PROGRES ŞI CULTURĂ REVISTĂ PEDAGOGICĂ — SOCIALĂ — LITERARĂ

C U P R I N S U L : Figuri mureşene :

Baronul Vasile Pop . Dr. Nicoară şi V. Netea Structura sufleteasca a copilului Gh Bronzetti O carte veche cu probleme actuale V. Lucrejiu »«-

. V. Hondrilă . insp A. Nistor

Ion Courig-Nonea . V. Netea . Max. Costin . Ion Th. Ilea . Mihail -Pintea . N. Albu . A. Şara

C. Ştefan iu

Rândunica (Versuri) Cercurile culturale Spiritualism şi materialism Eugenia şi problemele ei Muzica românească Răvaş (versuri) Primăvară cu dor (versuri,) . Ilie Ciungu . . . . Calvar . . - . Primăvară 'n gând (versuri), Comentarii : Mailarmee şi hermetismul . Dumneata eşti poet, ce ştii

dumneata CRONICA. Pedagogică : M. Apostol :

(Gh. Aniţei). Literară : Mircea Eliade: întoarcerea din rai (N.

Ursu), P. Tarţia: Penumbre (N. Albu), N. Crevedia : Bulgări şi stele (N. Ursu), Eug. Crăciun: Unde mergem? (Istr. Drăguşan).

Revista-revistelor. — însemnări.

. Max. Costin

Glierghinescu Vania

Orientări pedagogice

Anul II. 1 Aprilie 1934. No. 4.

Figuri mureşene

V I .

Baronul Vasile Pop. „Omul cel mai nobil, Românul cel mai brav şi conducătorul cel mai înţelept."

(Jacob Bologa).

Din g l o r i o a s a p l e i a d ă d e b ă r b a ţ i s t r ă luc i ţ i p e c a r e i - a a v u t A r d e a l u l , în j u m ă t a t e a a d o u a a s e c o l u l u i t r e c u t , n u m e l e B a r o n u l u i Vas i l e P o p e d i n t r e c e l e m a i i l u s t r e şi m a i r e s ­p e c t a t e . A fost u n b ă r b a t î n z e s t r a t c u p u t e r n i c e î n suş i r i d e ord in i n t e l e c t u a l , împ le t i t e c u f r u m u s e ţ e a m â n d r ă a u n u i c a ­r a c t e r m o r a l , c a r i l -au făcu t s ă u r c e p e c u l m i î n a l t e în i e -r a r c h i a a d m i n i s t r a t i v ă a i m p e r i u l u i h a b s b u r g i c , şi s ă a j u n g ă în f r u n t e a „Asoc ia ţ iun i i p e n t r u l i t e r a t u r a r o m â n ă şi c u l t u r a do p o r u l u i r o m â n " . A isbut i t , î n t r ' o v r e m e c â n d n e a m u l s ă u s â n g e r a s u b b ic iu l rob ie i , s ă s e î n a l ţ e c a u n s t e j a r v â n j o s ş i s ă p o a r t e , p â n ă l a t r e p t e l e t r o n u l u i i m p e r i a l , t r ă i n i c i a şi m â n ­d r i a ca l i t ă ţ i l o r suf le tu lu i r o m â n e s c . A d ă u g a t în ş i ru l „f igur i lor m u r e ş e n e " , B a r o n u l Vas i l e P o p s t r ă l u c e ş t e p r i n l u m i n a fru­m o a s e i s a l e vie ţ i şi p r i n m â n d r i a a s c e n s i u n i i s a l e s o c i a l e . E l n ' a fost m â n u i t o r d e c o n d e i c a P e t r u Maio r , G e o r g e Ş i n c a i ş i Al . P a p i u l l a r i a n ; n ' a fost n i c i c ă p i t a n v i t e a z c a n e f e r i c i t u l C o n s t a n t i n R o m a n u - V i v u ; d a r e l a î n t r u p a t c u m ă r e ţ i e ca l i ­t ă ţ i l e şi fo r ţ e l e d e n a t u r ă c iv ică a l e n e a m u l u i s ă u , p r e c u m şi h ă r n i c i a d â r z ă d e a fi b i n e f ă c ă t o r şi c o n d u c ă t o r a l a c e s t u i n e a m . . .

B a r o n u l V a s i l e P o p n u e n ă s c u t p e p ă m â n t u l ţ i n u t u l u i m u r e ş a n , d a r e „a l n o s t r u " f i indcă a p e t r e c u t l a T â r g u - M u -r e ş şi R e g h i n o î n s e m n a t ă p a r t e a v ie ţ i i s a l e , şi m a i a l e s f i indcă o s e m i n t e l e lu i s e o d i h n e s c în c imi t i ru l b i se r ic i i u n i t e d in R e g h i n . E n ă s c u t în s a t u l B e r i n d , d in j u r u l Clu ju lu i î n z i u a d e C r ă c i u n a a n u l u i 1818, c a a l d o i l e a fiu a l p r e o t u l u i A n a n i e P o p . U r s i t o a r e l e c e s e v o r fii cobo r î t l a c ă p ă t â i u l l e a g ă n u l s ă u , în f f e a m ă t d e c o l i n d ă , îi v o r îi u r a t s ă a i b ă s ă n ă t a t e p u t e r n i c ă , m i n t e a d â n c ă şi l i m p e d e şi în v i a ţ a lu i s ă s e î n a l ţ e d in t r e a p t ă în t r e a p t ă , p â n ă v a a j u n g e d e a d r e a p -

t a î m p ă r a t u l u i . N a ţ i u n e a s a să- l v e n e r e z e , i a r u r m a ş i i să - i p o a r t e v ie a m i n t i r e .

U r a r e a u r s i t o a r e l o r s 'a î ndep l in i t , căc i V a s i l e a c r e s c u t s ă n ă t o s şi vo in i c , c u m i n t e a Iui i s t e a ţ ă a s t r ă b ă t u t c a u n l u c e a f ă r magn i f i c p r i n ş c o a l a p r i m a r ă , p r i n l i ceu l p i a r i ş t i l o r d in Cluj c a r i l -au b o t e z a t L a d i s l a u şi p r i n s e m i n a r u l „Sfân ta B a r b a r a " din V i e n a . A v e n i t a p o i a c a s ă , în A r d e a l , unde -1 c h e m a u a m i n t i r i l e şi da to r i a , i a r în 1842 e p r o f e s o r l a Bla j d e m a t e m a t i c ă şi g e o m e t r i e . In s c u r t u l t i m p c â t a f u n c ţ i o n a t c a p ro fe so r , a a d u s u n m a r e s e rv i c iu ş coa le i r o m â n e ş t i , e l fi ind p r i m u l c a r e a î n v ă ţ a t p e e lev i i liceului din Blaj g e o m e ­t r i a şi m a t e m a t i c a numai r o m â n e ş t e . Deş i ven i t la Bla j p r i n b u n ă v o i n ţ a E p i s c o p u l u i L e m é n y i ca re -1 t r i m i s e s e şi l a V iena , to tuş i Vas i l e P o p a a j u n s c u r â n d în confl ic t c u b ă t r â n u l v l ă ­d ică . E l fiind t â n ă r , cu do r in ţ i şi p u t e r i d e î n n o i r e a vieţ i i soc i a l e şi c u l t u r a l e a n e a m u l u i s ă u şi fiind, p e d e a s u p r a , p r i e t e n c u S imion B ă r n u ţ i u şi c u t ine r i i p ro fe so r i ce d o r i a u u n r i t m n o u în m a n i f e s t ă r i l e n a ţ i o n a l e , n u se p u t e a î m p ă c a u ş o r cu m e n t a l i t a t e a o p a c ă şi m a g h i a r o f i l â a e p i s c o p u l u i s ă u . Confl ic tul , d u p ă c u m se ş t ie , în d e s l e g a r e a lui , of ic ială a d a t câ ş t ig e p i s c o p u l u i , i a r t ine r i i r ă s v r ă t i ţ i a u t r e b u i t s ă p ă r ă ­s e a s c ă Bla ju l . Vas i le P o p a v e n i t a t u n c i l a T â r g u - M u r e ş şi s ' a î n sc r i s „ cance l i s t " la „ T a b l a r e g e a s c ă " . In 1848, p r i m ă ­v a r a , îşi l u ă d i p l o m a d e a v o c a t şi s e s tabi l i în R e g h i n , u n ­d e t r ă i a l o g o d n i c a sa E l e n a O l t e a n , fiica u n u i c o m e r c i a n t boga t . R e v o l u ţ i a 1-a gă s i t t o c m a i c â n d îşi s e r b a c u n u n i a . In g r a b a m a r e s 'a r e fug ia t s p r e Bis t r i ţa , u n d e i-a v e n i t v e s t e a je lu i r i i R e g h i n u h i i a l i i _ ç a i r e _ b a n d e l e s ecu ie ş t i . L a î n a p o i r e a d in Bis t r i ţ a a fost a r e s t a t şi d u s în Tëlmïï ta—din T â r g u - M u r e ş , u n d e se a f lau s u t e d e r o m â n i . Cînd s 'a poto l i t f u r t una , V a ­si le P o p a fost n u m i t c o m i s a r d i s t r i c tua l la R e t e a g , în n o r ­d u l A r d e a l u l u i . A b i a a s ta t a ic i u n a n şi d in p r i c i n a b u n e ­lo r s a l e s e n t i m e n t e p e n t r u p o p o r u l d e jos , a fost t r a n s f e r a t cons i l i e r l a j u d e c ă t o r i a d in Bis t r i ţa .

D a r a v â n d u - s e în v e d e r e a d m i r a b i l e l e s a l e ca l i tă ţ i , t e ­m e i n i c a lu i p r e g ă t i r e şi u r i a ş a p u t e r e d e m u n c ă , p e s t e p u ţ i n t i m p a fost t r a n s f e r a t l a Sibiu , l a C u r t e a s u p e r i o a r ă a A r d e a ­lu lu i . A v a n s a s e r e p e d e şi a l tu l , în l ocu l lu i , s ' a r fi m u l ţ u m i t c u a c e s t pos t r â v n i t d e a t â ţ i a . D a r Vas i l e P o p ţ i n t e a m a i s u s şi m u n c i a , c u t ă r i e , p e n t r u a a j u n g e . C u c e r i n d u - ş i u n r e n u ­m e d e î n v ă ţ a t şi i n t e g r u ju r i s t , fiind a p r e c i a t şi s t i m a t d e s u p e r i o r i i să i , în 1859, a fost n u m i t cons i l i e r d e s e c ţ i u n e l a Min i s t e ru l d e jus t i ţ i e d in Viena . In t i m p u l c â t a func ţ iona t la S ib iu , a s c r i s u n „Indreptariu în cauzele urbariale compus oentru poporul român din Ardeal şi Ungaria11. A c e a s t ă b r o ş u ­r ă a fost d e u n r e a l folos p e n t r u m u l ţ i împr i c ina ţ i , l ă m u r i n d t e m e i u l j u r id i c al c h e s t i u n i l o r u r b a n i a l e .

L a V i e n a a a v u t u n c â m p l a r g d e ac t i v i t a t e , şi d u p ä c u m s p u n e b iografu l s ă u Dr . Il ie D ă i a n u , d u p ă c a r e l u ă m o p a r t e î n s e m n a t ă d in a c e s t e d a t e , „i-se dădură însărcinări de a pre­găti proiecte de legi pentru organizarea justiţiei" din îm­părăţie.

D a t o r i t ă p r e s t i g u l u i s ă u şi a d m i r a b i l e l o r r e la ţ i i ce le fă­c u s e l a V iena , în 1861 a fost n u m i t v i c e p r e ş e d i n t e a l g u v e r ­n u l u i a r d e l e a n d in Clu j . şi p r e ş e d i n t e a l T r i b u n a l u l u i s u p r e m p e n t r u T r a n s i l v a n i a . Iată-1 d e c i p e f ec io ru l pop i i d in B e r i n d a j u n s l a c e a m a i î n a l t ă t r e a p t ă s o c i a l e şi po l i t i că , l a c a r e u n r o m â n n ic i n ' a r fi p u t u t v i s a m ă c a r . T o t u ş V a s i l e P o p a a j u n s p e a c e a s t ă c u l m e , s p r e o n o a r e a n e a m u l u i s ă u d e io ­bag i , d o v e d i n d c ă n ic i -o m u n c ă şi n ic i -o j e r t f ă a d u s ă c u d e ­p l i n ă p u r i t a t e şi t ă r i e d e suflet , n u r ă m â n e f ă r ă r ă s p l a t ă . To ţ i ce i c a r i n u t r e s c în suf le tu l l o r n ă d e j d i şi v i su r i d e m ă r i r e , s ă i a a m i n t e l a a s c e n s i u n e a lu i V a s i l e P o p şi s ă î n v e ţ e c ă i s b â n d a n ă d e j d i l o r o a d u c e m u n c a , s t ă r u i n ţ a şi t ă r i a su f l e ­tu lu i . . .

D a r e x c e p ţ i o n a l u l V a s i l e P o p m a i a v e a î n c ă d e u r c a t , îl a ş t e p t a u o n o r u r i m a i i n a l t e , m ă r i r e m a r e , Ia 1863 a fost o n o r a t c u t i t lu l d e cons i l i e r î n t im a l î m p ă r a t u l u i , i a r p e s t e n u a n d e c o r a t c u C o r o a n a d e fier, c l a s a II c a r e - i a d u c e a şi r a n g u l d e b a r o n . D e - a c u m î n a i n t e V a s i l e P o p e s t e „ E x c e l e n ­ţ a S a B a r o n u l L a d i s l a u V a s i l e P o p " . In a c e a s t ă c a l i t a t e a l u a t p a r t e l a D i e t a T r a n s i l v a n i e i , l u p t â n d u - s e c u î n d â r j i r e p e n t r u d r e p t u r i l e n e a m u l u i s ă u . N a ţ i u n e a r o m â n ă a a v u t î n e l u n a p ă r ă t o r e n e r g i c , d e m n , c u p r e s t i g iu , c a r e i m p u n e a t u ­t u r o r r e s p e c t şi b u n ă c u v i i n ţ ă . P e n l r u a c e a s t ă n o b i l ă şi d â r z ă ac t iv i t a t e a fost s u p r a n u m i t „ P r o m e t e u l R o m â n " şi „ A t l e ­tu l a p ă r ă t o r a l d r e p t u l u i şi d r e p t ă ţ i i . "

In a c e s t e î m p r e j u r ă r i , p e n t r u a-1 s c o a t e p e B a r o n u l V a ­s i l e P o p d in a r e n a l u p t e l o r , s ' a v o r b i t u n m o m e n t , d u p ă c u m s c r i e Dl D ă i a n n , d e n u m i r e a B a r o n u l u i c a m i n i s t r u d e j u s t i ­ţ ie . F a p t u l n u s 'a î ndep l in i t , d a r e o d o v a d ă m a i m u l t d e p r e s t i g i u l şi î n c r e d e r e a d e c a r e s e b u c u r a B a r o n u l r o m â n în c e r c u r i l e d i r i g u i t o a r e a l e i m p e r i u l u i .

D u p ă o n o r u r i l e c u c a r e î m p ă r a t u l şi g u v e r n a n ţ i i l - au în ­c ă r c a t c u p r i sos in ţ ă , n e a m u l r o m â n e s c d in A r d e a l a î m p l e t i t ş i e l p e t â m p l e l e d i s t insu lu i b ă r b a t c u n u n a a d m i r a ţ i e i şi r e -c u n o a ş t i n ţ e i s a l e , f ăcându-1 în 1868, p r e ş e d i n t e a l „Asoc ia -ţ i un i i " . E r a ce l m a i î na l t pos t d e o n o a r e şi de m u n c ă , p e c a r e îl a v e a m a t u n c i pe. t e r e n u l vieţ i i c u l t u r a l e . E l a fost în­c r e d i n ţ a t B a r o n u l u i Vas i l e P o p , t o c m a i p e n t r u î n a l t u l s ă u p re s t ig iu , p e n t r u m i n t e a lu i l u m i n a t ă şi p e n t r u i m e n s a lu i p u t e r e d e m u n c ă .

1 • i

In a c e a s t ă c a l i t a t e a d e s f ă ş u r a t o i n t e n s ă ac t i v i t a t e , o r ­g a n i z â n d „ A s o c i a ţ i u n e a " şi f ă c â n d - o c â t m a i a c c e s i b i l ă m a -s s e l o r l a r g i a l e ţ ă r ă n i m i i . A c e s t e i ţ ă r ă n i m i îi v o i a el u n a l t t r a i şi o a l t ă m e n t a l i t a t e , a f i r m â n d c ă „ c u l t u r a p o p o r u l u i e î n t r e b a r e a c a r e t r e b u e s ă n e c u p r i n d ă t o a t ă a t e n ţ i u n e a , tot c u g e t u l şi t o a t ă g r i j a n o a s t r ă " . P r i n t r e r e a l i z ă r i l e s a l e c a p r e ­ş e d i n t e a l „Asoc ia ţ iun i i " a m i n t i m în f i i n ţ a r ea r e v i s t e i „ T r a n ­s i l van i a , " şi o r g a n i z a r e a „ A s o c i a ţ i u n i i " p e b a z a „ d e s p ă r ţ ă -m i n t e l o r " , c e e a c e a d a t u n i m b o l d p u t e r n i c m i ş c ă r i i c u l t u r a ­le , şi a î n t ă r i t m u l t „ A s o c i a ţ i u n e a " .

