Garantii suprematiei Constitutiei

Constitutia este asezamantul politic si juridic fundamental al unui stat,situandu-se inevitabil la jonctiunea dreptului cu politica si nu poate inlatura ambiguitatea raporturilor intretinute de aceste doua universuri.

Suprematia Constitutiei este o calitate care o situeaza in varful piramidei institutiilor politico-juridice dintr-un stat,o notiune complexa in continutul careia sunt cuprinse atat elemente politice cat si juridice si care exprima pozitia primordiala a acesteia in intregul sistem social-politic al unui stat.

Pentru o buna intelegere a suprematiei Constitutiei este necesara o buna cunoastere a Constitutiei.Notiunea de “constitutie” a avut o evolutie sinuoasa si interesanta.Termenul isi are originea in limba latina “constitutio”,insemnand asezare cu temei,stare a unui lucru.In dreptul roman din perioada imperial,cuvantul “constitutio” desemna legile care proveneau de la imparat.In perioada Evului Mediu,termenul de constitutie apare cu precadere in limbajul ecleziastic pentru a desemna unele reguli monahale.Din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si din secolul al XVIII-lea,notiunea de constitutie dobandeste sensul consacrat si astazi, si anume acela de act sau lege prin care se reglementa organizarea si functionarea statului,cu limitarea puterii monarhului si cu garantarea anumitor libertati si drepturi ale individului.Acest mod de a concepe si de a utiliza termenul de constitutie rezulta clar din Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetateanului din 1789,in care se preciza ca “orice societate in care garantia drepturilor nu este asigurata,nici separatia puterilor stabilita,nu are constitutie.” (art.16).Prin aceasta,constitutia devine indisolubil legata de ideea de democratie: ea inseamna “limitarea puterii guvernantilor”,astfel incat acestia nu pot functiona decat cu acordul celor guvernati.

In sens material,Constitutia reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale.In sens formal,Constitutia este un act distinct,cu valoare de lege fundamental,in care sunt incluse aceste norme.Trebuie precizat ca fiecare stat are o constitutie in sens material,chiar daca ii lipseste constitutia in sens formal.

Actuala Constitutie a Romaniei a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991 si a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003,lege intrata in vigoare la data de 29 octombrie 2003,data publicarii in Monitorul Oficia al Romaniei.

După conţinutul normativ, Constituţia se deosebeşte de celelalte legi ordinare prin faptul că ea reglementează relaţii sociale fundamentale, pe când celelalte legi, chiar dacă fac aceasta nu fac decât să detalieze unele principii consacrate în Constituţie.

Totodată, Constituţia se deosebeşte de alte legi prin faptul că adoptarea şi modificarea ei se realizează prin vot calificat al parlamentarilor de 2/3 din numărul total al deputaţilor aleşi pe când legile ordinare sunt adoptate prin simpla majoritate a voturilor.Mai mult, Constituţia posedă o forţă juridică superioară legilor ordinare; legitimează puterea de stat transformând voinţele individuale în voinţa de stat; conferă autoritate guvernanţilor; determină funcţiile şi atribuţiile autorităţilor publice; consacră

drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, reglementează relaţiile dintre ei, între ei şi autorităţile publice; indică valorile sociale ale societăţii; serveşte drept punct de pornire în aprecierea valabilităţii tuturor faptelor şi actelor juridice, de aceea este legea fundamentală şi supremă a statului.

Supremaţia Constituţiei este o realitate incontestabilă, care implică o serie de consecinţe juridice,

