Pavel Iulia-RalucaTCF, anul II

Pro iec t de in t ervenț i e

Identificarea şi evaluarea cazului

Cazul : familia X.

Identificare : Doamna Maria X a solicitat ajutorul psihologului pentru a trece peste o etapă mai

dificilă din viața ei, datorată condiției materiale momentan deficitară, a familiei sale.

Date privind persoana evaluată:

Nume şi prenume: Maria X.

Sex: F;

Vârstă: 36 ani;

Stare civilă: căsătorită;

Studii: Primare;

Religia: Ortodoxă;

Copii: Da; un băiat de 12 ani, o fată de 10 ani

Descrierea cazului

Din declaraţiile clientei reiese faptul că atmosfera din familia ei este una normală, soțul ei

fiind o persoană bună și un tată bun care se ocupă de bunăstarea copiilor. Cei doi copii ai săi, își

urmează și ei obligațiile familial, fiind foarte mulțumită de cum își distribuie cei doi sarcinile în

casă, fiecare contribuind cu câte ceva.

În urma discuțiilor purtate cu cei doi copii, s-a constatat faptul că lucrurile nu stau exact

cum au fost scrise de către doamna Maria. Relația cu tatăl lor este una defectuoasă,

neînțelegându-se în aproape majoritatea timpului, iar relația dintre cei doi soți este percepută de

către copii ca pe o coaliție împotriva lor, sarcinile din casă fiind efectuate sistemul educațional,

având notele foarte scăzute, din acest motiv fiind certați deseori acasă.

Evaluarea primară a situaţiei familiale:

- Doamna Maria este o femeie care își concentrează întreaga atenție asupra soțului său,

ignorând nevoile emoționale ale copiilor.

- Tatăl este o persoană autoritară, care nu acceptă să fie abateri de la regulile impuse de el.

Este indiferent față de nevoile copiilor, însă adoptă poziția de lider în familie.

- Copiii se află deja la un stadiu de maturitate mult peste vârsta lor, fiind responsabilizați cu

treburile casnice. Problemele întâmpinate la școală sunt reflecte ale celor întâmplate acasă,

ambii resimțind stări de tristețe și suprasolicitare fizică și psihică.

S-au observat următoarele triungiuri existente în familie :

- o structură familială defectuoasă, unde rolurile sunt inversate : părinții se comportă precum

copiii, copiii luând locul părinților.

- granițe între copii și părinți

- alianțe puternice : între cei doi părinți, conflicte între cei doi copii și cei doi părinți

- o alianță puternică între frați

Pentru a se lucra la acest caz, este necesar ca familia să perceapă terapeutul ca pe o

persoană de încredere, în fața căruia să se poată exprima liber și onest. Trebuie ținut cont de

faptul că această familie va renunța cu greu la anumite reguli care sunt considerate benefice,

schimbarea, restructurarea sistemului prin ajustarea granițelor și spargerea coalițiilor,

producându-se mai greu.

Astfel, în prima ședință s-a încercat stabilirea unei relații bazate pe încredere, fără crearea

unor coaliții. În următoarele ședințe s-a urmărit dezechilibrarea mediului familial, astfel încât să

putem restabili ierarhia familială normală. Și s-a reușit acest lucru prin responsabilizarea

părinților în asumarea rolurilor executive în familie.

S-a propus realizarea unor activități plăcute în cadrul familiei care să îi unească pe

aceștia, să le permită timpul necesar de a-și exprima fiecare părerile și emoțiile. De asemenea,

prin consilierea de tip familial, cu întreaga familia, s-a urmărit învățarea părinților despre cum

să-și asculte copiii, astfel sensibilizând părinții la nevoile copiilor.

Consilierea separată cu cei doi părinții și fiul lor, apoi cu cei doi soți și fiica lor, a avut

loc cu scopul de a înțelege mai bine situația fiecărui copil, atât cea emoțională, cât și cea

educațională, care nu era într-un punct favorabil atmosferei familiei. Părinții trebuiau să încerce

să conștientizeze situația copiilor, să o accepte și să găsească reursele necesare în cadrul familiei

de a depăși acest moment și de a merge mai departe. Doamna Maria trebuie să învețe să-și

asculte copiii, să fie atentă la nevoile acestora și să asigure totodată o comunicare mai bună între

copii și părinți. Tatăl va fi rugat să-și exprime și el sentimentele în legătură cu copiii lui, și cu

situația lor educațională. Ulterior, vor fi amândoi puși să identifice cauzele care au dus la această

situație, fără a încerca să descopere un țap ispășitor, un vinovat. Astfel, părinții conștientizează

condițiile care trebuie oferite celor doi copii, pentru ca aceștia să poată învăța.

În cadrul ședințelor cu cei doi copii, separat, se centrează atenția și a metodei de facilitare

a comunicării și exprimării sentimetelor și trăirilor lor. Părinții vor fi îndrumați spre calea cea

mai bună pentru o comunicare optimă cu cei doi copii, și pentru oferirea sprijinului emoțional

necesar celor doi copii. De asemenea, tatăl trebuie responsabilizat în legătura cu postura sa de

tată.

În ceea ce privește relația dintre cei doi frați, trebuie dezechilibrată alianța puternică a

celor doi, iar împreună cu părinții trebuie stabilite reguli adecvate și responsabilități familial

împărțite în conformitate cu statutul fiecărui membru, și pentru ca cei doi copii să-și poată realize

și activitățile școlare în mod normal.

JURNAL

Întâlnirea în care am avut ocazia să îi cunosc mai bine pe colegii mei a fost cea în care

am făcut un joc cu eșarfele. Fiecare persoană trebuia să ia dintr-o multitudine de eșarfe câte una,

pe rând, dar acea eșarfă era ridicată doar atunci când spunea ceva personal despre el însuși. Mi s-

a părut cel mai interesant mod de a te deschide către cineva cu care până acum nu

interacționasem într-un astfel de mod, chiar dacă am petrecut 2 ani împreună la acest master.

Totodată, având în vedere că urăsc să fiu în centrul atenției, de obicei nu ridic mâna la activitatea

clasei etc., am fost surprins să observ că mă simt bine în cercul făcut, atât de bine încât să ma

deschid, spunând lucruri despre mine, personale, care nu credeam că puteau ieși așa ușor din

gura mea. Am reușit să-i ascult pe fiecare din colegii mei, împărtășind gândurile lor, chiar dacă

unii au avut câteva dificultăți, însă până la urmă toți am reușit să spunem câte ceva despre noi,

chiar dacă nu am spus atât de multe lucruri încât să reușim să punem toate eșarfele de jos, pe noi.

Acel seminar chiar mi-a dat mai multă încredere în mine, și siguranță.

La altă întâlnire la care am asistat am jucat un joc de rol, unde o persoană era

psihoterapeutul și trebuia să ne adreseze întrebări până când își dădea seama de regula jocului

nostru. Noi trebuia să răspundem la întrebări ca și cum am fi persoana din stânga noastră. Un joc

de rol foarte interesant și amuzant totodată.

Îmi place la acest tip de terapie că descrie familia ca pe un loc de împărtășire a

experienței. Conceptul de ”experiență aici și acum” pe care îl urmează experientaliștii și

focalizarea lor mai mult asupra dimensiunii emoționale decât pe cea a interacțiunii, îmbinându-se

cu studierea sistemelor familiei este o abordare diferită față de celelalte.

Terapia experiențială încearcă să să ajute persoanele să își exprime/dezvăluie

sentimentele, emoțiile și gândurile lor. Problema centrală este considerată a fi de către aceștia

reprimarea emoțiilor. În cadrul familiei, adulții trebuie să fie conștienți de faptul că, controlul

parental excesiv nu este benefic, iar copiii să fie încurajați să își exprime emoțiile și

sentimentele, într-o atmosferă familială de sprijin, susținere și încredere.