Proiect cofinan ţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor...

______________________________________________________________________________________

“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare şi incluziune ”

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera ţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investe şte în oameni! Contract nr. POSDRU / 93 / 3.3 / S / 60304

Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru

ocupare şi incluziune

Proiect cof inan ţat din Fondul Social European prin Programul

Opera ţ ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Investe ş te în oameni !

ANALIZA

privind nivelul de implicare/eficien ţă al partenerilor

sociali în dialogul social tripartit ş i bipartit şi nivelul

de dezvoltare a dialogului social în România

Coordonatori:

Liliana Voicu

Lucian Vasilescu

Bucure şti

2011

“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 2

Colaboratori:

Marius Petcu, expert coordonator activit ăţ i parteneri sociali

Amalia Daraban, expert coordonator activit ăţ i parteneri sociali

Gabriela Marcu, expert legisla ţ ia muncii

Mircea Ud ăţeanu, expert dialog social

Sorin Stan, expert dialog social



I. Cadrul general al dialogului social în România

1. Repere istorice – primii pa şi

După Revoluţia din 1989. România s-a înscris pe drumul dezvoltării unei

societăţi democratice. Schimbările produse în tipul de economie practicat de România,

prin trecerea de la o economie de tip etatist la una de piaţă, au adus schimbări şi în

domeniul relaţiilor de muncă, lucru ce a impus un proces de înnoire legislativă.

Modificările legislative şi noile practici relaţionale au dus la apariţia şi dezvoltarea

structurilor de reprezentare a partenerilor sociali.

În primii ani ai democraţiei, o dată cu apariţia pluralismului politic,

pluralismul sindical s-a dezvoltat şi el, iar vechile structuri sindicale au fost înlocuite cu

noi organizaţii sindicale. Apariţia Legii 54/1991 cu privire la sindicate a reprezentat

temeiul juridic în baza căruia s-au restructurat vechile organizaţii sindicale şi au apărut

cele noi. În primii ani de la apariţia lor, pe fondul transformărilor abrupte ale mediului

economic, cu restructurări masive şi inflaţie galopantă, noile structuri sindicale au

promovat o politică ofensivă, puternic revendicativă, în care predomina cultura

conflictului. Revendicările erau adresate iniţial direct guvernului, în calitatea acestuia

de reprezentant al statului, multă vreme angajatorul predominant pe piaţa muncii.

Ulterior, revendicările au fost adresate conducerii întreprinderilor, guvernul păstrând

un rol de mediator pentru anumite niveluri ale dialogului, şi aşa a apărut nevoia unor

organizaţii patronale, care să intervină în acest proces.

Trebuie spus că la început organizaţiile patronale s-au înfiinţat în baza Legii

21/1924 privind organizaţiile şi fundaţiile, companiile de stat creându-şi propriile

organizaţii patronale, în acord cu HG 503/1991. O lege unitară privind organizaţiile

patronale a fost instituită abia în 2001 - Legea 356/2001 Legea patronatelor, în vigoare

şi astăzi.

Primul cadru al dialogului social bipartit a fost stabilit prin Legea 13/1991

privind contractul colectiv de muncă, aceasta reprezentând introducerea unei culturi a

dialogului în cadrul relaţiilor de muncă. Definirea partenerilor sociali, respectiv

patronate şi sindicate, s-a realizat mult mai bine prin apariţia Legii 130/1996 –

modificată şi completată prin Legea 143/1997 privind contractul colectiv de muncă,



lege care pentru prima dată defineşte noţiunile de organizaţii sindicale şi patronale

reprezentative.

2. Repere conceptuale

Se consideră că dialogul social este un concept politic prin care toate

părţile interesate convin să garanteze că interesele specifice ale fiecăruia sunt luate în

considerare în procesul de luare a deciziilor. Concept relativ nou, dialogul social a

dobândit o importanta semnificativa in dezbaterile care au loc peste tot in lume.

Câteva instituţii internaţionale au avut un rol determinant în difuzarea acestui concept.

În viziunea Organiza ţiei Interna ţionale a Muncii , larg acceptată, dialogul

social este procesul voluntar prin care reprezentanţii salariaţilor, ai patronatelor şi ai

guvernului schimbă informaţii şi opinii, se consultă, negociază şi ajung la acorduri în

probleme de interes comun.

(Sursa: http://www.ilo.org/global/About_the_ILO/Mainpillars/Socialdialogue)

În accep ţiunea european ă, dialogul social european presupune dezbateri,

consultări, negocieri şi acţiuni comune întreprinse de organizaţiile reprezentative ale

partenerilor sociali (angajatori şi salariaţi). Art. 138 al tratatului CE instituie consultarea

partenerilor sociali la nivel comunitar cu privire la toate iniţiativele din domeniul

ocupării şi protecţiei sociale.

(Sursa :http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/social_dialogue)

Dialogul social la nivelul comunităţii a devenit o practică obişnuită în

adoptarea deciziilor politice la mijlocul anilor ’80. Rolul dialogului social a fost întărit în

timpul anilor ’90 şi cu privire la alte aspecte semnificative din viaţa indivizilor sau a

comunităţilor.

În concepţia adoptată la nivelul Uniunii Europene, dialogul social instituit

prin Tratatul de la Roma este procesul de informare şi consultare continuă între

organizaţiile sindicale şi patronale, cu scopul de a ajunge la un acord în ceea ce

priveşte controlul anumitor variabile economice şi sociale, atât la nivel macroeconomic

cât şi microeconomic.

Putem constata că există două abordări relativ divergente: OIM

promovează dialogul social tripartit, iar UE promovează dialogul social bipartit. În



realitate, ambele forme de dialog social coexistă, reflectând contexte economice şi

sociale complementare.

În cadrul Comitetului Economic şi Social European, consultarea partenerilor

sociali include, pe lângă organizaţiile patronale şi sindicale, şi organisme ale societăţii

civile organizate, ceea ce duce la definirea acestui organism european ca structură de

dialog civic. Comisia Europeană este angajată într-un proces de consultare continuă

cu organizaţiile societăţii civile în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor

comunitare.

Dialogul social poate fi de mai multe tipuri, de complexităţi diferite; vorbim,

astfel, despre informarea, consultarea, negocierea sau participarea angajaţilor.

Informarea semnifică transmiterea de date de către angajator către

reprezentanţii angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica

dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză (Legea nr. 467/2006 privind

stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor).

Consultarea reprezintă schimbul de păreri şi stabilirea unui dialog între

angajator şi reprezentanţii angajaţilor (Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului

general de informare şi consultare a angajaţilor).

Conform legii cadru privind informarea şi consultarea angajaţilor, care

transpune Directiva europeană 2002/14/CE, angajatorii au obligaţia să informeze şi să

consulte reprezentanţii angajaţilor, cu privire la:

- evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a

întreprinderii;

- situaţia, structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul

întreprinderii, precum şi cu privire la eventualele măsuri viitoare avute în

vedere, în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de

muncă;

- deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii.



Art. 8 par.1 teza a II-a a Directivei 2002/14 ce prevede obligaţia în sarcina

Statelor Membre să instituie proceduri administrative sau judiciare pentru a asigura

respectarea obligaţiilor ce decurg din directivă.

O asemenea prevedere lipseşte din Legea 467/2006 dar judecătorul român

va fi obligat să examineze cererea, conform principiului interpretării conforme, consacrat

de Curtea Europeană de Justiţie.

Negocierea . Termenul negociere colectivă se aplică tuturor negocierilor

care au loc între o persoană care angajează sau un grup de persoane care angajează,

pe de o parte, şi una ori mai multe organizaţii ale lucrătorilor, pe de altă parte, în

vederea :

- fixării condiţiilor de muncă şi angajării;

- reglementării relaţiilor între cei ce angajează lucrători;

- reglementării relaţiilor între cei ce angajează sau organizaţiile lor şi una sau

mai multe organizaţii ale lucrătorilor (Convenţia 154/1981 privind

promovarea negocierii colective ratificată de România prin Legea nr.

112/1992).

Aplicarea negocierilor colective în România se face în baza Legii

nr. 130/1996-republicată privind contractul colectiv de muncă, care defineşte şi

reglementează negocierea contractului colectiv de muncă, introducând, prin excepţie

faţă de principiul negocierii voluntare, obligativitatea negocierii contractelor colective

de muncă la unităţile cu peste 21 de angajaţi.

Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unitate, grup de

unităţi, ramură şi la nivel naţional.

Participarea angaja ţilor (în sensul atribuit acestui termen în documentele

europene) este un termen general care se referă la toate mijloacele sau activităţile prin

care angajaţii influenţează deciziile patronului şi care afectează interesele lor de

munca şi/sau participă la administrarea întreprinderii. În sensul cel mai larg al

termenului el cuprinde de asemenea modalitatea în care angajaţii participă cu drept de

proprietate asupra întreprinderii sau la rezultatele sale financiare. “Dreptul de



participare a angajaţilor”, în sensul implicării acestora în procesul de decizie, nu este

reglementat în mod expres în România, însă legislaţia nu interzice acest lucru.

În România dialogul social este prin excelenţă voluntar şi se bucură de un

cadru instituţionalizat.

3. Repere evolutive ale dezvolt ării dialogului social institu ţionalizat

în România

În România, deşi din 1990 până în 2000 au existat diverse tentative de a

structura dialogul social, acesta a rămas preponderent circumstanţial, “de intervenţie”,

practicat în situaţii de criză.

Prima lege ce a reglementat dialogul social in România a fost Legea

13/1991 privind contractul colectiv de muncă. România a ratificat prin Legea 112/1992

Convenţia 154/1981 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind promovarea

negocierii colective. Această lege a introdus pentru prima dată noţiunea de contract

colectiv de muncă unic la nivel naţional, ce a fost izvor de drept pentru contractele

colective de muncă subsecvente. Prin caracterul normativ al contractului colectiv de

muncă unic la nivel naţional, s-au putut adapta în permanenţă relaţiile de muncă dintre

angajaţi şi angajatori în contextul schimbărilor ce au avut loc în România în procesul

de trecere de la o economie centralizată la una de piaţă. S-a spus despre contractul

colectiv de muncă unic la nivel naţional: „Este un act sui-generis fiind în acelaşi timp,

act juridic (contract, convenţie) sursă de drepturi şi obligaţii subiective şi reciproce ale

părţilor şi totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convenţională

negociată.” G.Taşcă „Politica socială a României”)

Conceptul de “dialog social” reflectă trecerea de la o cultură de conflict la o

cultură de parteneriat şi luarea în considerare a intereselor comune ale partenerilor

sociali implicaţi în cadrul unui proces mai larg de “concertare socială”.

Schimbările continue prin care au trecut relaţiile industriale din România au

impus abrogarea Legii 13/1991 şi apariţia Legii 130/1996 privind contractul colectiv de

muncă, lege în care, pentru prima dată, se vorbeşte despre partenerii sociali

responsabili, respectiv despre organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative



participante la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă. Ulterior

Legea 130/1996 a fost modificată prin Legea 143/1997 ce a introdus obligativitatea

negocierii în unităţile cu peste 21 de angajaţi şi a îmbunătăţit condiţiile de

reprezentativitate a organizaţiilor sindicale şi patronale.

Abordarea conceptuală unitară a sistemului naţional de dialog social a

căpătat consistenţă începând cu anul 2001 când, din iniţiativa Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a demarat procesul de elaborare a cadrului legislativ în

domeniul dialogului social.

4. Cadrul legal şi institu ţional actual

Cadrul legislativ care reglementează domeniul dialogului social cuprinde

acte normative elaborate în perioade şi contexte socio-economice diferite, care, deşi

constituie un ansamblu integrat, necesită o revizuire pentru asigurarea compatibilităţii

şi coerenţei de abordare conceptuală conformă cu realitatea momentului.

