichid la furtunele de apa;

U.T.C-N

- conductǎ obturatǎ sau aplatizatǎ ;

- radiator spart

- senzori defecti

2. Racirea este ineficace.Cauze posibile:

- pierderi de lichid in instalatie ;

- garnitura de chiuloasa, uzata sau arsa ;

- este compromisǎ etanşeitatea sistemului de racire ;

- blocarea pompei de apa ;

- defectarea termostatului electronic ;

2.1.4 Constatarea stării tehnice fără demontare

2.1.4.1 Controlul etanşeităţii sistemului de racire

Controlul etanşeităţii sistemului de racire – verificarea etanşeităţii mecanismului trebuie să

se facă pe autoturism, iar circuitul de racire trebuie să fie în stare de funcţionare.

Se porneşte motorul, lăsându-l la turaţia de ralanti câteva minute, cu scopul de a se crea o

anumita temperatura a apei in instalatie.

Se verifica nivelul apei in vasul de expansiune sa fie cuprins intre limitele de minim si

maxim

Se va studia fiecare inbinatura a furtunelor sa nu fie scapari de lichid

2.1.4.2 Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasa

Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasa –normal garnitura de chiuloasa nu trebuie să se uzeze

foarte repede, deoarece poate să deterioreze rapid suprafaţa chiuloasei..Pentru evitarea acestui

neajuns, trebuie ca, se faca verificari la instalatia de racire

Se consideră uzură maximă pentru garniturile unde curge lichidul şi se impune înlocuirea

U.T.C-N

obligatorie a acestora .

2.1.4.3 Controlul şi corectarea cursei libere a lichidului

In timpul unei interventii care necesuta o golire totala a circuitului , se va clati obligatoriu

circuitul cu apa curata, se va sufla circuitul cuaer comprimat pentru a elimina maximul de apa:

- motorul trebuie sa fie oprit

- sistemul de aer conditionat trebuie sa fie oprit

-se introduce lichid de racire

- se deschide surubul de purjare

- se inchide surubul de purjare dupa ce sa aerisit sistemul de racire

2.1.4.4 Diagnosticarea eficacităţii sistemului de racire

Diagnosticarea eficacităţii sistemului de racire –un sistem de racire este eficace atunci când

se îndeplinesc următoarele condiţii:

-temperatura lichidului sa nu depaseasca puctul de fierbere

-pompa de apa functioneaza la parametri

-lichidul de racire este bine calibrat la punctul de inghet

- termocupla se porneste la tempratura la care trebuie sa cupleze 98C

U.T.C-N

2.2 Repararea sistemului de racire a autoturismului Dacia Logan

2.2.1 Demontarea , repararea şi remontarea pompei de apa

pompa de apa

Datorită unei uzuri exagerate a axului cu palete interior al pompei sau a garniturilor de

etanşare, este posibil ca pompasă nu mai fie eficace.

Pentru demontarea pompei se procedează astfel:

- se demonteza partea superioara si fata motor

-se demonteza cureaua de distributie

-se desfac suruburile de fixare a pompei de apa

-se scoate pompa de apa afara

-se curăţă în alcool piesele;

-se înlocuiesc piesele care prezintă uzuri importante, rizuri.

U.T.C-N

Reasamblarea pieselor pompei de apa se face în ordinea demontării cu precizarea ca înainte

de reasamblare toate piesele se introduc în lichid de racire.După montare se are în vedere scoaterea

aerului din circuitul de racire .

2.2.2 Demontarea , repararea şi remontarea termostatului

Principalele defecţiuni care pot conduce la înlocuirea termostatului sau repararea acestuia

sunt:

- garnitura de etanşare

- pori sau fisuri în corpul termostatului

- filet deteriorat la buşonul de aerisire;

- impurităţi în canale, producând obturarea intrării lichidului de racire sau blocarea

acestuia

La demontarea termostatului, se execută următoarele operaţii principale:

-se slăbesc şuruburile de fixare;

-se deşurubează racordul canalizaţiei rigide de pe racordul flexibil

- se scoate ansamblul termostat, observându-se şi starea de uzură a garnituri.

U.T.C-N

Remontarea ansamblului termostatului se face în ordine inversă demontării, executându-se

în plus operaţiile următoare:umplerea termostatului cu lichid de racire în scopul uşurării purjării

ulterioare a circuitului de racire ;după remontare se execută obligatoriu purjarea circuitului de racire.

2.2.3 Demontarea , repararea şi remontarea radiatorului

În procesul exploatării, radiatorul faţă pot să apară defecţiuni de tipul: uzarea uniformă sau

neuniformă a suprafeţei dexterioare ; existenţa rizurilor sau a canalelor inelare; fisuri sau crăpături;

deformări.Toate acestea conduc la necesitatea demontării, reparării sau înlocuirii radiatorului .