dar în acelaşi timp se bucură şi de garanţii. Prin noţiunea de Supremaţia Constituţiei se înţelege poziţia dominantă a Constituţiei în sistemul de drept, ce îi asigură autoritate şi putere în rândul legilor şi celorlalte acte normative; de fapt este un lucru natural, firesc, de necontestat. Unii explica suprematia constitutiei prin faptul ca aceasta este “legea legilor , legea suprema “. Altii considera ca suprematia constitutiei pe plan juridic este o consecinta a faptului ca modificarea ei trebuie adoptata de catre parlament cu majoritate calificata de doua treimi din numarul total al deputatilor, spre deosebire de legile ordinare care pot fi adoptate ,modificate , suspendate sau abrogate de acelasi organ cu majoritate de jumatate plus unul din numarul total al deputatilor care il alcatuiesc. Intr-o alta opinie , suprematia constitutiei se explica prin faptul ca legea fundamental ocupa un loc principal , fiind o lege fundamentala care sta la baza organizarii statale si este baza juridica a intregii legislatii , adaugandu-se ca suprematia sa se exprima fata de legil ordinare in deosebiri de continut , forma si putere juridica.In literatura juridica intalnim si unele explicatii mai nuantate , care arata ca , fie scrisa sau cutumiara , constitutia este legea suprema a statului , pentru ca apoi sa se explice ca suprematia constitutiei rezulta din continutul acesteia (suprematia materiala ) si , uneori , din forma in care este edictata (suprematia formala ).

Suprematia Constitutiei este mai intai o trasatura a acesteia care o situeaza in varful institutiilor politico–juridice dintr-o societate organizata in stat si face din legea fundamentala sursa tuturor reglementarilor in domeniile economice , politice , sociale si juridice , ea marcheaza o etapa istorica din existent unei tari , ea consfinteste victoriile si da expresie si stabilitate politico-juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice in care a fost adoptata.Suprematia constitutiei este deci o notiune complexa , in continutul careia se cuprind trasaturi si valori politice si juridice , care explrima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social –politic al unei tari.Aceasta pozitie deosebita in sistemul social politic implica un continut normativ complex ,dar bineinteles , si importante consecinte statale si juridice .Aceasta calitate a constitutiei faceca in literatura juridica sa se puna intrebarea de a sti care este sursa valorilor morale, politice si juridice ale constitutiei,Trebuie deci sa cautam motivatia stiintifica a suprematiei constitutiei , semnificatia , finalitatea si consecintele sale.

Suprematia Constituţiei beneficiază atât de garanţiile specifice întregului drept, care fac ca sistemul normativ să se aplice şi să fie respectat, cât şi de unele garanţii juridice specifice. Aceste garanţii sunt: controlul general al aplicării constituţiei, controlul constituţionalitătii legilor, îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia Controlul general al aplicării constituţiei este rezultatul faptului că întreaga activitatea statală este organizată prin constituţie. Constituţia stabileşte formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului şi competenţa acestora. Exercitarea puterii de către popor implică o diviziune a competenţelor şi o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate şi în limitele stabilite prin constituţie. Pentru ca acest lucru să fie realizabil constituţia organizează un sistem complex şi eficient de control al aplicării ei. Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a conformităţii legii cu constituţia şi cuprinde regulile privitoare la organele competente să facă această verificare, procedura

de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia asigură ca prevederile constituţionale să fie aplicate şi respectate de către cetăţeni. Izvorul acestei obligaţii fundamentale se găseşte în chiar conţinutul şi poziţia constituţiei, în faptul că aducerea la îndeplinire a prevederilor constituţionale înseamnă de fapt tocmai realizarea măsurilor pe care statul le ia în vederea dezvoltării materiale şi culturale a societăţii.

In literatura de specialitate s-a afirmat că una dintre garanţiile juridice ale supremaţiei Constituţiei este controlul general al aplicării Constituţiei. Această activitate abilitează toate autorităţile statului, inclusiv instanţele judecătoreşti, în conformitate cu competenţa stabilită de lege, de a verifica în ce măsură exercitarea unor atribuţii sau actele juridice sunt conforme cu normele constituţionale. Referindu-se la controlul general al aplicării Constituţiei, ca garanţie a supremaţiei Constituţiei, profesorul Ioan Muraru afirma: ”El reprezintă prima garanţie juridică a supremaţiei constituţiei şi se manifestă la nivelul tuturor actelor juridice dintr-un sistem de drept, în primul rând prin modalităţile de verificare a condiţiilor de fond şi de formă ale actelor emise de autorităţile statului. Acest control este general, în sensul că el cuprinde toate formele activităţii statale şi este efectiv, adică se concretizează prin toate formele şi căile de control statornicite într-un stat”. O astfel de soluţie este justificată şi în raport cu rolul judecătorului în statul de drept: acela de a interpreta şi aplica legea.

Dispoziţiile constituţionale pot fi încălcate atât de autorităţile publice (Parlamentul, şeful statului, guvernul, instanţele judecătoreşti), cât şi de indivizi. În scopul evitării unor astfel de situaţii, au fost create un sistem de garanţii privind protecţia Constituţiei, privind crearea condiţiilor ca legea fundamental să acţioneze, să fie implementată. Sunt evidenţiate trei garanţii juridice de asigurare a supremaţiei constituţiei: - controlul general al aplicării Constituţiei, care se realizează prin metoda organizării şi funcţionării autorităţilor publice, prin stabilirea competenţelor organelor de stat şi direcţiilor lor de conlucrare, prin enunţarea imperativului ca toate organele statului să-şi desfăşoare activitatea în strictă conformitate şi în limitele stabilite de prevederile constituţionale; îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia, care este o garanţie a supremaţiei Constituţiei ce implică cetăţenii în viaţa socio-politică a statului, aceştia fiind obligaţi să respecte prevederile constituţionale pentru binele statului şi al societăţii; - controlul constituţionalităţii legilor ca o activitate statală organizată de verificare a fonformitatii actelor normative cu dispozitiile din Constitutie.

Şefului statului contribuie la asigurarea supremaţiei Constituţiei prin intermediul exercitării funcţiei de garant şi a funcţiei de control. Funcţia de control se realizează prin următoarele mecanisme: promulgarea legilor, cu dreptul de cere Parlamentului reexaminarea legii; dreptul de a sesiza Curtea Constituţională; dreptul de a suspenda actele Guvernului ce contravin legislaţiei până la adoptarea hotărârii definitive a Curţii Constituţionale; dreptul de a dizolva Parlamentul. De asemenea,Preşedintele Republicii dispune de dreptul de a cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes national.

Controlul efectuat de Parlament constă, mai întâi de toate, în supravegherea activităţii politice şi administrative a executivului. În acest sens, Parlamentul dispune de proceduri de control direct şi control indirect. Controlul direct poate fi exercitat: de Parlament asupra Preşedintelui Republicii prin ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de către acesta; prin demiterea Preşedintelui, în caz de încălcare de către acesta a prevederilor Constituţiei; prin punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii, în caz de săvârşire de către acesta a infracţiunii; de Parlament în întregime, examinând informaţii ale Guvernului; de comisiile permanente, fracţiunile parlamentare sau de deputaţi prin intermediul întrebărilor şi interpelărilor; prin dreptul deputaţilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente, informaţii; de Parlament, în urma atragerii Guvernului la răspundere politică prin votarea

unei moţiuni de cenzură, prin controlul parlamentar asupra legislaţiei delegate. Controlul indirect poate fi efectuat prin intermediul Curţii de Conturi, a Avocaţilor Poporului (Avocaţii Parlamentari), a Consiliului Legislativ, prin însărcinări speciale acordate unor autorităţi, prin intermediul petiţiilorcetăţenilor.

Consiliul Legislativ ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului, are rolul de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii.Consiliul Legislativ nu iese din condiţia sa de simplu organ de specialitate al legislativului, or, deciziile sale nu se impun Parlamentului, aşa cum nu se impun Curţii Constituţionale. Solicitată a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea unei legi înainte de promulgarea sa, Curtea Constituţională, poate fi influenţată, dar ea nu este obligată prin avizul anterior al Consiliului Legislativ.

Garantiile juridice ale suprematiei Constitutiei Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie.Mentionata la nivel de principiu general al legii noastre fundamentale in chiar primul sau articol, ea reprezinta o obligatie opozabila in egala masura atat autoritatilor statului, cat si tuturor celorlalte subiecte de drept. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp si de garantii, care pot fi formulate in diferitefeluri. 1) Controlul general al aplicarii Constitutiei, potrivit caruia, avand in vedere ca toata activitatea statala este organizata de Constitutie, toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu si in limitele Constitutiei. Pentru a realiza acest lucru, orice constitutie organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii constitutiei. 2) Controlul de constitutionalitate al legilor – reprezinta acea activitate organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia; ca institutie a dreptului constitutional, cuprinde tote regulile cu privire la organele competente a face aceasta verificare, procedura de urmat precum si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. 3)Indatorirea fundamental a cetatenilor de a respecta Constitutia.