Principale acte normative din domeniu :

• Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii

• Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor

• Legea nr. 356/2001 - Legea patronatelor

• Legea nr. 130/1996 - Legea contractului colectiv de muncă

• Legea nr. 168/1999 - Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă

• Legea nr. 467/2006 - Legea privind cadrul general de informare şi

consultare a angajaţilor

• Legea nr. 217/2005 - Legea comitetelor europene de întreprindere

• Legea nr. 109/1997 - Legea privind organizarea şi funcţionarea

Consiliului Economic şi Social

• HG nr. 369/2009 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog

social la nivelul administraţiei publice centrale şi în plan teritorial



• HG nr. 187/2007 privind informarea şi consultarea angajaţilor în

societăţile europene

• HG nr. 188/2007 privind informarea şi consultarea angajaţilor în

societăţile cooperative europene

• OUG nr. 28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială

(comitetele sectoriale)

La aceste legi, care fixează cadrul general de desfăşurare a dialogului

social tripartit şi bipartit se adaugă legislaţia specifică domeniilor de activitate a

instituţiilor tripartite sau cu administrare tripartită: CNCFPA, ANOFM, CNPAS, CAS

Formele dialogului social institu ţionalizat: dialogul

social tripartit

La dialogul social tripartit participă ca parteneri sociali organizaţiile

sindicale, organizaţiile patronale şi reprezentanţii administraţiei publice centrale sau

locale, după caz.

Organizaţiile sindicale sunt legal constituite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 54/2003, Legea sindicatelor.

Organizaţiile patronale sunt legal constituite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 365/2001, Legea patronatelor.

Dialogul social tripartit se desfăşoară pe două paliere:

• la nivel naţional

• la nivel teritorial

Ministerul Muncii consideră că există şi un al treilea nivel, şi anume în plan

sectorial, încadrând la acest nivel comisiile de dialog social constituite la nivelul

ministerelor.1 Noi considerăm că dialogul social purtat la nivelul ministerelor se

încadrează în nivelul naţional pentru că problematica discutată în cadrul acestor

comisii nu influenţează numai anumite sectoare de activitate ci de multe ori toate

sectoarele de activitate economică.

1 Vezi http://www.mmuncii.ro/ro/articole/0000-00-00/dialogul-social-tripartit-715-articol.html



Dialogul social tripartit la nivel na ţional

La dialogul social la nivel naţional participă ca parteneri sociali:

• Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional

• Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional

• Guvernul României, reprezentat de Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale

Confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional îşi

dobândesc această calitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 130/1996, legea

contractului colectiv de muncă.

La data de 1 ianuarie 2011, în România erau înregistrate 13 confederaţii

patronale şi 5 confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional.

Reprezentarea Guvernului în dialogul social tripartit este atributul

Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitatea sa de coordonator unic al

dialogului social la nivel naţional şi în conformitate cu atribuţiile metodologice

specificate în Hotărârea de Guvern nr. 369/2009, privind constituirea şi funcţionarea

comisiilor de dialog social.

Actul normativ menţionat prevede că:

• elaborarea unitară a politicilor naţionale în domeniul dialogului social şi

coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

• preşedinţii comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituţiilor

publice unde se organizează comisii de dialog social sunt coordonaţi

metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministrul muncii,

familiei şi protecţiei sociale;

• pentru exercitarea rolului său de coordonator, Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru

reglementarea dialogului social;

• pentru asigurarea funcţionării unitare a comisiilor de dialog social,

persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum



şi din cadrul instituţiilor publice unde se organizează comisii de dialog social

vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale prin direcţiile cu atribuţii în activitatea de dialog social.

Ca structuri instituţionalizate ale dialogului social tripartit la nivel naţional şi

judeţean menţionăm:

• Consiliul Economic şi Social – structură permanentă;

• Comisii de dialog social de la nivelul ministerelor;

• Comisii de dialog social la nivelul prefecturilor;

• Instituţii publice tripartite sau cu consilii de administraţie tripartite:

- Consiliul Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor

Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale;

- Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă;

• Structuri constituite ad-hoc:

- Comitetul de Monitorizare a Acordului Social

- Comitetul Naţional de Criză .

Consiliul Economic şi Social - CES

Înfiinţat prin Legea nr. 109/1997, CES a fost definit ca instituţie publică de

interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la

nivel naţional dintre patronate, sindicate şi Guvern şi a asigurării climatului de

stabilitate şi pace socială.

În perioada de preaderare a României la UE, odată cu revizuirea

Constituţiei prin Legea 429/2003 a fost introdus la art.141 CES ca fiind organ

consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin

legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare subliniind astfel importanţa

acestei structuri tripartite la dialogul social.



O serie de acte normative adoptate începând din 1997 şi până în prezent

fac trimitere la atribuţiile şi rolul CES:

• Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară;

• Hotărârea de Guvern nr. 616 din 23 iunie 2005 privind condiţiile, procedura

de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a

candidaţilor pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei,

precum şi condiţiile de delegare, detaşare şi transfer ale asistenţilor

judiciari;

• Ordonanţa de urgenţă nr. 50 din 9 iunie 2005 privind înfiinţarea, organizarea

şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private;

• Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind soluţionarea conflictelor de

muncă;

• Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de şanse şi de

tratament între femei şi bărbaţi;

• Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării

întreprinderilor mici şi mijlocii;

• Hotărârea de Guvern nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului

naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale;

• Hotărârea de Guvern nr. 296 din 14 aprilie 2005 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Dialog Social;

• Hotărârea de Guvern nr. 474 din 1 aprilie 2004 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Combaterea

Secetei, a Degradării Terenurilor şi a Deşertificării;

• Hotărârea de Guvern nr. 783 din 14 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2004

privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager

public.

CES este format din 45 membri, cu un mandat de 4 ani, 15 numiţi de

organizaţiile sindicale, 15 numiţi de organizaţiile patronale şi 15 numiţi de către



Guvern. Conducerea CES-ului este asigurată de plen care alege, pentru activitatea

curentă un Birou Executiv, un secretar general, doi vicepreşedinţi şi numeşte un

preşedinte validat de Parlament.

Atribuţiile Consiliului Economic şi Social:

• analizează şi avizează proiectele de acte normative, programe şi strategii;

• semnalează Guvernului sau Parlamentului apariţia unor fenomene

economice şi sociale care impun elaborarea de noi acte normative;

• analizează cauzele stărilor conflictuale la nivel naţional sau de ramură şi

propune soluţii de rezolvare;

• elaborează, la solicitarea Guvernului, Parlamentului sau din proprie

iniţiativă, analize şi studii privind realităţile economice şi sociale

• elaborează şi susţine implementarea de strategii, programe, metodologii şi

standarde în domeniul dialogului social

• urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţia nr. 144/1976 a

Organizaţiei Internaţionale a Muncii privitoare la consultările tripartite

destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, CES-ul are mai multe comisii de specialitate

ce funcţionează cu un minimum de 9 reprezentanţi ai partenerilor sociali repartizaţi în

mod egal, în domeniile următoare:

- Restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale;

- Privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici;

- Relaţii de muncă şi politică salarială;

- Protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii;

- Învăţământul, cercetarea şi cultura;

- Politicile monetare financiare fiscale şi de venituri.

Anterior înfiinţării Consiliului Economic şi Social, România a ratificat, prin

Legea 96/1992, Convenţia OIM 144/1976, privitoare la consultările tripartite destinate



să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii, ceea ce poate fi

considerat ca primul pas către înfiinţarea acestui organism tripartit.

De la înfiinţarea sa şi până în prezent, actul normativ prin care a luat fiinţă

CES-ul a suportat modificări ce au vizat în principal componenţa şi atribuţiile acestui

organism tripartit: Legea 492/2001 M.Of.623 din 3.10.2001; Legea 58/2003 M.Of.179

din 21.03.2003..

Comisii de dialog social de la nivelul ministerelor

Dialogul social tripartit de la nivelul ministerelor este reglementat prin

Hotărârea de Guvern nr. 369/2009, privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de

dialog social.

Iniţial numărul ministerelor şi autorităţilor în cadrul cărora s-au organizat

comisii de dialog social era de 20, prin reorganizarea acestora şi schimbarea adusă

hotărârii de guvern în 2001, acestea sunt în prezent în număr de 17.

Activitatea comisiilor de dialog social la nivelul ministerelor are caracter

consultativ, vizând:

a) asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, patronat,

sindicate, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra

problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al

partenerilor sociali, în vederea asigurării unei bune guvernări şi a unui

climat de pace şi stabilitate socială;

b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative

sau de altă natură, cu caracter economico-social;

c) alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din

judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cărora partenerii sociali convin să

discute.

În Hotărârea de Guvern nr. 369/2009 sunt definiţi membrii comisiilor de

dialog social constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor specificate, aceştia fiind:

- miniştri secretari de stat, reprezentanţi ai instituţiilor publice, autorităţi şi

agenţii, numiţi prin ordin al ministrului;



- reprezentanţii confederaţiilor sindicale;

- reprezentanţii organizaţiilor patronale;

- experţi ai organizaţiilor sindicale şi patronale;

- invitaţi secretari de stat, cu aprobarea plenului;

- reprezentanţii MMFPS - invitaţi, cu statut de observator.

În cadrul acestor comisii, partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional,

participă la dezbaterea actelor normative, a programelor şi strategiilor iniţiate la nivelul

ministerului.

Punctele de vedere ale partenerilor sociali, exprimate în dezbaterea actelor

normative sunt consemnate într-un document de poziţie care însoţeşte actul normativ,

atât la Consiliul Economic şi Social cât şi pe tot traseul legislativ până la adoptare.

Comisiile de dialog social de la nivelul prefecturi lor (plan teritorial)

În plan teritorial, HG nr. 369/2009 stipulează modalitatea de constituire şi

funcţionare a comisiilor de dialog social judeţene.

Partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional desemnează reprezentanţi

în aceste comisii din cadrul structurilor teritoriale proprii. Administraţia este

reprezentată la nivelul conducerii comisiei de 2 copreşedinţi: Prefectul şi Preşedintele

Consiliului Judeţean, respectiv Primarul General al municipiului Bucureşti.

De asemenea, sunt membri în comisie reprezentanţii structurilor

deconcentrate ale administraţiei publice centrale, precum şi un reprezentant al

Direcţiei Teritoriale de Muncă, reprezentant al MMFPS.

Atât comisiile de dialog social judeţene, cât şi cele constituite la nivelul

ministerelor, transmit periodic rapoarte de activitate către MMFPS, pentru a permite

identificarea problemelor apărute şi formularea unor soluţii, atât administrative cât şi

prin consultarea partenerilor.

Consiliul Na ţional al Calific ărilor şi al Form ării Profesionale a Adul ţilor

Consiliul Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor –

CNCFPA (fost CNFPA) este o instituţie tripartită cu o evoluţie semnificativă pentru tema



analizei noastre. A fost înfiinţat în 1999, pe baza Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea şi

funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, ca for consultativ

dedicat sprijinirii Guvernului în fundamentarea şi promovarea politicilor în domeniu. În

2003, prin modificarea legii mr. 132/1999 şi completarea normativelor legate de

aplicarea Ordonanţei Guvernului 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor

capătă atribuţii executive privind coordonarea sistemului de autorizare furnizorilor de

formare profesională a adulţilor, elaborarea/aprobarea standardelor ocupaţionale şi

autorizarea centrelor de evaluare a competenţelor profesionale, înglobând în structura

proprie fostul Consiliu pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare - COSA, prima

instituţie tripartită din România, înfiinţată în 1994. În 2004, pe când România se afla în

plin proces de aderare la UE, instituţiei i se încredinţează rolul de Autoritate Naţională

pentru Calificări, coordonând, în această calitate, activitatea comitetelor sectoriale. Din

2010 instituţia de află în plin proces de restructurare în vederea consolidării sale ca

Autoritate Naţională a Calificărilor. Procesul este vizibil, actualmente, prin modificarea

numelui şi comasarea, în cadrul Unităţii Executive a CNCFPA (sub directa coordonare

a Ministerului Educaţiei), a fostului Secretariat tehnic al CNFPA cu Agenţia Naţională

pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi

Social.

CNCFPA este format din 15 membri:

- 5 membri numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului

muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi a ministrului educaţiei, cercetării şi

tineretului;

- 5 membri desemnaţi prin consens de asociaţiile patronale reprezentative la

nivel naţional;

- 5 membri desemnaţi prin consens de organizaţiile sindicale reprezentative la

nivel naţional.

Preşedintele Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor este

numit din rândul membrilor, pe o perioadă de patru ani, prin decizie a primului-

ministru, la propunerea comună a ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi a

ministrului educaţiei şi cercetării.