Pentru demontarea radiatorului faţă la autoturismele Dacia Logan se fac următoarele

operaţii:

U.T.C-N

- se pune vehiculul pe un elevator cu dou coloane

- se demonteaza protectorul de sub motor

- se goleste cicuitul de racire

- se demonteza aparatorie de noroi

- se demonteza bara parasoc

- se debranseaza conectorul proiectoarelor de ceata

- se demonteaza clemele superioare a radiatorului

- se demonteaza grupul motoventilator

- se scoate radiatorul

Remontarea radiatorului se face în ordine inversă operaţiilor realizate la demontare,

respectându-se următoarele condiţii tehnice:

- se verifică starea tehnică a racordurilor flexibile şi a garniturilor (dacă este cazul se

înlocuiesc);

Instalaţia de răcire a motoarelor are rolul de a menţine motoarele la temperatura optimă de

funcţionare, evitându-se condensarea combustibilului din amestecul carburat, atunci când motorul

merge la o temperatură prea scăzută, iar combustibilul condensat se scurge pe pereţii cilindrilor,

subţiază şi spală uleiul, producând uzura prematură a cilindrilor, segmenţilor şi pistoanelor.

Dacă motorul funcţionează la o temperatura mai mare decât cea normală, se produc

autoaprinderi, adică amestecul carburant se aprinde mai devreme decât trebuie, producând şocuri cu

consecinţe negative asupra părţilor mobile ale motorului, reducându-se puterea motorului şi

crescând şi consumul de carburanţi.

La majoritatea automobilelor, răcirea motorului se face cu apă, elementul principal care

asigură răcirea apei fiind radiatorul. O parte din căldura produsă de gazele care se elimină şi prin

ulei, din care cauză la motoarele cu putere mare există şi un radiator pentru răcirea uleiului, prin

care trece numai o parte din uleiul instalaţiei de ungere. Elementele principale ale unui radiator sunt:

bazinul superior, bazinul inferior, ţevile de răcire cu aripioarele care măresc suprafaţa de contact cu

aerul.

Bazinele sunt confecţionate prin presarea din tabla de alama cu grosimea de 1,2 mm, iar

ţevile de răcire sunt din tablă de alamă subţire de 0.1-0,2 mm cu secţiunea ovală sau circulară.

Capetele ţevilor sunt lipite cu cositor de câte o placă perforată, tot ansamblu, inclusiv aripioarele,

U.T.C-N

formând corpul radiatorului. Pe plăcile corpului radiatorului se lipesc cu lipitură moale cele două

bazine.

La radiatoare, în timpul exploatării, pot apărea următoarele defecţiuni:

- deformarea bazinelor din cauze accidentale;

- fisurarea asamblărilor lipite cu corpul radiatorului;

- fisurarea bazinelor;

- înfundarea parţială a ţevilor de răcire şi a bazinului inferior cu mâl provenit din utilizarea

apei murdare, folosită la completarea nivelului apei în radiator;

- depunerea unei cruste de săruri pe pereţii inferiori ai bazinelor şi ţevilor de răcire din cauza

apei cu duritate mare (care conţine calcar sau alte săruri); crusta de săruri este rea conducătoare de

căldură şi schimbul de căldură dintre apa şi exterior se face mai greu, motorul funcţionând

supraîncălzit;

- deformarea ţevilor de răcire din cauze accidentale;

- spargerea ţevilor de răcire.

Remedierile se fac în felul următor:

- bazinele deformate se constată vizual şi se repară dezlipindu-le cu un ciocan de lipit

încălzit de pe corpul radiatorului şi îndreptându-le cu un ciocan de lemn, după care se lipesc la locul

cu lipitura moale;

- fisurarea cordonului de lipitură se constată vizual, prin prelingerile de apă care apar; se

repară prin lipire;

- fisurarea bazinelor se întâmplă mai rar şi se constată vizual. Se repară prin peticire cu un

petic din tablă de alamă cu grosimea de 1-2 mm folosindu-se lipitură (alamire). Toate lucrările de

reparaţii se fac cu radiatorul demontat de pe automobil, după terminarea reparaţiei făcându-se o

proba de presiune aşa cum se va arată ulterior;

- înfundarea cu mai se constată prin supraîncălzirea motorului, apa circulând greu. Se

remediază tăcând o răcire în circuit deschis şi anume, cu motorul mergând se deschide robinetul de

golire, iar în orificiul de umplere din bazinul superior se introduce apa de la robinet cu un furtun.

Operaţia durează până când apa iese curată. Aceasta metoda prezintă dezavantajul ca dacă durează

prea mult motorul mergând sub temperatura de regim, combustibilul din amestecul carburant se

condensează pe pereţii cilindrului şi spală uleiul, subţiindu-l în acelaşi timp;

U.T.C-N

- depunerea crustei de sărituri poate fi evitată dacă în zonele cu apă dură, apa folosită este

dedurificată cu anumite substanţe, în general fosfaţi, înainte de folosire.

Dacă, totuşi, s-a depus crusta pe toţi pereţii camerelor de răcire din bloc şi chiulase, se

procedează la dezincrustare. Se goleşte apa din instalaţia de răcire, se demontează termostatul. Se

introduce în instalaţia de răcire o soluţie de apă 5% acid clorhidric sau 10% sodă caustică şi petrol şi

se lasă circa 12 h. Se recomandă soluţia acidă care nu atacă materialele din care sunt confecţionate

elementele instalaţiei de răcire.

