1

PROIECT

LEGE

privind Statutul inspectorului de muncă

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1 (1) Prezenta lege reglementează Statutul inspectorului de muncă, denumit în

continuare Statut, stabilind cadrul legal necesar creării, în condiţiile legii, a unui corp de

inspectori de muncă stabil, profesionist, eficient şi imparţial.

(2) În sensul prezentei legi, Corpul inspectorilor de muncă cuprinde persoanele numite în

funcţiile publice specifice de inspector de muncă, din cadrul aparatului propriu al Inspecţiei

Muncii şi din inspectoratele teritoriale de muncă, prevăzute la art. 6 alin. (1) din prezenta

lege.

(3) Statutul special al inspectorului de muncă este conferit de funcţia de autoritate de stat cu

care este învestit în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi de riscurile specifice la care

acesta este expus.

(4) Prezentul Statut reglementează:

a. funcţiile publice specifice din structura aparatului propriu al Inspecţiei Muncii și din

inspectoratele teritoriale de muncă;

b. competenţa teritorială a inspectorului de muncă;

c. aspecte specifice cu privire la pregătirea şi formarea continuă a inspectorului de

muncă;

d. drepturile, obligațiile şi îndatoririle specifice ale inspectorului de muncă;

e. drepturile compensatorii acordate inspectorului de muncă, pentru complexitatea

activităţilor desfăşurate şi riscurile specifice la care sunt expuși și care nu pot fi

cuantificate, diminuate sau înlăturate;

f. protecția inspectorului de muncă.

Art. 2 (1) Inspectorul de muncă este funcţionar public, cu statut special, care exercită

atribuţiile stabilite de lege în domeniul de competență.

(2) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorul de muncă este învestit cu exerciţiul

autorităţii publice şi beneficiază de protecţia legii.

Art. 3 Principiile care stau la baza activităţii de control a inspectorului de muncă, sunt

următoarele:

2

a) respectarea legii;

b) confidenţialitatea;

c) informarea cetăţeanului;

d) integritatea şi onestitatea;

e) loialitatea față de instituție;

f) eficienţa şi eficacitatea;

g) responsabilitatea.

Art. 4 (1) Inspectorul de muncă beneficiază de stabilitate în funcţie şi de protecţia legii faţă

de orice schimbare guvernamentală ori influenţă neprevăzută din afară, de natură să îi

influenţeze libertatea de apreciere, execuţie, decizie sau control, exercitată în aplicarea

dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Inspectorul de muncă supus ingerinţelor, influenţei sau oricărei alte forme de presiune

este îndreptăţit să aducă la cunoştinţă acest fapt şefului său direct şi/sau să solicite şefilor

ierarhici superiori, înlăturarea constrângerilor care îi alterează libertatea de apreciere,

execuţie, decizie sau control.

(3) Funcţia de inspector de muncă face parte din categoria funcţiilor publice specifice cu

statut special şi cuprinde ansamblul drepturilor şi obligaţiilor specifice prevăzute de legislaţia

în vigoare.

Art. 5 Inspectorul de muncă exercită prerogativele funcţiei în scopul cunoaşterii, prevenirii,

descoperirii şi luării măsurilor prevăzute de lege pentru diminuarea şi eliminarea faptelor

sancţionate de legislaţia română în domeniul relaţiilor de muncă, al securităţii şi sănătăţii în

muncă şi al supravegherii pieţei, inclusiv pentru sesizarea organelor de urmărire penală ori

de câte ori apar indiciile săvârşirii unor infracţiuni în aceste domenii.

CAPITOLUL II

Funcţii publice specifice

Art. 6 (1) Funcţiile publice specifice din aparatul propriu al Inspecţiei Muncii şi din

inspectoratele teritoriale de muncă sunt:

a) inspector general de stat;

b) inspector general de stat adjunct;

c) inspector şef şi inspector şef adjunct, funcţii publice specifice de conducere pentru

inspectoratele teritoriale de muncă;

d) funcţii publice specifice de conducere a direcţiilor/serviciilor/birourilor cu atribuţii în

domeniile relații de muncă, securitate şi sănătate în muncă şi supravegherea pieţei;

e) inspector de muncă.

3

(2) Persoanele care ocupă funcţiile publice specifice prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) au

statut de inspector de muncă, beneficiind de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea

pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, de prezentul Statut şi de prevederile

acordului colectiv încheiat în condiţiile legii.