În cadrul îndeplinirii atribuţiilor sale, CNCFPA coordonează metodologic

activitatea a două tipuri de structuri de dialog social specializat:

- comitetele sectoriale, cu rol de validare a standardelor ocupaţionale şi a

standardelor de pregătire profesională; acestea sunt în prezent şi ele în

restructurare, ca instituţii de dialog social de utilitate publică, în baza Legii

nr. 268/2009;

- comisiile de autorizare, cu rol în autorizarea şi monitorizarea programelor de

formare profesională a adulţilor finalizate cu certificate cu recunoaştere

naţională structuri autonome; acestea funcţionează la nivelul judeţelor şi al

municipiului Bucureşti, fiind formate din 5 membri, după cum urmează: un

reprezentant al direcţiei teritoriale de muncă şi protecţie socială, care

îndeplineşte rolul de preşedinte (este vorba despre directorul executiv sau

un înlocuitor al acestuia), un reprezentant al ISJ, un reprezentant al AJOFM,

un reprezentant desemnat prin consens de organizaţiile patronale

reprezentative la nivel naţional şi un reprezentant desemnat prin consens de

confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional.

Casa Naţional ă de Pensii şi alte Drepturi de Asigur ări Sociale

Conducerea CNPP este asigurată de preşedinte şi consiliul de

administraţie, compus din 23 de persoane, dintre care un preşedinte şi 22 de membri.

Preşedintele CNPP este numit prin decizie a primului-ministru, la

propunerea ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, pentru un mandat de 5 ani,

care poate fi reînnoit. Preşedintele CNPP este şi preşedinte al consiliului de

administraţie.

Preşedintele exercită o funcţie asimilată funcţiilor de demnitate publică.

Preşedintele are rang de secretar de stat şi este salarizat la nivelul prevăzut

de lege pentru această funcţie.

Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, ai

caselor de pensii sectoriale, patronatelor, sindicatelor şi pensionarilor, după cum

urmează:



- 5 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, familiei şi

protecţiei sociale;

- 3 reprezentanţi ai caselor de pensii sectoriale, desemnaţi de conducătorii

instituţiilor publice prevăzute la art. 132 alin. (1);

- 5 reprezentanţi ai patronatelor, desemnaţi de organizaţiile patronale

reprezentative la nivel naţional;

- 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale


- 4 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale

pensionarilor.

Sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale şi sindicale care

îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de

muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi sau desemnaţi potrivit

prevederilor alin. (5) pe o perioadă de 4 ani. Consiliul de administraţie funcţionează în

mod legal în prezenţa a cel puţin 15 dintre membrii săi.

Pe durata exercitării mandatului, preşedintele şi membrii consiliului de

administraţie pot fi revocaţi de către cei care i-au numit, respectiv desemnat. În cazul

încetării mandatului, ca urmare a revocării, a demisiei sau a decesului, vor fi numite,

respectiv desemnate alte persoane până la expirarea duratei mandatului iniţial.

CNPP are un statut propriu, elaborat în plan intern şi aprobat prin hotărâre a

Guvernului. Statutul cuprinde modul de organizare şi funcţionare a CNPP, atribuţiile

consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPP, atribuţiile caselor teritoriale de

pensii, precum şi modul de colaborare cu casele de pensii sectoriale.

Casa Naţional ă de Asigur ări de S ănătate

Activitatea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este una deosebit de

complexă şi se referă în primul rând la aspectele economice şi medicale care

caracterizează sistemul asigurărilor sociale de sănătate.



Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are următoarele organe de

conducere:

• Adunarea reprezentanţilor – se constituie pe o perioada de 4 ani şi

cuprinde:

a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul

General al Municipiului Bucureşti, câte unul pentru fiecare judeţ şi doi pentru

municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen

de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii;

b) 31 de membri, numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către

primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii publice, 3 de către

Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera

Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, un reprezentant al

Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, un reprezentant al Casei

Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, 5 de către

asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile

sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi

instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant

al Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apărării Naţionale,

Ministerului Justiţiei, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,

Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi

Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului

Naţional al Persoanelor Vârstnice.

• Consiliul de administraţie – are 7 membri mandataţi pentru 4 ani, 4

reprezentanţi desemnaţi de administraţia de stat, 1 membru desemnat de

patronate, 1 membru desemnat de sindicate, 1 membru desemnat cu

consultarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice

• Preşedintele - numit de primul ministru dintre membrii Consiliului de

Administraţie la propunerea ministrului Sănătăţii2;

• Comitetul director;

2 Vezi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în: Monitorul Oficial nr. 372 din

28.04.2006.



• 1 vicepreşedinte ales de consiliul de administraţie prin vot secret;

• Directorul general (angajat prin concurs).

Agen ţia Naţional ă pentru Ocuparea For ţei de Munc ă – ANOFM

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) reprezintă

instituţia principală pentru realizarea politicilor de ocupare, fiind responsabilă de

gestionarea Bugetului Naţional pentru Şomaj.

Fondată în 1999, sub numele Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare

Profesională, ANOFM a fost restructurată în 2002, la adoptarea Legii nr. 76 din 2002

privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, iar din

2006 dispune de o lege proprie, Legea nr. 202/2006, la care se adaugă H.G. nr. 1610

privind Statutul ANOFM, cu modificările ulterioare şi normativele asociate.

ANOFM are ca obiective:

• instituţionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării

profesionale;

• aplicarea strategiilor în domeniul ocupării şi formării profesionale, urmărind

creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi, implicit, scăderea ratei

şomajului;

aplicarea măsurilor de protecţie socială a persoanelor neîncadrate în

munca.

Îndeplinirea primului dintre obiective este asigurată în principal prin

activitatea consiliului de administraţie tripartit şi prin comitele consultative tripartite

care funcţionează la nivelul agenţiilor judeţene, dar şi a altor organisme consultative,

în care structurile ANOFM sunt direct reprezentate şi care au atribuţii privind

incluziunea socială şi formarea profesională - parteneriatele locale şi judeţene pentru

ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială; pactele regionale pentru ocuparea

forţei de muncă şi incluziune socială; Comitetele Locale pentru Dezvoltarea



Parteneriatului Social în Învăţământul profesional şi tehnic (CLDPS); Consorţiile

Regionale pentru educaţie şi formare profesională.

Consiliul de administraţie al ANOFM este format din 15 membri, dintre care:

- 5 membri, reprezentanţi ai Guvernului, numiţi prin decizia primului-ministru,

dintre care unul este Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei

de Munca, propus de ministrul muncii

- 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale


- 5 membri numiţi prin consens de către organizaţiile patronale reprezentative

la nivel naţional.

La nivel teritorial, pentru rezolvarea problemelor legate de activitatea

agenţiilor judeţene, directorii executivi ai acestora sunt sprijiniţi de un consiliu

consultativ, format din 15 membri, reprezentând în mod egal autorităţile publice locale

si organizaţiile sindicale si patronale reprezentative la nivel naţional. Consiliile

consultative au următoarele atribuţii:

- consiliază directorii executivi în adoptarea deciziilor cu privire la activitatea

agenţiilor judeţene, la repartizarea, între subunităţile de furnizare a serviciilor

specifice, cheltuielilor din bugetul alocat;

- fac propuneri cu privire la programele de activitate ale subunităţilor de

furnizare a serviciilor din cadrul agenţiilor judeţene si la proiectul de buget.

- fac propuneri cu privire la proiectele programelor de ocupare a forţei de

muncă şi de formare profesională la nivelul judeţului.

Comitetul de Monitorizare a Acordului Social

Este o structură specifică, constituită la nivel naţional, în scopul urmăririi

modului de realizare a obiectivelor convenite în acord.

Prin negocierea la nivel naţional, în 2001, 2002 şi 2004, au fost negociate

Acorduri Sociale prin care erau convenite de către parteneri o serie de obiective în

domeniul economic şi social de interes comun, a căror realizare a fost urmărită în

cadrul Comitetelor de Monitorizare menţionate anterior.



Aceste acorduri sau pacte sociale naţionale au reflectat atât disponibilitatea

partenerilor sociali faţă de cultura dialogului social, cât şi eficienţa mecanismului

acestuia în procesul de concertare socială.

Structuri constituite ad-hoc

Comitetul Naţional Tripartit de Criză este o structură ad-hoc, constituită

pentru elaborarea planului de măsuri anticriză incluzând măsuri economice şi sociale

pentru combaterea efectelor crizei economice din România (ianuarie 2009). În această

structură au fost incluşi reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor reprezentative la nivel

naţional, atât sindicale cât şi patronale.

.

Dialogul Social Bipartit

În cadrul dialogului social bipartit, avem de-a face ca parteneri sociali, cu

organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale sau reprezentanţii salariaţilor, după

caz.

Forma preponderentă a dialogului social bipartit în România este

negocierea contractelor colective de muncă.

Definirea conceptului, definirea şi reprezentativitatea părţilor, procedura de

negociere, încheiere şi executare a contractelor colective de muncă sunt reglementate

prin Legea 130/96, legea contractelor colective de muncă.

Dialogul social bipartit se realizează la următoarele niveluri:

- naţional

- ramură

- grup de unităţi

- unităţi

La nivel naţional obiectivul negocierii bipartite este încheierea Contractului

Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional.



Conform legislaţiei naţionale, clauzele contractelor colective de muncă la

nivel naţional produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toate unităţile din ţară

(aplicare „erga omnes”). Similar, contractele colective de muncă la nivel de ramură

sau grup de unităţi produc efecte pentru toţi salariaţii de la aceste niveluri. Contractele

colective de muncă la nivel de unitate produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de

afilierea acestora.

Pentru soluţionarea eventualelor probleme de interpretare a prevederilor

contractelor colective de muncă, prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel

Naţional se prevede constituirea Comisiei Paritare, abilitată în acest sens.

Dialogul social bipartit la nivel de ramur ă

Ramurile economiei naţionale sunt definite, conform Legii 130/1996 –

Legea contractului colectiv de muncă, de către partenerii sociali, cu consultarea

Institutului Naţional de Statistică.

Lista ramurilor economiei naţionale este cuprinsă în anexa 4 la Contractul

Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional şi face parte integrantă din acesta.

Această listă cuprinde 32 de ramuri3. Partenerii sociali în cadrul dialogului

social la nivel de ramură sunt federaţiile sindicale şi federaţiile patronale

reprezentative la nivel de ramură. Criteriile de reprezentativitate sunt stabilite prin

Legea nr. 130/1996.

Obiectivul principal al negocierii îl constituie încheierea contractului colectiv

de muncă la nivel de ramură, precum şi alte tipuri de acorduri bipartite, ale căror

domenii de interes exced aria de cuprindere a contractelor colective de muncă.

Structurile de dialog social bipartit la nivel de ramură sunt constituite:

- prin lege – de exemplu: comitetele sectoriale, instituţii de dialog social de

utilitate publică, reglementate prin OUG 28/2009

- în baza unui acord bipartit - de exemplu. în ramura Construcţii:

Casa socială a constructorilor

Casa de concedii a constructorilor

3 Vezi Anexa nr. 1.



Casa de sănătate şi securitate în muncă

Comitet paritar pentru lucrătorii migranţi

Comitet paritar pentru Trusturi transnaţionale

- în baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură – de exemplu,

comisiile paritare pentru aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de

ramură.

La nivel de grup de unit ăţi

Grupurile de unităţi sunt structurate, de regulă, în regii autonome sau

companii naţionale.

Parteneri sociali la acest nivel sunt organizaţiile sindicale şi patronale

reprezentative la nivel de grup de unităţi (de regulă federaţiile reprezentative la nivel

de ramura sunt reprezentative şi la nivel de grup de unităţi).

Formele de desfăşurare a dialogului social cuprind informarea, consultarea,

negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, iar ca structură

specifică, comisia paritară.

La nivel de unit ăţi

Legislaţia naţională (Legea nr. 130/1996) prevede obligativitatea negocierii

CCM la nivel de unitate pentru toate unităţile cu peste 21 de salariaţi.

Negocierea colectivă are loc anual şi are ca obiect cel puţin:

- salariile;

- durata timpului de lucru;

- condiţiile de muncă;

- programul de lucru.

Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească

drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la nivel superior.



Prin contractul colectiv de muncă sunt constituite comisii paritare, iar prin

efectul legii, la unităţile cu peste 50 de salariaţi, comitete pentru sănătate şi securitate

în muncă .

Ar mai fi de amintit ca forme de desfăşurare ale dialogului social comitetele

europene de întreprindere la unităţile de dimensiune comunitară, constituite în baza

Legii nr. 217/2005 privind comitetele europene de întreprindere (transpunerea

Directivei Consiliului 94/45/CE privind instituirea unui Comitet European de

întreprindere).



II. Modul de func ţionare a dialogului social în România

1. Considera ţii generale

Aşa cum se poate deduce din elementele ilustrate în cadrul prezentării

evoluţiei structurilor instituţionale ale dialogului social, actualul context socio-economic

şi politic nu este favorabil dialogului social la nici un nivel. In condiţiile crizei economice

prin care trece economia românească, ar fi fost de aşteptat ca acest dialog social să

se intensifice şi să se îmbunătăţească.

Contrar aşteptărilor, dialogul social este blocat la marea majoritate a

nivelurilor, promotorul acestui blocaj fiind chiar Guvernul României, prin însăşi

instituţia care, prin lege este abilitată să promoveze şi să urmărească dialogul social la

toate nivelurile: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Avem dovezi clare ale acestei atitudini de ignorare sau ocolire a dialogului

social în modalitatea de impunere a diferitelor reglementări din ultimii ani, adoptate

fără nici un fel de dialog social, chiar în domenii fundamentale pentru interesele

partenerilor sociali şi pentru menţinerea unui climat de pace socială.

Astfel, în anul 2009 a fost înfiinţat Comitetul Naţional Tripartit de Criză,

partenerii sociali s-au mobilizat, au făcut analize şi au înaintat diferite propuneri, dar

acestea nu au fost luate în considerare, iar măsurile au fost adoptate, în finalul anului

şi pe parcursul anului 2010, fără consultarea partenerilor sociali În luna noiembrie

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a înaintat confederaţiilor sindicale şi

patronale un proiect de lege intitulat Codul de Dialog Social. Deşi nu era nicio presiune

pentru modificarea legilor dialogului social, care să justifice urgenţa impusă de

minister, partenerii sociali aflându-se în negocierea contractului colectiv de muncă unic

la nivel naţional, acesta a solicitat un punct de vedere până la jumătatea lunii

decembrie. Partenerii sociali, considerând că nu este urgentă modificarea acestor legi

şi având nevoie de timp pentru negocierea lor, nu au fost de acord cu termenul limită

fixat. În acest context, motivând necesitatea flexibilizării relaţiilor de muncă, Ministerul

Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale vine cu o nouă propunere de modificare a Codului

Muncii. Confederaţiile sindicale şi o parte dintre confederaţiile patronale, văzând lipsa

de flexibilitate cu care ministerul insistă asupra adoptării acestor modificări, au decis



să nu mai participe la şedinţele de dialog social tripartite (CES, ministere, prefecturi).

La începutul anului 2011, partenerii sociali au fost de acord cu negocierea atât a

proiectului de lege privind modificarea Codului Muncii cât şi a proiectului Codului de

Dialog Social. Negocierea privind modificările aduse Codului Muncii s-a purtat de

confederaţiile sindicale cu o parte din organizaţiile patronale, ţinând cont şi de

recomandările făcute de Organizaţia Internaţională a Muncii şi au fost înaintate

Guvernului. Partenerii sociali nu au fost de acord ca legile dialogului social să fie

cuprinse într-un Cod, totuşi au negociat şi înaintat Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale propunerile lor privind modificarea acestor legi. Guvernul a ignorat

atât propunerile partenerilor sociali cât şi mitingurile organizaţiilor sindicale şi şi-a

asumat răspunderea pe modificările aduse Codului Muncii propuse unilateral de

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Într-un mod similar, Guvernul a grăbit în mod nejustificat adoptarea Codului

de Dialog Social, prefigurându-se utilizarea aceleiaşi proceduri de asumare a

răspunderii de către Guvern, fără o reală dezbatere publică a acestui proiect. Astfel,

noile reguli ale desfăşurării dialogului social organizat sunt stabilite în lipsa oricărui

dialog cu partenerii sociali.

2. Cum func ţioneaz ă structurile dialogului social şi care sunt

rezultatele

Pentru analiza modalităţilor de funcţionare, a structurilor dialogului social,

am utilizat in principal doua surse de informaţii: datele rezultate din completarea

chestionarelor de către participanţii la seminariile naţionale ale proiectului (vezi date

privind metodologia utilizată şi consideraţii privind relevanţa datelor obţinute în anexă)

şi rapoartele publice de activitate ale diferitelor structuri ale dialogului social.

Ca o apreciere generală, tendinţele desprinse din cele două tipuri de date

sunt similare, ceea ce întăreşte reprezentativitatea lor reciprocă.



15%

13%

20%4% 1%

46%

1%

Propuneri legislative

Proiecte de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului

Proiecte de Lege

Proiecte de Hotărâre a Guvernului

Proiecte de Ordonanţă a Guvernului

Proiecte de Scrisoare de intenţie şi de Memorandum

Programe

2.1 Institu ţii ale dialogului social tripartit - CES

Analizând rapoartele de activitate ale CES din ultimii 4 ani, rezultă situaţia

prezentată în continuare:

CES are atribuţii diverse şi complexe, dar obiectivul general al activităţii

CES a fost şi a rămas realizarea dialogului social la nivel naţional între patronate,

sindicate şi guvern, pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială. În

fiecare an, pe lângă acest obiectiv general au fost şi obiective specifice în funcţie de

priorităţile de moment.

Totuşi principala sa activitate a fost analizarea şi avizarea proiectelor de

acte normative – în graficul de mai jos avem ilustrarea acestei activităţi pentru anul

2010.

Tipuri de proiecte de acte normative avizate de CES în anul 2010

Din studiul comparativ al evoluţiei în timp a activităţii de avizare proiecte

acte normative reiese situaţia ilustrată mai jos.



244

131154

74 83

0

50

100

150

200

250

300

2006 2007 2008 2009 2010

164

42 4826

132

0

50

100

150

200

2006 2007 2008 2009 2010

Avizarea proiectelor de acte normative - evolu ţia în timp -

În ceea ce priveşte numărul de proiecte de acte normative avizate de către

CES, cu excepţia creşterii semnificative din 2006, evoluţia a fost, în general,

descendentă până la nivelul anului trecut, când a redevenit ascendentă.

În anul 2010, în Monitorul Oficial au fost publicate 83 de acte normative

care au vizat domeniile de competenţă ale CES, dintre care numai 33 au fost avizate

de CES.

Acte normative de competen ţa CES publicate în Monitorul Oficial



33

68 6965

42

010203040506070

2006 2007 2008 2009 2010

Raportat la nivelul anului 2006, numărul actelor normative a scăzut de

aproximativ trei ori, anul 2010 înregistrând o uşoară creştere faţă de anul precedent

Numărul de acte normative publicate în Monitorul Oficial fără a avea avizul

Consiliului Economic şi Social din totalul actelor de competenţa CES publicate,

demonstrează că, exceptând anul 2006, în ceilalţi ani analizaţi, iniţiatorii au considerat

de cuviinţă să ignore avizul CES în două cazuri din trei.

Acte normative publicate în Monitorul Oficial f ără a avea avizul CES – evolu ţia în timp –

Repartizarea proiectelor de acte normative pe comis ii de specialitate



12%7%

27%11%

22%

21%

Restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale

Privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici

Relaţii de muncă şi politica salarială

Invăţământ, cercetare şi cultură

Protecţie socială şi ocrotirea sănătăţii

Politici monetare, financiare, fiscale şi de venituri

Din această scurtă trecere în revistă se poate observa că dialogul social la

nivelul CES nu a fost nici pe departe unul eficient, scopul principal al acestui organism

tripartit de dialog social, şi anume realizarea climatului de stabilitate şi pace socială, nu

a putut fi atins, în principal datorită lipsei de deschidere pentru dialog a guvernului.

Din graficele prezentate reiese clar că cele mai multe acte normative au

ocolit CES-ul. Ce nu se vede pe aceste grafice, este că, adesea, propunerile făcute în

cadrul avizării actelor normative care totuşi au trecut pe la comisiile CES nu au fost

luate în considerare la adoptarea acestora. Concluzia este că avem de a face cu un

dialog social formal, fără a-şi atinge rezultatele scontate la înfiinţarea CES-ului.

Un alt obiectiv specific nerealizat până în prezent în cadrul evoluţiei CES

este acela al accederii societăţii civile în structura acestui organism.

Nici celelalte instituţii ale dialogului social tripartit nu funcţionează mai bine.

“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera

Astfel, atât în dezbaterile directe organizate la seminariile tematice, cât, mai

ales, în răspunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întreb

privind eficienţa dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea

activităţii structurilor teritoriale este preponderent negativ

graficul de mai jos. Nu s

respondenţi (sindicate şi patronate).

Deosebit de semnificativ

cadrului actual legal şi institu

explicaţiile oferite fiind legate de der

deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”

consistenţă”, „Se asigură doar cadrul, nu

rămâne la stadiu de discuţie, d

Non

Pozitiv12%

Negativ atenuat

Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!


spunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întreb

a dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea

ii structurilor teritoriale este preponderent negativă, cum se poate vedea din

graficul de mai jos. Nu s-au remarcat diferenţe semnificative între grupurile de

şi patronate).

Deosebit de semnificativă este aprecierea realizată de responden

i instituţional, în proporţie covârşitoare de factur

iile oferite fiind legate de derularea formală a acestor activit

deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”

ă doar cadrul, nu şi efecte reale” sau ”Se discut

ţie, deciziile fiind luate diferit de discuţiile purtate

Negativ51%

Non-răspuns19%

Pozitiv12%

Negativ atenuat18%

i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea

te în oameni! 32


spunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întrebările

a dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea

, cum se poate vedea din

e semnificative între grupurile de

ă de respondenţi a

itoare de factură negativă,

a acestor activităţi, efectul lor în

deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”Nu au

Se discută şi totul

iile purtate”.


Atitudinea părţilor implicate este apreciat

diferenţe mari între reprezentan

considerată preponderent

critice la adresa reprezentan

de nivel scăzut când este vorba de reprezentan

lângă ”nesatisfăcătoare”, care abund

”Dezinteres total”, sau chiar ”

Aceeaşi imagine se desprinde

respondenţilor legate de modal

0

10

20

30

40

50

60

70

Sindicate

64.3

13.4 12.2

05

101520253035404550

Sindicate



ă ţilor implicate este apreciată şi ea într-un mod similar

e mari între reprezentanţii sindicatelor şi cei ai patronatelor

„bună” când e vorba de partenerii sociali (cu unele note

critice la adresa reprezentanţilor patronali, exprimată mai ales de că

zut când este vorba de reprezentanţii autorităţilor centrale

”, care abundă, întâlnindu-se des aprecieri gen ”Nep

”, sau chiar ”Bătaie de joc”.

i imagine se desprinde şi din comentariile

ilor legate de modalităţi posibile de îmbunătăţire a eficien

Patronate

65.9

10.214.7

10.1 9.2

Patronate Admministra ţie


te în oameni! 33

un mod similar – fără

i cei ai patronatelor – implicarea este

” când e vorba de partenerii sociali (cu unele note

mai ales de către patronate) şi

ilor centrale şi locale, pe

se des aprecieri gen ”Nepăsătoare”,

i din comentariile şi sugestiile

ire a eficienţei dialogului

Nu

Da

Non-răspuns

Nu stiu

Negativ

Pozitiv

Non-răspuns

Negativ atenuat



social. Printre măsurile enumerate, în special legate de formare, se întâlnesc adesea

sugestii de genul: „Conştientizarea rolului dialogului social de către administraţia

publică”, „Conştientizarea necesităţilor”, „Buna credinţă”, „Respectarea recomandărilor

UE”.

În acelaşi timp, din analiza rapoartelor privind activitatea comisiilor de dialog

social de la nivelul ministerelor şi prefecturilor rezultă cele ce urmează.