- deformarea ţevilor de răcire se constată vizual şi se încearcă îndreptarea, dezlipindu-se

bazinul superior şi introducându-se în ţevile deformate o vergea de oţel cu secţiunea puţin mai mică

decât a ţevii de răcire. Operaţia trebuie făcută cu atenţie pentru a nu se fisura ţevile. Aceeaşi vergea

poate fi utilizată şi pentru desfundarea ţevilor înfundate:

- fisurarea ţevilor de răcire se constată mai întâi vizual prin scurgerile de apă care se observă.

Se demontează radiatorul de pe automobil, se astupă toate orificiile cu dopuri elastice, un singur dop

având o ţeavă pe care întră un furtun cu aer comprimat la o suprapresiune de(0.25...0,50) • 105N/m:

pentru a-mi sparge ţevile.

Se introduce apoi radiatorul intr-un bazin cu apă şi se da drumul aerului comprimat, furnizat

de cele mai multe ori de o pompa pentru umflat cauciucurile. Acolo unde apar bule de aer înseamnă

că e o ţeavă spartă. Pentru localizarea ţevii respective, avându-se în vedere ca ţevile de răcire se află

aşezate pe mai multe rânduri, se scoate radiatorul afară se dezlipesc bazinele şi se verifică pe rând

fiecare ţeava din zona în care au apărut bulele de aer. Verificarea se face in felul următor: se astupă

fiecare ţeavă, pe rând, la un capăt cu o pană (dop de lemn) fără a forţa, iar la celalalt capăt se

introduce printr-o ţeavă calibrate aer comprimat, radiatorul fiind introdus în bazinul cu apă. Dacă

apar bule de aer înseamnă ca ţeava respectivă este spartă.

Remedierea unei ţevi sparte se poate face in doua feluri:

- prin suspendarea ţevii respective, adică astuparea ei cu dopuri la ambele capete, fiind

scoasa astfel din circuitul de răcire. In general se admite suspendarea a maximum 10% din ţevile de

răcire, in caz contrar radiatorul nemaiputând evacua cantitatea necesara de căldură din apă, mai ales

vara;

- prin lipirea ţevii respective, pentru care se procedează în felul următor: se introduce în

ţeava respectivă o vergea de oţel încălzită, cu secţiunea puţin mai mică decât a ţevii şi se dezlipesc

cu ciocanul de lipit capetele ţevii de plăcile de bază. Vergeaua încălzită dezlipeşte ţeava, şi de pe

U.T.C-N

aripioarele de răcire, ţeava scoţându-se uşor cu un cleşte special. Se alămeşte fin sau se cositoreşte; i

se face proba la presiune, apoi se remontează, lipindu-se cu lipitura moale capetele pe plăcile de

baza. Se face din nou proba la presiune, după care se lipesc benzile, făcându-se din nou proba de

presiune.

Dacă ţeava nu se poate repara, ea se poate înlocui cu alta, procedându-se aşa cum s-a arătat

mai înainte. La radiatoarele la care ţevile de răcire sunt aşezate numai pe un rând, lipirea se poate

face pe loc, încălzind cu un arzător de gaze cu flacără mică aripioarele de răcire din zona fisurată

care după topirea cositorului sunt împinse in sus şi in jos cu o şurubelniţă specială. După lipirea

ţevii, şi după proba la presiune, aripioarele de răcire se readuc la loc în poziţia iniţială.

La lipire şi dezlipire, când nu se poate utiliza ciocanul de lipit se va folosi un arzător cu gaz

cu flacără mică şi nu flacără oxiacetilenica. deoarece aceasta din urma are temperatura prea mare şi

poate topi cositorul de pe ţevile alăturate.

La autoturismul Dacia 1300 demontarea radiatorului in vederea verificării şi reparaţiei sale

se face în felul următor:

- se scot hornele bateriei;

- se goleşte instalaţia de răcire, lichidul colectându-se într-un vas curat care apoi se acoperă

pentru ca lichidul de răcire să poată fi refolosit;

- se slăbesc colierele care fixează tubul de cauciuc flexibil de legătura între pompa de apa şi

radiator, scoţându-se cablul flexibil;

- se slăbeşte colierul care fixează conducta vasului de expansiune de radiator şi se scoate

conducta respectivă:

- se deşurubează şuruburile. care fixează în partea superioara radiatorul de capotaj, împreună

cu tampoanele de cauciuc şi se scoate radiatorul din locaşul sau. Remontarea se face executându-se

operaţiile în sens invers. Repararea radiatoarelor de ulei de construcţie asemănătoare cu cele de

răcire a apei, se face în mod asemănător, doar ca radiatorul de ulei trebuie foarte bine degresat într-o

baie de apa fierbinte la 70-80' cu 10% soda caustica şi apoi bine spălat cu apă caldă pentru a se

îndepărta tot uleiul de pe el.

La motorul S AVI EM folosit la automobilele cu motoare Diesel MAN şi ROMAN,

radiatorul de ulei este răcit de apa care este trimisă de pompa de apă a instalaţiei de răcire a uleiului.