(3) În funcție de domeniile în care își vor desfășura activitatea, inspectorii de muncă

prevăzuți la alin. (1) vor avea stabilite prin fișele posturilor atribuţii, sarcini și responsabilităţi

în concordanță cu cerințele de studii necesare pentru exercitarea funcției publice, respectiv

au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă

durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniile fundamentale: ştiinţe

inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice, ştiinţe juridice, ştiinţe economice, în ramura de chimie și

inginerie chimică sau în specializările: sociologie, psihologie, medicină, administraţie publică

şi ştiinţe politice sau care au obţinut diplomă de inginer/inginer diplomat.

Art. 7 Salarizarea inspectorului de muncă din aparatul propriu al Inspecţiei Muncii şi

inspectoratele teritoriale de muncă se face potrivit Legii privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice.

CAPITOLUL III

Aspecte specifice cu privire la pregătirea şi formarea continuă a inspectorului de

muncă

Art. 8 (1) Persoana care va ocupa o funcție publică de execuție de inspector de muncă prin

recrutare, redistribuire în condițiile legii, sau prin transfer/mutare definitivă de pe o altă

funcție publică decât cea de inspector de muncă, după intrarea în vigoare a prezentei legi,

este obligată să parcurgă o perioadă de pregătire profesională specifică.

(2) Perioada de pregătire profesională specifică se finalizează prin întocmirea unui raport de

evaluare de către o comisie organizată la nivel central și numită prin decizie a inspectorului

general de stat.

(3) Raportul de evaluare prevăzut la alin.(2) va fi luat în considerare la evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale inspectorului de muncă, prevăzută la alin.(6) al

art.10 din prezentul statut.

Art. 9 (1) Perioada de pregătire profesională specifică este etapa, de formare teoretică şi

practică, din cariera persoanelor numite în funcția publică de inspector de muncă,

desfăşurată pe o perioadă de 1 an şi care are ca scop dezvoltarea aptitudinilor profesionale

ale acestora în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice funcţiei publice,

formarea lor practică şi deprinderea cu specificul activităţii compartimentului în care îşi

desfăşoară activitatea.

(2) Pregătirea profesională specifică menționată la alin.(1) se desfășoară, în condițiile

stabilite prin decizie a inspectorului general de stat, după cum urmează:

4

- 3 luni de pregătire teoretică desfășurată la locul de muncă și prin Centrul de Pregătire și

Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii;

- 9 luni de pregătire practică la locul de muncă, sub coordonarea unui inspector de muncă

îndrumător.

Art. 10 (1) În funcție de domeniul de competență al inspectorului de muncă, programa de

formare profesională specifică se aprobă prin decizie a inspectorului general de stat.

(2) În cadrul formării teoretice inspectorul de muncă va avea în vedere:

atribuţiile generale şi specifice domeniului de competenţă;

drepturile şi îndatoririle specifice inspectorului de muncă;

legislaţia din domeniul de competenţă;

reglementări de ordin intern.

(3) În cadrul formării practice, inspectorul de muncă:

participă la controale, în condițiile legii, însoţit de un inspector de muncă cu experiență;

participă la cercetarea evenimentelor sub îndrumarea unui inspector de muncă cu experiență;

desfășoară și alte activități specifice din domeniul de competență.

(4) Perioada de pregătire profesională specifică se încheie cu o probă scrisă, cu un interviu

şi cu o probă practică, care au scopul de a demonstra formarea teoretică şi deprinderea cu

specificul activităţii domeniului în care îşi desfăşoară activitatea.

(5) Evaluarea menționată la alin. (4) se va realiza în termen de 30 de zile de la finalizarea

perioadei de pregătire profesională specifică, de către comisia stabilită la art. 8 alin. (2) din

prezenta lege.

(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 611/2008

pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,

cu modificările și completările ulterioare, evaluarea performanțelor profesionale individuale

ale persoanelor care vor ocupa o funcție publică de execuție de inspector de muncă, în

condițiile prevăzute de art.8 alin(1), se va realiza în termen de 15 zile calendaristice de la

evaluarea prevăzută la alin. (5).

(7) În cazul în care, la evaluarea performanțelor profesionale individuale prevăzute la

alin.(6), inspectorul de muncă obține calificativul ”nesatisfăcător”, conducătorul instituției

dispune eliberarea din funcție a inspectorului de muncă în termen de 5 zile lucrătoare de la

data primirii raportului de evaluare și acordă acestuia un preaviz de 30 de zile calendaristice.