În anul 2009 au fost ţinute 120 şedinţe ale comisiilor de dialog social la

nivelul ministerelor, în care au fost dezbătute şi avizate 248 proiecte de acte

normative.

Ca urmare a participării la unele din şedinţele comisiilor de dialog social a

reprezentanţilor direcţiei pentru coordonarea, monitorizarea şi metodologia acestora.

aceştia au sesizat o serie de probleme, după cum urmează:

• deficienţe de interpretare şi aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.

369/2009 privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la

nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial şi/sau

nerespectarea întocmai a prevederilor legale privind constituirea,

organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog social;

• neînţelegerea sau neacceptarea de către părţi a caracterului consultativ al

comisiilor de dialog social;

Negativ44%

Non-r ăspuns28%

Pozitiv9%

Negativ atenuat19%



• disfuncţii legate de reprezentativitatea partenerilor sociali, fiind necesară o

clarificare în conformitate cu modificările prevederilor legale în vigoare;

• participarea membrilor în mod selectiv, în funcţie de tematica de interes şi

neasumarea responsabilităţii, ceea ce afectează continuitatea şi coerenţa

dezbaterilor sau chiar împiedică întrunirea cvorumului pentru validarea

comisiilor, provocând întârzieri în promovarea proiectelor normative;

• tendinţa de eludare a comisiilor de dialog social şi a CES de către iniţiatorii

proiectelor de acte normative pe motiv de urgenţă legislativă, ceea ce

contravine prevederilor legale;

• capacitatea administrativă şi tehnică redusă a ministerelor, reflectată, în

unele cazuri, prin lipsa unei direcţii specializate în dialog social şi/sau în

organizarea nefuncţională a secretariatului tehnic al comisiei, astfel încât

materialele de lucru şi sintezele cu concluziile dezbaterilor nu au fost

întotdeauna întocmite şi transmise în timp util partenerilor şi, după caz,

Direcţiei pentru coordonarea, monitorizarea şi metodologia comisiilor de

dialog social şi CES;

• lipsa de formare a personalului cu competenţe în materie de dialog social,

cu efect negativ asupra înţelegerii cadrului legal în materie, a parteneriatului

social sau a procedurilor legale şi administrative de consultare şi informare

a partenerilor sociali;

• neimplicarea părţilor: în anumite cazuri ministerele nu acordă suficientă

importanţă opiniilor şi declaraţiilor comune ale partenerilor, iar uneori

partenerii nu participă activ cu propuneri alternative sau puncte de vedere

argumentate, susţinute tehnic, cele două manifestări ducând la un cerc

vicios care impietează asupra calităţii dezbaterilor;

• probleme legate de comunicarea în interiorul organizaţiilor partenerilor

sociali – în special între preşedinţii confederaţiilor şi participanţii la lucrările

comisiilor cu privire la măsurile analizate sau la consultările legislative,

aceştia având obligaţia de a informa şi consulta la rândul lor federaţiile şi

sindicatele afiliate, aşa încât partenerii sociali nu îşi instruiesc suficient



membrii în acest sens, iar informaţia ajunge încă şi mai puţin la nivelul

angajaţilor sau angajatorilor;

• caracterul dezbaterilor în cadrul comisiilor de dialog social, acestea

limitându-se adesea la consultări privind forma şi mai puţin fondul

proiectelor normative, deşi ar fi de dorit o implicare activă a partenerilor în

elaborarea strategiilor şi a măsurilor pentru soluţionarea problemelor reale

care afectează viaţa economico-socială;

• probleme legate de procedura însăşi de avizare a actelor normative de

către ministere, care poate determina modificarea fundamentală a textului

proiectului normativ, anulând efectele consultării din cadrul comisiilor;

• probleme legate de confuzia între diferitele forme de dialog social; întâlnirile

pe problematici specifice cu sindicatele sau patronatele fiind considerate în

mod eronat întruniri tripartite ale comisiilor de dialog social;

• probleme legate de actualizarea, armonizarea şi corelarea legislaţiei în

materie de dialog social.

“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în

oameni! 37

În anul 2009, situaţia participărilor partenerilor sociali la şedinţele comisiilor de dialog social din cadrul ministerelor şi AVAS

era următoarea:

Confedera ţia

sindical ă sau

patronala

A.V.A.S M.A.E. M.F.P. M.J.L.C. M.A.I. M.D.R.L M.T.I . M.E.C.I. M.T.S.

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

Cartel ALFA 6/5 1/0 19/14 2/2 3/2 12/7 14/13 16/15 3/2

B.N.S. 6/2 1/1 19/15 2/2 3/0 12/2 14/10 16/13 3/3

C.N.S.L.R.-FRATIA 6/3 1/0 19/5 2/2 3/2 12/8 14/4 16/16 3/2

C.S.D.R. 6/5 1/0 19/5 2/2 3/3 12/5 14/4 16/16 3/2

C.N.S. Meridian 6/4 1/0 19/15 2/1 3/3 12/7 14/5 16/11 3/2

C.O.N.P.I.R.O.M. 6/3 1/0 19/12 2/2 3/1 12/9 14/8 16/2 3/3

Cons.N.P.R. 6/1 1/0 19/8 2/0 3/0 12/5 14/0 16/1 3/3

P.N.R 6/0 1/1 19/6 2/0 3/2 12/6 14/0 16/0 3/0

U.G.I.R. 6/2 1/1 19/7 2/1 3/1 12/6 14/2 16/2 3/0

U.G.I.R. – 1903 6/3 1/0 19/13 2/1 3/1 12/8 14/10 16/8 3/3

C.N.P.R. 6/0 1/0 19/10 2/1 3/1 12/3 14/8 16/9 3/2

C.N.I.P.M.M.R. 6/5 1/0 19/10 2/1 3/1 12/3 14/7 16/8 3/0

U.N.P.R. 6/0 1/0 19/11 2/0 3/2 12/8 14/8 16/1 3/1


oameni! 38

A.R.A.C.O. 6/0 1/0 19/9 2/0 3/0 12/8 14/1 16/3 3/0

P.R. 6/0 1/0 19/8 2/0 3/1 12/11 14/10 16/0 3/0

C.P.I.S.C. 6/0 1/0 19/1 2/0 3/1 12/3 14/4 16/0 16/1

A.C.P.R. 6/0 1/0 19/9 2/0 3/0 12/0 14/0 16/0 3/0

CONCORDIA 6/2 1/0 19/12 2/1 3/2 12/4 14/0 16/0 3/0

U.N.P.C.P.R. 6/1 1/0 19/9 2/1 3/1 12/5 14/8 16/0 3/1


oameni! 39

Confedera ţia

sindical ă sau

patronala

M.M.F.P.S M.I.M.M.C.M.A M.A.D.R. M.S. M.M. M.C.C.P.N M.E. M.C.S.I. M.A.p.N.

nr. şedinţe /

nr. participări

nr. şedinţe /

nr. participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr. şedinţe/

nr.participări

nr.

şedinţe/nr.

participări

nr. şedinţe/

nr. participări

nr.şedinţe/

nr.participări

nr. ședinţe/

nr.participări

nr.şedinţe/

nr.participări

Cartel ALFA 21/13 4/3 6/6 6/5 3/2 7/6 4/4 4/2 1/0

B.N.S. 21/14 4/1 6/2 6//5 3/1 7/5 4/4 4/2 1/0

C.N.S.L.R.-

FRATIA

21/14 4/2 6/3 6/3 3/0 7/3 4/4 4/1 1/0

C.S.D.R. 21/10 4/3 6/2 6/0 3/3 7/4 4/3 4/1 1/0

C.N.S. Meridian 21/16 6/6 6/3 3/3 7/3 4/4 4/2 1/1

C.O.N.P.I.R.O.M. 21/11 4/2 6/1 6/2 3/1 7/3 4/0 4/0 1/0

Cons.N.P.R. 21/0 4/2 6/0 6/0 3/0 4/1 4/0 1/0

P.N.R 21/6 4/0 6/0 6/0 3/0 7/3 4/2 4/0 1/0

U.G.I.R. 21/12 4/2 6/0 6/4 3/1 7/2 4/4 4/4 1/0

U.G.I.R. – 1903 21/6 4/3 6/4 6/5 3/1 7/2 4/4 4/0 1/0

C.N.P.R. 21/9 4/2 6/4 6/2 3/1 7/0 4/3 4/3 1/0

C.N.I.P.M.M.R. 21/14 4/3 6/2 6/1 3/2 7/3 4/1 4/3 1/0

U.N.P.R. 21/8 4/1 6/1 6/2 3/0 7/3 4/2 4/0 1/0

A.R.A.C.O. 21/9 4/0 6/0 6/2 3/1 7/3 4/1 4/0 1/0

P.R. 21/9 4/0 6/2 6/1 3/0 7/0 4/4 4/0 1/0


oameni! 40

C.P.I.S.C. 21/8 4/0 6/0 6/0 3/0 7/3 4/1 4/1 1/0

A.C.P.R. 21/9 4/0 6/0 6/0 3/0 7/0 4/0 4/0 1/0

CONCORDIA 21/9 4/0 6/5 6/0 3/0 7/0 4/0 4/0 1/0

U.N.P.C.P.R. 21/10 4/0 6/4 6/0 3/1 7/0 4/3 4/0 1/0



Analizând situaţia participărilor în anul 2009 se poate observa ca aceasta

a fost mai mare în cadrul instituţiilor care gestionează politicile sociale, economice şi

financiare, unde partenerii sociali joacă un rol important în luarea deciziilor, aşa cum

este cazul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor

Publice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei sau Ministerului Transportului

şi Infrastructurii. Există şi ministere care nu acordă importanţa cuvenită actului

consultativ, dialogul fiind un simplu act formal, aşa cum este cazul Ministerului

Turismului, Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului Afacerilor Externe.

Conform rapoartelor ministerelor pe anul 2009 opiniile partenerilor sociali

au fost utile şi au contribuit la fundamentarea proiectelor normative, multe dintre

iniţiativele normative făcând chiar obiectul unei pre-consultări în subcomisiile tehnice

de specialitate de la nivelul ministerelor şi al agenţiilor din subordinea acestora.

Partenerii sociali au revendicat faptul că se eludează prevederile legale în

vigoare în cazul anumitor proiecte normative pe motive de urgenţă legislativă, iar

opiniile exprimate nu sunt luate în calcul în fundamentarea iniţiativelor normative.

Se poate concluziona că acest cadru normativ pentru consultarea

partenerilor sociali este relativ cuprinzător, dar nu complet şi, considerăm că, ar fi

necesare instrumente specifice pentru a evalua eficient dialogul social la acest nivel;

precum şi la celelalte niveluri.

Privitor la consultarea tripartită din cadrul comisiilor de dialog social de la

nivel teritorial din rapoartele direcţiei pentru coordonarea monitorizarea şi

metodologia acestora au fost organizate 306 şedinţe în anul 2008 şi 246 şedinţe în

anul 2009 observându-se astfel o scădere a numărului total de şedinţe

Activitatea concretă în cadrul comisiilor de dialog social la nivel teritorial a

urmărit:

• consultarea partenerilor sociali cu privire la măsurile ce se întreprind pe

linia restructurării agenţilor economici, în corelare cu măsurile de

reconversie a forţei de muncă;



• consultarea partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă

natură;

• gestionarea situaţiilor de criză şi monitorizarea celor cu potenţial

conflictogen;

• înaintarea de adrese către autorităţile administraţiei publice locale şi

centrale în vederea sprijinirii diverselor acţiuni;

• analiza deficienţelor semnalate în organizarea şi funcţionarea unor servicii

publice;

• adoptarea de măsuri pentru întărirea siguranţei în şcoli şi menţinerea

ordinii publice în zona adiacentă acestora;

• prezentarea rezultatelor controalelor efectuate de către unele inspectorate

teritoriale şi identificarea, astfel, de soluţii pentru unele dintre problemele

reliefate de aceste acţiuni de control;

• organizarea de întruniri cu reprezentanţii sindicatelor si asociaţiilor profesionale

care au pichetat prefecturile iar motivele şi propunerile de soluţionare, convenite

în comun, au fost înaintate autorităţilor administraţiei publice centrale.

La unele din aceste şedinţe prefecturile au luat iniţiativa de a invita

parlamentari locali, aceştia prezentând informări despre diverse acte normative în

discuţie la Parlament.