Construcţia lui şi principiul de funcţionare sunt arătate în figura 15. După demontarea din circuit se

marchează, cu câte o crestătură de daltă poziţiile capacelor faţă de carcasă pentru a fi remontate în

U.T.C-N

aceeaşi poziţie. Se demontează siguranţa de la capul şurubului de asamblare, se scoate piuliţa

înecată şi se trage şurubul afara, demontându-se concomitent şi cele două capace.

Circuitul de ulei se degresează cu tricloretilena. Circuitul de apa se dezincrustează cu o

soluţie de apă cu 5% acid clorhidic, timp de 30 min, apoi se spală bine cu apă caldă şi se

neutralizează cu o soluţie de apă caldă cu 2-3% bicarbonat de sodiu. Se spală din nou cu apă caldă şi

rece şi se face proba la presiune pentru a se constata locurile cu crăpături. Ţevile sparte se

înlocuiesc obligatoriu la fel garniturile capacelor, iar toate elementele trebuie bine uscate cu aer

comprimat, pentru a se evita coroziunea.

Fig. 15. Radiatorul de ulei la motorul

U.T.C-N

2.3 Elaborarea tehnologiei de fabricare şi recondiţionare a radiatorului

2.3.1 Condiţii tehnice, materiale şi semifabricate

Condiţii tehnice la execuţia discului, în legătură cu precizia de prelucrare condiţiile tehnice

se referă la următoarele:

- precizia formei suprafeţelor plane de bazare (planeitatea şi rectilinitatea suprafeţelor

în direcţii determinate);

- precizia poziţiei suprafeţelor plane de bazare (într-un plan, în plane paralele sau

perpendiculare);

- precizia distanţelor dintre suprafeţele plane paralele între ele;

- precizia diametrelor si formei alezajelor principale;

- precizia coaxialităţii alezajelor principale dispuse într-un singur perete sau în pereţi

paraleli;

- precizia paralelismului sau perpendicularităţii relative a axelor alezajelor principale,

precum şi între acestea şi suprafeţele plane;

- precizia dimensiunilor şi poziţiei găurilor pentru elemente de asamblare.

Referitor la rugozitatea suprafeţelor, condiţii mai deosebite se impun alezajelor principale

unde rugozitatea are valori mici.

La stabilirea condiţiilor tehnice se va avea în vedere particularităţile constructive şi

funcţionale precum şi factorul economic.

Materiale. Pentru fabricarea radiatoarelor o mare utilizare o are aluminiul iar la unele

automobile aliajele, deoarece satisface în bună măsură cerinţele funcţional-constructive cât şi cele

economice.

În cazul de faţă pentru fabricarea radiatorului de la autoturismul Dacia Logan am ales ca şi

material aluminiul .

Semifabricatele. Radiatoarele în majoritatea cazurilor se execută prin turnare, în unele

cazuri prin metode combinate.

Alegerea corectă a semifabricatului presupune din punct de vedere tehnologic, ca pe baza

studiului documentaţiei tehnice din proiectul de execuţie precum şi a datelor primare puse la

dispoziţie, tehnologul să stabilească :

U.T.C-N

- forma semifabricatului;

- metoda şi procedeul prin care urmează să fie obţinut;

- mărimea şi distribuţia adaosurilor de prelucrare;

- precizia dimensiunilor şi formei.

Se obţin piese semifinite cu precizii înalte de 20...40 µm / 100 mm şi suprafeţe cu rugozităţi

Ra=0,8...6,3 µm; volumul de prelucrări mecanice (doar găuri sub 2 mm sau neteziri) se reduce, iar

proprietăţile de rezistenţă mecanică şi fineţea structurii aliajului se îmbunătăţesc.

Radiatoarele se mai pot turna şi în forme metalice la presiune normală, acest procedeu

permite obţinerea unor piese cu precizie mai ridicată decât în cazul formării mecanice cu turnarea în

forme de nisip, consumurile materialelor de formare cresc cu 50...70 %, adaosurile de prelucrare se

micşorează.

După alegerea variantei optime de obţinere a semifabricatului şi producerea lui în secţii

tehnologice trebuie supus urmatorului ciclu de operaţii :

- curăţirea semifabricatului;

- îndepărtarea, tăierea, tratamentul termic.

2.3.2 Procesul tehnologic de prelucrare mecanică

Prin bazare se înţelege orientarea semifabricatului pe maşina-unealtă sau în dispozitiv, adică

a suprafeţei de prelucrat în raport cu traiectoria muchiei aşchietoare, ţinând seama de condiţiile

impuse prelucrării.

Etapele principale ale procesului tehnologic

Particularităţile constructive ale discului impun un proces tehnologic complex de prelucrare

mecanică pe maşini-unelte specializate.