S u n t i m p o r t a n t e , şi d e o r a r ă f r u m u s e ţ e , d i s c u r s u r i l e ros t i t e d e e l c a p r e ş e d i n t e a l „Asoc i a ţ i un i i " şi e u n m a r e p ă ­c a t c ă n u s e g ă s e s c a d u n a t e î n t r ' o b r o ş u r a p e n t r u a p u t e a p e r p e t u a m a i t e m e n i c a m i n t i r e a şi c r e d i n ţ e l e B a r o n u l u i V a -si le P o p .

V i a ţ a a c e s t u i m a r e r o m â n s 'a s t i n s î n 1875, t â n ă r î n c ă , d a r obos i t d e m u n c a t i t a n i c ă c u c a r e ş i -a d e s c h i s şi î m p o d o b i t d r u m u l . A fost î n g r o p a t în c imi t i ru l b i se r ic i i u n i t e d in R e g h i n , în c a v o u l famil ie i O l t e a n . Nic i -un s e m n , n ic i -o i n sc r ip ţ i e n u a m i n t e ş t e t r e c ă t o r u l u i i m p o r t a n ţ a a c e s t u i c a v o u . U r ă r i l e u r s i ­t o a r e l o r s ' au î n d e p l i n i t t o a t e , a f a r ă d e u n a : a m i n t i r e a . B a r o n u l V a s i l e P o p n u m a i t r ă e ş t e în g â n d u l u r m a ş i l o r şi u i t a r e a ş i -a î n t in s p â n z e l e î n t u n e r e c u l u i p e s t e s t r ă l u c i r e a şi ac t iv i t a ­t e a lui .

î n c h e i n d a c e s t e p a g i n i m o d e s t e , în c a r e d e s i g u r n ' a m p u t u t c u p r i n d e t o a t ă h ă r n i c i a şi m ă r e ţ i a B a r o n u l u i Vas i l e P o p , a d r e s ă m c o n d u c ă t o r i l o r j u d e ţ u l u i şi o r a ş u l u i R e g h i n , î n d e m ­n u l d e a sac r i f i ca o p ă r t i c i c ă d in b u g e t u l r e s p e c t i v , p e n t r u a i n s t a l a p e m o r m â n t u l a c e s t u i m a r e b ă r b a t o p l a c ă d e m a r ­m o r ă c u i n sc r ip ţ i a c u v e n i t ă .

Dr. E. Nicoară şi V. Netea.

Structura sufletească a copilului. A m a r ă t a t în a r t i co lu l p r e c e d e n t c ă su f le tu l cop i lu lu i , î n

a p r o a p e t o a t e m a n i f e s t ă r i l e lu i , s e c a r a c t e r i z e a z ă p r i n t r ' o h i ­pe r t ro f i e a i m a g i n a ţ i e i , d a t o r a t ă î n m a r e p a r t e n e v o e i d e e x e r c i t a r e a s i m ţ u r i l o r şi m a i a l e s l ipse i c o n t a c t u l u i e d u c a ­t o r c u r e a l i t a t e a , p e c a r e o n e v o e i n t e r n ă , a p e r c e p t i v ă c a u ­t ă s 'o î n t r e g e a s c ă . A c e a s t ă ac t iv i t a t e i m a g i n a t i v ă a d u c e d u p ă s i ne f o r m e şi a t i t ud in i d e v i a ţ ă c a r e p a r n e n a t u r a l e a d u l ţ i ­l o r şi a n u m e : alterarea adevărului, minciuna, simularea şi fabulaţiunea ( p o v e s t i r e a f an t a s t i c ă ) , c a r e d a u su f le tu lu i cop i ­lu lu i o c a r a c t e r i s t i c ă n u m i t ă în p s iho log i e : mitopatie s a u mi­tomanie ( în c a z u r i pa to log i ce ) .

V o m a r ă t a m a i j o s c â t e v a f o r m e s u b c a r e s e p o a t e o b s e r v a t e n d i n ţ a mitopatică l a copi l .

a ) Mitomania vanitoasă (d in î n g â m f a r e ) . S e o b s e r v ă , m a i a l e s l a copi i î n t â r z i a ţ i m in t a l i , c a r e a u ob i ce iu l d e a p o v e s t i în c e r c u l co leg i lo r lor , a v e n t u r i f an ta s t i ce a c ă r o r e ro i a u fost c h i a r e i .

A p a r e m a i a l e s î n p e r i o d a p r e p u b e r t a r ă şi î n a d o l e s c e n ţ ă şi p o a t e r ă m â n e a — în c a z c ă n u e t r a t a t ă - d r e p t s t r u c t u r ă s u f l e t e a s c ă şi l a m a t u r i t a t e . Mul ţ i copi i i n t e l i gen ţ i s u n t cu ­p r i n ş i a d e s e a d e î an t e s i i e x u b e r a n t e şi s e p o t iden t i f i ca în g e n e r e d u p ă m o d u l d e e x p r e s i e foa r t e a b u n d e n t în h i p e r b o ­l e şi i n c o n s e c v e n t c o n t r a d i c t o r i u în fond. U n t ip r e p r e z e n t a ­t iv a l a c e s t u i fel d e m i t o m a n i e a v e m în c o m e d i a lui C o r n e i l l e m i n c i n o s u l ( le M o n t e u r ) . De al t fel î n v i a ţ a d e t o a t e z i l e le în­t â l n i m d e s t u i copi i cal i f icaţ i d e f an fa ron i .

O a l t ă f o r m ă a m i t o m a n i e i v a n i t o a s e e s t e : c u / o - a c u z a -r e a . C a r a c t e r i s t i c ă m a i a l e s deb i l i l o r m i n t a l i . V a r i a t e s u n t c a z u r i l e c â n d m u l ţ i copi i îşi a s u m ă r ă s p u n d e r e a f a p t e l o r a l t o r a d in s i m p l a d o r i n ţ ă d e a t r e c e în fa ţa ce lo r l a l ţ i , ind i fe ­r e n t d a c ă f a p t a a fost b u n ă s ă u r e a . S u b f o r m ă u ş o a r ă şi i n o -

î e n s i v ă în cop i l ă r i e , e a d ă l a a d u l ţ i a d e v ă r a t a auto-acuzare criminală d e c a r e e s t e p r e a î n c ă r c a t ă l i t e r a t u r a c r i m i n a l i s t ă .

0 f o r m ă m a i s i m p l ă d a r d e s t u l d e f r e c v e n t ă în l u m e a cop i i lo r e s t e delirul (sau m a n i a ) inoenţiunilor fie d â n d u - s e d r e p t i n v e n t a t o r i şi d e s c o p e r i t o r i a u n o r l u c r u r i c i t i te s a u i m a g i n a t e fie p r i n i n v e n t a r e a şi c a l o m n i e r e a s i tua ţ i i lo r a l ­t o r a , v e r b a l s a u p r i n a n o m i n e .

To t a c i i n t r ă şi automutilările, a d i c ă l ez iun i l e p e c a r e ş i l e fac copi i i p e n t r u a-şi spr i j in i ma i d o c u m e n t a t f a b u l a a i c ă ­ro r e r o i a u îos t ( d i n t r e c a z u r i l e o b s e r v a t e , i n t e r e s a n t e s t e a l u n e i fet i ţe d e 11 a n i c a r e ş i -a m u ş c a t c o r p u l şi b r a ţ e l e s p r e a d o v e d i u n viol i m a g i n a r . )

b ) Mai f r e c v e n t ă î n s ă l a copii i d e ş c o a l ă p r i m a r ă e s t e î n s ă mitomania răutăcioasă, a s o c i a t ă d e ce le m a i m u l t e or i c u o hipertrofie a instinctului distrugerii s a u cu a c e a p l ă c e r e d e a face r ă u ( s c h a d e n f r e u n d e ) . E a c u p r i n d e d o u ă fo rme : a c e a d e s i m p l ă răutate în r e l a ţ i i l e d i n t r e copii şi a p o i hetero-acuzare c a l o m n i o a s ă . C u p r i n d e m a i a l e s se r i i d e poves t i r i o r a l e sc r i ­se s a u m i m a t e p e c a r e u n i i copi i le o r g a n i z e a z ă c o n t r a a l ­t o r a s p r e a sufer i s a n c ţ i u n i . S u n t c u n o s c u t e e d u c a t o r i l o r fal­sele colomnii (p î r î tu r i ) . A m e n i n ţ ă r i l e c u s i n u c i d e r e a p e c a r e l e fac m u l ţ i copi i fa ţă d e pă r in ţ i s u n t u n ind ic iu p e n t r u s t r u c ­t u r a s u f l e t e a s c ă m i t o p a t i c ă a cop i lu lu i .

In c e p r i v e ş t e v a r i e t a t e a f o r m e l o r d e hetero-acuzare co -l o m n i o a s ă a v e m : i n s i n u ă r i l e r ă u t ă c i o a s e a s u p r a a l t o r a şi im­putarea calomnioasă ( poves t i r i m i n c i n o a s e , s c r i so r i a n o n i m e s a u fa lse , o r g a n i z ă r i d e s c e n e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n d r a ­m a t i c e , e tc . )

De c e l e m a i m u l t e or i , c â n d copi i i s u n t c o n s t r î n ş i s ă m ă r t u r i s e a s c ă c e v a în d e f a v o r u l lor , ei a p e l e a z ă l a a c e a s t ă f o r m ă d e s a l v a r e , a n t r e n â n d şi p e alţ i i f ă r ă n ic i u n ros t .

c) Mitomania perversă, e s t e a c e e a c a r e c a r a c t e r i z e a z ă în d e o s e b i p e copi i i d e o m e n t a l i t a t e i m o r a l ă şi c a u t ă s ă sa t i s facă î n t o t d e a u n a o pof tă s a u o p a s i u n e d e c e l e m a i m u l t e or i p e r v e r s s e x u a l ă c h i a r l a copi i m a i mic i . D e al tfel ac i s e po t î n t â l n i şi f o r m e l e a n t e r i o a r e d e m i t o m a n i e . S p r e e x . d in v a n i t a t e o fet i ţă p o v e s t i n d u n viol , a t r a g e a t e n ţ i a op in i e i p u b ­l ice , d in r ă u t a t e a c u z ă u n i n o c e n t , d in l u b r i c i t a t e c o n s t r u i e ş ­t e u n r o m a n e ro t i c şi d in poftă e a p o a t e c ă p ă t a a j u t o a r e (fie

prin vorbă fie prin bani şi obiecte). Tot în această formă poate fi înglobată şi mitomania vagabondă, caracterizată prin asocierea aptitudinilor mitice şi tare psihice ca : abulie, do­rinţa de a schimba locul (unii elevi şcoala). Excitaţiunile lo­comotrice care sfârşesc cu instabilitatea individului, cu ten­dinţa continuă de deplasare şi fugă (fuga delà şcoală) în sfâr­şit cu viaţa vagabondă ceeace face din mulţi nişte aventurieri. (E cunoscut cazul de curând publicat în ziare de un copil va­gabond şi câte nu sunt încă acele nepublicate şi neobserva­te nici de părinţi nici de educatori din pricină că se mani­festă sub formă mai uşoară.)

Formele mitopatiei sub aceste trei aspecte sunt foarte frecvente în lumea copiilor de şcoală şi pentru acest motiv ar trebui să fie observate de fiecare educator şi tratate prin mijloacele ce se vor arăta mai jos, deoarece în caz contrar ele pot evolua în stări patologice către maturitate, dând astfel un mare procent de 21 % copii cu înclinare mitomaniacă pronunţată şi 42 % copii cu tendinţe către structură mitoma­niacă.

In şcoală mai ales, sub influenţa lecturilor care fac apel la imaginaţie se constată câteodată o contaminare a claselor atinse de confabulaţie şi care în loc să dea în viitor posi­bilitatea realizării unei mentalităţi pozitive şi unei înţelegeri reale a vieţii, dă adolescenţilor înclinarea spre revenire şi pasivitate şi atunci toată opera educativă întreprinsă a fost zadarnică deoarece, cred, fiecare are drept scop nu numai îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor şi crearea sufletelor sau în­drumarea lor către omul social.

De multe ori se întâlnesc în şcoală copii foarte buni la în­văţătură şi care ajung în viaţa socială pe ultimă treaptă Hin pricină că nu s'a observat la vreme şi nu s'a îndrumat către normal aceste tendinţe mitopatice care alcătuesc structura sufletească a copilului. Pentru că educaţia trebue să ţină seamă mai ales de materialul sufletesc asupra căruia are de influenţat, deci de structura sufletească specifică a copilului şi întrucât cercetările sub acest aspect sunt încă la început, fac apel la cei ce vor citi acest articol să binevoiască a tri­mite pe adresa revistei toate observaţiile făcute asupra aces­tei probleme a cărei cauzalitate o vom trata în numărul vii­tor.

Prof. Oh. Bronzetti.

O carte veche cu probleme actuale; Greşelile învăţătorilor

tie J a m e s L . H u g u e s — Trad . de V a s i l e G o l d i ş .

Cartea pentru care tipărim aci cîteva rînduri, e publicată de ­mult, la 1894, acum patruzeci de ani. Autorul ei, James L. Hu­gues, a fost un distins om de şcoală în America ; traducătorul ei a fost Vasile Goldiş, vajnicul luptător naţional, fost ministru şi fost preşedinte al Astrei, pe atunci profesor la Braşov. Cartea e veche, dispărută demult din comerţ, abia se mai găsesc prin biblioteci şi pela anticari exemplare răsleţe. Dacă insist asupra ei, o fac fiind­că deşi paginile ei sunt îngălbenite de vreme, totuşi problemele puse şi discutate de ea sunt de cea mai proaspătă actualitate şi vor rămîne poate totdeauna actuale pentru pedagogie .

Subiectul cărţii îl formează greşelile învăţătorilor : greşeli de conducere, greşeli de susţinerea disciplinei, de metodă ş i de ţi­nută. Poate fi ceva mai actual, nu greşesc învăţătorii mereu şi to t ­deauna ? Suprimarea acestor greşeli nu constitue un ideal perma­nent şi din suprimarea lor n 'ar reeşi atîtea roade admirabile pen ­tru î n v ă ţ ă m î n t ? Pentru acest ideal permanent a fost t radusă de Goldiş. Din prefaţă cităm : „Acela care va frunzări în fiecare zi cărticica aceasta şi se va năzui să-i urmeze sfaturile, acela la toată întîinplarea va observa zi de zi progresul şcolarilor s â i " .

Greşelile evidenţiate de .James L. Hugues sunt în număr de 92. Autorul le-a subliniat fiindcă : „indivizi diferiţi la vîrstă şi na ­ţionalitate în privinţa conducerii, a disciplinei şi a metodei se opin­tesc de aceleaşi greşeli". Din impresionantul număr de greşeli amintite de James L. Hugues în această carte preţioasă, vom nota cîteva ce ni se par mai interesante dar în acelaş timp mai nebă ­gate în seamă de învăţători.

1. Greşeli de conducere : a) Să nu-ţi deprinzi şcolarii să umble în vîrful degetelor,

pentrucă astfel copiii, se deprind uşor a şchiopăta, pentrucă astfel

sunt siliţi să-şi diformeze degetele îndoindu-le, pentrucă în acest chip nu e posibil să umbli uşor şi plăcut.

b) In decursul cetirei şcolarul să ţină cartea în mîna s tângă . Dacă copilul ţine cartea cu amîndouă mîinile, atunci el de

regulă o duce prea aproape de ochi şi-şi pleacă prea mult şi umerii.

c) E greşală dacă stai prea aproape de clasă,

învăţătorul trebue să vadă şi să fie văzut de toţi şcolarii, fiindcă în acest caz ei sunt mai atenţi. Dacă stă prea aproape de bănci, copiii din primele rânduri nu vor mai fi sub ochii lui şi astfel atenţia lor va slăbi.

d) E greşală dacă prea mult te plângi sau prea mult câ r ­teşti.

învăţătorul care mereu înjură sau mereu batjocoreşte, nici­odată nu-şi va câşt iga în măsura cuvenita iubirea şcolarilor săi. El devine urîcios, duşmănos şi adeseori ridicol.

e) E greşală dacă vii târziu. Dai pildă' rea şi nu mai ai autoritatea să admonestezi elevii,

ce întîrzie şi ei. f) Este greşală dacă-ţi neglijezi exteriorul. Învăţătorul trebue să vină în clasă îmbrăcat cu îngrijire,

pieptănat şi tuns şi cu ghetele lustruite. Prin aceasta e şi el mai vioiu şi dă şi şcolarilor pildă bună.

g) E greşală dacă nu vei face la timp atenţi pe părinţii ace ­lor şcolari, care se poartă rău.

Când pedepseşt i , părinţii şcolarului pedepsit întreabă de cau­za pedepsei şi de regulă delà cei întrebaţi nu află decît numai cea din urmă transgresiune a copilului lor. In acest caz, părinţii vor zice adeseori că învăţătorul este prea aspru, sau poate şi mai rău, fiindcă numai pentru un singur păca t a pedepsit copilul. Dacă părintele ar fi încunoşt inţa t . despre greşelile anterioare ale copilului, atunci desigur nu ar mai avea această opinie.

2. Creşeli în susţinerea disciplinei: a) E greşală dacă susţinerea ordinei o confunzi cu procu­

rarea ei. b) E greşală dacă crezi că ordinea vasăzică linişte şi tăce­

re totală. Ordinea vieţii, nu liniştea morţii, este de lipsă în şcoală. Or ­

dine vasăzică nici mai mult nici mai puţin, decît că în şcoală fie-

care şcolar să-şi vadă de treaba sa proprie, bineînţeles, cît se poa -ce de liniştit.

c) E greşală dacă voeşti să susţini ordinea prin ameninţări continue.

Învăţătorul trebue să fie calm, nu aprins şi explosiv. înainte de toate el însuşi trebue să fie în ordine, dacă vroeşte să p ro ­ducă ordine. Ameninţările prea dese işi pierd seriozitate.

d) Este greşală dacă în susţinerea disciplinei nu eşti con ­secvent.

Autoritatea învăţătorului trebue să fie totdeauna aceeaşi şi impunătoare, atît în sala de învăţământ cât şi în curte. Niciodată învăţătorul să nu fie tiran, dar totdeauna conducător !

e) Este greşală dacă în şcoală te laşi stăpînit de mînie. Dacă puterea de voinţă a învăţătorului se manifestă zgomo­

tos şi forţat, atunci ea devine vătămătoare ; dacă e prea „forma-istă", se face ridicolă.

f) Este greşală dacă pe vre-un şcolar îl vei face drept obiect de batjocură.

Şcolarul care este tratai în modul acesta, pierde îutr 'o mă­sură oarecare stima colegilor săi — şi ce e mai rău — îşi pierde încrederea în sine. Sarcasmul produce o rană veninoasă, care nu se vindecă curînd. Să nu batjocoiească niciodată pe elevi cu cu­vintele : măgar, prost, porc, etc.

g ) Este greşală dacă pedepseşti , fără să motivezi pedeapsa . Pedeapsa e un act de justiţie şi prin urmare trebue să fie

justificat. Copilul este îndreptăţit să ştie pentruce primeşte pe­deapsa .

h) Este greşală dacă baţi numai din cauza disciplinării. Cineva a zis : Eu aflu că disciplina bună a claselor stă în

raport invers cu bătaia aplicată în acele clase. Bătăi multe, d i s ­ciplină rea ; bătăi mai puţine, disciplină mai bună ; băti de tot p u ­ţine, disciplina cea mai bună"'.

j) Este greşală dacă baţi numai pro forma. Bate rar, dar atunci dă-i cum se cade . Să nu batem decît

pentru vreun delict foarte serios sau pentru transgresiune săvâr­şită de repeţite ori, dar bătaia să fie aşa, încât să nu mai fie n e ­cesar a o repeta.

1) Este greşală dacă pedepseşti pe şcolari prin aceea că-i tragi de urechi, îi pălmueşti, etc.

Toţi învăţătorii moderni resping ideia îngrozitoare, că pe ­deapsa ar avea drept scop de a pricinui durere. Astfel de pedeap ­să nu trebue să fie aplicată pentrucă arată pripire, mînie şi bar -

. barie din partea învăţătorului; pentrucă i se aplică şcolarului fără ca să i se explice trebuinţa sau echitatea.

3 . Greşeli în metod: a) E greşală dacă întrebi lecţiunea delà toţi şcolarii pe rînd. b j E greşală dacă repeţi întrebarea de dragul acelora cari

n 'au auzit-o. Dacă şcolarul ştie că întrebarea se pune numai odată, atunci

el va fi atent numàidecît la cea dintîi pronunţare a întrebării. Este greşală dacă priveşti într 'una la acel copil care tocmai

răspunde . Este greşală dacă crezi că constatarea greşelilor e identică

cu corectarea lor. Este greşală dacă dai atenţiune deosebită copiilor talentaţi. 4 . Greşeli de ţinută: Este greşală dacă înjuri. Este greşală dacă ameninţi. Este greşală dacă nu eşti liniştit. Este greşală dacă nu arăţi destulă vioiciune şi însufleţire. Este greşală dacă te porţi rece şi formalist. Este greşală dacă voeşti să te arăţi infailibil. Am ales din marele număr de greşeli subliniate de Hugues

numai cîteva şi nu toate motivate, pentru a face cartea mai cu­rioasă. Se înşiră în ea ca într 'un decalog, toate păcatele de cari trebue să se ferească învăţătorul, arăt îndu-i-se în acelaş timp, ca­lea cea bună.

„Cărticica aceasta pe scurt, cuprinde pedagogia în t r eagă" (Goldiş) , Căutaţ i-o, citiţi-o, urmaţi-o! Veţi folosi-o mult.

Intr'o zi, poate veţi vedea-o din nou tipărită.

Victor Lucreţiu.

Rîndunica. Primăvara, care nu ştiu de-o să vină, Solie mi-a trimis o rîndunica Cu ochii ca mărgele de neghină, Cu trupul fraged şi cu mîna mică.

Discret, glumind, ea mi-a pătruns, viu, albă Ca raza de April în cimitir, — Făcînd să crească iarăşi flori de nalbă S'ascundă crucile ce dorm la sir.

»

Cu mîni subţiri, în sfîntă legănare, Mi 'nchide gîndul asemeni unui scrin; Din palme-i sorb vieaţă odihnitoare, Din degete, — potirul unui crin.

Musteşte farmec trupul şi-al ei umblet De-mi creşte ca o pine dorul firii; Dece, încrucişînd, nu mă încumet Să rup pecetea caldă a nemuririi?

Si-asa trăind, cu doruri ţărmurile — Vulturi cu orizontu 'n colivii — Şi cu nădejdi ce mor îmbobocite, Te pradă vremea şi tu nici nu ştii !

V. Hondrilă

T

Cercurile culturale. Ori c â t e g r e u t ă ţ i s ' a r p u n e în c a l e a ac t iv i tă ţ i i n o a s t r e

p r o f e s i o n a l e — n e a c h i t a r e a c o t e l o r p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a m a t e ­r i a l ă a şcol i lor , m i c ş o r a r e a sa lar i i lor , , s a u a c h i t a r e a lo r p r i n b o n u r i d e i m p o z i t e — t r e b u e s ă î m b r ă ţ i ş ă m cu t o a t ă c ă l d u ­r a p r o b l e m a ac t iv i tă ţ i i s o c i a l e şi e x t r a ş c o l a r e , s i n g u r a c a r e p o a t e a s i g u r a o l e g ă t u r ă o r g a n i c ă î n t r e ş c o a l ă şi fami l ie .

P r e s t i g i u l m e m b r i l o r şi c o r p u l u i d idac t i c v a c r e ş t e d a c ă a c t i v i t a t e a l o r se v a î n t i n d e şi î n ' a f a r ă d e ş c o a l ă , a c ţ i o n â n d , în s e n z c u l t u r a l a s u p r a m a s e l o r p o p u l a r e . Mai a l e s a s tăz i , c â n d t o a t e p ă t u r i l e s o c i a l e s u n t a d â n c t u l b u r a t e , c â n d a ş e -z ă m i n t e l e Ţ ă r i i n u m a i po t face fa ţă o b l i g a ţ i u n i l o r lor , cu ­v â n t u l î n v ă ţ ă t o r i m i i v a p u t e a a d u c e m â n g ă e r e , în m u l t e su­flete a m ă r â t e .

In s p e c i a l s t r â n g e r e a î n t r ' u n m ă n u n c h i u a t u t u r o r fac to­r i l o r d e c o n d u c e r e a i s a t e l o r n o a s t r e , o c o l a b o r a r e a l o r ş i -o c o n l u c r a r e a r m o n i c ă p e n t r u r e a l i z a r e a a c e l u i a ş s c o p , e s t e u n a d in p r e o c u p ă r i l e d e s e a m ă a l e c e r c u r i l o r c u l t u r a l e .

P r i n ş e d i n ţ e l e i n t i m e ce s e v o r ţ ine , î n v ă ţ ă t o r i i , a u fe­r i c i tu l p r i l e j s ă d i s c u t e d i fer i te c h e s t i u n i şi s ă s e p u n ă la c u r e n t cu t o a t e p r o b l e m e l e p e d a g o g i c e şi p r o f e s i o n a l e , c a r e a g i t ă l u m e a n o a s t r ă d ă s c ă l e a s c ă .

P o p o r u l s ă v a d ă în a c e s t e m a n i f e s t ă r i d r a g o s t e şi e l a n s i nce r , p e n t r u p r o p ă ş i r e a şi r i d i c a r e a lu i c u l t u r a l ă , s ă v a d ă în a c e l a ş t i m p şi o c o n d u i t ă m o r a l ă i r e p r o ş a b i l ă d in p a r t e a t u t u r o r a , c a r e c o m p u n u n c e r c . P e l â n g ă fac tor i i d e c o n d u ­c e r e a i s a t u l u i — p r e o t , n o t a r , a g r o n o m , şef d e pos t — v o r îi i n v i t a t e t o a t e soc i e t ă ţ i l e c u l t u r a l e ; „ A s t r a " „Liga c u l t u r a ­l ă , " „ S o c i e t a t e a c o r a l ă , " „ C a s a d e c i t i re , " e t c . Cu c â t c o l a b o ­r a r e a c e r c u r i l e n o a s t r e v a îi m a i s t r â n s ă c u c e l e l a l t e o r g a n i -za ţ i un i c a r e a u p r o g r a m e s i m i l a r e , c u a t â t m a i m u l t fo los se v a p u t e a m u n c i p e n t r u r i d i c a r e a c u l t u r a l ă a s a t e l o r .

De c â t e or i s e v o r ţ i ne c o n î e r i n ţ e c u s u b i e c t e c o n o m i c , se v a v iz i ta c u î n t r e a g a a s i s t e n ţ ă , c e a m a i î r u m o a s ă g o s p o ­d ă r i e d in sa t .

Cu p u t e r i u n i t e s ă n e p u n e m d e c i p e l u c r u . C â ş t i g u r i m a t e r i a l e n u v o m a v e a . V o m s t r â n g e î n s ă î n t r ' u n m ă n u n ­ch iu e n e r g i i l e r ă s l e ţ e a l e s a t u l u i şi n e v o r r i d i c a în ochi i s ă t e ­n i l o r c a e l e m e n t d e o r d i n e şi d e reconstrucţie socială î n a-d e v ă r a t u l î n ţ e l e s a l c u v â n t u l u i .

Nicolae Nistor (inspector şcolar.)

Spiritualism şi materialism Problema structurii universului, numită, în metafizică, ontolo­

gică, în istoria gândirii omeneşti, are un trecut glorios. Ea a fost mult discutată, iar soluţiile propuse militează între două extreme diametral opuse : materialism şi spiritualism, între cari se înserea­ză soluţii medii, apropiate de o extremă sau alta: energetism, vi­talism, voluntarism, panpsihism, etc.

Materialismul, mai accesibil cunoaşterii întru cât este canti­tativ şi extins, deci cade subt controlul simţurilor, şi-a făcut loc de timpuriu în gândirea omenească. Realitatea corporală şi a lu­crurilor împrejmuitoare, prezentată de simţuri, pare de netăgăduit iar, sprijinită pe ele, materia s'a impus, în explicaţii, ca singura substanţă constitutivă a universului. Acreditată întâi de simţul co­mun, a fost formulată definitiv de gânditorii greci Leucipp şi Democril, adoptată apoi de stoici, şi epicurei, gânditorii romani (Lucreţiu) şi s'a transmis lumii moderne, unde* ştiinţificismul se-secolului al 19-lea i*a fixat, definitiv, un loc de cinste în explica­rea lumii şi vieţii.

Spiritualismul inaccesibil evaluărilor cantitative, a fost for­mulat mult mai greu. Realitatea concepută ca o calitate, ca ceva ce nu cade subt simţuri, a avut în antichitate reprezentant pe Platon şi în parte, pe Aris'oteles. Neoplatonicianul Plotin încă a văzut în spirit substratul de bază al diversităţii fenomenale. Şi, înainte de el, creştinismul proclamase definitiv întâietatea spiritului asupra materiei, în consecinţă spiritul ca unic principiu explicativ al lumii şi vieţii, Dumnezeu — creatorul universului şi al omului fiind spirit pur, gândirea, cum zice Aristoteles. De aici, din anti­chitate şi creştinism, spiritualismul s'a transmis de-a-lungul evului mediu având reprezentanţi străluciţi : sf. Augustin, Sf Torna din Aquino, până în vremea noastră prin Descartes, Leibnitz, Pascal, Spinoza, V. Cousin, E. Boutroux, H. Bergson şi neotomismul : Mercier, Maritain, etc. Toţi aceşti gândi'ori, oricât de mult ar va­ria concepţia lor despre lume şi viaţă, sânt de acord că psihicul

nu joacă în lume rolul unui fenomen secundar izolat ci unul esenţial, cel mai esenţial căci orice element fizic indică un alt fe­nomen intern, cu o existenţă neatârnată, de care fizicul depinde.

Ceeace trebuie remarcat este lupta ce s'a dat între aceste două curente metafizice, in decursul istoriei. Ele se impun alter­nativ gândirii omeneşti şi rar merg paralel. Dominarea materialis­mului însemnează înlăturarea, aproape a spiritualismului şi invers. Evul mediu este o epocă de dominarea spiritului peste materie, sec. 18 şi 19 este caracterizat prin dominarea materialismului până când, la începutul secolului nostru, spiritualismul s'a impus din nou datorită lui H. Bergson, neotomismului şi ortodoxismului rus. Deaceea credem interesantă o analiză critică a acestor două curente. Şi, ca să anticipăm puţin concluziile la cari va duce a-naliza, se va vedea cum spiritismul şi materialismul, urmărite până ultimele lor consecinţe, nu se exclud ci ajung să se înţeleagă.

II.

Începem cu spiritualismul. Oricine pretinde că ştie ce este spiritul. O definiţie exactă

însă nimeni nu poate da din motivul că spiritul este ceva emina­mente calitativ, ceva care are o realitate deosebită de lucrurile concrete, palpabile şi măsurabile. Vag, toţi avem noţiunea de spirit definită, ne-o descopere mai mult instinctul din noi, dar nepulându-1 pipăi şi măsura, e greu să-1 precizăm. Patern spune atâta doar că este o substanţă de natură calitativă, cu potenţiali­tăţi creatoare, care există prin sine; ca atare îşi este cauza sa şi a lucrurilor existente. Universul întreg ni se înfăţişează ca un i-mens ocean spiritual, iar lucrurile ce le constatăm în sânul lui, cantitativul fenomenal, materia, nu este decât o autolimitare ce-şi impune spiritul; este un spirit lipsit, mai mult sau mai puţin, de conştiinţă. Spiritul, ca substanţă cu puteri creatoare, face să apară lucrurile materiile cari nu au o realitate prin ele ci una condiţio­nată, prin urmare, temporară. Pentrucă singura realitate adevărată persistentă în sine şi prin sine, este spiritul, şi el, C 3 forţă pro­ductivă, este agentul creator al lucrurilor cari prin vremelnicia du­ratei lor, au mai mult o existenţă, iluzorie decât una reală. Lucru­rile sunt simple idei, cum susţine fracţiunea idealistă a spiritismu­lui, simple proectări, extreme ale spiritului, limitate în cadre mai

mult sáu mai puţin largi, dotată cu un spirit mai mult sau mai puţin conştient.

Important de reţinut, de aici, este natura calitativă a spiri­tului. Ce se ascunde în natura acestui calitativ este greu de preci­zat. Anchilozaţi prea mult în materie, noi oamenii , sesizăm, vag, natura acestui spirit, însă ca să o prindem şi să o înţelegem în ceeace ea are esenţial, deocamdată ne este imposibil . Un lucru putem spune to tuş i : spiritualismul ca ipoteză explicati­vă a lumii şi vieţii, este o ipoteză comodă şi utilă. Ea notează o realitate a cărei natură deşi ne scapă, ne oferă perspective frumoase în aplicarea şi înţelegerea universului .

III.

Materialismul se siiuiazâ la polul opus spiritualismului. M a ­terialismul consideră materia şi mişcarea drept singura realitate, „ceeace există ca atare este materia, însuşirile sale sânt în t inde­rea şi impenetrabilitatea ; prima şi adevărata sa formă de mani ­festare, mişcarea. Din acestea pot şi trebue să se explice toate fe­nomenele din realitate în deosebi şi eşa numitele fenomene de conştiinţă" (Fr, Paulsen, Introducere în Filosofie trad. Lupu şi Puşchi lăed. II Bucureşti 1924 pag. 94—95) . Totul în univers, trebuie explicat în funcţie de acest cantitativ numit materie, care ne cade subt simţuri şi poate fi măsurat . Calitat vul, spiritualul, este un produs al combinării , mai mult sau mai puţin savantă, a mate ­riei şi în directă legătură cu ea. Fenomenele sufleteşti t rebuesc înţelese ca funcţiuni ale sis temului nervos, ca epifenomene, ceva neexistent real ci numai iluzoriu. Ele apar atunci când atomii materiali s 'au grupat într 'un anumit fel, după cum timbrul in­strumentelor muzicale apare din însuşi natura şi construcţia instru­mentului, şi dispar odată ce se dislochează puţin această maş ină materială numită corp. Deaceea, fiind totul explicat prin combinări atomice conform unor legi mecanice, deci, fatale, nu se poate vorbi de suflet care este un rezultat secundar şi de mică impor­tanţă a materiei — nici de Dumnezeu — creatorul, de scopuri în natură, nemurire şi libertate. Acestea, în cadrele materialismului, sânt simple ficţiuni, făcute de mintea omenească dornică de feri­cire într 'o viaţă mai bună.

Trebue să recunoaştem că principiile materialiste sânt co ­mode şi atractive în explicări. Sânt însă insuficiente. Defectul teo-

fiei este că nu poate explica multe fenomene din ansamblul vieţii universale.

O primă nedumerire oferă problema vieţii. Pentrucă, din moment ce totul trebueşte explicat prin combinările atomice puse în mişcare de foiţele imanente materiei, care este originea vieţii? Cum atomii materiali ai elementelor atât de variate între cari nu este nici unul numit atom vital, dau viaţa? Cum din ceva se naşte altceva când acel ceva nu are proprietatea de a crea din sine sau din nimic.

Acestor întrebării materialismul nu poate să răspundă oricât ar încerca. El nu poate să arate cum cantitatea devine calitate şi încă o calitate de aşa natură încât conduce cantitate, lucrează a-supfa ei şi o transformă, adecă „de a face să se priceapă . . . . cum o îngrămădire de atomi, ori cum ar fi de aceştia şi ori cât de complicate ar fi grupările şi mişcările lor, ar ajunge încă o-dată să cugete asupra lor înşişi şi asupra lumii. Chiar şi pentru inteligenţa cea mai desăvârşită care pătrunde cu agerime toate ra­porturile atomilor, aceasta ar fi o combinaţie absolut neaşteptată" (Fr. Paulsen, op. cit. pag. 123). Şt scapă deci materialismului explicaţia cum poate să ajungă un derivat al materiei să condu­că materia, spiritul să conducă corpul. Cum adecă : sufletul ome­nesc, un rezultat al combinării atomice, produs temporar şi ilu­zoriu, un epifenomen, se impune materiei, şi o domină? Căci omul îşi reglementează matei ia după spirit, nu invers — cum ar cere concluziile materialiste — şi acest lurcu nu-1 poate ex­plica materialismul.

In cadrele vieţii spirituale, materialismul, nu poate explica deasemenea libertatea voinţei. Toată lumea este de acord că o-mul lucrează conştient şi neconstrâns de nimeni, deaceea este responsabil de faptele lui. Dacă nu ar fi conştient şi stăpân pe actele lui, responsabilitatea şi pedeapsa, ceeace se numeéte justi­ţie socială, a fi o pură iluzie. Ori, conform vederilor materialiste, unde totul trebueşte explicat prin combinare mecanică a atomilor, lucrul acesta nu poate fi acceptat. Spiritul să fie liber când ma­teria este necesitate? Adecă, dece şi cum? Totuşi constatăm că lucrurile se petrec aşa.

Pentru un spiritualist, aceste fapte sânt un indiciu că for­ţele spiritului sânt mai mari, iar realitatea lui mai profundă şi necesară decât o bănuesc materialista.

Lunecând acum din planul de suprafaţă al materialismului în cel de adâncime, adecă din aplicările explicative ale materialis­mului asupra diferitelor probleme speciale în analiza naturii însăşi a materialismului, ceeace vom găsi acolo, va fi şi mai interesant.

Realitatea — cu formelei ei multiple şi variate de exis­tenţă — afirmă partizanii acestei concepţii, se impune să fie ex­plicată în funcţie de atomi şi combinările lor, conform legilor fi­zice şi chimice. Dar ce sunt aceşti a t o m i ? Care este natura l o r ? Anumite probe fizice şi chimice au reuşit să stabilească natura atomilor, varietatea şi număru l lor, precum şi caracteristicele lor, dar palpabil nimeni nu i a pu 'ut prezenta, adecă nimeni nu a văzut un atom. Existenţa lor ne este însă atestată destul de bine aşa că nu avem nici un motiv să ne îndoim de realitatea lor.

Dar s 'a constatat , în ultimul timp, după descoperirea ra -diului şi radioactivităţii, că unii atomi, ai unor elemente, tind să se transforme şi se transformă chiar î.n alte elemente, de obiceiu mai simple şi cu greutate atomică mai mică. Fenomenul acesta trebue explicat şi atunci a încolţit în capul oamenilor de ştiinţă ideia că atomul nu este unitatea cea mai simplă a materiei ci că ar exista diviziuni şi mai simple, pe cari savanţii le-au botezat electroni. Aceşti electroni puteau să explice perfect fenomenul de transmutabilitate a elementelor. Atomul de hidrogen, cel mai s im­plu, cu greutatea atomică cea mai mică, are un centru energetic -proton — împrejurul căruia gravitează un singur electron, dupăcum planetele gravitează împrejurul soarelui. Celelate elemente sânt mai complicate, cu mai mulţi electroni, au luat naştere din hidrogen după legi şi în condiţii! ce nu se cunosc încă.

Iată, în felul acesta, redusă materia la electroni, unităţi ino­cente cari permit să se opereze cu ele în ştiinţă şi să se explice multe fenomene fizice şi chimice.

Ceace rezultă însă de aici pentru gânditori este altceva. Postulând ca fundament al lumii electronii, ne întrebăm, fa­

tal, ce sânt e i ? Care este natura lo r? Şi aici omul de ştiinţă se opreşte ! El se mulţumeşte numai să arate că admiţând aceste u-nităţi mici avem posibilitatea să explicăm multe lucruri, că avem de a face cu o ipoteza utilă şi comodă. Metafiziceanul însă merge mai departe. Pentrucă, dacă teoria electronilor duce aci, într 'un punct unde ni se arată că toată realitatea este constituită dintr 'un singur fel de electroni — çei de hidrogen — ne în t r ebăm: oare

aceşti electroni nu înfăţişează ei o existentă cu alte calităţi decât materia şi cu potente cari depăşesc puterile materiei ? Oare nu este o realitate mai adâncă fată de care materia este numai un produs ?

Analiza pronunţată în adâncime asupra materiei, am văzut, duce, fatal, la asemenea concluzii. Un lucru este cert : prin a n a ­liza materialismului am ajuns într 'un punct X unde materialismul se opreşte pentrucă depăşeşte puterile lui de explicaţie. El no tea­ză aici, în acest punct, o realitate a cărei natură îi scapă . Luată, această realitate, ca punct de plecare pentru 'explicaţii metafizice, poate să rezolve multe probleme când este vorba de lumea m a ­terialistă dar se dovedeşte s t ângace şi incapabilă în lumea vieţui­toarelor, şi a spiritului mai ales.

III. Pentru a pune capăt , acestor consideraţiuni prin concluzii

desprinse organic din ceeace a premers, vom nota că spiritualis­mul şi materialismul, analizate şi urmărite în natura lor intimă, duc spre o realitate mai tnare decât ele, spre o lume a calităţii şi c rea ­ţiei, în raport cu care ele sânt două faţete servind ca ipoteze în explicarea lumii şi vieţii, unilaterale şi incomplecte, dacă le luăm separat , şi vrem să rezolvăm totul privind prin prisma uneia din­tre ele ; eficace, dacă le limităm domeniile de acţiune : spiritul în lumea vieţuitoarelor, materia a neveţuitoarelor. In cât deşi lumea şi viaţa, cosmosul întreg, se prezintă, aşa cum îl cunoaştem, ca un amestec din spirit şi materie, analizate minuţios, în adâncime, spirit şi materie se vădesc ca două instrumente în mâna unei r ea ­lităţi mai puternice care s'a folosit de ele ca să creeze lumea şi pe om. — Ce este acea realitate, e un alt semn de întrebare.

Ion Covrig — Nonea.

g*

Eugenia şi problemele ei. Nu se poale tăgădui şliinţelor politice caracterul de a fi

cele mai larg cuprinzătoare în toate sensurile, mai active şi în acelaş timp determinante a progresului celorlalte ştiinţi. Aceasta cu atât mai mult cu cât la rădăcina lor se află isvorul obliga­toarei acţiuni, trebuinţa veşnic trează de a cunoaşte realităţile sociale a le presimţi, a le creia şi de a le adopta .

Ştiinţele politice reprezintă astfel cel mai peifect inventar al realităţilor sociale şi cel mai competent îndreptar pe căile viitorului. Datorită aces'or însuşiri orgtnice ştiinţele politice sco­tocesc adânc stratul realităţilor sociale şi a potenţialului lor, descoperind trebuinţe noi de ordin ştiinţific cari determină orien­tările cele mai potrivite cu posibilităţile de manifestare a în­suşirilor ce le înglobează.

Dar materialul asupra căruia ştiinţele politice şi-au con­centrat toate pu'erile lor de invesigaţie şi de organizare, este materialul uman, massa de fiinţe cari stăpânesc şi conduc lumea. Asupra acestei masse divizată în rasse, naţiuni şi indivizi orga­nizaţi în sate, comune şi familii, ştiinţele politice au întreprins valul de cercetări a tuturor aspectelor şi posibilităţilor de plă­cută vieţuire şi dreaptă conducere, Uşurarea mijloacelor de trai, de linişte şi de expansiune a omenirii constitue însăş raţiunea hamletică a ştiinţelor politice. Pentru găsirea soluţiilor celor mai potrivite acestui obiectiv, ştiinţele politice au mobilizat întregul lor arsenal de posibilităţi ştiinţifice şi constructive. Astfel s'a făcut inventarierea — adeseori aproximativ a capitalului uman a tre­buinţelor lui şi a avuţiilor ce le posedă sau pe care le poate realiza din acest complex de trebuinţi ştiinţifice au luat naştere şi s'au desvoltat o serie întreagă de ştiinţe noi ca manifestare şi tendinţă, ştiinţi cari mai înainte existau în corpul şi metodele de cercetare ale altor ştiinţi. Astfel au apărut sociologia, econo­mia politică, antropo-geografia, etc. etc.

Nu e aici locul şi intenţia de a le numi şi analiza pe

toate, ci ne vom mărgini a insista numai asupra acelor ştiinţe cari au în funcţia şi idealul lor cercetarea, îmbunătăţirea şi se­lecţionare materialului uman, sau pentru a întrebuinţa o expre­sie consacrată a capitalului biologic uman, şi în special asupra eugeniei.

Trei din ş iinţele cari au în continuă veghe prosperüatea biologică a materialului uman, sunt: demografia, biopoliiica şi eugenia.

Cercetările şi constatările ce le fac aceste ştiinţe sunt de o covârşitoare importanţă şi semnificaţie pentru orientarea celor ajunşi să conducă şi să determine acţiunile politice, culturale şi economice ale unui stat. Nu se poate legifera temeinic şi rodnic în materie de învăţământ, armată, muncă, sănătate, a is-tenţă socială, finanţe publice, colonizări etc. etc. fără a ţinea socoteală de rezultatele aduse de demografie, de evidenţă bio-politică şi de îndrumările eugeniei.

Demografia e oglinda credinincioasă a capitalului biologie uman al unei ţări, înregistrând cu precizie numărul noilor năs­cuţi, a celor morţi, acelor cari sunt capabili de muncă şi muncesc, a celor neputincioşi şi săraci : calculează progresul ?au regresul populaţiei având în vedere cantitatea şi calitatea, des­chizând astfel ochii celor chemaţi şi interesaţi să suprime sau să atenueze factorii regresivi şi să încurajeze factorii de progres.

Biopolitica are rostul de a reprezenta capitalul biologic uman în reala sa capacitate fizică şi psihică, năzuind să asigu­re maximul de activ täte productivă, să rezolve în mod favorabil progresul biologic al oamenilor, înlăturând factorii periculoşi din desvoltarea generală şi menţinând nivelul şi continuitatea maxi­mului de randament.

Valoarea biologică a unei armate, a unui grup de munci* tori sau a unei întregi populaţii depinde de acţiunea biopolitica ce se exercită asupra ei, de rezultatele la care duce şi de ţinte­le spre care se îndreaptă Tot de aceasta depinde şi prosperi­tatea culturzlă a unei naţiuni.

Deci biopolitica e ştiinţă care înfăţişează şi îndrumă în mod corect forţa şi potenţialul prezent şi următor al capitalului biologic şi uman, pentru care se strădueşte să asigure cele mai bune condiţiuni de desvo'tare integrală şi posibilitatea ma­ximă de producţie.

Demografia înfăţişează numeric progresul sau regresul unei populaţiuni, iar biopolitica înfăţişează biologic valoarea nume relor demografice, Şi una şi alta prezintă realităţi de care câr-muitorii trebue să ţină socoteală în acţiunea lor conducătoare de destine sociale.

Dar a şti câţi locuitori are o ţară şi ce valoare reprezintă, încă nu înseamnă a fi făcut totul şi a ştii totul ! Situaţia dată nu e decât oglinda prezentului, care se poate tulbura în viitor şi deci trebue luate măsuri pentru asigurarea unei cât mai per­fecte desvoltări a populaţiei atât din punct de vedere fizic cât , şi sufletesc Trebuesc cunoscute influenţele fizice şi mintale ş pe care o generaţie le are asupra altei generaţii de a elim'na şi a face improprii pentru reproducere pe toţi indivizii cari ar stri­ci prin neajunsurile lor ereditare, perpetând decadenţa umană, o sănătoasă devoltare pentru ridicarea unei naţiuni. Cei a căror decadenţă poate fi transmisă ereditar, trebesc isgoniţi delà posibilitatea de reproducere. Drepturile şi posibilităţile biologiei ale indivizilor trebue să se plece în faţa trebuinţelor rasei şi naţiunei.

Acest rost îl are eugenia. începând o definiţie, am putea numi eugenie ştiinţa care

se ocupă cu propovăduirea celor mai bune mijloace pentru a împiedeca reproducerea celor atinşi de maladii şi defecte eredi­tare, precum şi pentru a creia condiţiuni buna de desvoltare a eelor găsiţi apţi pentru interesele naţiunii, caacterizate prin să­nătate, vigoare, isteţime, moralitate şi frumuseţe.

Creatorul şi întâiul ei propovăduitor metodologic a fost Ga'ton, un englez, care i-a dat aripi pentru întâia oră în Anglia, la anul 1883.

Deatunci a cuprins un teren vast, pătrunzând in ceh mai înaintate state cari au introdus o chiar şi în legislaţiile lor.

Eugenia asigură naţiunii creiarea unor elemente vânjoase, capabile şi morale, înlăturând delà procreiare elementetele du­bioase ca ereditate. Prin mijloacele ei se selecţionează cele mai pure şi mai vrednice calităţi ale rasei, îndreptând progresul na­ţional biologic spre cele mai înalte culmi. In acelaş timp eugenia luptă cu îndărătnicie pentru împiedecarea de a se perpetua a tu­turor celor osândiţi de ereditate. Ea tinde să suprime tarele ere­ditare şi deficienţele rrin'a'e, Rolul ei este covârşitor în ideolo-

giile rostite. Pe drumurile eugeniei trebue să meargă o naţiune care vrea să şi purifice cadrele de irfirmi ereditari, de desmoş-teniţii, osândidiţi din generaţie în generaţie cu tot cortegiul lor de mizerie, cerşetori şi criminali, alcoolici şi nebuni, sifilitici şi şi paralitici, taraţi şi surdomuţi, orbi şi şchiopi, cu un cuvânt de toţi acei cari prin trudnica, chinuita şi nefericita lor viaţă stânjenesc progresul naţiunii. Eugenia vrea o omenire sănătoasă, morală şi fericită! Prin mijloacele eugeniei-se pot ridica şi validita în sânul unei naţiuni toate valorile ei biologice şi intelectuale, mărindu-le puterea de creaţie şi de rezistenţă. Principiile euge-nice au eşit la iveală şi au gă?it ascultare tocmai din pricina trebuinţei lor şi a capacităţii lor de îndreptare, de primenire şi de selecţionare.

Dacă cercetăm legislaţia eugenică din ţările în care princi piile eugenice au purces spre înfăptuire, vom găsi aproape ace­leaşi motive, cu excepţia Franţei, aceleaşi mijloace de îndrep'are şi aceleaşi metode de activitate. Aceasta atât în Anglia, cât şi în Franţa — până la un punct. — Statele Unite sau Germania.

Iată câteva din motivele cari au impus, în ţările de mai sus, legiferarea eugenică :

1. Marele număr al taraţilor. 2. Numărul mic de naşteri în clase'e superioare. 3. Numărul redus de căsătorii în aceleaşi clase. 4. Urmările răsboiului. 5 . Creşterea şomajului. 6. Eredităţi criminale. 7. Surapopuhţiune. (Anglia) 8. Suprapopulaţiune cauzată prin emigraţie (Franţa) 9 Amestecurile de sânge strein în massele poporu­

lui. (America) 10. Principii rostite. (Germania),

Precum se vede primele 6 puncte sunt aceleaş pentru toate ţările amintite, şi numai ultime'e 4 sunt cauzate de nece­sităţi strict locale.

O scurtă explicaţie a motivelor: Taraţii ereditare prin ca­racterele lor diformate, vor produce urmaşi cu aceleaşi caracte­re indezirabile; numărul mic de căsătorii şi de naşteri în clase­le superioare presupune regresul acestei clase şi deci a urma-şilor^ei cu calităţi ereditare ; în urma răsboiu'ui a rămas un

număr imens de infirmi şi de epileptici ; creşterea şomajului va pretinde imperios noi posibilităţi de muncă şi excluderea de pe terenul activităţii a celor ce produc mai puţin ca cei ce produc mai mult, precum şi adăpostirea celor excluşii ca şi ac lor in­capabili de muncă. în anumite institute ; eredităţile criminale pre zintă statistici cutremurătoare ; suprapopu'aţia engleză, cu toate vestitele ei colonii, pretinde soluţii severe de rezolvare şi cei dintâi cari vor fi sacrificaţi vor fi cei vizaţi de eugeniş'i ; de populaţia franceză şi scăderea natalităţii în Franţa, în raport cu Germania, dă multă bătaie de cap conducătorilor francezi ; in­tervenţia eugenică în Statele Unite şi Germania a fost pricinuită din dorinţa de a păstra limpezimea rasei şi caracteristica ei.

Acestor motive de intervenţie eugenică li s'au opus ur­mătoarele mijloace de îndrept re:

1. Educaţii morală. 2. Studiul eredităţi. 3. Desvoltarea familiilor numeroase. 4. Sterilizarea. 5 Segregaţiunea (Angia şi America) 6. Educaţia eugenică. 7. Reglementarea căsătoriilor. 8. Reducarea anormalilor. 9. Măsuri de igienă sexuală.

10' Impresiunea indezirabilior (America) 11. Divorţurile eugenice (America).

Spaţiul nu ne îngădue să insistăm asupra rostului şi efica­cităţii fiecăruia din mijloacele propuse, deaceea vom scrie numai despre cele cari par mai radicale şi mai îndrăsneţe: sterilizarea, segregaţiunea, supresiunea şi divorţurile eugenice.

înainte de a le lămuri, repetăm, încă odată, că eugenia are în vedere desvoltarea rasei şi a naţiunii şi că indivizii, ca existenţe izolate, sunt apreciaţi numai întrucât nu sunt paraziţi şi sunt fo­lositori colectivităţii.

Acest punct de vedere nu trebue să fie înţeles greşit fiindcă eugenia dorind o naţiune sănătoasă, viguroasă, isteaţă şi morală înţelege să realizeze prin indivizi şi familii cari au aceste calităţi nu înţelege totuş să persecute chinuitor pe acei indezirabili ereditar, ci numai sâ-i facă in capabili pentru reproducere, oferindu-le în schimb proteguirea materială a vieţii.

Prin sterilizai e se fac improprii pentru reproducere, cu ajuto­rul ştiinţei medicale, acei indivizi ai căror urmaşi ar fi indezirabil pentru evoluţia biologică şi intelectuală a lumii, prin defectele lor fizice şi sufleteşti. Accentuăm însă că sterilizarea nu duce la îm­piedecarea funcţiunilor sexuale, ci numai la împiedecarea procreaţiei.

Pentru a fi cât mai înţeleşi asupra rostului sterilizării, repro­ducem în întregime primul articol din „legea pentru profilaxia progeniturii tarate" de Hitler la 14 Iulie 1933.

Art. I: Orice individ tarat ereditar poate fi făcut steril prin operaţie chirurgicală, daca după datele şiiinfei medicale e de prevăzut cu multă probabilitate că urmaşi lui vor suferi de maladii ereditare grave, fizice şi psihice.

Bolnav ereditar, în înţelesul acestei legi, e acel care suferă de una din următoarele maladii: debilitate mintală congenitală, schizofrenie, psihoză ciclică (maniaco-depresivă) epilepsie ereditară, orice anomalii grave fizice ereditare."

In Art. 1. se spune că poate fi sterilizat şi cel ce suferă de alcoolism grav.

Segregaţiunea înseamnă internarea celor vizat» în anumite institute şi a-i împiedeca astfel delà procreaţie.

Prin urmare segregaţiunea face şi operă de ajutorare a tara­ţilor vagabonzi şi cerşetori, pe cari îi adună de pe drumuri şi-i internează.

Supresiunea, suprimarea copiilor taraţi ereditar, a fost pro­pusă în Anglia de Engel, dar din cauza absurdităţii ei n'a fost ocupată.

Supresiunea e o barbarie fiindcă la vârsta de 3—4 ani nu se poate diagnostica precis care va fi evoluţia mintală a unui copil.

Divorţurile eugenice au fost introduse în Statele Unite, pentru a se putea desface căsătoriile viciate.

Motivul eugeniei de divorţ sunt socotite în America urmă toarele: beţia, nebunia, idiot ia, criminalitatea, incapacitatea fizico şi mintală, etc.

Iată dar, în câteva rânduri, ce este eugenia, cari sunt ţinte­le ei şi de ce mijloace se serveşte.

Proteguirea şi îmbunătăţirea rasei a devenit astăzi unul din imperativele vremii, iar eugenia serveşte cu desăvârşită competinţă realizarea acestei porunci.

Vasile Netea.

Muzica românească. P r o g r e s e l e u l t i m e l o r d o u ă d e c e n i i în e v o l u ţ i a m u z i c a l ă

a ţ ă r e i n o a s t e m a n i f e s t a t e , a t â t în d o m e n i u l m u z i c e i c u l t e c â t şi in a c e l a l fo lk lóru l , n e î n d r e p t ă ţ e ş t e s ă p u t e m vorb i a z i î n ch ip h o t ă r â t d e s p r e e x i s t e n ţ a u n e i m u z i c i cu c a r a c t e r r o m â ­n e s c a v â n d c h i a r p r i n o p e r e l e t i n e r e i şcoli r o m â n e ş t i u n î n c e p u t d e c r i s t a l i z a r e în m a r e l e a n s a n m b l u d e v a l o r i a l m u z i c e i u n i v e r s a l e .

N u m e r o ş i c o m p o z i t o r i r o m â n i , d u p ă ce ş i - au în făp tu i t o e d u c a ţ i e i m u z i c a l ă c o m p l e c t ă în şcol i le o c c i d e n t u l u i , ş i -au î n d r e p t a t i n t e r e s u l în ch ip c o n ş t i e n t a s u p r a m u z i c e i p o p o r u ­lu i n o s t r u , î m p i n ş i l a a c e a s t a î n a i n t e d e t o a t e , d e î n s u ş i cu ­r e n t e l e m u z i c e i m o d e r n e , c a r e t ind c ă t r e c r e a ţ i a d e şcoli n a ­ţ i o n a l e . C ă u t â n d dec i s ă s e e m a n c i p e z e d e s u b i n î l u i n ţ e l e şco l i lo r s t e ine , ei a u î n c e p u t s ă u t i l i zeze e l e m e n t e d in m u ­z ica n o a s t r ă p o p o r a l ă , u r m ă r i n d î n f ă p t u i r e a u n e i şcol i c u c a r a c t e r specif ic r o m â n e s c .

M u n c a a c e a s t a l e -a fost u ş u r a t ă d e c u l e g e r i l e d e m e l o ­dii din popor , f ăcu te d e compoz i to r i i r o m â n i Tiberiu Bredi-ceanu şi Sabin Drăgoi, d e c o m p o z i t o r u l m a g h i a r Bela Bartok, i a r în u l t imi a n i d e a c e l e a s i s t e m a t i c o r g a n i z a t e d e c ă t r e „Archiva fonogramică" ins t i tu ţ i e c r e a t ă d e m u z i c o g r a f u l r o ­m â n G. Breazul, s u b s e a m a M i n i s t e r u l u i d e A r t e , şi p r i n c a r e , fo lk ló ru l n o s t r u m u z i c a l , ş i -a c ă p ă t a t i m p o r t a n ţ a şi p o ­s ib i l i tă ţ i le d e r e a l i z a r e a u n o r c u l e g e r i c o n t i n u e a c â n t e c u ­lui p o p o r u l u i , m e r e u în t r a n s f o r m a r e .

Cu d o u ă z e c i d e a n i în u r m ă , m u z i c a c u r a t p o p o r a l ă e r a n e c u n o s c u t ă , or i m a i în g r a b ă c u n o s c u t ă g reş i t . P e a-t u n c i s e c o n f u n d a c h i a r p r i n d e t e r m i n a r e m u z i c a poporală cu a c e a populară.

Muzica populară, aceia care în ţara noastră, ca pretu­tindeni, se popularizează prin executanţii profesionişti adică tarafurile de lăutari, primaşii, orchestrele şi cântăreţii, nu reprezintă totdeauna muzica adevărată a poporului, aceia pe care ţăranul născut darul muzicei, o creiază în intimitatea discretă, necunoscută orăşeanului, a vieţei sale rustice.

Dacă lăutarii au ávut rol considerabil în răspândirea muzicei, ei fiind în ţara noastră aproape singurii susţinători ai muzicei româneşti până la jumătatea secolului trecut, când îşi are început marea evoluţie a culturei noastre, aceşti lăutari au pervertit în parte puritatea melodiilor poporului, prin eliminări, transformări şi adaptări de elemente străine, în­treţinând astfel cultul pentru o muzică populara numită pe nedrept muzică românească,

Muzica românească era însă atât de necunoscută sub forma şi cu caracteristicele ei specifice, încât şi marele nostru muzician George Enescu, când vorbeşte despre dânsa, îşi dă următoarele păreri într'un interview acordat cam prin anul 1910 unei reviste de artă. Iată ce zice el:

„ Muzica românească e complexă, foarte întunecată, încă în faşe. E o compoziţie din muzica arabă, slavă şi ungară, pose­dând însă şi o atmosferă proprie, ce n'o ga eşti în muzica a tor popoare—e adevărat-o atmosferă căreia nu i pot da o caracteri­zare expresivă. Aceste influinţe străine sunt prea vădite, ca sâ mai fie negate.

In Muntenia, muzica e mai mult turcească, în Moldova mai mult ungurească. Să nu se supere nimeni de adevăr. Din toate aceste dialecte muzicale isvorăşte însă o individualitate proprie, ' o repet. Francezii au găsit o în compoziţiile mele româneşti, chiar şi în lucrătile simfonice cărora n'am căutat să le dau o culoare românească^ Dansuri, cântece, doine, însă multe din to­curi sunt ruseşti şi greceşti. Ceiace trebue sâ se elimine din muzica noastră, sunt „Romanţele*, cari s'au cântat şi se mai cântă încă prin saloane, pela concerte chiar : a"alde „Steluţa" de Florescu, „Ce te legeni cod uleu de Scheletli, „Alinta' de Ca-vadia, numai româneşti nu sunt; sunt melodii curat italieneşti, cari nu şi au rostul în muzica noastră.

Forma muzicală ce se potriveşte muzicei româneşti—e ceai rapsodică. Liszt ne poate servi ca pildă. Şi forma aceasta a fost

conceputa şi exprimată de că're ţiganii noştri, de lăutari, în mod instinctiv, mult mai bine decât unii din 'compozitorii români, reduşi la ştiinţa armoniei pe deoparte, iar pe de alta, fără să aibă créerai muzical ţigănesc.

Lor, ţigan1 lor, să le mulţumim că ne au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o preţuim; numai dânşii ne-au desgropat o, au trecut-o şi dat o în păstrare din tată în fiu, Cu acea grifă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume : cântecul/"

A c e s t e a p r e c i e r i f ă cu t e d e ce l m a i m a r e m u z i c i a n r o ­m â n , p e a t u n c i î n c ă în c ă u t a r e a d r u m u l u i s ău , c o n s t i t u e s c d e s i g u r u n a d in p a g i n i l e t r a g i c e a l e c u l t u r e i n o s t r e , a d a p ­t a t ă m e r e u în ch ip fa ta l a c e l e i s t r ă i n e . Muz ica n o a s t r ă p o ­p o r a l ă e r a î n c ă n e c u n o s c u t ă , s u b c a r a c t e r i s t i c e l e e i c e l e a -d e v ă r a t e . Şco l i l e n o a s t e d e m u z i c ă , a d i c ă c e l e d o u ă c o n s e r ­v a t o a r e a c e l , d in Iaşi f onda t d e G h e o r g h e A s a k i în 1837 şi a c e l d in B u c u r e ş t i d e Ion H e l i a d e 1833, deş i c o n d u s e d e b u n i m u z i c i a n i c a F l e c h t e n m a c h e r , Sp i ro , C a u d e l l a , o a m e n i p l in i d e b u n ă v o i n ţ ă d a r ident i f ica ţ i n u m a i p r i n a d o p ţ i u n e cu c o n ş t i i n ţ a n a ţ i o n a l ă a n e a m u l u i n o s t r u , n u a v e a u n ic i p r e o ­c u p a r e a , n ic i pos ib i l i t a t ea , d e a d e s e b i e l e m e n t e l e p u r e t n i c e d in m u z i c a n o a s t r ă , A t â t F l e c h t e n m a c h e r c â t şi C a u d e l l a , a u s c r i s compoz i ţ i i c u c a r a c t e r n a ţ i o n a l . D a r a c e s t e a n u p o t fi c o n s i d e r a t e p e n t r u e v o l u ţ i a m u z i c e i n o a s t r e d e c â t d r e p t n i ş t e p r e l u c r ă r i p e m o t i v e r o m â n e ş t i în s t i lu r i şi f o r m e imi t a t i ve . D e a l m i n t e r i c u l t u r a m u z i c a l ă a a c e l o r t i m p u r i n u e î n d r e p ­t a t ă s p r e fo lklór . S c o p u l c o n s e r v a t o a r e l o r e r a , d u p ă c u m s p u n e r e g u l a m e n t u l din 1864 a C o n s e r v a t o r u l u i d in B u c u r e ş t i ; „for­m a r e a d e a r t i ş t i în m u z i c a b i s e r i c e a s c ă , i n s t r u m e n t a l ă şi v o ­c a l ă şi în a r t a d r a m a t i c ă , câ t şi d e a l u c r a c u t o a t e mi j loa ­ce l e l a î n t i n d e r e a şi î n b u n ă t ă ţ i r e a g u s t u l u i m u z i c a l î n ţ a r ă " .

S e a v e a dec i în v e d e r e c r e a r e a d e m u z i c i a n i c a r e s ă r ă s p u n d ă n e v o i l o r b i se r ic i lo r , l ips i te d e c â n t ă r e ţ i , a i n s t r u -m e n t a l i ş t i l o r p e n t r u o r c h e s t r e , ş i t e a t r e t o a t e d e b i a în f o r m a ţ i e . s

Cinc izec i d e a n i m a i t â r z iu , G e o r g e E n e s c u , c u in tu i ţ i a o m u l u i d e g e n i u , s e l o v e ş t e d e J ipsur i le m u z i c e i n o a s t r e c o n d a m n ă r o m a n ţ e l e d e o r i g i n ă s t r ă i n ă , ce se c â n t ă p r i n s a l o a n e , d a r în p r i m e l e s a l e compoz i ţ i i s imfon ice c u c a r a c -

ter românesc, Poêmû româna şi cele două Rapêodii, íntrebuin* feazä melodii lăutăreşti, ca; Hora delà moară, Sârba pom­pierilor, Pe o stâncă neagră, pentru a nu cita decât pe acestea care însă nu reprezintă cântecul poporal, acel din care va trebui odată, să isvorască, după ce va fi fost frământat în sufletul vreunui nou geniu, muzica românească.

Un geniu ca George Enescu, se naşte într'o ţară ca a noastră unde nu găseşte pregătit mediul ca să-şi poată forma suîetul într'o puternică conştiinţă naţională, a artei sale. Se uită în jurul său, nu vede aproape nimic, ia ce gă­seşte la îndemână, făureşte prin puterea geniului său, ope­re de artă, care reflectă pentru generaţiile viitoare adică noi cei de astăzi, starea încă artificială a culturei noastre. îşi îndreaptă privirile spre occident, unde are la îndemână tot ce-r lipseşte, şcoală, mediu, interes, glorie. Se adaptează acelei culturi, în care curând se distinge, făurind opere în geniul şi spiritul ei. Dar aceste opere sunt străine de ţara sa, greu de înţeles, sau înţeles numai de un cerc cu totul restrâns de iniţiaţi în aceiaşi cultură. Insist asupra acestui fapt, pentru ca generaţia noastră şi acele ce vor urma, să-şi poată da bine seama de marele rol al şcolilor de artă, în promovarea culturei naţionale, şi de necesitatea ca aceste şcoli, să existe în. număr cât mai mare şi să fie întreţinute cu orice sacrificii, pentru ca omul de geniu, chiar de ar apare numai din secol în secol, să poată să găsească la îndemână, toate elementele de cultură şi un mediu de artă bine pregătit, ca să se poată desvolta în modul cel mai folositor neamului său.

Maximilian Costin.

Răvaş. Mamă, cu vremea pp. umeri urc dealu 'ncercării ca fulgerul pe calea stropi ă cu sânge în ajutorul muncii. Sînt tînăr

şi toamna mă surprinde la început de drum.

Mamă, să siii c'am învăţat multe delà plecarea mea de acasă: cunosc tainele cărţilor, ştiu marginile foamei, dragostea celor mari şi 'nţeleg glasul mulţimii a-aşteaptă ivirea altui drum în timp. Mamă, în trecere, prin cuvinte de flăcări voiu set ie pe urma plugurilor şi pe creştetul uzinelor: frăţie 'ntre toţi şi armonie prin drepiate.

Mama, oţelul curajului meu e tare : va sfărîma zidul prejudecăţilor omeneşti,

chemând apoi depărtai ite, isvoarele, şi râurile

la botezul unei vieţi noul

Mamă, iaiă pe culmile începutului lumina prinde a topi întunericul, vântul răsvrătirii flueră prin codri. -Tăceţi!.. Tăceţi!... Păpuşile veghează Mamă, eu plec, tu şi Nora urati-mi: drum bun...

»

Ion Th. Ilea.

Primăvară cu dor. Atâta primăvară a năvălit în câmp Că de-mi afund piciorul în muşchiul umezit, îmi pare că-s un piersic, ce 'ntâi a în fiorii. Şi seva-mi curge 'n vine cu svâcnet în răstâmp. Şi câmpurile toate de multă sevă-s pline Şi 'n lunca mea salcâmii s'aud în zori cum cresc, Şi ochii tăi în suflet îi simt cum înfloresc . . . O, primăvara asta cât m'a legat de tine !

Mihail Pintea.

Ilie Ciungii. Zumzetul albinelor din stup pe timpul de soare-apune , adu­

ce cu scâncetul oamenilor sâmbătă seara. Ilie Ciungu îi dăduse ordin neveste-sii să-i calce spinarea cu

sucitorul. II durea spatele. — Dă mai înjos şi mai cu binişorul, îi spuse Măriucăi. — Doar aşa vreau. Oasele pârâiau. Veniau la matcă cum vin peştii după apă

mare. Undeva, parcă într 'o cazarma, se auzi un tâşnet de t rom­petă. Suna peste sat ; tot omul să audă : Luni dimineaţă va veni în sat d. notar şi d. secretar după biruri. Vai de mamă ălor care nu le-au plătit ! Nu va rămâne toi sau pernă pe patul lor!

Ilie se sburli ca o slugă prea împovărată . — Tu femeie, noi cum stăm cu darea? Părul obrazului făcu

grevă; se sculă în mii de suliţi. — Dacă-i aşa, apoi e rău de noi. Dar, o să te las pe tine să te descurci. Eu şi aşa plec luni dimi­neaţa la fabrică. Vei vedea tu ce-i face. Arată-le copiii, doar s'or mai domoli dominii nu vor lua şi învelişul lor de noapte . Ilie du­cea o sarcină grea pe spate : cu şapte guri, toate hră­nite, îmbrăcate cu braţele lui. Sâmbătă noaptea trecu ca o noapte senină. Trupeştile pofte ale Măriucăi neputind fi sat isfăcute; era noaptea premergătoare zilei sfinte. Deci, Ilie scăpă uşor obliga­ţiunilor conjugale; consumarea unei energii statice printr 'un ges t libidin în vederea provocării maximului de plăcere senzuală.

* Duminecă. Plouă spornic . De pe cununa pădurilor se ridică

matahale de ceaţă cu p â n t e c de balaur. Câţiva din copiii lui Ilie ipesc grăsimea limbii de geam, apoi încearcă cu degetele diferite melodii şcolăreşti. El se trezeşte. Aproape de patul lui, auzi un susuri ca din straşini. Copilul cel mai mărunţel îşi făcea treaba cea mică in plină libertate pe poala cămăşii.

— Lua — v'ar dracul răilor ce-mi sunteţi ! Dece nu-i ridicaţi cămaşa c â n d vedeţi că vrea să facă ceva ?

Mititelul, de spaimă căzu cu şezutul în balta făcută mai 'na in-te. Pe cămaşa- i scor ţoasă de cânepă, se lipi o plăcintă de lut cât un fund de blid.

Măriuca în acest timp se ruga fierbinte în tinda bisericii, să-i dea Dumnezeu un junghiu între coaste domnului notar şi p â n t e -care domnului secretar, ca să nu poată veni mâine prin sat la „jefuit". Ilie rămăsese acasă din mai multe pricini. Una, că popa e cam bătrân şi nu-şi face rânduiala în biserică, a doua, i-s spar te opincile şi i-ar merge apa la obiele, şi a treia, că d a ­că ar lipsi amândoi, neastâmpăraţi i ş i-ar face de cap. Dumnezeu vede ; El judecă şi ştie când este reavointă şi când neputinţă. Se credea justificat cu aceste argumente înaintea Lui. Liniştit, î m p ă ­cat în sine, se întoarse pe cealaltă parte .

După ce-şi trase o pălărie veche peste ochi, mormăi ursuz „măi copii, să nu mai aud o vorbă, că altfel, îndată sburaţi într 'un picior afară. Aţi î n ţ e l e s ? Nici nu adormi bine ş< un ţipăt ca de iepure în ghiara morţii îl făcu să sară din pat. P e măsuţa delà vatră, cel mai mărişor dintre toţi cinci, cioplea cu cuţitul o mămăligă în scânduri egale. Cel mai mic avea pretenţia să capete cât şi ei, însă cei patru n 'au fost de-o părere ; cel ma mic, partea mai mică. De aici plânsul şi ţ ipătul ,d isperat .

— Soarele şi lumânarea voastră de copii ! Ce am zis eu către voi ?

încep reclamaţiile. Ilie e gata să-i atingă cu băţul. — Of, lăcustelor ! Nu v 'a fost destul un kil şi jumătate de_

carne ? Sparţilor, găunoşilor, liglioanelor, etc. Invenctivele curg din ce în ce mai rar. Băiatul cel mai mărişor e cu felia de mămăligă spre terminate. Mănâncă nepăsător , cu un ochiu Ia ta tă-său, iar cu unul la rămăşiţa galbenă de sub scoria mesei. Penultimul îşi plimbă dosul palmei prin dreptul nasului ş tergând o stalactită v â s ­coasă şi sură.

Ilie îi priveşte cu desgus t . — Unde-i mamă- ta mă umflatule ? îl în t reabă pe cel mijlo­

ciu. — La biselică! — Păi dece nu mai vine şi ea, veni - i -ar numele, Doamne

iartă-mă, că m' am îngrozit de v o i ! Afară ploaia a pus punct în înălţimi. Câţ iva nori se des t ra­

mă ca un cearceaf putred. Coper ta enormă a cerului alunecă spre

răsărit. Grăbit, apare o poiană de lumină, dar imediat este mân­cată de nori. Apare alta, mai mare, tot mai mare, apoi soarele , luând poziţia de „drepţi" în faţa pământului. Uie Ciungu alungă pe toţi copiii afară, încercând să prindă din nou coada unui vis frumos, pufăind cu fruntea spre pernă .

Nicolae Alba.

Calvar. Memoriei tatălui meu.

M'ai răsădit în brazda vieţii ca să ai Un scut de ocrotire în pragul bătrâneţii. Ca sufietul rănit de biciuirea vieţi Urcând trudit al zilelor calvar, Cu ochiinlăcrimaţi spre zări de 'nseninare, Nici nu visai, că un blestem barbar Iţi pregătea aşezământ funerar Părinte drag. Mi-a veş'.ejii în suflet scânteia bucuriei. Ca un copac cu plete desfrunzite Înmormântez speranţe spulberate. Petalele vieţii-mi de chinuri o fii te Se deslipesc din mine amorf ie ' De gerul vremuirii 'nviforate.

De-ai mai trăi, pe drumul vieţii mele JJ'ar fi azi poate, atâta întuneric, N'aş rătăci pe atâtea căi rebele; Pe drumul gândurilor azi mi-ar înflori Beteală însorită în fire de lumină. Senină Mi ar fi viaţa ghirlandă ţesută 'n bucurii Desprinsă din grădina 'n soritei veşnicii.

Alexandru Şara.

Cronica Pedagogică. „Orientări pedagogice" de M. Apostol.

Este îndeajuns de sugestiv titlul lucrării d-lui Apostol pentruca să ne facem o ideie de cuprinsul ei.

Oricine îşi dă seama de haosul curentelor şi metodelor cari îşi revendică astăzi întâietatea în practica învăţământu­lui. Şi e inevitabil să fie aşa. Viaţa actuală cu aspectele ei multiple şi variate, impune şcolii să se adapteze acestor cerinţe, dacă nu vrea să devină povară şi piedică în viaţa societăţii, anacronismul ei. Tot mai multe şi mai complexe sunt cerinţele vieţii şi în aceiaşi măsură şi soluţiile ce se impun şcolii pentru a o face cât mai potrivită rostului ei de funcţiune socială. Şi în faţa acestora avem atitudini de conservatorism, ori de adeziune totală. Şi într'un caz şi într'altul, lipsa spiritului critic e tot atât de condamnabilă.

Sub aceste aspecte ar trebui să privim lucrarea d-lui Apostol, pentruca să-i înţelegem rostul şl necesitatea ei. în­suşi d-sa şi-o prezintă ca: „o modesta orientare în mulţimea de metode şi tipuri noui de învăţământ."

Pentru aceasta autorul îşi împarte lucrarea în trei părţi: 1) metode noui de învăţământ şi educaţie; 2) tipuri noui de educaţie şi 3) educaţia intelectuală în şcoala activă.

In partea I autorul face descrierea pe scurt a tuturor metodelor noui : subordmatele metodei active, metode noui în domeniul scris cititului, cele aplicabile cu succes în do­meniul altor obiecte de învăţământ şi metoda conducerii de sine a clasei. Continuă apoi în partea II prin concretizarea" acestor metode în diferite tipuri noui, în America, Austria şi Rusia Sovietică. >

In partea III precizează înţelesul termenului „activitate". Analizează condiţiunile unei bune intuiţii, precum şi diferi­tele forme de învăţământ, terminând cu descriere critică a

t r e p t e l o r p s iho log ice , a o b o s e l i i i n t e l e c t u a l e şi c o n s e c i n ţ e l e p r a c t i c e a l e "aces t e i a a s u p r a î n v ă ţ ă m â n t u l u i .

Cu d o c u m e n t a t e o b s e r v a ţ i i c r i t i ce d u p ă f i e ca re cap i to l , l u c r a r e a d-lui Apos to l e s t e u n b u n î n d r e p t a r în m â n a t u t u ­r o r a c e l o r a ca r i v o r să-ş i d e a s e a m a c ă ş c o a l a t r e b u e î n ­c a d r a t ă în r i t m u l şi n e c e s i t ă ţ i l e vieţ i i , c a u n a ce t r e b u e s ă p r e g ă t e a s c ă a d e v ă r a t e p e r s o n a l i t ă ţ i p e n t r u v i a ţ a soc i a l ă .

O r e c o m a n d ă co l eg i lo r cu t o t ă c ă l d u r a .

Gh. Ani fei. Şcoala de Aplicaţie.

Primăvara 'n gând. Zarzări albi de gânduri înfloresc în mine Ca în „Medelenii11 lui Teodoreanu Visul clocoteşte, amforele-s pline Şi în suflet mi s'a potolit aleanu.

Pe cenuşa serii licăresc cărbunii Stelelor, ce 'n mine cad şi se aprind Şi aud în suflet cum doinesc străbunii Şi mi-e visul tânăr şi de vis mă prind,

Să mă 'nalte 'n ceruri printre constelaţii, Zarzării de gânduri — albi — să înflorească Pe poteci de floare să mă plimb prin spaţii, Primăvara 'n mine să se irosească.

Constantin Ştefăniu

C ă r ţ i întoarcerea din rai, roman de Mircea Eliade.

(Ed. Cartea românească) S'a scris atîta despre tînăra generaţie, încât multe raf­

turi de bibliotecă ar trebui angajate pentru a suporta toată literatura ce s'a scris în jurul acestei desbateri. A fost prea­mărită cu sinceritate, a fost denigrate cu cele mai brutale calificative, a fost speculată — de cei cu pantalonii scurţi — ca mijloc de parvenire. Lăsând însă la o parte pe aceştia, chiar cei cari lansaseră manifestul crinului alb — precum şi cei cari au aderat la el, expres sau tacit — şi-au trădat încetul cu încetul chemarea pe care şi-o afişaseră. Genera­ţia îşi slăbea forţele, se desagrega într'un crescendo constant şi obuzele se înmulţeau pornite delà chiar aceia cari i se încălziseră la sân. Rândurile decepţionaţilor în mod legitim se înmulţeau şi dl. Mircea Eliade fiind cel mai valoros din cei cari strigaseră prezenţa nouei generaţii, nu ne mirăm de loc, că s'a clasat printre primii desamăgiţi.

In aceste condiţiuni, întoarcerea din rai nu mai este ro­manul generaţiei aşa cum ea există ci aşa cum fantázia a-vântată a Dlui Eliade şi-o imaginase. De altfel are prea mică importanţă pentru noi — în această recenzie — fizio­nomia actualei generaţii, sau chiar problema existenţii ei (pe care personal totuş o recunoaştem). Ne interesează însă mai mult generaţia aşa cum autorul întoarceri din rai a cre-iat-o. Căci a creat una ! Toate personagiile au într'adevăr o constituţie sufletească cu totul inedită pentru literatura ro­mânească. Nu mai sunt figurine învechite, cărora le atribu­im cu suficienţă, numele de „tipuri sociale" Eroii sunt înfă­ţişaţi în faza vieţii lor spirituale, de frământare a probleme­lor, de căutare a unui sens existenţii, de aplicare a necesi­tăţii morţii. Ei gândesc, trăiesc prin idei şi concepţii, ceeace exlude fanatismul. Nici Emilian comunistul, nici reacţionarul

E l i a z a r n u s u n t fana t ic i , ci c o n ş t i i n ţ e c r i s t a l i z a t e c a r i s e c o n s a c r ă i de i lo r lor .

Dar , t r e b u e s ă a d ă u g ă m , c ă t o a t ă a c e a s t ă , a m p u t e a z ice , i n t e l e c t u a l i z a r e a p e r s o n a g i i l o r n u a b s t r a c t i z e a z ă d e loc o p e r a . întoarcerea din rai n u e — cu t o a t e c e l e d e m a i s u s — u n v o l u m d e e s s e u r i s a u c u g e t ă r i ci u n r o m a n a u t e n t i c . A-ce l e a l u n e c ă r i în me ta f i z i că n ic i o d a t ă n u r ă m â n s i m p l e p r o b l e m e p u s e în d i scu ţ i e , ci eooluiază în c a u z e g e n e r a t o a r e d e p r o f u n d e d r a m e i n t e r i o a r e . I a t ă c e e n o u în r o m a n u l d lu i M i r c e a E l i a d e : d r a m e c o m b i n a t e n u d in i n c i d e n t e şi a c c i ­d e n t e d e o r d i n e s o c i a l ă , n ic i m ă c a r s e n t i m e t a l ă ci d in r e l a ­t i v i t a t ea i n t e l e c t u l u i , d in l i m i t a r e a posibi l i tă ţ i i de c u n o a ş t e r e , Mă g â n d e s c m a i a l e s l a a c e a i m p r e c i z i e în c a r e p l u t e ş t e P a u l Anice t , c ă u t â n d re fug iu p e r â n d în U n a , Ghighi , Lucy , Fe l i c ia , c o n c h i z â n d to tuş i în c e l e d in u r m ă c ă f e r i c i r e a a b ­s o l u t ă n u p o a t e fi g ă s i t ă d e c â t în m o a r t e . Aici o m u l e s t e r e d u s l a u n i s o n , îşi p ă s t r e a z ă n u m a i c e e a c e a r e el în e s e n ţ a lui . Aici, s e r e a l i z e a z ă c o m p l e c t , c ă l c â n d în p i c i o a r e t o a t ă r e l a t i v i t a t e a vieţ i i . P a u l A n i c e t c u g e t ă astfel şi p r o c e d e a z ă în c o n s e c i n ţ ă : s e s i n u c i d e . F ă r ă s e n t i m e n t a l i s m , f ă r ă v ă i c ă ­re l i , f ă r ă l a c r i m i , f ă r ă d r a m e .

E n e c e s a r c a s ă m a i r e p e t ă m o d a t ă : întoarcerea din rai n u es t e o c a r t e c e se b a z e a z ă p e abs t r ac t i t ă ţ i . E a d e v ă r a t c ă e x i s t ă a c o l o o v i a ţ ă d e s ă v â r ş i t sp i r i t ua l ă , d a r a c e a s t a s e c i r c u m s c r i e a s u p r a u n e i v ie ţ i d e c o n c r e t ă r e a l i t a t e . Şi as t fe l s e t e a s e x u a l ă a e ro i l o r d e v i n e d i n a m u l î n t r e g e i a c ţ i u n i . Maitreyi e r e e d i t a t ă aici , în p e r s o a n a U n e i , în t o a t ă a v i d i t a ­t e a ei c a r n a l ă . Iar a c e s t e r o t i s m , d u c e la ce le m a i f r u m o a s e s c e n e din v o l u m . V i o l a r e a s e r v i t o a r e i d e c ă t r e E m i l i a n , a U n e i d e că! r e P a u l Anice t , a d -ne i D o b r i d o r d e c ă t r e l l ieş, v l ă j g a n d e s -r ă d ă c i n a t d e l à ţ a r ă , s u n t to t ce p o a t e îi v iu în c a r t e a d lu i E l i a d e .

In l e g ă t u r ă cu a c e a s t a , m a i a v e m o r e m a r c ă . E x p l o a ­t â n d din p l in s c e n e l e c e l e m a i f r ivole , dl . M i r c e a E l i a d e n i ­c i o d a t ă n u a l u n e c ă în b r u t a l , în t r iv ia l , ci m e n ţ i n e în t o t d e a u ­n a e l e g a n ţ a s c r i su lu i şi a a t i tud in i i .

F i r e ş t e , n u po t îi e p u i z a t e o b s e r v a ţ i i l e a s u p r a a c e s t e i c ă r ţ i în d o u ă p a g i n i d e r ev i s t ă . D a r n u n e o p r i m o m ă r t u r i s i r e : întoarcerea din rai n e - a c o n v i n s def ini t iv c ă dl . M i r c e a E l i a d e a r e şi i n t e l i g e n ţ ă şi t a l e n t şi c u l t u r ă : a d e c ă tot c e e a c e i-e n e c e s a r unui s c r i i t o r pentru a fi mare romancier.

Nicolae S, Ursii,

P e t r e T a r ţ i a ; „Penumbre" — r o m a n e în f r a g m e n t e — C a r t e a d e c a r e n e o c u p ă m — „ P e n u m b r e " — c u p r i n d e

u n s p r e z e c e n u v e l e p l i n e d e omenesc, b r o d a t e p e u n m o t i v de v i a ţ ă s o c i a l ă ; f r ă m â n t ă r i , do r in ţ i , p a t i m i , a t i t ud in i m e s ­c h i n e , e t c . S e d e g a j ă d in toa tă* c a r t e a u n a b u r d e t r a s p i r a ţ i e ca î n t r ' u n sfârş i t d e m u n c ă .

Şi a c e a s t a e s t e u n b i n e p e n t r u d. T a r ţ i a , căc i a j u t ă a c ­ţ i u n e a a-şi p ă s t r a u n i t a t e a în t i m p u l m a n i f e s t ă r i l o r a t â t d e d i v e r s e a l e p e r s o n a g i i l o r r e c r u t a t e p r e a pes t r i ţ . B ă r b a ţ i şi f emei a t i n s e d e o in f i rmi t a t e ps ih ică , ne fac i m p r e s i a u n o r ind iv idua l i t ă ţ i f r â n t e p e f rontu l vieţ i i . E x p e r i e n ţ a , r e p e t a r e a , b a c h i a r î n s u ş i s u p o r t u l trăirii nu - i m u l ţ u m e ş t e . A n t a g o n i s m u l a c e s t a d i n t r e p e r s o n a g i i şi t i p a r e l e i m p u s e d e s o c i e t a t e , p r i n d e s n o d ă m â n t n i - s ' a u p ă r u t n e v e r o s i m i l e . („A doua spovedanie" şi In spital.)

U n e l e d in b u c ă ţ i c a r i p r i n r e a l i s m u l lor , s t i lu l a l e s şi d i a l o g u l v io iu , n e p r e z i n t ă p e d. T a r ţ i a c a p e u n b u n con-de iu , c a p a b i l d e a c o n c r e t i z a f r u m u s e ţ i v a l a b i l e p r i n in tu i ţ i i a d â n c i r e p r e z e n t â n d graf ic p r o c e s e d e i n t e r i o r suf le tesc . Apoi , a m d e s c o p e r i t e x p r e s i i a t â t d e f r u m o a s e , c u m r a r se m a i în ­t â l n e s c ; „ P e v e r s a n t e l e c o l i n e l o r s e d ă d e a u d e - a b e r b e l e a c u l c lă i d e n e g u r ă " (pag . 28) S a u ; „ p r i n t r e g e n e m a c i n ă o l a c r i ­m ă " (pag . 20).

Sfârşeş t i a c e a s t ă c a r t e d u p ă c inc izec i d e m i n u t e c u i m ­p r e s i a c a r e o a i d e s p r e o c a r t e b u n ă în c a r e a i găs i t o s d r e a n ţ ă , u n s e n t i m e n t d in suf le tu l t ău , s a u t e - a i r e g ă s i t p e t i n e în v r ' u n u l d in e x e m p l a r e l e p e c a r e l e - a p r i n s în „ P e ­n u m b r e " dl P e t r e T a r ţ i a . F i i n d c ă e s t e o c a r t e c a r e n e - a p l ă ­c u t şi impos ib i l s ă nu - i p l a c ă o r i cu i îi v a c ă d e a în m â n ă , n e p e r m i t e m c a în c a z c ă v a a j u n g e l a ed i ţ i a a I l -a (şi n o i o c r e d e m a c e a s t a ) s ă a t r a g e m a t e n ţ i a d-lui T a r ţ i a a e v i t a g r e ş e l i c a a c e s t e a ; părândate = p e r i n d a t e , reuarse = r e v e r s e , mahalauei = m a h a l a l e i , horăitul = e v o r b a d e horcăitul b o l n a ­vu lu i , masa = m ă - s a , galantere = g a l a n t a r e , dăi • dă- i , a ş * a-şi şi a l t e c â t e v a . E l i m i n a r e a a r d e l e n i s m e l o r ; însorgoşată, ş i r e t u ş a r e a u n e i f raze — o p a t ă m u r d a r ă p e u n fond a l b — ; — Măi ţ a î a n d a c h e , o s ă t e fac s ă s imţ i c a l d u l mâţii p e n t r u a d o u ă o r ă şi s ă m i r o ş i v i o r e a u d e l à r ă d ă c i n ă " ( p a g . 74).

T r e c â n d m o t i v a t p e s t e a c e s t e mic i g r e şe l i , a v e m o ce r ­t i t u d i n e c o m p l e c t ă în pos ib i l i t ă ţ i l e d e v i g u r o s p r o z a t o r p e c a r e i l e r e z e r v ă v i i to ru l d lu i P e t r e T a r ţ i a .

Nicolae Albu.

B u l g ă r i ş i s t e l e poez i i d e N . C r e v e d i a (Ed. C a r t e a R o m â ­n e a s c ă ) .

C ă n u s e c i t e ş te az i p o e z i e ? Noi — s ă n e i e r t a ţ i p a r a ­d o x u l — a v e m o p ă r e r e e x a c t c o n t r a r i e ; că nu se scrie. M o d e r n i s m u l cu v e r s u l s ă u l iber , cu i m p o r t a n ţ a p e c a r e i-o a c o r d ă i m a g i n e i , cu h e r m e t i s m u l c a r a c t e r i s t i c lu i , a făcut p o ­

sibil ce l m a i d e ş ă n ţ a t a b u z în m a t e r i e poe t i că . Cu c â t p o e t u l î n ş i r ă m a i m u l t e a b s u r d i t ă ţ i , cu a t â t o p e r a e m a i r e u ş i t ă . îi c e r u s e m o d a t ă u n u i p o e t d e c e a m a i a g i t a t ă e x t r e m ă , c a s ă - m i e x p l i c e o p o e z i e p e c a r e i-o c i t i sem şi m ' a p u s l a p u n c t c u o s i n g u r ă f rază : P o e z i a n u se î n ţ e l e g e , e a se s i m t e ! P r i n c i p i a l n u s u n t e m î m p o t r i v a poez i e i m o d e r n i s t e , d a r d e ­t e s t ă m a c e s t r e fug iu s u b o n o r m ă e s t e t i c ă n e c o n t r o l a b i l ă şi i n c o m p a r a b i l ă . A c e a s t a fiind s i tua ţ i a , e v i d e n t c ă p o e z i a n u se c i teş te , f i indcă d in c a p u l l ocu lu i , p o e z i a a d e v ă r a t ă n u s e s c r i e s a u se s c r i e r a r .

Ei b i n e , în a c e s t c a d r u r a r i n t r ă şi r e c e n t a c a r t e a d-lui C r e v e d i a . E x i s t ă a c o l o o v i g o a r e ţ ă r ă n e a s c a , u n t e m p e ­r a m e n t a p r i n s , e x p l o s i v şi s i nce r , c a r e n e p u n e in fa ţa u n u i p o e t n o u . I n s p i r a ţ i a d-lui C r e v e d i a r ă m â n e n e a l t e r a t ă d e p e d a n ­te r i i s e a r b e d e s a u d e a c r o b a ţ i i imag i s t i ce . P o e z i a d - sa le p ă s ­t r e a z ă d in a c e a s t ă c a u z ă t o a t ă p r i m i t i v i t a t e a n e l i t e r a t u r i z a t ă ce c a r a c t e r i z e a z ă p e a u t o r . E s t e e l e m e n t u l ce l m a i c a r a c t e ­r ist ic şi m a i p e r s o n a l a l d lu i C r e v e d i a .

Ia tă o s t ro fă din p o r t r e t u l Taica : „ P o r t u l — p ' ă l d in m o ş i s t r ă m o ş i B r â u d e l î nă , c ă m a ş ă d e to r t N ă d r a g i , l a r g i în c r a c i —

C â n d i a i p i n g e a u a p e e l şi 'ş i p u n e c ă c i u l a ' n c a p : Ma te i B a s a r a b î n t r e g . "

D e al tfel p o e z i a r u r a l ă c u p r i n d e o b u n ă p a r t e d i n v o ­l u m şi c o n s t i t u e a d e v ă r a t ă r e a l i z a r e a p o e t u l u i . P r i n m a t e ­r i a lu l m e n ţ i n u t n a t u r a l , f ă r ă artificii şi c iop l i tu r i , p r i n l e -

x i c u l î m b o g ă ţ i t cu o m u l ţ i m e d e no i c u v i n t e , p r i n v i z i u n e a r e a l ă şi g l o b a l ă a su f l e tu lu i şi m o r a v u l u i ţ ă r ă n e s c , dl . C r e -v e d i a n i se i m p u n e c u o p o e z i e specifică a d e c ă p r o p r i e d - sa l e

A u t o r u l v o l u m u l u i „ B u l g ă r i şi s t e l e " s p u n e a o d a t ă d e s p r e dl . V o i c u l e s c u c ă i s e p o a t e r e c u n o a ş t e u n stil a l lui , a ş a c u m îi r e c u n o a ş t e m d- lu i A r g h e z i d e e x e m p l u . E r â n d u l n o s t r u s ă s p u n e m a c e l a ş l u c r u d e s p r e dl . C r e v e d i a .

Nicolae S. Ursu.

C o n s t a n t i n M i u - L e r c a : Biblice, versuri — Timişoara.

Inepuizabil în inspiraţie, mediul rustic a plămădi t sensibili­tăţi poetice remarcabile şi în Banat. Poezia tradiţională pentru a urma cursul normal al desvoltării , evolutiv C. Miu-Lerca încrus­tează fanatismul mistic, în combinaţie măestrită a poeziei contem­plative, adorative faţă de divinitate, invocând farmecul, rigiditatea şi brutalitatea naturii, ca o notă inerenlă forţei demiurgice. Biblicele d-lui Miu-Lerca, alcătuesc epopeia laconică a tragediei creştine.

Accente de a d â n c şi impresionant lirism. Nimicnicia lumii şi laşitatea. In poezia Christos, i sbucneşte dorinţa ncînfrânaiă după

hrana sufletului. Necesitatea imperioasă de a cerşi sprijin unei fiinţe super ioare :

Cucernicii, fucându-L, cu inimele cu gândul, I-au cioplit chipul pe cruci, strajă la răscruci punându-L, fiecărui sat.

Şi mări de lacrimi au vărsat ploile, plăngându-L.

Sensibilitatea poetului (de natură argheziană, câteodată) al­ternează uneori cu peisagii r igide, macabre :

Printre stâlpii de odihnă m'am poticnit — ş/ sufletul mi-am pironit în dunga porfii, pe unde trec, lacrimile, ce-şi petrec în svârcoliri de clopote, morţii-

Adaos la volum se încadrează poeziile în inspiraţie patriar­hală. Tendinţa de socialism rural.

Fatalismul, caracteristic sufletului românesc, constitue nota predominantă în poezia d lui Miu-Lerca. Fermitate şi consecvenţă în vreme.

Eu m'atn născut stăpân, pe-o brazdă, — mai gazdă decât orice gazdă — şi-acolo rămân !

(Plugarul.)

Accente de maturitate poetică inspiră unele poezii: pătrundere şi muzică naturală de versificaţie :

Inflorit-au macii râu, prin otavă şi prin grâu — şi-au pornit şi plugurile de asudă jugurile, bulgăr de'ntuneric să desgroape'n soare

prin ogoare. [Reînviere)

Pornit-au blânde, cirezile, să-şi rumege flămânde livezile. Undeva un car, îşi scărfâie lenos mersul, pe hotar. Spre răsărit, floarea soarelui, îşi pleacă rodul obosit.

Dl. Miu-Lerca posedă naturaleţea versificaţiei şi talentul so­bru al poetului tradiţionalist.

Posedă nervul unei poezii menite să traseze pe răbojul Parnasului un nume afirmat de orgoliu, mândria şi demnitatea de bănăţean. In opoziţie cu poeţii bucovineni, consacraţi prin ac­tualul ..Breviar" . . . dovedit inutil, Dl. Miu-Lerca ar face cinste unei antologii de scriitorii ardeleni, care credem, nu va întârzia să apară.

Gh. Freamăt.

Moţodel, r o m a n d e F I . C r i s t e s c u ( C a r t e a R o m â n e a s c ă . ) F l o r i a n Cr i s t e scu , a u t o r u l u n e i „Is tor i i a n e a m u l u i r o ­

m â n e s c " s c r i s ă n a i v şi p l i n ă d e l e g e n d e p e n t r u copi i şi p o ­por , e i den t i c , d a c ă n u n e î n ş e l ă m , c u s e m n a t a r u l r e c e n t u l u i Moţodel Di lua t , c a şi în „ I s to r i a" d e c a r e a m i n t i m , c u o vă ­d i t ă c o n s t r u c ţ i e de p o v e s t i r e c u o a c ţ i u n e s impl i f ica tă l a e x t r e m , FI. C r i s t e scu n u p u t e a s ă s c r i e u n r o m a n s u p r a m e d i o c r u . D a r p e n t r u a d a c a d r e m a i p r e c i s e că r ţ i i a c e s t e i a , v o m s p u ­n e d i n t r ' u n î n c e p u t c ă Modefel n u e s t e u n r o m a n . Nu e x i s t ă în e l n ic i a m p l o a r e a e p i c ă ce- i t r e b u e u n u i r o m a n , n ic i bo ­g ă ţ i a d e p r o b l e m e , n ic i b o g ă ţ i a d e t ipur i , c u c o m p l i c a t e ţ e ­s u t u r i suf le teş t i , t o a t e e l e m e n t e i n d i s p e n s a b i l e u n u i r o m a n d e c e a m a i p r i m i t i v ă r e a l i z a r e . A v e m d e - a î a c e m a i d e g r a b ă , c u o p o v e s t i r e p r e l u n g i t ă — d i n c a u z a n e n u m ă r a t e l o r de ta l i i — p e a p r o a p e 240 d e pag in i . O p o v e s t i r e s c r i s a p e n t r u t i n e r e t : a d e c ă o p a r a b o l ă din c a r e n u n e p u t e m a l e g e d e c â t c u în ­v ă ţ ă m i n t e m o r a l e . E u n l u c r u c e p r e d o m i n ă l a Dl. F I . Cr is ­t e scu , d e o r i c â t e or i r e a l i t a t e a c r u d ă e s t e p u s ă în fa ţa p r i n ­c i p i i l o r ' d e m o r a l ă , a c e s t e a d in u r m ă î n v i n g şi t r a n s f o r m ă r e a l i t a t e a p r e e x i s t e n t ă . Moţodel u n orfan d e r ă s b o i u c e n ' a r e d e c â t p e m a m a lu i r ă t ă c i t ă şi p e u n f i l an t rop ; p e n s i o n a r u l V a s i l e P o m n e a ţ ă , n u p u t e a c a s ă n u î n v i n g ă în v i a ţ ă . E d e s t u l ă p e n t r u Dl. C r i s t e scu c i r c u m s t a n ţ ă c ă a r e d e a f ace c u u n o r fan d e r ă s b o i u : p e n t r u a c e a s t a e l p r i m e ş t e a j u t o r u l lu i Moş Vas i l e , a d o c t o r u l u i a t u n c i c â n d e b o l n a v , în fine e îngr i j i t d e c u n o s c u ţ i . In p l u s Moţode l e u n b ă i a t c u m i n t e -s ' a r p u t e a a l t f e l ? — şi a j u n g e în s c u r t ă v r e m e p r o p r i e t a r de d u g h i a n ă . L a r â n d u l s ă u şi e l a j u t ă p e copi i i d e ş c o a l ă — r e a m i n t i n d u - ş i d e p r o p r i a - i c o p i l ă r i e — p e n t r u c a r e Moş V a ­si le îi t e s t e a z ă t o a t ă a v e r e a sa , şi î n a c e s t fel p r e c e p t e l e m o r a l e s u n t s a t i s f ăcu t e p â n ă în u l t i m a p a g i n ă .

De a l t fe l d in a c e a s t ă p r o b l e m ă — a t r i umfu lu i m o r a l e i — şi d in s i n g u r u l p e r s o n a g i u — Moţode l — n u e v a d ă m n ic i u n p a r a g r a f . A u t o r u l n u v r e a c u n ic i u n p r e ţ s ă s e „ a b a t ă d e l à s u b i e c t " .

Dl . F l o r i a n Cr i s t e scu t r e b u e s ă fie u n p r o f e s o r ! şi a s t a e x p l i c ă tot .

Neseu.

Comentarii.

Mallarmé şi hermetismul

Ne-am bucurat de atenţia ce s'a dat într 'o notiţa critică, în ziarul „ C r e d i n ţ a " din 14 Martie din a. c. numărului trecut al revistei noastre, insis tându-se asupra traducerii unei poezii din Stephane Mallarmé, poetul francez considerat drept creatorul simbolismului.

Poezia, (Apparition) tradusă, este desigur, cea mai puţin, ori de loc hermetică, dacă am accepta cslificaţia de „hermetism" dată în acea notiţă, esteticei lui Mallarmé. Dar, despre Mallarmé, s'a scris tot ce e posibil într 'o literatură ca cea franceză şi fără îndoială că undeva, în această literatură, s'ar întâlni şi o discuţie asupra acestui hermetism, aruncat în treacăt, într 'o notiţă de c o ­tidian românesc .

Hermes Trismegis tul personalitate încă nedefinită în mistică, şi doctrinei căruia se datoresc Misterele lui Orfeu, învăţăturile lui Pitagora şi dialogurile lui Platon, trăeşte peste veacuri în zilele noastre. , ,Hermetic" în limbile europene, înseamnă „închis până la imposibil oricărei înţelegeri".

Calificaţia de hermetică, nu mi se pare cea mai potrivită poeziei lui Mallarmé. Remy de Gourmont, spune undeva că „ar fi absurd să presupunem că Mallarmé este neînţeles"; iar în alta parte, că „dis t rugându-şi cu voinţă spontaneitatea fiinţei impre­sionabile, în Mallarmé, darurile artistului înlocuiră cu încetul pe acelea ale poetului ; Mallarmé a iubit cuvintele pentru senzul lor posibil, mai mult decât pentru senzul lor adevărat şi le-a combi­nat în mozaicuri de o sensibilitate rafinată".

Iată încă o suggestivă critică asupra acestui poet, datorită unui subtil estetician francez, Teodore de Wyzewa :

„La fiecare din versurile sale, el a făcut efortul să-i lege mai multe senzuri suprapuse . In intenţia sa, fiecare vers trebuia să fie o imagine plastică, expresia unui gând, enunţarea unui sen­timent şi un simbol filozofic ; versurile mai trebuiau să fie încă, o melodie, şi de asemenea un fragment din melodia totală a poe­mului, supus în acelaş timp regulelor prosodiei celei mai stricte, astfel ca să formeze un ansamblu perfect şi ca o transfigurare artistică a unei complecte stări sufleteşti".

Mallarmé a făcut şcoală, iar adepţii, lipsiţi în cea mai mare parte de geniul şi complexitatea de însuşiri ale maestrului, prin­tre cari cea dintâi este cunoaşterea adâncă a limbei sale, au imi­tat din arta sa, lipsa de precizie, pe care au banalizat-o în for­me şi imagini, când stranii, când obscure, lipsite de ritm şi de celelalte calităţi esenţiale ale poeziei.

E lesne de înţeles ce a devenit poezia simbolistă trecută în alte literaturi. Necunoaşterea limbei franceze, grea pentru în­săşi literaţii francezi, a mărit încă confuzia, în tinerii poeţi ai al­tor ţări, cei mai mulţi în neputinţă de a-şi apropia deci s imbo­lismul, ori adoptând formele şi aparenţele acelea greşit concepute.

Modesta încercare a traducerei noastre a putut părea că este prea clară, din cauză că originalul, a părut pe nedrept , prea her­metic.

Totuşi, în această poezie, nici senzul, nici jocurile de ima­gini, nici profunzimea de gândire, nu pot fi înglobate sub califi-caţia de hermetism.

Max. Costin.

„D-ta eşti poet; ce ştii D-ta!" \

„Le Poète est semblable aa prince des nuées Qui hante la tempête et se rit de l'archer ; Exilé sur le sol au milieu des huées Ses ailes de géant l'empêchent de marcher"

(Ch. Baudelaire.)

R ă t ă c i m şi n e i ro s im f ă r ă folos, f i indcă n e l i p se ş t e u n i d e a l .

P e n t r u o ide ie n u se m a i p a s i o n e a z ă n i m e n i ; C ine s lu j e ş t e u n u i c r e z n a ţ i o n a l e d e c l a r a t e l e m e n t s u b v e r s i v ; p e n t r u c r e d i n ţ a m o ş i l o r şi s t r ă m o ş i l o r , u i t a t ă şi r o a s ă d e mol i i l e t u t u r o r e rez i i lo r , c i n e î n c e a r c ă s ă l u p t e se l o v e ş t e d e uş i î n c u i a t e şi c u v â n t u l s ă u c a d e în v id . . .

T r ă i m în v e a c u l a e r o p l a n u l u i şi a l sa t i s fac ţ i i lor r a p i d e . Nu s e m a i a d â n c e ş t e n i m i c ; n ic i u n g â n d , n ic i u n s e n t i m e n t . Ne r e d u c e m suf le teş te p â n ă la d i spa r i ţ i e . . .

C ine m a i ia , d e p i ldă o c a r t e în m â n ă c u e m o ţ i a ou c a r e a r a t i n g e u n l u c r u d e p r e ţ ? Azi s ă c i t e ş te n u m a i p e n t r u e p i d e r m ă , p e c a r e d a c ă l e c t u r a n u o gâd i l ă , c a r t e a e l ips i t ă d e o r i c e i n t e r e s .

D a c ă op -u l n u se c h i a m ă d e e x . „ F e c i o r i a la m e z a t " , S a u „ S e x u l d e v i s - a - v i s " — î n g ă l b e n e ş t e î n v i t r i n e şi nu-1 a t i n g e n i m e n i . D e a c e e a c â n d a u t o r u l ş i -a în t i t u l a t v o l u m u l n u m a i „Str . A v e n t u r i l o r " , a r e g r i j e s ă p u n ă p e c o p e r t ă o o î e m e e g o a l ă , c u ţ i n u t ă c â t m a i p r o v o c a t o a r e .

P r a c t i c a l i t e r a tu r i i , în g e n e r a l , e p r i v i t ă c a o î n d e l e t n i ­c i r e n e s e r i o a s ă . D a r d a c ă g e n u l p ă c a t u l u i p r a c t i c a t e s t e p o e ­zia , a t u n c i ce l a t i n s d e b o a l ă e s t e d e - a d r e p t u l u n n e n o r o c i t .

C â n d o p e r e l e s a l e t r ec p r i n l u m e c a o p r i m ă v a r ă p e s u b ochi i u n u i o rb , or i c a u n p l â n s d e p r i v i g h e t o a r e p e l â n g ă o u r e c h e s u r d ă — a r î n s e m n a c ă p o e t u l îşi p o a t e c o n t i n u a n e -

s t i n g h e r i t j o c u l s ă u a b s u r d . Ne e x i s t â n d s u b a c e a s t ă f o r m ă p e n t r u n i m e n i , a r î n s e m n a c ă n i m e n i nu - i p o a t e face v r e u n r ă u .

D a r n u e s t e a şa . El n u s c a p ă cur ioz i t ă ţ i i d e m a h a l a a o a m e n i l o r , c a r i îi î n r e g i s t r e a z ă p ă c a t u l , f ă r ă n e v o i a d e a-1 c o n t r o l a şi-1 r e ţ i n c a să - l a i b ă l a m â n ă p e r e s p e c t i v u l p ă t i m a ş .

N ' a m a v u t , d e s p r e o a m e n i , n i c i o d a t ă o p ă r e r e t o c m a i b u n ă . Mai toţ i s u n t c o n v i n ş i c ă e i s u n t b u r i c u l p ă m â n t u l u i ; ş t iu tot, î n ţ e l e g tot , p r e v ă d tot şi a u t o a t e so lu ţ i i l e . In o r i c e d i scu ţ i e r ă s a r e t r a n ş a n t : „Ei a s t a - i ! " , „ H a b a r n ' a i ! " , „Mie-mi s p u i !", „ D a c ă m ' a r l ă s a p e m i n e . . ." ş. a. m. d. F i e c a r e s e c r e d e u n Mess i a şi d a c ă n u p o a t e s ă f acă n i m i c e s ' e p e n t r u c ă . . . a ş a şi p e d inco lo . . . „ A s c u l t ă - m ă p e m i n e ! "

D a c ă î n să d e s p r e î n d r ă s n e ţ u l p r e o p i n e n t , a n g a j a t î n t r ' o d i scu ţ i e o a r e c a r e , s"a şopt i t c â n d v a c ă s e î n d e l e t n i c e ş t e cu p o e ­zia , a t u n c i se t e r m i n ă şi m a i r e p e d e cu el ; „Dta eş t i p o e t ; c e şti i Dta !"

Aţi î n ţ e l e s ! D a c ă eş t i p o e t n u poţ i ş t i n i m i c şi o r i c e a-f i rma ţ i e p o r n i t ă d e l à t i n e e s t e lov i t ă d e u n vi ţ iu in i ţ ia l .

P o e t u l e c o n s i d e r a t o c r e a t u r ă h i b r i d ă , c e v a în g e n u l p a r a n o i c i l o r ; u n s c r â n t i t i no fens iv p e n t r u c a r e n u s ' au c r e a t î n c ă ospici i şi c a r e se p l i m b a în v o e p r i n l u m e , d i n t r ' o în­g ă d u i n ţ ă d i s p r e ţ u i t o a r e a s e n i n i l o r să i n o r m a l i .

N u m a i v o r b i m d e t e r e n u l pol i t ic , socot i t , p r i n e x c e l e n ­ţ ă i n a c c e s i b i l u n u i p o e t .

S e s p u n e , e a d e v ă r a t c ă po l i t i ca î n s e a m n ă p r e v e d e r e , c e e a c e s e n u m i a u î n c ă din t i m p u r i l e v e c h i „ v a t e s " , a d i c ă p r o -feţi, s u n t e x c l u ş i c u i n d i g n a r e d in a c e s t d o m e n i u a l m a n i f e s ­t ă r i l o r d e p r e v e d e r e .

A m a v u t e u î n s u m i , d e m a i m u l t e or i p r i l e ju l s ă v e r i ­fic i n c o m p a t i b i l i t a t e a o r i că r i i c u n o ş t i i n ţ e t e m e i n i c e , c u v ic iu l poez i e i , în j u d e c a t a o a m e n i l o r .

V o i u î n s e m n a ac i n u m a i u n a d in î n t i m p l ă r i l e c o n c l u ­d e n t e .

î n t r ' o zi s e a n g a j a s e o d i scu ţ i e t i n e r e a s c ă . U n u l d in ­t r e n o i — o p r o a s p ă t ă c u n o ş t i i n ţ ă — m ă i m p r e s i o n a s e d e l à î n c e p u t î n m o d n e p l ă c u t . F ă r ă p i c d e log ică , e x c e s i v d e p u d r a t şi p a r f u m a t şi s t r ă l u c i t o r d e l à c a p u l b a s t o n u l u i ,

p â n ă l a c a p u l s ă u p e r s o n a l , c u l u c i u l che l i e i p r e l u n g i t s p r e ceafă, — a m i c u l s u f e r e a d e m a n i a g r a n d o a r e i . T o n u l afir­ma ţ i i lo r s a l e n u a d m i t e a c o n t r a z i c e r e . A m î n c e r c a t , c u t o a t e a c e s t e a , s ă s u r p e şa foda ju l s ă u d e i n e x a c t i t ă ţ i ş i în m o m e n ­tul c â n d i s b u t i s e m să-1 a d u c l a o c o n t r a d i c ţ i e c u e l î n suş i , d in c a r e n u se p u t e a ieş i d e c â t p r i n c a p i t u l a r e , m ă p o m e ­n e s c c ă - m i r ă s p u n d e s u p e r i o r : „Eh, D t a eş t i p o e t ! c e şti i U t a ! "

A m simţi t o c l i pă r e v o l t a c r e s c â n d în m i n e c a o fur­t u n ă , z g â l ţ â i n d u - m i f e r e s t r e l e in imi i . M ' a m s t ă p â n i t î n s ă fiind s i g u r c ă a m i c u l n ' a citit u n r â n d d in to t c e - a m sc r i s , a m î n d r ă s n i t să m ă a p ă r c u l a ş i t a t e :

— D a r , D-le, e u n u s c r iu poez i i ; a i cit i t D- ta v r e u n , v e r s s c r i s d e m i n e ?

— Mie - m i s p u i ?, — t e r m i n ă o m n i s c i e n t u l a m i c c o n ­v e r s a ţ i a în c a r e e u — d e s c o p e r i t — n u m a i p u t e a m a v e a c u ­vân t . . .

S u n t o p e r s o a n ă b la j ină , d a r m ă r t u r i s e s c c ă în d i scu ­ţ i i le c u as t fe l d e o a m e n i , m i - a m d e s c o p e r i t i n s t i n c t e c r i m i ­n a l e .

Gherghinescu Vania.

R e v i s t e . Observatorul social-economic

An. III. Nr. 3-4 Cluj. Această revistă ce apare în t r 'un

format occidental aducând cola­borarea celor mai distinşi econo­mişti români, este fructul unei munci bine conduse , a unei jertfe şi distinse priceperi.

Desprindem din acest număr câteva nume :

Q. Moroian, Dr. D-tru Voina, Q. Brânduşi, Victor Jinga, Al. Doboşi, ing. P . N. Panaitescu, Al. Bărbat, I. Ardelean şi Aug. Tătaru.

Cronici bogata , şi interesan­te.

Litere. An. II. Nr. 6. Un grup de tineri cu reale vir­

tuţi literare, scot lunar revista „Litere". Întâlnim câteva nume care, desigur vor face cariera li­terară. O spunem fără subtilităţi, revista „Litere" prin colaborarea dlui M. Ilovici — cel mai obiectiv critic — şi a dlui Pericle Marti-nescu va fi una dintre cele mai bune reviste literare.

„ Vitrina Literară" A reapărut mai îndîrjită,

intrasigentă, aşa cum am c u n o s -cut-o la primele numere din anul întâiu.

Are colaborări alese şi multe. Credem că şi cititori mulţi . . .

Plai. An. I. Nr. 1. Apare Ia Cernăuţi într 'un for­

mat simpatic, îngrijit. E scrisă bine. N'ar strica dacă s'ar da loc mai mult comentariilor critice.

Semnează rânduri frumoase dd. Mircea Streinul, . Asp . Munte, Neculai Pavel, Iulian Vesper, Ropceanu, G. Drumur şi Gh. An-tonovici.

Ii urăm „Plaiului" viaţă lungă-şi deplină realizare conducătorilor săi.

Braşovul Literar apare sub în­grijirea incisivului epigramist ma­istrul Cincinat Pavelescu. Ne mi­ra faptul că Braşovul Literar simte jena financiară, fiindcă e o revista atât de bine scrisă — format aristocrat, — încât căzînd sub ochiul unui cititor de litera­tură, nu se poate să n 'o cumpere.

In ultimul număr (15-16) scrie sincere şi foarte interesante a-mintiri literare, — oglinda altor timpuri — d. Cincinat Pavelescu, un articol de combustiune psihică — Marea întoarcere — dl. Ion Focşeneanu, semnează versuri frumoase; prietenii noştrii dd. Gherghínescu Vania, şi Ion Th . Ilea precum şi dd. C. S. Anderco, Smaranda Andricu şi — un nume

nou — Arni Kenna. Un interior particular 'au versurile d-lui Aurel Chirescu — redactorul preţioasei reviste Litere. Proză semnează dd. I. Valerian şi Aurel Marin.

Cronica foarte bogată şi subs ­tanţială o semnează dd. Ion Foc -şeneanu, Valeria Branisce - Căli­mări şi I. Teodorescu.

*

Şantier an II No. 5. Apare la Bucureşti condusă de

scriitorul Ion P a s . E o tribună socialistă. Drumul ei e bine defi­nit. Luptă pentru cei necăjiţi şi obidiţi.

In acest număr colaborează : P . P . Stănescu, Lotar Rădăceanu,

Bogdan Varvara, Const . Stelian, Ion P a s .

Cronici diverse şi bine susţinute. *

Petrodava an. I. No. 12 Pia­tra Neamţ.

Revistă de cultură, director Ion Drăgan. Cu acest număr împli­neşte un an de apariţie. „Mulţi înainte !.

Notăm colaborări pre ţ ioase : V. Scripcaru, Gh. Neculau, Mircea Eliade. George Demetru Pan , Mircea Streinul.

Bucovina şi aici are cuvânt . Se menţin bine fraţii bucovineni. P â n ă când ?

Cronici îngrijite.

însemnări. Rânduri de aniversare.

Martie 1934. Zece ani se împlinesc de când un mănunchiu de elevi ai liceului „Al. Papiu l larian" au pornit cu entuziasm cea dintâi revistă românească în acest oraş . Pr inos modest de contri­buţie culturală, pornit din inimile curate ale unor tineri de 16-17 ani, revista a 'nsemnat o dâră de lumină şi de energie naţională în oraşul şi azi atât de străin.

Dar după ani de mutică pe două fronturi, muncă închinată cărţii şi dragostei de lumină, tinerii de atunci s 'au răzleţit, pier-zându-se 'n vălmăşagul vieţii, al studiilor şi al altor preocupări. Grupul profesorilor îndrumători de odinioară n 'a mai avut cui t re­ce torţă aprinsă într 'un moment de entuziasm şi purtată cu cinste mai bine de patru ani , iar pâlpâirea ei á 'ncetat .

însemnăm aceste rânduri în amintirea revistei „îndemnul", cu regretul de-a fi fost dată uitării şi cu gândul aruncării unei s e ­minţe din care să 'ncolţească rod nou.

Tr. Mar cu.

In ziua de 17 Martie crt. a avut Ioc Ia Braşov o şezătoare literară sub auspiciile revistei Braşovul literar.

O parte din reprezentanţii scrisului ardelean de azi s 'au în­tâlnit s t rângându-ş i mâinile. Notăm pe dd. C. Miu-Lerca, Ion F o c -şeneanu, Vladimir Nicoară, Paul Constant , Ion Th . Ilea, şi mai­strul Cincinat Pavelescu.

Ardealul până mai eri era lipsit de-o mişcare literară. Iată că o generaţie nouă se ridică şi caută să redea acestei provincii nedreptăţi te un suflu puternic în literatură.

Revistele serioase cari dovedesc s t ă u i n ţ e le î n s e m n ă m : Gând românesc, Societatea de mâine, Abecedar, Hotarul, Blajul, Frize, Provincia literară, iar reapariţia revistei Familia s u b con­ducerea scriitorului M. Gh. Samar ineanu e un eveniment important .

Cu această ocazie anun ţăm o şezătoare literară la Tg . -Mureş pe ziua de 22 Aprilie crt. la care vor participa pe lângă scriitorii notaţi mai sus dd : George A. Petre, M. Gh. Samarineanu, Cor-Corneliu Albu, Al. Ceuşianu, C. S. Anderco, Al. Dima, O. Ş i e a g u , Gherghinescu Vania, Iustin Ilieşiu, M. Dragoş, M. Costin, N. Albu, V. Netea, iar din Bucureşti vor veni : Romulus Dianu, Zaharia Stancu, 1. Valerian şi Dragoş Vrânceanu.

P R O G R E S SI C O L T U R I ! R e v i s t a Asoc ia ţ ie i î n v ă ţ ă t o r i l o r d i n j u d e ţ u l M u r e ş

ş i B u l e t i n u l Ofic ia l AL R e v i z o r a t u l u i şi C o m i t , ş c o l a r j u d e t a n

Revista apare sub conducerea Comitetului Asociaţiei învăţătorilor Români

I S

din judeţul Mureş.

A P A R E lunar, AFARĂ D E I U L I E Ş I A U G U S T

R E D A C Ţ I A şi administraţia : T G . - M U R E Ş Str. C O G Ă L N I C E A N U N O > 3

A B O N A M E N T U L A N U A L :

Pentru Învăţători lei 60, pentru Comitetele Şcolare şi alţii lei 100.

Schimbul de reviste se va trimite pe adresa Redacţiei.

Manuscrisele se vor adresa Redacţiei. Cele nepublicate nu se vor înapoia.

Autorii, cari doresc să li se anunţe apariţia publicaţiunilor, sunt rugaţi a trimite câte un exemplar Redacţiei revistei noastre.