Dintre aspectele negative semnalate în aceste rapoarte enumerăm:

• nerespectarea prevederilor HG 314/2001 cu privire la conducerea

şedinţelor CDS de către prefect şi preşedintele Consiliului Judeţean, prin

rotaţie;

• participarea redusă a partenerilor sociali;

• o lipsă de implicare a autorităţilor în propunerea unor teme de dezbatere;

• întârzierea raportărilor solicitate de către Departamentul pentru Dialog

Social.


0

10

20

30

40

50

60

N-E

S-E

Sedinte

Prezentăm mai jos graficele privind activitatea în 2008

dialog social la nivel teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Num

comparativ cu numărul grevelor

Activitatea Comisiilor de Dialog Social la nivelul regiunilor

Din analiza graficelor reiese c

Vest se evidenţiază printr-

social, ceea ce presupune c

aceste zone în procesul de consultare

consultativ în regiunile Nord

polul opus se află judeţele din regiunea de dezvoltare Vest, Sud

care au cea mai mică frecven

Partenerii sociali au propus estimarea oportunit

legislativ privind funcţionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea

eficientizării acestora şi a consolid

sunt de competenţa autorităţ



S-E

Sud

Centru

S-V

Vest

N-V

Bucuresti

Sedinte Greve Proteste

m mai jos graficele privind activitatea în 2008

teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Num

rul grevelor şi al protestelor se prezintă astfel:


Din analiza graficelor reiese că judeţele din regiunea de dezvoltare Nord

-o mai mare frecvenţă a şedinţelor comisiilor de dialog

social, ceea ce presupune că există o mai mare implicare a partenerilor sociali din

aceste zone în procesul de consultare şi dialog. Remarcăm revigorarea pr

consultativ în regiunile Nord-Est, Centru şi Sud, comparativ cu anii preceden

ţele din regiunea de dezvoltare Vest, Sud-Est

frecvenţă a şedinţelor comisiilor de dialog social.

erii sociali au propus estimarea oportunităţii complet

ionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea

i a consolidării cooperării pentru rezolvarea problemelor care

a autorităţilor locale.


te în oameni! 43

Proteste

m mai jos graficele privind activitatea în 2008 a comisiilor de

teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Numărul şedinţelor


e dezvoltare Nord–

elor comisiilor de dialog

o mai mare implicare a partenerilor sociali din

m revigorarea procesului

i Sud, comparativ cu anii precedenţi. La

Est şi Bucureşti ,

elor comisiilor de dialog social.

ii completării cadrului

ionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea

rii pentru rezolvarea problemelor care



Comitetul Na ţional Tripartit de Criz ă

Evoluţia Comitetului Naţional Tripartit de Criză este semnificativă pentru

analiza noastră.

Comitetul Naţional Anticriză este o structură ad-hoc, constituită la iniţiativa

Guvernului, în scopul de a se elabora un plan de măsuri anticriză prin concertare

socială pe baze largi, incluzând în proces toate organizaţiile partenerilor sociali cu

reprezentativitate naţională

El a fost convocat la începutul anului 2009, iar partenerii sociali s-au

mobilizat si au iniţiat consultări şi analize consistente, pe baza cărora au făcut

propuneri consistente pentru măsuri anticriză. Dar Guvernul nu a luat în considerare

aceste propuneri si a elaborat separat un plan de măsuri, aprobat şi asumat de

Guvern, care a fost inclus în Programul naţional de măsuri anticriză şi a beneficiat de

acoperire bugetară prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2009.

Este o situaţie care dovedeşte clar că, pe de o parte, în România este

înţeles rolul pe care îl poate avea dialogul social într-o societate modernă şi

democratică, mai ales pentru situaţii de criză, unde concertarea socială este deosebit

de importantă pentru a se asigura sprijinul larg social în adoptarea şi implementarea

unor măsuri dificile pentru populaţie, dar necesare pentru redemararea economiei. În

acelaşi timp, lipseşte cultura dialogului şi voinţa politică a autorităţilor de a se

angrena cu adevărat în acest proces dificil, dar singurul care pune cu adevărat

bazele pentru pacea socială.



2.2 Structuri de dialog social in domeniul educa ţiei, form ării

profesionale şi pie ţei muncii

Consiliul Na ţional al Calific ărilor şi al Form ării Profesionale a

Adul ţilor

Este o instituţie tripartită, înfiinţată în 1999 sub numele Consiliul Naţional

de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) având iniţial atribuţii strict consultative

privind fundamentarea şi promovarea politicilor şi strategiilor în domeniu. La scurt

timp după înfiinţare, în 2000, i se acordă atribuţii executive privind coordonarea

sistemului de autorizare a programelor de formare profesională continuă, iar din 2003

capătă atribuţii în aprobarea standardelor ocupaţionale şi autorizarea centrelor de

evaluare a competenţelor profesionale, prin înglobarea fostului Consiliu privind

Standardele Ocupaţionale şi Atestare (COSA).

Atribuţiile sale consultative nu au fost însă anulate, dar ele nu au fost

respectate decât arareori, de-a lungul anilor. Astfel, din 1999 până în 2007 au fost

adoptate nenumărate acte normative care aveau componente privind formarea

profesională a adulţilor, dar la CNFPA au fost trimise spre avizare doar 2, de către

Ministerul Turismului. Este semnificativ faptul că în această perioadă chiar Ministerul

Muncii, instituţia responsabilă pentru înfiinţarea şi organizarea CNFPA, a coordonat

procesul de elaborare şi adoptare a mai multe legi, cu capitole importante privind

formarea profesională, nici una nefiind transmisă spre avizare la CNFPA: amintim

doar Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, Legea nr. 202/2006 privind organizarea si

funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Legea nr.

319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă.

În ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor executive, instituţia a fost

deosebit de eficientă: sistemul de autorizare a început să funcţioneze la 1.01.2011,

au fost înfiinţate comisii de autorizare în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti şi au

fost autorizaţi progresiv din ce în ce mai mulţi furnizori de formare profesională, ceea

ce a permis derularea a zeci de mii de programe de formare autorizate, finalizate prin

eliberarea a sute de mii de certificate de calificare şi de absolvire cu recunoaştere

naţionale. În acelaşi timp, s-a extins sistemul de evaluare a competenţelor, care a

devenit, la rândul său, tot mai cunoscut şi mai apreciat de beneficiari, România



încadrându-se printre pionierii validării rezultatelor învăţării în context non-formal şi

informal, element de bază în politicile europene de formare şi ocupare.

Funcţionarea sa eficientă a plasat CNFPA pe o poziţie bună în cadrul

procesului naţional de integrare europeană, aşa încât, printr-un memorandum al

Guvernului adresat Comisiei Europene în 2004, instituţia primeşte noi atribuţii legate

de gestionarea sistemului naţional al calificărilor şi înfiinţarea comitetelor sectoriale,

ca structuri bi sau tripartite, menite să gestioneze sistemul calificărilor la nivel de

sector. În 2005, la nivelul CNFPA se semnează Acordul Tripartit privind Cadrul

Naţional al Calificărilor, o înţelegere de tip voluntar, realizată la iniţiativa a

partenerilor sociali, care asigura cadrul de pregătire a elaborării Registrului Naţional

al Calificărilor şi baza legală pentru înfiinţarea comitetelor sectoriale, tot prin acorduri

voluntare. În 2007-2009 sunt implementate cu succes 3 proiecte Phare şi sunt

definite şi aprobate peste 250 de calificări în acest sistem.

În martie 2009, se emite Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2009

privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială, aprobată în acelaşi an prin

Legea nr. 268/2009, prin care comitetele sectoriale se reorganizează ca instituţii de

dialog social de utilitate publică, cu personalitate juridică, la nivelul ramurilor de

activitate definite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional în vigoare,

acestea fiind formate prin asocierea a cel puţin două organizaţii, una sindicală şi una

patronală, reprezentative la nivelul aceleiaşi ramuri. Aceasta face de la o zi la alta ca

cele 23 de comitete sectoriale existente să devină caduce, fiind necesar un nou

proces de restructurare, pa alte definiţii de domenii de interes, care nu s-a încheiat

nici la ora actuală: doar 13 comitete sectoriale fiind reorganizate în actuala formulă,

din cele 34 de ramuri definite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional

în vigoare.4

În paralel, cadrul de reglementare a activităţii Consiliului Naţional de

Formare Profesională a Adulţilor este şi el modificat, fără implicarea partenerilor

sociali. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 74 din 30 iunie 2010 pentru

modificarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi cercetării, CNFPA devine

Consiliul Naţional al Calificărilor şi Formării Profesionale a Adulţilor dar secretariatul

4 Vezi Anexa nr. 1.



său tehnic este comasat cu Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul

Superior şi Parteneriat cu Mediul Privat, sub numele de Unitate Executivă a CNCFPA,

în subordinea directă a Ministerului Educaţiei. Aceasta înseamnă, pe de o parte,

recunoaşterea calităţii instituţiei de Autoritate Naţională pentru Calificări şi asigurarea

unui cadru unitar pentru sistemul naţional al calificărilor, dar, pe altă parte, înseamnă şi

pierderea autonomiei instituţiei, personalul executiv fiind scos din subordinea

Consiliului şi întreaga funcţionare depinzând acum direct de Guvern, prin Ministerul

Educaţiei. În fapt, OUG nr. 74/2010 nu respectă reglementările generale ale organizării

şi finanţării instituţiilor publice, ceea ce face necesară adoptarea unei noi ordonanţe de

urgenţă, nr. 132 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de

Formare Profesională a Adulţilor. Noile reglementării au fost apoi preluate în cadrul

Legii nr. 1/2011 – Legea Educaţiei naţionale, adoptată prin asumarea responsabilităţii

Guvernului şi fără a fi agreată cu partenerii sociali.

Comitetele Locale pentru Dezvoltarea Parteneriatulu i Social în

învăţământul profesional şi tehnic – CLDPS

Comitetele Locale pentru Dezvoltarea Parteneriatului Social în

învăţământul profesional şi tehnic sunt structuri înfiinţate la nivel judeţean şi local , cu

rol consultativ în realizarea Planului Local de Acţiune pentru Învăţământ – PLAI.

Ele au componenţă variabilă, fiind alcătuite din reprezentanţi ai unor

entităţi care sunt considerate importante la nivelul fiecărui judeţ,

• Inspectoratul Şcolar Judeţean, care asigură şi coordonarea structurii

• alte instituţii publice de nivel judeţean

• autorităţi publice locale

• agenţiile de dezvoltare regională şi structuri din subordinea acestora

• partenerii sociali – organizaţii sindicale şi patronale

• asociaţii de IMMuri sau meşteşugari



• Camere de comerţ

• întreprinderi reprezentative

• universităţi

Aceste structuri au fost înfiinţate în toate judeţele, în ideea de a aviza

planul anual de şcolarizare pentru învăţământul profesional şi tehnic împreună cu

partenerii sociali şi cu alţi factori interesaţi, pentru ca acestea să reflecte nevoile

reale ale pieţei muncii şi ale dezvoltării economice teritoriale şi să nu mai depindă

preponderent de resursele materiale şi umane existente la nivelul unităţilor şcolare,

pregătind tinerii pentru meserii care nu mai au relevanţă pe piaţa muncii. În acelaşi

timp, ele aveau atribuţii în sprijinirea şcolilor pentru:

• actualizarea şi implementarea PLAI;

• dezvoltarea şi implementarea Planurilor de Acţiune ale şcolilor (PAS);

• monitorizarea PAS;

• avizarea componentei locale a curriculum-ului pentru învăţământul

profesional şi tehnic.

În fine, aceleaşi structuri erau menite să faciliteze contactele între lumea

învăţământului şi cea a muncii, pentru a îmbunătăţi accesul elevilor la o formare

profesională de calitate, în special la locuri de practică în întreprindere.