La prelucrarea mecanică a radiatorului, se disting următoarele etape :

- alegerea şi prelucrarea suprafeţelor de bază;

- rectificare de finisare a găurilor;

U.T.C-N

2.4 Întreţinerea instalaţiei de răcire

Întreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control, verificare, ungere, reglare şi

curăţire, după cum urmează :

- verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei ;

- controlul nivelului lichidului din radiator(vasul de expansiune) zilnic, care se completează

cu apă curătă sau lichid antigel, în timp ce motorul funcţionează ;

- ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi), cu unsoare consistentă, la 10

000 km;

- verificarea intinderii curelei de ventilator, la 10 000-15 000 km, care trebuie să facă o

săgeată mai mare de 15-20 mm la o apăsare cu o forţă de 30-40 N la mijlocul distanţei dintre cele

două fulii. În caz că e mai mare se glează, prin modificarea poziţiei generatorului de curent, după

slăbirea piuliţelor de fixare.

După reglare, se strâng din nou piuliţele: o întindere insuficientă a curelei duce la răcirea

insuficientă, iar o curea prea intinsă duce la uzarea rulmenţilor pompei de apă şi a generatorului de

curent.

- spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea impurităţilor, la 10 000 km:

- spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau anual ;

- controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu ajutorul termodensimetru-lui,

anual:

- înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia specială şi sistemul de

aerisire a instalaţiei:

- înlocuirea termostatului, la 60 000 km:

- curăţirea depunerilor de piatră din instalaţie, care reduce capacitatea de răcire: piatra se

depune sub forma de crustă calcaroasă, pe pereţii organelor provenită din săruri, în urma evaporării

apei, mai ales când se fac completări ale nivelului cu apă dură. Operaţia se execută anual.

Dizolvarea pietrei depuse se face pe cale chimică cu soluţii acide pentru blocurile de

aluminiu, sau bazice pentru cele din fontă.

Se utilizează cel mai adesea soluţia bazică formată din: 10% carbol sodiu (soda de rufe), 5%

petrol lampant şi restul apă.

Soluţia acidă cea mai folosită este compusa din 10% acid clorhidric, restul apă.

U.T.C-N

În funcţie de blocul motor, se umple instalaţia cu una din aceste soluţii punându-se motorul

în funcţiune circa 10 min, se opreşte şi se lasă astfel 8- 10 h; se pune din nou motorul în funcţiune

circa 5 min, şi apoi se goleşte instalaţia ;urmează o spălare cu apă curaţa, cu motorul în funcţiune 3-

5 min, după care se goleşte şi se umple cu apă curată, pentru funcţionarea normală a motorului.

Pentru evitarea depunerilor de piatră a cărei curăţire necesită o operaţie complicată, se

recomandă utilizarea şi completarea nivelului de apă evaporată, cu apă care are duritatea scăzută sau

utilizând metode de reducere cu permutit (nisip fin care conţine sodiu); acesta intră în reacţie cu

sărurile de calciu şi magneziu pe care le dizolvă.

2.5 Repararea instalatiei de racire

Cele mai importante defecţiuni au loc la pompa de apă, ventilator, radiator şi termostat, după

cum urmează:

Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele şi racordurile; apoi radiatorul

şi cureaua ventilatorului se dezasamblează, se costată defectele şi se repară în-deosebi corpul şi

arborele;

- fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin lipire cu răşini epo-xidice.

După reparare, se face proba hidraulică la 3-4 bar:

- suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană, admiţându-se o aba-tere de

0.05 mm;

- filetele uzate, inclusiv cel pentru gresor, se refac prin încărcarea cu sudură, găurire şi

refiletare la cota nominală, sau se refiletează la cota majorată ;

- rulmenţii uzaţi se înlocuiesc;

- arborele încovoiat se îndreaptă la rece cu ajutorul presei; abaterea maximă este de 0.05 mm

;

- arborele uzat se rectifică, se cromează şi se rectifică rotund la cota nominală;

- canalul de pană lărgit se încarcă cu sudură şi se frezează un altul decalat la 180°. sau se

rectifică şi se înlocuieşte pana;

- fisurile sau rupturile paletelor rotorului se încarcă prin sudura şi se rectifică: dacă sunt

rupte mai mult de două palete sau ruptura este prea gravă, locuieste întreg rotorul;

- locaşul pentru axul pompei de apă uzat se recondiţionează prin bucşare după alezare, după

care se face rectificarea la cota nominală, după reparare, controlează abaterea rotorului în locaşul

U.T.C-N

din corpul pompei, jocul axial al rotorului (admis 0,08 mm), apoi se asamblează componentele. Ca

prima probă, rotorul trebuie să se învârte uşor cu mâna. Se probează apoi pe standul de probă.

Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni :

- deformarea paletelor; se repară prin îndreptare liberă, sau folosind dispozitiv special;

- fisurarea sau ruperea paletelor; se impune înlocuirea lor;

- slăbirea paletelor în locurile de îmbinare; se sudează sau se nituiesc;

- deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; se încarcă cu sudură şi se găuresc la

cota nominala.

Radiatorul se curaţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat, apoi se fierbe în soluţie cu sodă

caustică 10% pentru îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după care se supune controlului în

baia de apă, introducând în interior aer comprimat sub presiunea de 1,5 bar; se constata defecţiuni ca

dezlipirea bazinelor de miez, spargerea corpului (miezului) sau ţevilor; remedierea se face prin

lipirea cu aliaje moi. Dacă numărul ţevilor sparte este sub 5% atunci se izolează. După lipire,

radiatorul se supune din nou probei de etanşare.

Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă încălzită progresiv, urmărind,

în acelaşi timp, cu un termometru, ca începerea deschiderii supapei să se facă la 70 0C, iar la

85...90°C să fie complet deschisă. Sub 70°C supapa trebuie să se închidă.

Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă (D2156 HMN 8). Ţevile sparte

se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă pe scaun, se rodează cu pastă. Apoi, se face

proba de etanşare a răcitorului ca şi la radiator.

U.T.C-N

Capitolul 3. Calcule economice a recondiţionării radiatorului

În calculele economice se va face o estimare a costurilor recondiţionării radiatorului de la

autoturismul Dacia Logan şi o comparare a acestui cost cu costul unuia nou.

Calculele economice se vor face pentru recondiţionarea radiatorului

În aceste calcule intră şi costurile de demontare respectiv montare a radiatorului.

Costurile manoperei pentru următoarele operaţii sunt :

Demontare/remontare radiator Dacia Logan :

Cost manoperă pentru demontarea şi remontarea radiator Dacia Logan este :

Cd,m = 70 RON

Recondiţionarea radiatorului cuprinde două operaţii :

- strunjirea de rectificare a celor două suprafeţe de contact care necesită un cost de :

Cr = 125 RON ; Cr - costul recondiţionării

Din calculele de mai sus rezultă costul total pentru recondiţionarea radiatorului la

autoturismul Dacia Logan ca fiind :

Ctotal recondiţionare = Cd,m + Cr

Ctotal recondiţionare = 70 + 125 = 195 RON preţurile includ TVA.

- valoarea recondiţionării : 195 RON

- valoarea unui radiator nou este : 330 RON

Din calculele de mai sus rezultă o diferenţă între preţul unui radiator nou şi costul

recondiţionării unuia uzat este de : 135 RON.La această diferenţă între un radiator recondiţionat şi

unul nou, care este mică, rezultă că este mai eficientă înlocuirea radiatorului cu unul nou decât

recondiţionarea acestuia.

Calculul preţului de cost pe bucată

Acest calcul se face cu următoarea relaţie:

C = Csf + Cman + Cr

Unde:

Csf – costul semifabricatului lei/buc.

U.T.C-N

Cman – costul manoperei lei/buc.

Cr – costul cheltuielilor de regie

Csf = 000 lei/buc

Cr = 14.85 lei

Cman = Sm.(Tpî/nopt+K)

Unde:

Sm – salariul muncitorului din categoria respectivă lei/oră

Tpî – timpul de pregătire iniţial pentru toate operaţiile

nopt – lotul optim de piese

K – coeficient care ţine seama de cheltuielile cu desfacerea ale întreprinderii

Sm = 2.55 lei/oră

nopt = 100

Tpî = 100

K = 7…8; K = 7

Costul manoperei:

Cm = 2.35.( 100/100+7)= 16.45 lei/buc

Preţul de cost:

C= 3.5+14.85+16.45= 34.8 lei/buc.

Din calculele de mai sus rezultă o diferenţă între preţul unui radiator nou şi costul

recondiţionării unui disc uzat este de: 135 RON.La această diferenţă între un radiator recondiţionat

şi unul nou, care este mică, rezultă că este mai eficientă înlocuirea radiatorului cu unul nou decât

recondiţionarea acestuia.Eficienta economica apare in momentul in care se realizeaza pentru sute de

repere-de ex. firme de taxi,curierat.

U.T.C-N

Capitolul 4.Tehnica securitatii muncii, Prevenirea si Stingerea Incendiilor in interprinderile constructoare de automobile.

4.1 Generalitati

Prevederile cu privire la protectia si securitatii muncii sunt legiferate prin Legea Nr.6/1965 care

stabileste cadrul general de masuri si responsabilitati in intrepriderile de stat pentru a se asigura

eliminarea riscului de accidentare a personalului muncitor. Pe baza acestei legi au fost elaborate

normative de protectia muncii specifice tuturor sectoarelor de activitate. In intreprinderile

constructoare de asini se aplica Normativul de protectia muncii in industria constructiilor de masini,

editat de MICM in 1973.

Referitor la normele de prevenire si stingerea incendiilor, in intreprinderile constructoare de

automobile se iau in vedere dispozitiile Decretului nr. 232/1974 si 400/1982, care reglementeaza

atat cadrul general in care trebuie sa se inscrie orice activitate pentru evitarea producerii incendiilor,

cat si masurile pentru stingerea acestora. Desi sectiile de prelucrari prin aschiere in care se

desfasoara procese tehnologice ce formeaza obiectul manualului nu sunt de tip foc continuu, multe

prevederi a Decretului 400/1982 sunt valabile si in aceste locuri de munca. In plus, in intreprinderile

respective sunt incluse si sectii cu periculozitate ridicata, la a caror protectie trebuie sa vegheze toti

oamenii muncii.