5

(8) Celelalte reglementări legale referitoare la evaluarea performanțelor profesionale

individuale ale funcționarilor publici, care nu contravin prezentului statut, se aplică în mod

corespunzător.

Art. 11 (1) Pregătirea teoretică și practică a inspectorului de muncă, menţionată la art. 10,

se realizează de inspectori de muncă cu experienţă, selectaţi şi nominalizaţi prin decizie a

inspectorului general de stat.

(2) Pregătirea inspectorului de muncă se realizează în timpul programului de lucru şi este

asigurată din bugetul instituţiei.

(3) Persoanele care au urmat programul de pregătire profesională specifică și nu au

promovat probele prevăzute la alin. (4) al art.10, din vina lor, sunt obligate să restituie

instituţiei contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru pregătirea profesională desfășurată la

Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii, calculate în condiţiile

legii.

(4) Persoanele care au urmat programul de pregătire profesională specifică sunt obligate să

se angajeze în scris că vor lucra în Inspecția Muncii cel puțin 3 ani de la terminarea

programului.

(5) Persoanele care au urmat programul de pregătire profesională specifică, ale căror

raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. b), d) şi e) sau ale art. 98 alin.

(1) lit. f) şi g) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.(4)

sunt obligate să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru pregătirea profesională

desfășurată la Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii,

calculate în condiţiile legii proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.

(6) Inspectorul de muncă beneficiază de formare profesională continuă, în condițiile legii,

precum și de formare profesională specifică, prin Centrul de Pregătire și Perfecționare

Profesională al Inspecției Muncii, cel puţin o dată la 5 ani, în condițiile stabilite prin decizie a

inspectorului general de stat.

Art. 12 (1) Formarea profesională continuă trebuie să ţină seama de dinamica procesului legislativ şi constă, în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a acordurilor internaţionale la care România este parte, a normelor deontologice, precum şi în cunoaşterea şi aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator.

(2) Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a inspectorului de muncă revine instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea, prin programe/cursuri speciale de pregătire.

CAPITOLUL IV

Competenţa teritorială a inspectorilor de muncă

6

Art. 13 (1) Inspectorul de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă are dreptul

de a efectua activităţi de control, de a întocmi acte de control şi de a constata şi aplica

sancţiuni contravenţionale, astfel:

a) pe tot teritoriul ţării, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea în mod

curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat.

b) pe teritoriul judeţului, în cazul inspectorului de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale

de muncă.

(2) Acţiunile de control se vor realiza numai prin prezentarea, în prealabil a legitimaţiei,

insignei şi ordinului de serviciu semnat de conducătorul instituţiei sau de către persoana

desemnată de acesta, precum şi după completarea registrului unic de control, în condiţiile

prevăzute de lege, cu excepţia controalelor inopinate şi a controalelor privind depistarea

muncii nedeclarate, caz în care registrul unic de control se va completa după terminarea

controlului.

(3) Pentru situațiile de pericol iminent sesizate de inspectorul de muncă la sediul sau la locul

de muncă organizat de un angajator, inspectorul de muncă are drept de intervenție în scopul

prevenirii/înlăturării respectivului pericol, cu înștiințarea imediată a conducătorului

inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se derulează acel eveniment. Acest drept

se exercită în baza ordinului de serviciu permanent înscris pe legitimaţia de serviciu.

(4) Persoanele nominalizate și modelul ordinului de serviciu permanent, menționat la alin.

(3), vor fi stabilite prin decizie a inspectorului general de stat, la propunerea inspectoratelor

teritoriale de muncă, în baza atribuțiilor stabilite prin fișa postului.

Art. 14 Inspectorul de muncă din cadrul aparatului propriu al Inspecţiei Muncii are dreptul de

a efectua activităţi de control pe întreg teritoriul ţării, numai împreună cu inspectori de muncă

din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.

CAPITOLUL V

Drepturile, obligațiile şi îndatoririle specifice inspectorului de muncă

Art. 15 Inspectorul de muncă, purtând asupra lui legitimația și insigna care atestă funcția pe

care o îndeplinește în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, are dreptul să aibă acces

liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de

muncă organizat de persoane fizice sau juridice, constituite conform prevederilor legale.

Art. 16 (1) Inspectorul de muncă are următoarele drepturi specifice:

a) suplimentarea cu 5 zile lucrătoare a numărului de zile de concediu de odihnă anual,

având în vedere îndatoririle şi riscurile profesionale deosebite în exercitarea atribuţiilor

conferite prin lege;

7

b) asigurarea abonamentului lunar pentru transportul în comun, de suprafaţă şi cu metroul şi

după caz, decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării cu autoturismul personal în

interesul serviciului, aprobate de conducătorul instituției, în condițiile în care acesta nu poate

fi asigurat de instituție;

c) de a beneficia de perfecţionare profesională suplimentară în cazul schimbărilor legislative

sau în cazul desfăşurării unor activităţi speciale;

d) să susțină programe de formare sau alte forme de pregătire și perfecționare profesională

în domeniul de activitate cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au calitatea

de formator;

e) să participe la schimburi de experiență și bune practici în domeniul inspecției muncii, cu

instituții sau organisme similare din țările membre ale Uniunii Europene;

f) de a beneficia, la solicitare și în baza recomandării medicului de medicina muncii, de

consiliere psihologică în cazul unor traume psihologice suferite în exercitarea atribuțiilor de

serviciu;

g) dreptul de a beneficia de o zi liberă, plătită de angajator, cu ocazia zilei Inspecției Muncii.

h) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne și dispozitive de avertizare sonore și

luminoase specifice, în condițiile legii. Caracteristicile însemnelor de pe autovehicule se

stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, aprobat prin

hotărâre a Guvernului.

(2) Inspectorul de muncă care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de salvare minieră are

dreptul la plata orelor de intervenţie pentru acţiunile de salvare, plată care va fi suportată de

către angajatorul la care se face intervenţia, în acelaşi cuantum cu tarifele practicate pentru

propria staţie de salvare sau cu cele plătite staţiei de salvare cu care există un contract de

prestări servicii.

(3) Personalul care ocupă funcția specifică de inspector de muncă beneficiază și de

drepturile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la personalul care îndeplinește funcția

de control.

Art. 17 Inspectorul de muncă are următoarele obligaţii specifice:

a) să respecte jurământul depus, principiile statului de drept şi valorile democraţiei;

b) să cunoască, să respecte şi să aplice actele normative din domeniul de activitate, precum

şi dispoziţiile existente în materie de convenţii internaţionale şi acorduri la care România

este semnatară;

c) să cunoască, să respecte şi să aplice legea şi reglementările cu caracter intern de care

depinde îndeplinirea la timp, în mod eficient şi în condiţii corespunzătoare a îndatoririlor de

serviciu, să aibă o conduită corectă, să fie integru şi incoruptibil, să acţioneze cu hotărâre

8

pentru prevenirea şi combaterea oricăror acte de natură să afecteze autoritatea şi prestigiul

instituţiei;

d) să cunoască, să respecte şi să aplice dispoziţiile legale referitoare la protecţia

persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor

date;

e) să îndeplinească atribuţiile de serviciu numai în limitele competenţelor şi

responsabilităţilor conferite de lege;

f) să utilizeze legitimaţia de serviciu şi insigna numai în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

g) să apere în mod loial prestigiul instituţiei şi să se abţină de la orice act sau faptă care

poate aduce prejudicii imaginii ori intereselor legale ale acesteia;

h) să fie disciplinaţi şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;

i) să se prezinte la programul de lucru normal, precum şi la programul stabilit pentru

desfăşurarea unor acţiuni inopinate de control.

j) să se arate demni de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de inspector de

muncă, prin întregul său comportament;

k) să-şi asume întreaga responsabilitate cu privire la constatările şi măsurile înscrise în

documentele de control sau în orice alt document elaborat în urma acţiunilor de inspecţie;

l) să dovedească solicitudine, imparţialitate, să evite conflictele şi să îşi consacre activitatea

profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a

îndatoririlor specifice de serviciu;

m) să respecte, în exercitarea atribuţiilor de control, prezumţia de nevinovăţie a persoanelor

care fac obiectul controlului, să acţioneze cu competenţă şi profesionalism, să adopte un

comportament civilizat, să manifeste obiectivitate şi nepărtinire, să fie ferm şi exigent.

n) să fie apt de a lua decizii şi de a controla situaţiile tensionate care pot fi generate cu

ocazia efectuării controalelor;

o) să analizeze cu obiectivitate toate documentele şi informaţiile pe care angajatorii au

obligaţia de a le pune la dispoziţie inspectorului de muncă pentru realizarea controlului sau

pentru efectuarea cercetării evenimentelor;

p) să aplice principiul proporţionalităţii care presupune ca aplicarea sancţiunilor să se

realizeze după criterii care să garanteze corelarea necesară între gravitatea încălcării normei

legale şi sancţiune sau măsură;

q) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul

desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de

serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;

9

r) să manifeste respect şi corectitudine faţă de şefi, colegi, subalterni şi faţă de persoanele

cu care vin în contact în îndeplinirea atribuţiilor;

s) să colaboreze cu superiorii şi colegii lor în executarea atribuţiilor de serviciu şi să

coopereze în vederea îmbunătăţirii activităţii de inspecţie a muncii şi pentru atingerea

obiectivelor stabilite;

t) să dovedească disponibilitate în situaţiile în care este necesară prezenţa acestuia la locul

de muncă în afara programului de lucru, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea

atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii;

u) să analizeze efectele aplicării actelor normative din domeniul de activitate şi să înainteze

şefului ierarhic, propuneri de modificare sau completare a acestora, atunci când situaţia o

impune;

v) să informeze de îndată compartimentul de resurse umane din cadrul Inspecţiei

Muncii/inspectoratului teritorial de muncă despre dobândirea calităţii procesuale de învinuit

sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile penale

pronunţate împotriva sa;

x) să îşi perfecţioneze continuu nivelul cunoştinţelor profesionale şi să le adapteze

schimbărilor legislative şi/sau tehnologice, prin participare activă;

z) să efectueze orice activitate care îi este repartizată, conform fișei postului și limitelor de

competență, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Inspectorul de muncă este răspunzător, potrivit legii, pentru măsurile, acţiunile şi deciziile

luate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi pentru săvârşirea actelor şi faptelor

incompatibile cu reglementările stabilite în prezentul statut și alte acte normative.

Art. 18 (1) Inspectorului de muncă îi este interzis, în orice împrejurare:

a) să folosească statutul, prerogativele sau autoritatea funcţiei în interes personal;

b) să folosească informaţiile obţinute în activitatea de inspecţie pentru a obţine foloase

necuvenite sau pentru a prejudicia imaginea instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea;

c) să abuzeze de calitatea oficială şi să compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul

funcţiei sau al instituţiei din care face parte;

d) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alţii, în

considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

e) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii

ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la

litera c);

10

f ) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral

sau care instigă la indisciplină, în exercitarea funcţiei.

(2) Funcţiei publice specifice de inspector de muncă i se aplică regimul incompatibilităților și

conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul

de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

exercitarea acestei funcții fiind incompatibilă și cu următoarele:

a) exercitarea de atribuţii de control la contribuabilii persoane fizice şi/sau persoane juridice

care au calitatea de comercianţi, cu care inspectorul de muncă se află în relaţii patrimoniale

sau raporturi contractuale de orice fel, în mod direct sau prin interpuşi;

b) efectuarea de acţiuni de control la persoana fizică care are calitatea de comerciant, cu

care este rudă sau afin până la gradul IV inclusiv sau la societatea comercială cu ai cărei

asociaţi sau acţionari ori administratori, directori, cenzori sau reprezentanţi legali majoritari

ori numai cu unul dintre aceştia se află în relaţii de rudenie până la acelaşi grad;

c) exercitarea de atribuţii de control, implicând verificarea documentelor întocmite în

domeniul relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă de o persoană cu care este

rudă sau afin până la gradul IV inclusiv;

d) exercitarea oricăror atribuţii care, datorită particularităţii raporturilor cu agenţii economici

ori cu reprezentanţii acestora, le afectează obiectivitatea şi nepărtinirea.

(3) Inspectorul de muncă nu poate să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme

litigioase în care este implicat inspectoratul teritorial de muncă şi nu poate îndeplini orice altă

activitate care, potrivit legii, este realizată de experţi sau de avocaţi.

CAPITOLUL VI

Protecţia inspectorului de muncă

Art. 19 - Inspectorul de muncă beneficiază de protecţia legii fiind apărat de orice ingerinţă

sau amestec de natură să-i influenţeze libertatea de execuţie, apreciere şi decizie şi care îl

poate îngrădi sau împiedica în realizarea activităţii de control.

Art. 20 Inspectorul de muncă care este supus ingerinţelor, influenţei sau oricăror alte forme

de presiune, va putea să notifice inspectorul şef sau inspectorul general de stat, după

caz,despre situaţia cu care se confruntă.

Art. 21 (1) În exercitarea activităţilor specifice pe care le îndeplineşte în efectuarea

controalelor, inspectorul de muncă are dreptul din partea instituţiei, la echipament individual

de protecţie adecvat şi acordat în mod gratuit, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii

atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea, are dreptul la înlocuirea

acestora. Articolele din care se compune echipamentul individual de protecție, precum și

modalitatea de acordare, se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a

Inspecției Muncii, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

11

(2) La acţiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de inspectori de muncă

vor fi însoţite de membri ai subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei ori ai

jandarmeriei.

(3) Inspectorul de muncă, care desfăşoară activităţi în condiţii specifice de salvare minieră,

beneficiază de pregătire de specialitate asigurată din bugetul Inspecţiei Muncii la solicitarea

motivată a inspectoratului teritorial de muncă.

(4) Inspectorul de muncă care desfășoară activități în condiții specifice de noapte, în condiții

de izolare, beneficiază de materiale și pază acordate în mod gratuit.

Art. 22 În situaţia în care inspectorul de muncă aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte

îndeplinite în exerciţiul funcţiunii este supus, el şi/sau familia sa (până la rude de gradul I si

II și afinii acestora), unor fapte de ameninţare, persoanele astfel vătămate beneficiază de

sprijinul organelor de poliţie pentru înlăturarea acestor situaţii şi pentru depistarea

vinovatului şi începerea cercetării penale.

Art. 23 (1) Daunele materiale suferite de inspectorul de muncă sau de membrii familiei

acestuia, se vor acoperi de instituţia la care acesta este angajat. Recuperarea valorii

acestor daune se face de către instituţia plătitoare de la cei vinovaţi, potrivit legii. Inspectorul

de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituţiei prin decontarea cheltuielilor

determinate de daunele materiale suferite în timpul şi/sau din cauza exercitării atribuţiilor, în

limitele şi cu respectarea prevederilor legale.

(2) Condiţiile de acordare a despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al

ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale și persoanelor vârstnice, în termen de 30 de

zile de la intrarea în vigoare a prevederilor prezentei legi.

Art. 24 Inspectorii de munca nu răspund pentru pagubele cauzate patrimoniului instituției dacă acestea sunt consecința unor acțiuni desfășurate în limitele legii.

Art. 25 (1) Inspectorii de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituţiei prin

suportarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice, în cazurile în care actele şi

faptele îndeplinite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în limitele şi cu respectarea

prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare.

(2) Condiţiile de acordare a sprijinului financiar prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin ordin al

ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale și persoanelor vârstnice, în termen de 30 de

zile de la intrarea în vigoare a prevederilor prezentei legi.

Art. 26 Conducerea Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de muncă va lua măsuri

de contracarare a unor campanii de defăimare a inspectorilor de muncă, pentru acțiunile

desfășurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în limitele de competență prin conferinţe de

presă, comunicate de presă şi alte mijloace specifice.

Art. 27 Inspectorii de muncă beneficiază de acordarea unui echipament de lucru adecvat

specificului funcției. Articolele din care se compune echipamentul de lucru utilizat în acțiunile

12

de control se stabilește prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Muncii,

aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 28 Perioada în care inspectorul de muncă îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspecţiei

Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă se consideră vechime în specialitatea

studiilor absolvite.

Art. 29 Schimbarea locului de muncă din considerente medicale se va efectua fără afectarea

drepturilor salariale.

CAPITOLUL VII

Răspunderea juridică şi sancţiuni

Art. 30 (1) Inspectorul General de Stat poate, la propunerea justificată a şefilor de

compartimente din Inspecţia Muncii sau a inspectorilor şefi, să aprobe suspendarea dreptului

de a efectua controale pentru un inspector de muncă care a săvârşit o încălcarea gravă a

prevederilor prezentului Statut şi împotriva căruia s-a dispus începerea cercetării penale.

(2) Suspendarea drepturilor de a efectua controale se poate dispune pe o perioadă de până

la șase luni şi nu va afecta drepturile de salarizare.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 31 Ziua Inspecției Muncii este 21 martie.

Art. 32 Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum şi

cu alte acte normative aplicabile funcţiei publice, în măsura în care acestea nu conţin

dispoziţii contrare.