Modalitatea de funcţionare a acestora este însă foarte diferită, de la un

judeţ la altul. În multe judeţe, CLDPSurile funcţionează formal, fiind convocate în

perioada în care trebuie avizate PLAI şi componenta locale a curriculum-ului pentru

învăţământul profesional şi tehnic, factorii de decizie rămânând tot cei şcolari. În alte

judeţe, însă, activitatea acestora este mult mai susţinută, au loc întâlniri regulate şi

deciziile sunt pregătite temeinic, unele CLDPSuri având chiar personalitate juridică

(Caraş Severin, Botoşani, Brăila, Arad). La nivel naţional, se desfăşoară chiar un

proiect cu fonduri europene destinat pregătirii membrilor acestor structuri pentru ca ei

să îşi îndeplinească mai bine atribuţiile, în cunoştinţă de cauză.

Toate aceste dezvoltări, în bună parte pozitive, au fost însă contrazise de

desfiinţarea discretă a şcolilor profesionale/de arte şi meserii, prin modificarea Legii

Învăţământului din 2009, modificare preluată în actuala Lege a Educaţiei nr. 1/2011,



sistemul de învăţământ profesional fiind redus doar la liceele tehnologice, care nu

acoperă decât un segment din nevoile de personal pentru piaţa muncii, segmentul

principal, cel al muncitorilor calificaţi nemaifiind acoperit. Această modificare majoră

nu a fost discutată la nivelul acestor structuri, nu a fost agreată cu partenerii sociali

nici pe alte cadre de dialog social tripartit, deşi partenerii sociali puteau oferi o viziune

a beneficiarilor sistemului de învăţământ, venind, pe de o parte cu o opinie pertinentă

privind nevoile concrete de pe piaţa muncii, pe de alta, cu o expresie a intereselor

persoanelor implicate, mai ales a elevilor.

O dovadă în plus că existenţa structurilor de dialog social nu asigură, de la

sine, utilizarea eficientă a acestora, pentru soluţionarea unor probleme de interes

general şi pentru ceea ce există: concertarea socială, care să asigure o evoluţie

dorită şi acceptată de cât mai mulţi membri ai societăţii.

2.3 Dialogul social bipartit

Începând cu anul 1993 până în anul 2009 Contractul Colectiv de Muncă

Unic la nivel Naţional a fost negociat în sistem tripartit. În anul 2010 Contractul

Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional a fost negociat în sistem bipartit.

Negocierile din anul 2010 au eşuat, Contractul Colectiv de Muncă Unic la

nivel Naţional nefiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,

aşa cum prevede legea, şi astfel neproducând efecte.

Neîncheierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional are

mai multe cauze dar cea mai importantă este legată de disensiunile dintre cele 13

confederaţii patronale reprezentative, dintre care 9 sunt asociate formând Alianţa

Confederaţiilor Patronale din România (ACPR) Deşi negocierile s-au purtat cu toate

confederaţiile patronale reprezentative doar 4 au fost de acord să semneze forma

finală a contractului, spre deosebire de confederaţiile sindicale reprezentative în

număr de 5 care au semnat toate acest contract.

Consecinţa nesemnării acestui contract colectiv de muncă unic la nivel

naţional este legată de prevederile legii contractelor colective de muncă care spun că



el este aplicabil „erga omnes” şi prin urmare în această situaţie toţi salariaţii din

România sunt lipsiţi de protecţia pe care acesta le-o conferea. O altă consecinţă este

legată de stabilirea salariului minim pe economie, pe care partenerii sociali îl

stabileau prin acest contract şi care de regulă era mai mare decât cel stabilit prin

hotărâre de guvern. Nesemnarea de către toţi partenerii sociali a Contractului

Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional pentru anul 2011 are urmări şi în

negocierea la nivelul ramurilor, pentru că acestea erau stabilite prin Contractul

Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional.

Începând din 1991, o dată cu apariţia Legii 13/1991, privind contractul

colectiv de muncă, cadru legal pentru negocierile colective dintre organizaţiile

sindicale şi patronale, în România au fost negociate şi încheiate nenumărate

contracte – din păcate, nu există o evidenţă a tuturor contractelor încheiate în

această perioadă.

Obligaţia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a,

contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură şi la nivel naţional,

instituită de Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă ne poate da o

dimensiune a numărului de contracte încheiate la aceste niveluri. În ultima perioadă,

deşi legea nu prevede în mod explicit acest lucru, şi o parte din contractele colective

de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi au fost publicate în Monitorul

Oficial al României, Partea a V-a.

Dacă la început contractele colective de muncă la nivel de ramură sau

grup de unităţi erau încheiate pentru un an, se poate observa că în ultimul timp

acestea au început să fie încheiate pentru perioade mai mari, introducându-se

termenul de contracte multianuale. Câteodată, aceste contracte multianuale au fost

încheiate fără a se ţine cont de prevederile legii, pentru perioade mai mari decât

reprezentativitatea organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare.

De asemenea, se poate observa că părţile nu mai negociază în

integralitate toate capitolele contractelor colective de muncă, apelând în repetate

rânduri la încheierea de acte adiţionale la contractele multianuale în vigoare. Un

astfel de comportament a avut atât părţi bune cât şi unele controversate. Încheierea

unui act adiţional înseamnă o negociere care vizează numai anumite capitole ale

contractelor colective de muncă şi în consecinţă este mai scurtă şi mai uşoară.



Faptul că, după semnarea unui contract colectiv de muncă multianual la un anumit

nivel, numai părţile semnatare încheie acte adiţionale la acel contract a dus la

dispute cu alte organizaţii interesate de negocieri care ar fi dorit să fie parte la

încheierea actului adiţional dar, nefiind semnatare ale contractului iniţial, nu au putut

intra în acest proces.

Studiind Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, pe anii 2009 şi 2010

se poate observa că din numărul de 11 contracte colective de muncă publicate în

2009 şi 12 publicate în 2010, un număr de 9 contracte dintre acestea sunt acte

adiţionale restul fiind contracte nou încheiate. De asemenea, putem observa că din

totalul de 32 ramuri pentru care se încheie contracte colective de muncă stabilite de

Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional, doar pentru un număr mic dintre

acestea se încheie contracte la nivel de ramură.

Aceasta este în principal consecinţa faptului că, deşi sunt multe

confederaţii patronale la nivel naţional, doar puţine au constituit structuri la nivelul

ramurilor.

Pentru acest motiv, multe organizaţii sindicale şi patronale au recurs la

negocierea şi încheierea de contracte colective de muncă la nivel de grup de unităţi.

Din datele puse la dispoziţie de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei

Sociale se poate observa că:

- în anul 2008 au fost negociate şi încheiate un număr de 11729 contracte

colective de muncă şi acte adiţionale dintre care 7372 contracte colective

de muncă şi 4357 acte adiţionale; după forma de proprietate, 2668

contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu statul; 227 contracte

colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate mixtă; 5789

contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat şi 45

contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de

proprietate;



de muncă şi 4153 acte adiţionale; după forma de proprietate: 2193

contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistemul de stat; 199



contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate

mixt; 8070 contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat;

107 contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de

proprietate;



de muncă şi 1568 acte adiţionale; după forma de proprietate: 750 contracte

colective de muncă şi acte adiţionale în sistemul de stat; 73 contracte

colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate mixt; 3510

contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat; 27

contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de

proprietate;

Din analiza acestor date se poate observa o scădere la mai mult de

jumătate a numărului de contracte colective de muncă şi acte adiţionale din anul

2008 până în anul 2010. Dacă diferenţa între numărul de contracte colective de

muncă şi acte adiţionale, între anii 2008 şi 2009 este de numai 1160 contracte

colective de muncă şi acte adiţionale, diferenţa între anul 2009 şi 2010 este de 6269

contracte colective de muncă şi acte adiţionale, ceea ce înseamnă că în anul 2010 s-

au încheiat mai puţin de jumătate din numărul contractelor colective de muncă şi

actelor adiţionale încheiate în anul 2009.

Dacă ne raportăm la numărul unităţilor cu mai mult de 21 angajaţi în care,

conform legii, este obligatorie negocierea contractului colectiv de muncă, în aceiaşi

perioadă de timp observăm:

- în anul 2008, numărul total al unităţilor era de 24804 şi au fost încheiate un

număr de 11729 contracte colective de muncă şi acte adiţionale - se

observă că numărul contractelor colective de muncă şi acte adiţionale

încheiate la nivelul unităţilor reprezintă mai puţin de jumătate din numărul

total al acestora.

- în anul 2009, numărul total al unităţilor era de 26094 şi au fost încheiate un

număr de 10569 contracte colective de muncă şi acte adiţionale; în acest

an se observă o creştere a numărului de unităţi cu peste 21 organizaţii în


care este obligatorie negocierea contractelor colective de munc

scădere şi mai mare a num

- în anul 2010, numă

număr de 4360 contracte colective de munc

dată constatăm o sc

adiţionale încheiate, care se vede foarte bine

Aceasta ilustrează

Totuşi, trebuie s

desprinde o imagine mai bun

partenerilor sociali, atât cei sindicali cât

bipartit fiind apreciate ca mai eficace decât cele de dialog social tripartit, dialogul fiind

mai direct şi mai real, iar efectele fiind clare pent

bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele p

Astfel, din compararea r

activităţile structurilor de dialog social tripartit cu cele referitoar

bipartit, reiese o imagine semnificativ mai bun

dialogul social bipartit, care este consistent

comparative între cele două

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

45000

2008



care este obligatorie negocierea contractelor colective de munc

i mai mare a numărului de contracte încheiate faţă

0, numărul total al unităţilor era de 25568 şi au fost încheiate un

r de 4360 contracte colective de muncă şi acte adiţionale. De aceast

ăm o scădere dramatică a numărului de contracte

ionale încheiate, care se vede foarte bine pe graficul de mai jos:

Aceasta ilustrează clar o scădere în intensitate a dialogului social.

i, trebuie să remarcăm că din răspunsurile la chestionare, se

desprinde o imagine mai bună, la nivelul ambelor categorii de r

partenerilor sociali, atât cei sindicali cât şi cei patronali, activităţile de dialog social


i mai real, iar efectele fiind clare pentru toţi factorii implica

bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele p

Astfel, din compararea răspunsurilor referitoare la participarea la

ile structurilor de dialog social tripartit cu cele referitoare la dialogul social

bipartit, reiese o imagine semnificativ mai bună a implicării partenerilor sociali în

dialogul social bipartit, care este consistentă cu răspunsurile la întreb

comparative între cele două tipuri de dialog social,

2009 24804


te în oameni! 53

care este obligatorie negocierea contractelor colective de muncă şi o

rului de contracte încheiate faţă de anul 2008.

şi au fost încheiate un

i acte adiţionale. De această

rului de contracte şi acte

pe graficul de mai jos:

dere în intensitate a dialogului social.

spunsurile la chestionare, se

, la nivelul ambelor categorii de reprezentanţi ai

ăţile de dialog social


i factorii implicaţi: un mediu mai

bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele părţi.

spunsurilor referitoare la participarea la

e la dialogul social

rii partenerilor sociali în

spunsurile la întrebările direct

Unităţi

CCM şi AA


Dar aceste aprecieri comparative nu anuleaz

dialogul social bipartit a scă

Această degradare a dialogului social bipartit poate fi pus

crizei economiei din ultimii 2 ani

timp, este vorba şi de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit

combinat cu lipsa de eficienţă

da eficienţă principiului obligativit

130/1996, ceea ce a dus la o sc

reglatorie a negocierilor colective.

Implicare DST Comparatie favirabila DSB



Dar aceste aprecieri comparative nu anulează concluzia c

dialogul social bipartit a scăzut în intensitate din ce în ce mai mult în ultimii ani.

degradare a dialogului social bipartit poate fi pus

economiei din ultimii 2 ani şi a maturizării dialogului social bipartit. În acela

i de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit

combinat cu lipsa de eficienţă a instituţiilor statului şi a instanţelor judec

principiului obligativităţii negocierilor colective din cuprinsul Legii nr.

130/1996, ceea ce a dus la o scădere în încrederea angajaţilor în capacitatea

reglatorie a negocierilor colective.

05101520253035404550

Comparatie favirabila DSB

Implicare DSB


te în oameni! 54

concluzia că, totuşi,

zut în intensitate din ce în ce mai mult în ultimii ani.

degradare a dialogului social bipartit poate fi pusă pe seama

rii dialogului social bipartit. În acelaşi

i de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit

elor judecătoreşti, de a

ii negocierilor colective din cuprinsul Legii nr.