4.2 Elemente de tehnica securitatii muncii in sectiile de prelucrari mecanice din

intreprinderile constructoare de automobile

Organizarea rationala a locului de munca asigura, pe langa posibilitatea cresterii

productivitatii muncii si conditiile de securitate a muncii. Dimpotriva, amplasarea defectoasa a

utilajelor principale si auxiliare, iluminatul necorespunzator a locului de munca, ingramadirea de

piese si deseuri pe caile de acces au o influenta negativa atat asupra productivitatii muncii, cat, mai

ales, asupra securitatii muncii.

In timpul lucrului la masinile de prelucrat metale la rece se pot produce accidenta datorita

producerii aschiilor metalice, particulelor care sar din sculele aschietoare, deseurilor, organelor de

transmisie, mecanismelor de actionare, dispozitivelor de actionare a pieselor sau a sculelor.

U.T.C-N

La prelucrarea pieselor metalice cu ajutorul masinilor unelte se pot produce urmatoarele

tipuri de traumatisme:

-mecanie (loviri, taieri, raniri), provocate de aschiile care se detaseaza sub forma de panglica

continua, si a caror muchii sunt foarte ascutite, de transmisiile din roti dintate, curele, roti cu

frictiune etc. De asemenea se produc accidente datorita nefixarii corespunzatoare in

dispozitivele de prindere a pieselor care se prelucreaza;

termice (arsuri), din cauza temperaturii ridicate a aschiilor si a pieselor, care provoaca arsuri

la atingerea partilor descoperiteale corpului;

- datorita actiunii curentului electric asupra organismului omenesc: socuri electrice

(elecrocutare) si arsuri. Electrocutarea se poate produce prin atingerea directa a

conductorilor electrici sau prin atingerea carcasei masinii care a intrat in mod accidental sub

tensiune datorita deteriorarii izolatiei si care nu a fost legata la pamant;

Evitarea acestor accidente este posibila printr-o buna organizare a activitatii in sectia

respectiva, prin instruirea temeinica a fiecarui om al muncii asupra masurilor pe care trebuie sa le

respecte si prin controlul periodic, riguros din partea factorilor responsabili asupra modului cum se

respecta normele tehnice a securitatii muncii.

Astfel, amplasarea masinilor trebuie facuta conform fluxului tehnologic sau pe grupe de

masini, tinandu-se seama de urmatoarele conditii:

- trecerile si usile sa nu fie blocate;

- muncitorii sa nu execute miscari de prisos, avand posibilitatea sa se miste liberi la locul de

munca;

- sa nu existe posibilitatea accidentarii muncitorilor de catre piesele in miscare ale masinii

proprii sau alte masini, de piesele de prelucrat sau de scule;

- in cazul lucrului simultan la mai multe masini se recomanda ca acestea sa fie amplasate in

asa fel incat muncitorul sa poata urmari functionarea lor in bune conditii.

Distanta minima dintre masinile unelte si pereti este de 1000...1200mm, iar caile de acces

din interiorul atelierelor se marcheaza cu doua linii albe paralele trasate pe pardoseala. Dimensiunile

acestor cai sunt normatizate si au in vedere atat specificul masinilor-unelte cat si sistemul de

transportat adoptat.

Montarea masinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor la rece se face pe postamente,

fundatii rezistente sau placi, conform prevederilor din cartea masinii respective.

U.T.C-N

Locurile periculoase trebuie semnalizate prin panouri indicatoare de securitate. Asemenea

panouri se vor folosi si in cazul in care se vor efectua reparatii, pentru prevenirea cuplarii sau

punerii in functiune a utilajelor la care se lucreaza.

Se interzice persoanelor care deservesc masinile, utilajele sau instalatiile sa remedieze

defectiunile acestora. Asemenea reparatii se vor face numai de muncitori calificati in specialitatea

respectiva. Remedierea defectiunilor poate fi efectuata si de persoanele care deservesc masinile-

unelte, daca poseda calificarea corespunzatoare si l-i sau stabilit sarcini de serviciu in acest sens.

La sectiile de montaj normele de tehnica securitatii muncii se refera la utilizarea unor

dispozitive adecvate pentru ridicarea si transportarea pieselor. Pentru oamenii muncii care depun

efort fizic cu intreruperi, purtarea si ridicarea maselor nu va depasi urmatoarele valori:

- adulti: barbati 50 kg, femei 20 kg;

- adolescenti (intre 16 si 18 ani) fete 12 kg si baieti 20 kg;

Sculele si dispozitivele folosite la montaj trebuie sa fie sigure (sa nu se rupa sau deformeze),

sa nu prezinte muchii acutite, sa se poata curatii usor.

Curatenia la locul de munca ocupa un loc important in cazul masurilor de igiena la locul de

munca. Ea contribuie la prevenirea imbolnavirilor profesionale si accidentelor de munca. Prin

curatenie se indeparteaza deseurile rezultate din activitatea de productie si cea personala a

muncitorului. O dusumea murdara poate cauza alunecarea muncitorilor si accidentarea acestora;

prezenta deseurilor pe podeaua atelierului (bucati de sarma, span etc.) poate duce la ranirea

picioarelor.

In atelirele in care se produce praf, acesta se depune pe suprafetele utilajelor, pe pereti,

podea, mobilier, etc. Daca praful nu este indepartat la timp, acesta se ridica in aer, ridicand

concentratia de praf in atmosfera. Acest lucru este periculos mai ales ca acolo unde este vorba de

praful care contine bioxid de siliciu liber sau praf toxic (plumb, arsen, mangan, etc.) .

Curatirea incaperii si a utilajului trebuie sa se faca imediat dupa incetarea lucrului. Praful se

indeparteaza cu dispozitive de aspirare, cu carpe sau perii umede, in asa fel incat sa nu se imprastie

in atmosfera. Este stric interzisa maturarea uscata a atelierelor.

U.T.C-N

4.3 Norme de prevenire si stingere a incendiilor in intreprinderile constructoare de

automobile

In vederea unei interventii prompte in caz de incendiu, fiecare sector de activitate (sectii,

ateliere de proiectare, laboratoare, etc.) se organizeaza una sau mai multe echipe pentru stingerea

incendiilor, in functie de marimea sectorului de munca, de diversitatea si cantitatea utilajelor,

aparaturii si a instalatiilor si a materialelor de interventie pentru stingerea incendiilor, pericolul de

izbucnire, pericolul de izbucnire si dezvoltare a incendiilor etc., formate din ingineri, maistri,

muncitori din locul de munca respectiv.

Aceste echipe au urmatoarele sarcini in caz de incendiu:

- alarmarea formatiei civile de pompieri si a sefilor ierarhici;

- intreruperea instalatiilor electrice, ventilatiei si a transportului pneumatic;

- actioneaza energic pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul de munca,

aplicand prevederile instructiunilor de lucru si folosind mijloace de prima interventie pentru

stingerea incendiului.

In timpul programului de lucru, membrii echipei de stingere a incendiilor supravegheaza

respectarea normelor de prevenire a incendiilor la locurile de munca, verificand existenta si starea

de functionare a utilajelor si materialelor de stingerea incendiilor, posibilitatile de acces la toate

aceste mijloace si cai de evacuare.

Deseurile combustibile (uleiuri, unguenti, etc.) vor fi colectate in vase special acoperite cu

capac, care vor fi evacuate din atelier. In cazul in care aceste materiale nu mai pot fi utilizate sau

valorificate, vor fi distruse prin ardere in locuri special amenajate.

Carpele imbibate cu ulei, unsori, etc. Se vor depozita in cutii metalice, care la sfarsitul zile

de lucru vor fi evacuate in locuri stabilite si amenajate in acest scop.

Se intezice folosirea in stare defecta a intalatiilor electrice si consumatorilor de energie

electrica, de orice fel, precum si a celor uzate sau improvizate. Tablourile generale de distributie vor

fi inchise in permanenta cu cheia, accesul la ele fiind permis numai electricianului de serviciu

precum si organeleor de control si verificare.

Este strict interzis fumatul in locurile de munca unde exista pericol de incendiu sau de

explozie, in incaperile cu aglomerari de persaone, depozite, magazii, etc. In aceste locuri se vor afisa

vizibil anunturi referitoare la interzicerea fumatului si se vor indica locurile special amenajate

U.T.C-N

pentru fumat, dotare cu scrumiere, vase cu apa sau lazi cu nisip pentru stingerea resturilor de tigari

si a betelor de chibrit.

Pentru prevenirea incendiilor este necesara studierea atenta a fiecarui loc de munca pentru a

evidentia fenomenele sau sau procesele care pot genera incendii. In sectiile de vopsit piese ale

autovehiculelor sau la vopsitoria finala se impune ventilarea fortata si luatea unor masuri severe de

eliminare a riscului de aparitie a incendiilor.

U.T.C-N

Bibliografie

1. R. Radulescu- Fabricarea pieselor auto si masurari mecanice, EDP-Bucuresti-1983

2. Picoş C. Calculul adaosurilor de prelucrare şi a regimurilor de aşchiere, Editura Tehnică, Bucureşti,1974

3. Vlase A., Sturzu A., ş. a. Regimuri de aşchiere adaosuri de prelucrare şi norme

tehnice de timp,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1983

4. Manual service-Dacia Logan

5. Frăţilă Ghe, ş.a – ,,Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare”

Manual pentru şcoli profesionale- anii I, II şi III

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

6. Mandiru C. – Automobile Dacia. Diagnosticare, întreţinere şi reparare ,,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

7. Arieş I. şi alţii - Manual de cultură de specialitate ,

Editura Aramis, 2004

8. Moraru I. şi alţii - Manual de cultură de specialitate,

Editura Aramis, 2004

9. Sichiardopol G. şi colectivul - Manual de pregătire practică ,

Editura Aramis, 2004

10. Ing. I. Sava s.a. - Tinichigiu Vopsitor Auto,

Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. - BUCURESTI 1995

11. Moraru I si altii – Manual de cultura de specialitate ,

Editura Sigma 2004