PROIECTRiscuri si inechitati sociale in Romania -

Persoanele victime ale prostitutiei

Masterand: Ciaglic Otilia Corina

Cuprins:

1. Introducere2. Factorii care determină angajarea tinerelor în prostituţie3. Riscuri4. Indicatori de intrare5. Indicatori de rezultat6. Indicatori de consecinta7. Solutii si recomandari

Persoanele victime ale prostituţieiIntroducere

Prostituţia, în accepţiunea feministă a termenului, reprezintă prestarea benevolă/forţată de servicii sexuale în schimbul unei plăţi(de regulă în bani). Prostituţia intră astfel în categoria muncilor plătite, care au drept referinţă sexul şi sexualitatea. Sociologic vorbind, prostituţia reprezintă o instituţie generată de nevoia de sex şi concretizată în satisfacerea acestei nevoi prin efectuare de servicii de aceasta natură.

Teoria politică feministă, în concordanţă cu abordărilor teoretice ale fenomenului, a enunţat două definiţii structurale. Astfel, prima dintre ele consideră prostituţia ca fiind o activitate de expolatare a femeilor de către cei care organizează şi conduc fenomenul (şi care sunt în general bărbaţi) şi modalitate de a perepetua patriarhatul, fapt ce afectează femeile şi relaţiile acestora cu bărbaţii. A doua o defineşte drept activitate remunerată, consimţită de către prestatorul sexual (a se înţelege expresia ca fiind neutră de gen), activitate ce intră în nomenclatorul muncilor plătite, angajaţii având aceleaşi drepturi ca orice alt angajat.

Dezvoltând subiectul, feminismul egalităţii şi cel al diferenţei şi eliberării au tratat prostituţia fie drept activitate deviantă, fie sclavie sexuală. Feminismul autonomiei (cel de-al treilea val) şi post-feminismul abordează fenomenul într-o manieră mult mai permisivă, considerându-l acceptabil din punctul de vedere al situaţiei socio-economice a celor care o practică, plasându-l în contextul unei culturi de consum şi într-o ordine socială care avantajează sexualitatea masculină. În această etapă cercetarea feministă s-a concentrat pe violenţa exercitată împotriva femeilor în interiorul fenomenului, sexualitate şi pornografie.

In primul rand, prostituţia este o profesie, „cea mai veche din lume”, o ocupaţie la fel ca oricare alta, caracterizată de metode, tehnici, stiluri de viaţă şi strategii de lucru, grupuri profesionale, forme de specializare, norme şi valori distincte, alte elemente care alcătuiesc esenţa oricărei activităţi profesionale. În al doilea rând, prostituţia, atât cea cu caracter instituţionalizat, cât şi cea neinstituţionalizată, reprezintă o „problemă”socială importantă cu care se confruntă orice societate şi care implică numeroase aspecte cu conţinut moral, juridic, religios, medical, economic şi chiar cultural. În al treilea rând, dar nu în ultimul rând, prostituţia constituie unul dintre cele mai sugestive exemple

pentru analiza evoluţiei în timp a definiţiilor în materie de „devianţă sexuală” şi pentru a sublinia faptul că nu numai această formă de devianţă, ci, de fapt, orice conduită etichetată ca fiind deviantă are un caracter relativ, fiind dependentă de norme, tradiţii, cutume, de numeroase elemente cu conţinut cultural, moral sau religios.

Practicantele sunt, de regulă, fete tinere care din diverse motive (tensiuni şi dezorganizări familiale, lipsa unei familii şi a unui loc de muncă, sărăcia, mirajul unor câştiguri facile, experienţe traumatizante care pot determina o scădere a stimei de sine cum ar fi abuzurile suferite în copilărie) ajung să practice pentru o perioadă relaţii sexuale cu diverse persoane, contra unor sume de bani deseori nesemnificative. Câştigurile obţinute din dezvoltarea acestor adevărate reţele de exploatare sexuală sunt imense şi greu de cuantificat şi fiscalizat întrucât fac parte din economia subterană.

Prostituţia este strâns implicată în reţelele economice ale societăţii. Ea este o afacere, un business, şi, la fel ca orice altă afacere, presupune un mod de organizare, resurse şi exploatare economică. Dacă vechile forme şi structuri ale prostituţiei au dispărut, au apărut, în schimb, forme noi şi categorii noi de prostituate, care lucrează în calitate de antreprenoare autonome sau ca forţă de muncă exploatată. Dispariţia prostituţiei organizate a fost determinată de numeroase schimbări sociale, printre care: sporirea gradului de libertate şi toleranţă sexuală, relaţii mai libere între sexe, la toate vârstele, angajarea mai frecventă în relaţii sexuale premaritale, modificarea ideilor şi normelor în materie de sexualitate, dispariţia prejudecăţilor şi a „mitului” virginităţii, scăderea numărului de celibatari, posibilităţi sporite pentru căsătorie şi recăsătorire, schimbarea statului economic al femeii, etc.

În perioada interbelică sau în anii care au urmat imediat celui de al doilea război mondial, majoritatea tinerilor îşi dobândeau primele experienţe sexuale prin intermediul prostituatelor. Două sau trei decenii mai târziu, această formă de socializare s-a modificat în aşa fel, încât proporţia de bărbaţi iniţiaţi în domeniul sexualităţii de către profesioniste a scăzut la aproximativ 19% şi chiar 7%, deşi circa jumătate din bărbaţii sub vârsta de 35 de ani sau peste această vârstă avuseseră relaţii cu prostituate.

În societăţile contemporane, prostituţia continuă să rămână o instituţie necesară, deşi caracterizată de promiscuitate, care, spre deosebire de perioadele trecute, şi-a modificat numai formele comerciale, pentru a deveni un articol necesar, pentru care există o cerere răpândită, adeseori însoţită de o ofertă limitată.

Cercetarea realizată de către ARAS1 (2005) pe un eşantion de 395 de femei care practică sexul comercial din 12 locaţii (Arad, Bacău, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Drobeta -Turnu Severin, Filiaşi, Iaşi, Piatra Neamţ, Târgu-Jiu, Timişoara) centrată pe prostituţia vizibilă (de stradă) indică următoarele caracteristici ale fenomenului:

- există diverse tipuri şi forme de prostituţie, de la cea vizibilă/stradală, practicată în zonele marginale ale oraşelor, şosele de centură, în porturi sau parcări auto la cea ascunsă, practicată în hoteluri, discoteci, saloane de masaj erotic, agenţii matrimoniale. - marea majoritate a prostituatelor depind de un protector/proxenet care negociază preţul serviciilor prestate, le oferă protecţie, cazare dar în acelaşi timp încasează majoritatea câştigurilor financiare obţinute în urma “patronării” uneia sau mai multor reţele de prostituate. - prostituatele provin de regulă din zona rurală sau din oraşe ce se confruntă cu sărăcia migrând spre oraşele dezvoltate sau pur şi simplu sunt recrutate de diverşi proxeneţi devenind astfel victime ale diverselor reţele de trafic. - majoritatea nu beneficiază de asigurări sociale de sănătate şi au acces redus la serviciile de specialitate. - expunerea ridicată la riscul faţa HIV/ITS este determinată de numărul mare de parteneri sexuali. - traficul de droguri se asociază reţelelor existente de prostituţie, proxeneţii fiind în multe din cazuri şi traficanţi de droguri. - unele prostituate au devenit consumatoare sau chiar dependente de droguri. Consumul de droguri agravează situaţia din punct de vedere al riscului de transmitere a HIV/VHB/VHC datorită utilizării aceloraşi echipamente de injectare.

În general, intrarea în lumea prostituţiei implică mai multe categorii de factori:

a) predispozanţi, constând în antecedentele biografiei sociale a viitoarei prostituate (traume ale copilăriei, deficienâe ale mediului familial, atitudinea părinţilor faţă de prostituţie şi subculturile cu care este asociată etc.)

b) cu rol de atracţie, care implică compararea avantajelor practicării prostituţiei cu dezavantajele alegerii altei ocupaţii, de exemplu muncitoare sau funcţionară, care presupune disciplină şi efort. Spre deosebire de aceste ocupaţii, ocupaţia de prostituată implică experimentarea unor „senzaţii tari”, plăcere şi evitarea rutinei.

1 ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, pag. 245

c) precipitanţi, referitori la presiunile exercitate de condiţii de dificultate economică, incitaţii ale unor persoane care aparţin deja lumii prostituţiei, absenţa unor oportunităţi economice, etc.

d) de necesitate, determinate de trebuinţa imperioasă a unor femei dependente de droguri de a-şi comercializa favorurile sexuale pentru a putea dobândi aceste droguri sau mijloace necesare pentru a le cumpăra.

e) de dobândire a „puterii”, motivaţie caracteristică unor prostituate de lux care având drept client un politician de renume îşi închipuie că au acces la puterea politică.

În general, ocupaţia de prostituată implică o carieră scurtă, valoarea ei ca „marfă” depreciindu-se o dată cu vârsta, cu inevitabilele „stigmate” ale îmbătrănirii, accelerate de consumul de alcool şi de droguri. Majoritatea prostituatelor se „uzează” foarte repede, o carieră profesională în lumea prostituţiei putând dura înte cinci şi cincisprezece ani. Ieşirea din „lume” sau din „branşă” este totuşi extrem de dificilă, deoarece celor mai multe prostituate le lipsesc orice alte capacităţi sau forme de calificare profesională, care să le permită reinserţia socială. În unele cazuri, ieşirea din carieră este facilitată de căsătoria cu unul dintre clienţi. În alte cazuri, ea este determinată de ameninţarea aplicării unor sancţiuni severe de către poliţie şi justiţie sau de alte evenimente inevitabile în lumea prostituţiei: violuri, agresiuni, crime, contactarea unor boli infecţioase, etc.

Sectorul serviciilor sociale pentru femeile care practică prostituţia este foarte slab dezvoltat. Astfel, femeile care practică sexul comercial sunt excluse social neputând accesa serviciile şi prestaţiile sociale asigurate de către stat tuturor cetăţenilor aflaţi în dificultate. Multe practicante ale sexului comercial nu au locuinţă şi deci nu au un domiciliu stabil ceea ce face imposibilă accesarea anumitor servicii sociale cum ar fi ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat. Aşadar, accesul femeilor care practică sexul comercial la serviciile sanitare şi sociale este redus. O parte dintre acestea apelează doar la servicii medicale şi după cum constatăm, şi la acestea doar în caz de forţă majoră ca prezenţa unei boli sau o sarcină nedorită.

Factorii care determină angajarea tinerelor în prostituţie:

- şomajul – în condiţiile procesului de restructurare a unor întreprinderi industriale sau a unor şantiere, ori chiar ale încetării activităţii acestora, numeroase tinere, mai ales cele cu nivele scăzute de profesionalizare, nu mai pot găsi de lucru, alegând calea prostituţiei ca fiind unicul mijloc de subzistenţă. Cele mai multe

dintre ele aparţin unor familii în care chiar unul din părinţi sau ambii sunt şomeri, confruntându-se cu mari dificultăţi materiale;

- nivelul scazut al salariilor şi condiţiile grele de muncă – multe prostituate tinere au părinţi bătrăni în întreţinere, şi au o situaţie familială grea, fiind abandonate de soţi, divorţate, cu copii mici de crescut, deoarece şi-au întemeiat familii foarte devreme, când opţiunea pentru căsătorie a fost complet lipsită de discernământ;

- climatul educaţional deficitar – care caracterizează familiile de unde provin, indiferent dacă sunt organizate sau neorganizate. În aceste familii, ambii părinţi sau numai unul din ei consumă alcool excesiv, conflictele şi bătăile sunt permanente, lipsa afecţiunii parentale reprezintă o constantă;

- Recrutarea în prostituţie prin intermediul proxeneţilor sau a codoşilor – acest factor este extrem de important, pentru că stimulează şi precipită de fapt, procesul angajării în prostituţie. Există o mare varietate a modalităţilor de recrutare prin intermediul acestor persoane.

Riscuri:

Consecinţele sexului comercial sunt grave atât la nivelul practicantelor, prin riscurile la care se expun, cât şi la nivelul societăţii în ansamblu. Sexul comercial reprezintă o problemă socială ale cărei efecte sunt greu de controlat: răspândirea HIV şi a altor infecţii cu transmitere sexuală, criminalitate economico-financiară, devianţă, trafic de persoane, abuzuri şi violenţă, asocierea cu dependenţa de droguri etc.

Prostituatele fac parte din grupuri sociale cu risc crescut de excluziune sociala. Prostitutia este un multiplicator al riscului in societate nu numai pentru prostituate ci si pentru restul membrilor societatii. O persoana care practica aceasta “meserie” poate avea 30 de clienti permanenti, de regula peste 35 de ani, deci persoane casatorite. Riscul imbolnavirii cu SIDA este de 30 ori mai mare la o prostituata si de 70 de ori mai mare la un homosexual, comparativ cu o persoana normala. Astfel se poate realiza gradul de amenintare sociala pe care-l aduce prostitutia asupra familiei si societatii.

Poate fi considerat un risc asupra societatii si degradarea atitudinii barbatilor fata de femei. Prin posedarea femeii ca prostituata, prin folosirea ei ca obiect sexual, se produc multe schimbari in psihologia sau in mintea

barbatilor. Acestia prin obisnuinta si asociatie vor ajunge sa transfere comportamentul pe care-l manifesta in raport cu prostituatele catre femeie in general. Aceasta va conduce la o mentalitate masculina dominanta de ideea de posesiune, de valorizare a femeii si a raporturilor cu aceasta numai prin prisma sexului, sau lipsa de respect fata de aceasta.

Un risc foarte important asupra societatii este abandonul copiilor la nastere. Majoritatea prostituatelor isi abandoneaza copiii nou-nascuti pe strada, astfel crescand numarul copiilor strazii, a cersetorilor, a celor fara adapost, fara familie, fara nici un viitor.

Prostituatele, de cele mai multe ori, sunt excluse de catre societate. Astfel, sunt excluse de la serviciile sociale, medicale si, uneori si de la insitutiile de invatamant. Acest risc mareste procentul populatiei fara acces la educatie.

In concluzie, riscurile la care sunt supuse prostituatele, si implicit, societatea, sunt multiple: deteriorarea starii de sanatate, vatamari corporale, tulburari emotionale (depresii, frica, anxietate, respectul de sine scazut), disfunctii sexuale, sarcini nedorite, nasteri premature, mortalitate si morbiditate materna, suicidul, deces, etc.

Indicatori de intrare:

- infiintarea de centre sociale care sa vina in ajutorul tinerelor practicante de prostitutie prin: vizite la medici de specialitate in cazul BTS, psihologi sociali si asistenti sociali;

- infiintarea de locuri special amenajate pentru prostituate (ex: bordeluri) ca sa nu mai practice la coltul strazilor sau sa fie expuse proxenetilor sau diverselor probleme de strada;

- legalizarea prostitutiei si nu a intermediarilor de servicii sexuale, astfel s-ar reduce numarul proxenetilor si traficul de fiinte umane;

- programe educationale si de informare a populatiei cu privire la riscurile practicarii prostitutiei, majoritatea celor care practica prostitutia provin din medii cu pregatire educationala slaba, fiind astfel usor de racolat de catre proxeneti;

- infiintarea sau crearea de locuri de munca disponibile tinerilor absolventi de liceu sau facultate, pentru ca acestia sa aiba

posibilitatea de a se angaja legal si sa nu mai aiba optiunea de a practica prostitutia pentru bani sau pentru a scapa de saracie;

- acordarea de salarii cel putin medii pentru ca tinerele sau femeile sa se poata intretine fara sa ajunga sa aleaga drumul prostitutiei ca sa se intretina;

Indicatori de rezultat:

- numarul de centre sociale care sa vina in ajutorul tinerelor practicante de prostitutie;

- numarul de centre special amenajate pentru practicantele de prostitutie (ex. bordeluri);

- programele de educare si de informare a populatiei cu privire la riscurile prostitutiei si a traficului de fiinte umane;

- numarul de locuri de munca create pentru tinerii din Romania;- suma de bani acordata pentru sustinerea acestui proiect.

Indicatori de consecinta:

- ponderea persoanelor care practica prostitutia;- ponderea practicantelor de prostitutie care sunt minore;- procentul practicantelor de prostitutie care au copii;- procentul practicantelor care consuma droguri sau alte produse

stupefiante;- procentul populatiei informate cu privire la riscurile prostitutiei si a

traficului de fiinte umane.

Solutii si recomandari:

Prevenirea şi combaterea prostituţiei solicită o abordare complexă care să cuprindă incriminarea infracţiunii de trafic de fiinţe umane şi pedepsirea reală a proxeneţilor, dar şi securitatea victimelor, protecţia şi asigurarea respectării drepturilor lor, oferirea unui sprijin pentru reintegrare şi reabilitare, tratamente de dezintoxicare, alcool, droguri (care le ajută în depăşirea experienţelor traumatizante), tratarea afecţiunilor grave de care suferă: BTS, boli interne, etc.

Legislaţia actuală şi modul în care ea se aplică nu favorizează programele de reducere a riscurilor asociate practicării sexului comercial. Persoanele care

practică această meserie sunt deseori abuzate, uneori chiar de oamenii legii, fără a avea nici o posibilitate să se apere. De asemenea, unele lucrează în condiţii similare sclaviei şi nu au acces la servicii medicale sau sociale de bază. Faptul că prostituţia este ilegală, conduce la asocierea acesteia cu alte activităţi criminale, cum ar fi cele legate de distribuţia şi consumul de droguri.

Programele sociale de reintegrare sunt practic inexistente, fetele implicate în prostituţie fiind victimele unui cerc vicios din care nu au sprijinul şi mijloacele necesare să evadeze. O solutie pentru acest fenomen social ar putea fi infiintarea de centre sociale care sa vina in ajutorul tinerelor sau femeilor care au cazut prada in aceasta “meserie” pacalite sau luate fortat de catre proxeneti.

Soluţiile date de-a lungul timpului au fost fie de interzicere şi pedepsire, fie de legalizare. Există ţări europene (Olanda, Germania, Belgia, Austria, Danemarca) care au legalizat prostituţia dând posibilitatea practicării ei în anumite stabilimente, în mod controlat din punct de vedere sanitar şi fiscal, iar alte ţări (Italia, Irlanda, Franţa, Luxemburg) printre care şi România, în care se interzice şi pedepseşte practicarea prostituţiei.

Argumentele în favoarea legalizării fac referire în mod special la posibilităţile de control medical şi fiscal, la protecţia practicantelor şi a celor care apelează la astfel de servicii, iar argumentele contra legalizării aduc în discuţie legitimarea socială a prostituţiei prin recunoaştere legislativă, fapt ce ar putea conduce la o creştere a fenomenului. Dincolo de aceste dezbateri şi argumente pro şi contra, prostituţia există şi se practică ilegal la cote ridicate.

Legalizarea prostituţiei este o metoda prin care acest fenomen s-ar ţine sub control, chiar dacă, în acest fel, România se va confrunta cu alte probleme (de mentalitate, morale etc.), cel puţin vor fi eliminate acelea care fac în prezent din profesia de prostituată o afacere extrem de profitabilă în interesul aproape exclusiv al proxeneţilor şi al persoanelor care patronează exploatarea sexuală a tinerelor.