ţilor în capacitatea

Negativ

Pozitiv

Non-raspuns

Negativ atenuat



Concluzii

Din datele analizate reiese că în România dialogul social a avut o evoluţie

ascendentă şi se bucură, în prezent, de un cadru legal şi instituţional care oferă

premisele necesare pentru ca acesta să se desfăşoare în mod regulat şi în bune

condiţii.

Totuşi, eficienţa activităţilor desfăşurate este foarte redusă, cultura

dialogului rămâne încă deficitară, în special în rândul reprezentanţilor autorităţilor

publice care sunt, de obicei, responsabili de organizarea şi derularea activităţilor la

nivelul structurilor tripartite. Lipseşte încrederea şi respectul reciproc, lipsesc dovezile

privind voinţa politică de valorificare a valenţelor acestui instrument de concertare

socială care este dialogul social.

Partenerii sociali au nevoie de completarea cunoştinţelor privind structurile

şi modalităţile de desfăşurare a dialogului social – cu deosebire cele privitoare la

cadrul de reglementare. În condiţiile recentelor modificări legislative, aceste

completări devin neapărat necesare, mai ales pe datele concrete ale propunerii de

Cod al Dialogului social.

Proiectul va acoperi aceste nevoi prin realizarea, în etapele următoare, a

unui manual al partenerului social, a unor materiale de învăţare pe această tematică

şi a unor seminarii de instruire cu reprezentanţi ai partenerilor sociali.



ANEXA nr. 1

Lista ramurilor economiei na ţionale, conform anexei nr. 4 la contractul colectiv

de munc ă unic la nivel na ţional Agricultură, piscicultură şi pescuitSilvicultură, economia

vânatului, apelor şi protecţia mediului

- Industria minieră, geologie

- Energie electrică, termică, petrol, gaze

- Industria alimentară, a băuturilor şi a tutunului

- Industria textilă şi a produselor textile

- Industria pielăriei şi a încălţămintei

- Exploatarea şi prelucrarea lemnului

- Celuloză şi hârtie

- Edituri şi poligrafie

- Industria chimică şi petrochimică

- Materiale de construcţii şi industria cimentului

- Industria sticlei şi a ceramicii fine

- Metalurgie feroasă, neferoasă şi produse refractare

- Construcţii de maşini

- Industria electrotehnică, mecanică fină şi utilaje, electronică

- Industria mobilei şi alte activităţi industriale n.c.a.

- Reciclarea materialelor

- Construcţii

- Comerţ

- Turism, hoteluri şi restaurante

- Transporturi

- Poştă şi telecomunicaţii

- Activităţi financiare, bancare, de asigurări

- Cercetare – proiectare

- Administraţie publică

- Învăţământ

- Sănătate şi asistenţă socială

- Gospodărie comunală – locativă, transporturi locale

- Mass – media

- Cultură

- Alte activităţi şi servicii



Anexa nr. 2

Datele ob ţinute pe baz ă de chestionar

În cadrul proiectului s-a urmărit colectarea de informaţii direct de la

reprezentanţi ai partenerilor sociali, atât sindicate cât şi patronate.

Neavând mijloace pentru o anchetă reprezentativă la nivel naţional, mai

ales că populaţia ţintă totală era greu de identificat, baza conceptuală a domeniului

nepermiţând delimitări suficient de fine, au fost folosite acele categorii din grupul ţintă

al proiectului care includeau reprezentanţi ai partenerilor sociali.

Aşa încât au fost concepute două chestionare, unul pentru reprezentanţii

sindicatelor alţii pentru reprezentanţii patronatelor şi s-a solicitat participanţilor la

primele două seminarii tematice să le completeze. Chestionarele au fost pilotate pe

un număr de 3-4 respondenţi pentru fiecare categorie, apoi au fost finalizate şi

pregătite pentru cele două seminarii.

Pentru eficienţă maximă în cadrul economiei proiectului, întrucât în partea

a doua era prevăzută o analiză a nevoilor de formare a partenerilor sociali, care să

fundamenteze cursurile din etapa următoare a proiectului, întrebările au fost

formulate de o asemenea manieră încât, pe lângă informaţii legate strict de eficienţa

dialogului social bipartit şi tripartite (relevante în sine şi pentru analiza de nevoi), să

fie relevate nevoile de formare ale respondenţilor.

La seminarul dedicat sindicatelor a fost rezervată o sesiune pentru

explicarea chestionarului în prima seară a evenimentului, chestionarele fiind

înmânate direct participanţilor, la începutul respectivei sesiuni. Au fost date explicaţii

detaliate pe majoritatea itemilor din chestionar, o bună parte din participanţi

răspunzând, în acelaşi timp, la întrebări. Aceasta a generat o bună calitate a

răspunsurilor, cu informaţii bogate şi variate şi relativ puţine non-răspunsuri,

obţinându-se o rată mare de răspunsuri (89 de chestionare completate din 194 de

participanţi la seminar). La seminarul dedicat patronatelor, explicaţiile privind

completarea chestionarului au fost mai succinte, neexistând o sesiune specială



pentru completare. În aceste condiţii, au fost obţinute răspunsuri mai laconice şi o

cotă semnificativ mai mare de non-răspunsuri, numărul total de chestionare

completate fiind şi el mai mic – 62 de chestionare la 177 de participanţi grup țintă.

Rata respondenţilor rămâne, totuşi, ridicată în comparaţie cu numărul de participanţi

la cele două seminarii (aprox. 50% la primul şi peste 35% la cel de-al doilea). şi că

ambele categorii de respondenţi au oferit răspunsuri sincere şi interesate,

comentariile pe marginea completării chestionarelor (în special cele ale

reprezentanţilor sindicali) fiind relevante în acest sens, chestionarul fiind baza multor

discuţii consistente tematic, atât în cadrul dezbaterilor organizate în programul

seminariilor, cât şi în cadrul discuţiilor informale din pauze, de la mesele

evenimentelor, etc.

În textul chestionarului au fost cerute informaţii factuale minimale despre

respondenţi, (gen, vârstă, experienţa în activitate profesională, experienţă în structuri

de dialog social).

Profilul rezultat este unul foarte bun pentru nivelul de analiză urmărit şi

reflectă profilul general al persoanelor implicate în dialogul social: predomină într-o

proporţie covârşitoare bărbaţii, de vârstă matură (35-55 ani, cu studii superioare,

acesta fiind profilul cel mai obişnuit al reprezentanţilor partenerilor sociali implicaţi în

dialogul social bipartite şi, mai ales, tripartite, numărul femeilor şi al tinerilor fiind

foarte redus – de exemplu, în CES sunt 3 femei din totalul celor 45 de membri.

Categoriile şi domeniile profesionale reprezentate sunt variate, iar

experienţa de dialog social descrisă este şi ea diversă, acoperind un spectru larg de

tipuri şi structuri de dialog social, atât bipartite cât şi tripartite, ceea ce conferă un

grad ridicat de reprezentativitate informaţiilor obţinute, atât pentru analiza situaţiei

prezente cât şi în perspectiva analizei de nevoi5.

5 Pentru analiza de nevoi vor fi obţinute şi alte seturi de informaţii.



Anexa 3

CHESTIONAR

Vă rugăm să răspundeţi la întrebările de mai jos, cât mai sincer şi mai direct. Nu există răspunsuri corecte sau eronate, ne interesează doar opinia dumneavoastră – de altfel, nu vă cerem numele. Vă asigurăm că nimeni nu va avea acces direct la conţinutul chestionarelor,

în afara echipei de cercetare.

1. Vă rugăm să bifaţi varianta care vi se potriveşte pentru categoriile statistice următoare:

Gen: � M � F Vârsta:� <25 ani � 25-35 ani � 35-45 ani � 45-55 ani � >55 ani

Ultima şcoală absolvită: � Şcoală generală; � Liceu; � Universitate; � Studii postuniversitare

Ramura de activitate: _____________________________ Experienţă sindicală: ______ ani

2. Aţi fost implicat/implicată în activităţi de dialog social? �� Da �� NU

3. Dacă da, la ce nivel? � de întreprindere � în cadrul unor structuri județene

� în cadrul unor structuri sectoriale � în cadrul altor structuri naţionale

4. Vă rugăm să numiţi structuri respective - cel mult 3, daca aţi activat în mai multe: A __________________________________________________________________________ B __________________________________________________________________________ C __________________________________________________________________________

5. Descrieţi, pe scurt, activităţile desfăşurate pentru fiecare dintre ele A __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ B __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

6. Cum aţi aprecia, cu un singur cuvânt, eficienţa acestor activităţi?

A _____________________

B _____________________

C _____________________

7. Explicaţi, pe scurt, motivele aprecierii făcute:



A __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

B __________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

8. Vă rugăm să relataţi câte o experienţă pozitivă relevantă pentru aceste activităţi:

A __________________________________________________________________________ ________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

B __________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________________________________

C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

9. Ce măsuri ar putea fi luate pentru îmbunătăţirea eficienţei dialogului social în cadrul activităţilor descrise?

A __________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________

B__________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________

C_________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

10. Cum consideraţi că funcţionează în judeţul dumneavoastră următoarele structuri de dialog social? Vă rugăm să faceţi o apreciere sintetic, folosind un singur cuvânt:

- Comisia de dialog social de la nivelul Prefecturii: ___________________________

- Comitetul consultativ al AJOFM: ___________________________

- Consiliul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social ___________________________

- Comisia de autorizare ___________________________



- CA al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate: ___________________________

11. Cum apreciaţi nivelul de influenţă al partenerilor sociali în deciziile Consiliilor de Administraţie/organismelor consultative menţionate?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

12. Care sunt raporturile dintre Consiliile de Administraţi/organismele consultative şi organul executiv al instituţiilor respective?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

13. Care este nivelul de autonomie al acestora în raport cu organismele centrale? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

14. Cum apreciaţi atitudinea faţă de eficienţa dialogului social a:

A. autorităţilor publice centrale __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

B. autorităţilor publice locale __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

C. partidelor politice __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

D. mass-media __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

E. ONG-urilor __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

15. Cum apreciaţi implicarea reprezentanţilor patronatului în activităţile de dialog social la nivel judeţean?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

16. Cum apreciaţi implicarea reprezentanţilor sindicali în activităţile de dialog social la nivel judeţean?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________



17. Ce ar trebui făcut pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel judeţean? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

18. Consideraţi că eficienţa dialogului social bipartit la nivel de întreprindere se măsoară diferit faţă de nivelul de ramura/naţional? � Da � Nu

19. Dacă da, de ce?

__________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

20. Aveţi experienţă în dialog social la nivel de întreprindere? � Da � Nu

21. Dacă da, apreciaţi că, pe ansamblu, dialogul social la nivel de întreprindere este eficient? De ce?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

22. Care ar fi condiţiile necesare pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel de întreprindere

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

23. Puteţi descrieţi o experienţă pozitivă pentru acest tip de dialog social bipartit? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

24. Cum credeţi că s-ar putea îmbunătăţi gradul de implicare a partenerilor sociali în dialogul social?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

25. Credeţi că v-ar fi util vreun anume tip de pregătire pentru a vă creşte eficienţa în dialogul social la care participaţi? � Da � Nu

26. Dacă da, vă rugăm să detaliaţi la ce anume vă gândiţi:

A. tematici dorite: ____________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

B. abilităţi de dezvoltat, _____________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

C. materiale de lucru utile_____________________________________________________ __________________________________________________________________________



__________________________________________________________________________

27. Dar partenerii dumneavoastră de dialog social, în ce domeniu credeţi că ar trebui instruiţi pentru creşterea eficienţei acestor activităţi?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

28. Aţi participat vreodată la programe de pregătire în domeniul dialogului social? � Da � NU

29. Dacă DA, vă rugăm să detaliaţi:

A. când s-au desfăşurat? __________________________________________________

B. ce durată au avut? __________________________________________________

C. cine le-a organizat? __________________________________________________

D. cine le-a finanţat? __________________________________________________

E. ce tematici au atins? __________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

F. au fost utile? de ce?___________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

30. Ce alte recomandări aţi avea pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel judeţean?

__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________

Vă mulţumim pentru colaborare!

Proiect cofinan ţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor...

Documents

Transcript of Proiect cofinan ţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor...