PROGRAMA ANALITICĂ Medicina Internă-Semiologie S.05.O.045 ... · Medicina internă este una din...

PROGRAMA ANALITICĂDenumirea cursului: Medicina Internă-Semiologie (anul III, facultatea Stomatologie)Codul cursului: S.05.O.045Tipul cursului: Disciplina obligatorie

Numărul total de ore – 51 ore,Inclusiv curs – 17 ore, ore practice – 34 ore

Numarul de credite alocat unităţii de curs: 2

Scopul disciplinei Medicină Internă-Semiologie:Studierea metodelor clinice de examinare al bolnavilor terapeutici; principalelor metode de

diagnostic de laborator şi instrumentale (cu cele mai complicate de a le face cunoştinţă);

a-i învăţa de a depista simptomele afecţiunilor organelor interne, a putea înţelege şi explicaoriginea lor;

a-i învăţa argumentarea diagnosticului de sindrom; a-i învăţa a aprecia rolul simptomelor şi sindroamelor în diagnosticul unora din cele mai

importante afecţiuni cu explicarea principiilor de ajutor medical urgent în aceste afecţiuni.

Obiectivele de formare a viitorului medic în cadrul disciplinei Medicină Internă-Semiologie:

La nivel de cunoaştere şi înţelegere- cunoaşterea bazelor eticii şi deontologiei medicale;- formarea viziunii integrale asupra corpului uman sănătos- cunoaşterea planului de explorare clinică a pacientului;- cunoaşterea investigaţiilor principale de laborator şi instrumentale a bolnavului;

La nivel de aplicare- implementarea în practica clinică a cunoştinţelor în domeniul deontologiei şi eticii medicale- efectuarea deplină a examenului clinic al bolnavului terapeutic pe toate sistemele

(interogatoriul, inspecţia, palpaţia, percuţia, auscultaţia);- depistarea simptomelor afecţiunilor organelor interne, cunoaşterea ordinii de apariţie a lor;- aprecierea (interpretarea) clinică a celor mai importante rezultate ale investigaţiilor de

laborator (hemoleucogramei, analizelor urinei etc.), cât şi a celor instrumentale (ECG,EcoCG etc.);

- cumularea simptomelor în sindroame în baza originii lor comune în procesul patologic.- argumentarea opiniei clinice proprii.

La nivel de integrare- să aprecieze importanţa Medicinii Interne-Semiologie în cadrul Medicinii;- să aplice creativ cunoştinţele medicinii fundamentale în procesul examenului clinic al

bolnavului;- să deducă interrelaţiile dintre Medicina Internă-Semiologie şi alte discipline fundamentale

şi clinice;- sa posede abilităţi de implementare şi integrare a cunoştinţelor semiologice obţinute în

disciplinele clinice;- sa fie apt de a evalua şi autoevalua obiectiv cunoştinţele în domeniu;- să fie apt de a asimila noile realizări ale disciplinelor clinice.

Condiţionări şi exigenţe prealabile:Medicina internă este una din disciplinele clinice de bază în pregătirea universitară a medicilor,

indiferent de specialitatea pe care o vor alege ulterior, studierea căreia la etapa universitară vapermite viitorului medic însuşirea principiilor fundamentale de lucru clinic cu pacientul. Semiologiabolilor interne constituie treapta incipientă în formarea viitorului specialist în domeniul mediciniiinterne.

Fiind parte integră a Bolilor interne, cursul de Semiologie medicală urmăreşte scopul final de aforma la viitorii medici bazele raţionamentului clinic şi deontologiei medicale, de a-i învăţadeprinderile profesionale în examinarea clinică şi paraclinică, precum şi tratamentul bolnavilor,deprinderi necesare fiecărui specialist din orice domeniu al medicinii interne.

Pentru însuşirea bună a disciplinei sunt necesare cunoştinţe temeinice în domeniul Chimiei,Anatomiei omului, Histologiei umane şi Embriologiei, Biologiei moleculare şi Geneticii,Fiziologiei umane, Fiziopatologiei, Morfopatologiei, Farmacologiei, Logicii, obţinute în studiilepreuniversitare şi universitare.

Conţinutul de bază al cursului:

A. Prelegeri:Nr. Tema Ore1 Curs introductiv în semiologia bolilor interne. Etica şi deontologia medicală

Planul general de examinare a bolnavului.2

2 Explorarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator: acuzele, anamneza,inspecţia. Palparea cutiei toracice. Percuţia comparativă a plămânilor.

2

3 Auscultaţia plămânilor. Zgomotele respiratorii principale şi supraadăugate. 24 Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular: acuzele şi

anamneza; inspecţia; palparea regiunii cordului şi vaselor sangvine mari. Percuţiamatităţii relative a cordului.

2

5 Auscultaţia cordului. Examenul vaselor periferice. Aprecierea pulsului arterialperiferic şi a tensiunii arteriale. Metodele complementare de examinare asistemului cardiovascular.

2

6 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale tractului digestiv, aleficatului, vezicii biliare şi splinei: acuzele şi anamneza; inspecţia, palpareaabdomenului. Percuţia şi palparea ficatului.

2

7 Metodele clinice şi paraclinice de examinare ale bolnavilor cu afecţiuni alerinichilor şi căilor urinare.

2

8 Metodele de examinare a bolnavlor cu afecţiuni al sistemului endocrin: acuzele şi 2

anamneza; inspecţia.9 Metodele de examinare a bolnavlor cu afecţiuni al sistemului hematopoietic. 1

T O T A L 17 h

B. Lucrări practice:Nr. Tema Ore1 Lecţie de întroducere. Etica şi deontologia medicală. Documentaţia medicală.

Planul general de examinare al bolnavului. Interogatoriul. Acuzele principale şide ordin general. Anamneza actualei boli şi anamneza vieţii.

2

2 Inspecţia generală. Explorarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator:acuzele, anamneza, inspecţia. Palparea cutiei toracice.

2

3 Percuţia comparativă şi topografică a plămânilor. 24 Auscultaţia plămânilor. Zgomotele respiratorii principale.

Zgomotele respiratorii supraadăugate2

5 Testarea deprinderilor profesionale ale sistemului respirator. 26 Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular: acuzele şi

anamneza, inspecţia, palparea regiunii cordului şi vaselor sangvine mari.2

7 Percuţia matităţii relative a cordului . 28 Auscultaţia cordului. Examenul vaselor periferice. Aprecierea pulsului arterial

periferic şi a tensiunii arteriale.2

9 Metodele complementare de examinare a aparatului cardiovascular. Metoda deînregistrare şi descifrare a ECG. ECG în hipertrofia compartimentelor inimii.

2

10 Testarea deprinderilor profesionale ale sistemului cardiovascular. 211 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale tractului digestiv: acuzele şi

anamneza; inspecţia, palparea abdomenului.2

12 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare:acuzele şi anamneza, inspecţia, percuţia şi palparea ficatului, vezicii biliare şi asplinei.

2

13 Testarea deprinderilor profesionale ale sistemului digestiv. 214 Metodele clinice şi paraclinice de examinare ale bolnavilor cu afecţiuni ale

rinichilor şi căilor urinare. Examinarea bolnavilor cu îndeplinirea fisei deobservaţie clinică de totalizare.

2

15 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului hematopoietic:acuzele şi anamneza, inspecţia.

2

16 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului endocrin: acuzeleşi anamneza, inspecţia.

2

17 Testarea deprinderilor practice. Prezentarea fisei de observaţie clinică detotalizare.

2

T O T A L 34h

Bibliografia recomandată:A. Obligatorie:

1. Semiologie Medicală. Georgescu M. Bucureşti, 19982. Propedeutica Bolilor Interne. Vasilenko V. (traduc. În romănă) Chişinău 1992

B. Suplimentară:1. Curs de Semiologie Medicală. Stanciu C. Iaşi. 19902. Principiile Medicinei Interne. Harison . Teora 20013. Bolile aparatului respirator. Botnaru V. . Chişinău 20024. Examenul Clinic în afecţiunile aparatului digestiv. Botnaru V. Chişinău 20055. Aspecte clinice Încardiologie. Botnaru V. Chişinău 1998

Metode utilizate de predare şi învăţare:Disciplina Medicina Internă-Semiologie este predată în mod clasic: cu prelegeri şi lucrări

practice. La prelegeri va fi citit cursul teoretic de către titularii de curs. La lucrările practicestudenţii vor studia metodologia examenului clinic al bolnavului, depistarea simptomelor şisemnelor clinice cu interpretarea lor clinică, vor efectua vizite la bolnavii tematici pentru examenclinic, iniţial împreuna cu profesorul, apoi de sinestătător în subgrupuri (echipe de lucru) a cîte 2-3persoane la un pacient. Ulterior, în baza simptomelor şi semnelor clinice depistate, se va efectuainterpretarea lor clinică la bolnavul dat, se va face cunoştinţă cu rezultatele examenului paraclinic.

Scopul final este de a dezvolta la studenţi raţionamentul clinic şi abilităţile de examinareclinică a pacientului, cu stabilirea diagnosticului sindromal, trasarea programului de investigaţiiparaclinice şi principiilor de tratament. Cunoştinţele acumulate vor fi atestate pe parcursul cursuluişi prin aprecierea deprinderilor practice la finele cursului, fapt care permite a efectua monitorizareacurentă a procesului de instruire şi eficacitatea, precum şi corecţia operativă a procesului deinstruire.

Catedra îşi rezervează dreptul de a petrece unele lucrări practice în manieră interactivă.

Sugestii pentru activitatea individuală:Din punct de vedere pedagogic, una din cele mai puţin eficiente metode de însuşire este

ascultarea pasivă a cursurilor, chiar şi în cazul structurării şi ilustrării foarte minuţioase aleacestora, înclusiv folosind tehnologii multimedia.

Chiar dacă materialul este interesant, iar studentul - suficient de motivat, pentru a însuşi cevaeste nevoie de cât mai multe modalităţi de procesare a materialului studiat. Îndeplinirea practică aunui lucru este mult mai eficientă, decât citirea despre cum trebuie făcut, dar şi mai eficient este aînvăţa pe altcineva să facă acelaşi lucru.

Reieşind din cele spuse mai sus, dacă doriţi să aveţi succese în însuşirea Medicinii Interne-Semiologie, urmează să lucraţi activ cu materialul. În cele ce urmează vă oferim câteva sugestii:

1. Iniţial citiţi materialul, dar nu pur şi simplu îl parcurgeţi cu vederea. Faceţi notiţe. Încercaţi săformulaţi singuri momentele principale. Studiaţi schemele şi imaginile din manual şi caiet.Răspundeţi la testele formulate în caiete.

2. Frecventaţi cursurile şi lucrările practice, dar nu pentru a face prezenţă! Dacă procedaţi altfel,puţin probabil că veţi face faţă cerinţelor. Conspectaţi atent. Încercaţi să asimilaţi informaţia,întrebându-vă: Sunt de acord cu profesorul? Înţeleg despre ce este vorba? Corespunde oarematerialul predat cu cel din manual?

3. Puneţi întrebări! Profesorului, unul altuia, sine însuşi. Faceţi acest lucru în aulă, în sala de

studii, în coridoare, în birourile profesorilor. Faptul că puneţi întrebări înseamnă că încercaţisă înţelegeţi şi să prelucraţi materialul predat şi nu poate fi decât salutabil. Fiecare studentare dreptul de a apela la profesorul său pentru consultaţii individuale în orele de lucru sau laprofesorul de serviciu în orele, preconizate pentru recuperarea restanţelor.

4. Organizaţi-vă în grupuri a câte 2-3 studenţi pentru a vă întâlni regulat în vederea discuţiilorasupra materialului cursului şi pregătirea pentru totalizări. De regulă, în grupurile mici delucru se realizează o înţelegere mult mai bună şi mai clară, decât în timpul lucruluiindividual. In plus, abilitatea de a explica colegilor materialul însuşit vă va fi de mare folosîn viitor.

5. Un mod eficace de instruire aprofundată este participarea la şedinţele cercului studenţescştiinţific şi participarea în discuţii ştiinţifice. De asemenea este extrem de eficace pregatirearapoatrelor ştiinţifice la anumite teme.

6. Utilizaţi raţional timpul. Disciplina Medicină Internă-Semiologie înaintează cerinţe sporitefaţă de procesul de însuşire a materialului. Acelaşi lucru este valabil pentru mai multediscipline, predate în acest an de studii. De aceea, veţi fi nevoiţi să vă gestionaţi raţionaltimpul şi să găsiţi echilibrul perfect dintre efortul depus pentru obţinerea cunoştinţelor, alteresponsabilităţi şi viaţa personală. Conform cerinţelor în vigoare pentru fiecare oră de lucru încontact direct cu profesorul, studentul trebuie să lucreze individual 1-2 ore. Altfel spus,pentru însuşirea suficientă a disciplinei Medicină Internă-Semiologie urmează să lucraţiindividual cel puţin 5 ore săptămânal.

Metode de evaluare:La disciplina Medicină Internă-Semiologie, pe parcursul stagiului sunt 4 totalizări şi

îndeplinirea fisei de observaţie clinică a bolnavului, după cum urmează:- Totalizarea Nr. 1: Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator;- Totalizarea Nr.2: Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator şi cardiovascular;- Totalizarea Nr.3: Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului digestiv;- Totalizarea Nr.4: Testarea manoperelor profesionale (toate sistemele); Examinarea bolnavilor cu îndeplinirea fişei de observaţie clinică (sfârşitul semestrului V).

Proba de testare a manoperelor profesionale se efectuează prin oferirea fiecărui student a unuipacient. Studentul trebuie să efectueze examenul clinic al pacientului şi anume: interogarea,inspecţia generală, inspecţia, palpaţia, percuţia, auscultaţia pe sisteme (respirator, cardio-vascular,digestiv, urinar, endocrin, hematopoietic) cu interpretarea clinic a datelor obţinute, reflectînd aceastăprin formularea corectă a sindroamelor clinice de bază în acest caz clinic.

Disciplina Medicina Internă-Semiologie finalizează cu colocviu.

PROGRAMA ANALITICĂDenumirea cursului: Medicina Internă (anii III-IV facultatea Stomatologie)Codul cursului: S.06.O.053, S.07.O.071Tipul cursului: Disciplina obligatorie



Scopul disciplinei Medicina Internă: Studierea etiologiei, patogeniei, manifestărilor clinice ale celor mai răspândite boli interne,

principiilor de tratament şi profilaxie ale acestor afecţiuni; Îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor fundamentale şi implementarea lor în practica clinică; Consolidarea şi îmbogăţirea deprinderilor practice de examinare a bolnavului, dezvoltarea

raţionamentului clinic: aprecierea rezultatelor examenului clinic al bolnavului terapeutic,argumentarea diagnosticului prezumtiv, întocmirea şi argumentarea programului de investigaţiiparaclinice şi consultaţii ale altor medici-specialişti, efectuarea diagnosticului diferenţial înlimitele afecţiunilor studiate, formularea diagnosticului pozitiv (clinic) concret, şi argumentareaunui tratament individual adecvat, pronosticarea evoluţiei patologiei stabilite la pacientul încauză.

Consolidarea, îmbogăţirea şi implementarea în practica clinică a cunoştinţelor în domeniuldeontologiei şi eticii medicale;

Obiectivele de formare în cadrul disciplinei Medicină Internă:La nivel de cunoaştere şi înţelegere

Pentru forme nozologice: Definiţia, incidenţa, epidemiologia, aspectele moderne de etiologie şi patogenie; Manifestările clinice, inclusiv şi a variantelor atipice, clasificarea modernă, particularităţile

examenului clinic, metodele moderne de investigaţii de laborator şi instrumentale; Diagnosticul precoce, stările premorbide, criteriile de diagnostic, formularea diagnosticului,

diagnosticul diferenţial; Evoluţia, complicaţiile, prognosticul; Tratamentul medical (dacă şi chirurgical – principii generale, indicaţii şi contraindicaţii),

complicaţiile tratamentului; Criteriile de spitalizare; Particularităţile manifestărilor clinice şi ale tratamentului la adolescenţi, la femei în perioada

de gestaţie şi alăptare, în perioada de climacteriu, la pacienţii de vârstă presenilă şi senilă, lapacienţii cu patologii concomitente multiple;

Algoritmul de diagnostic şi de tratament în eventualele stări de urgenţă; Profilaxia primară şi secundară, prevenirea cronicizării afecţiunilor acute, expertiza medicală

a vitalităţii, recuperarea, supravegherea medicală;

La nivel de aplicare Să efectueze colectarea anamnezei şi aprecierea datelor de explorare fizicală a bolnavilor cu

patologii ale organelor interne; Să formuleze şi să argumenteze diagnosticul prezumtiv; Să întocmească şi să argumenteze programul de investigaţii paraclinice;

Să efectueze diagnosticul diferenţial în limitele afecţiunilor studiate; Să formuleze şi să argumenteze diagnosticul pozitiv (clinic); Să argumenteze un tratament individual adecvat; Să poată prognostica evoluţia patologiilor stabilite.

La nivel de integrare Să aprecieze importanţa Medicinii Interne în contextul Medicinii generale şi integrării cu

disciplinele conexe medicale; Să aplice creativ cunoştinţele medicinii fundamentale în procesul examenului clinic al

bolnavului; Să deducă interrelaţiile dintre Medicina Internă şi alte discipline fundamentale şi clinice; Să ia decizii optime în acordarea ajutorului de urgenţă în situaţii critice; Să formuleze principiile de etică şi deontologie în asistenţa medicală a bolnavilor cu

patologii ale organelor interne; Sa fie apt de a evalua şi autoevalua obiectiv cunoştinţele în domeniu; Să fie apt de a asimila noile realizări ale disciplinelor clinice.

Condiţionări şi exigenţe prealabile:Medicina internă este una din disciplinele clinice de bază în pregătirea universitară a

medicilor, indiferent de specialitatea pe care vor alege-o ulterior, este cel mai larg teren de integrareşi implementare a cunoştinţelor fundamentale (anatomie, fiziologie umană, fiziopatologie etc.) înpractica clinică. În cadrul acestei discipline, de rând cu studierea etiologiei, patogeniei,manifestărilor clinice, evoluţiei, tratamentului şi profilaxiei bolilor interne mai des întâlnite, viitorulspecialist acumulează deprinderi practice de investigare a bolnavului şi de apreciere a rezultatelorobţinute, se pune baza raţionamentului clinic, care asigură un diagnostic corect şi un tratamentadecvat.

Cursul de Medicină Internă pentru studenţii facultăţii Stomatologie include studierea cliniciicontemporane a formelor particulare nosologice ale afecţiunilor organelor interne, cu un accentdeosebit pe maladiile, care au unele manifestări din partea cavităţii bucale, pe bolile care pot fi oconsecinţă a patologiei stomatologice sau care pot cauza afectarea cavităţii bucale.

Obiectul de bază de studiu este bolnavul. Toate temele se vor discuta având exemple clinice.O parte din teme vor fi studiate independent, sub îndrumarea profesorului.

Programa actuală prevede predarea disciplinei Medicina Internă studenţilor facultăţiiStomatologie, anii de studii III şi IV.

Pentru însuşirea bună a disciplinei sunt necesare cunoştinţe temeinice în domeniul Chimiei,Anatomiei omului, Histologiei umane şi Embriologiei, Biologiei moleculare şi Geneticii,Fiziologiei umane, Fiziopatologiei, Morfopatologiei, Farmacologiei, Semiologiei medicale, obţinuteîn studiile preuniversitare şi universitare.

Conţinutul de bază al cursului:C. Prelegeri:

Nr. Tema OreMEDICINĂ INTERNĂ, ANUL III, SEMESTRUL 6

1 Bronşitele cronicePneumoniile

11

2 Astmul bronşicEmfizemul pulmonar. Cord pulmonar.

11

3 Alergozele (Şoc anafilactic, edemul Quinke, Urticaria).Febra reumatismală acută.

11

4 Valvulopatii cardiace mitrale, aortale, tricuspidiene.Endocardita infecţioasă.

11

5 Ateroscleroza.Cardiopatia ischemică. Angina pectorală.

11

6 Infarctul miocardicDereglări de ritm şi conducere

11

7 Insuficienţa cardiacă acută şi cronică.Insuficienţa vasculară acută.

11

8 Hipertensiunea arterială (esenţială şi simptomatică).Diabetul zaharat

11

9 Avitaminozele şi hipovitaminozele 1Total ore 17

MEDICINĂ INTERNĂ CU PNEUMOFTIZIOLOGIE, ANUL IV, SEMESTRUL 710 Ulcerul gastric şi duodenal

Gastritele acute şi cronice11

11 Hepatitele croniceCirozele hepatice

11

12 Rectocolita ulcero-hemoragică. Boala Crohn.Pancreatitele cronice

11

13 Glomerulonefritele acute şi cronice 214 Pielonefritele acute şi cronice.

Litiaza renală (aspecte medicale)1,50,5

15 Artrita reumatoidă. Lupusul eritematos sistemic.Osteoartroza

1,50,5

Total ore 12TOTAL ORE PE DISCIPLINĂ 29

D. Lucrări practice:Nr. Tema Ore

MEDICINĂ INTERNĂ, ANUL III, SEMESTRUL 61 Curaţia bolnavilor. Repetarea semiologiei. 22 Traheobronşita acută

Bronşitele cronice11

3 Pneumoniile. PleureziileCancer bronhopulmonar

11

4 Astmul bronşic.Emfizemul pulmonar. Cordul pulmonar.

11

5 Supuraţii pulmonare (Bronşiectaziile şi abcesul pulmonar)Alergozele (Şocul anafilactic, edemul Quincke, urticaria)

11

6 Febra reumatismală acută.Miocarditele. Pericarditele.

11

7 Valvulopatii cardiace mitrale, aortale, tricuspidiene.Cardiopatii congenitale.

11

8 Endocardita infecţioasă 29 Ateroscleroza

Cardiopatia ischemică. Angina pectorală.11

10 Infarctul miocardic 211 Dereglări de ritm şi conducere 212 Hipertensiunea arterială (esenţială şi simptomatică) 213 Cardiomiopatiile secundare.

Cardiomiopatiile idiopatice.11

14 Insuficienţa cardiacă acută şi cronică.Insuficienţa vasculară acută.

11

15 Diabetul zaharat.Hipertireoidia, hipoparatireoidia.

11

16 Avitaminozele şi hipovitaminozele.Denutriţia. Obezitatea.

11

17 Colocviu nediferenţiat 2Total ore 34

MEDICINĂ INTERNĂ CU PNEUMOFTIZIOLOGIE, ANUL IV, SEMESTRUL 718. Curaţia bolnavilor. Gastritele acute şi cronice

Ulcerul gastric şi duodenal22

19. Hepatitele croniceCirozele hepatice

22

20. Colecistita cronică. Colelitiaza (aspecte medicale)Pancreatitele cronice

22

21. Rectocolita ulcero-hemoragică. Boala CrohnTumorile organelor sistemului digestiv (cancerul gastric, cancerul colo-rectal,tumorule ficatului, colecistului şi căilor biliare).

22

22. Glomerulonefritele acute şi cronicePielonefritele acute şi cronice.Litiaza renală (aspecte medicale)

211

23. Artrita reumatoidăLupusul eritematos sistemic.Osteoartroza

111

Prezentarea foii de observaţie clinică didactice 1Total ore 24

TOTAL ORE PE DISCIPLINĂ 58Notă: Ultimele 2 zile ale stagiului la anul IV (ziua 7 şi 8 – 12 ore) sunt programate pentru CatedraFtiziologie.

Bibliografia recomandată:A. Obligatorie:

1. Medicină Internă (manual în 2 vol.).-sub.red.C.Babiuc,Vlada-Tatiana Dumbrava.-Chişinău,2007.B. Suplimentară:

1. Harison. Principiile medicinii interne. Vol. I şi II.(Isseibacher K.J., Braunwald E., Wilson J.D.ş.a – Traducere din limba engleză. Ed. Internaţională, Bucureşti, ed. Teora 1989).

2. Medicină internă.Vol.I:Bolile aparatului respirator, bolile aparatului locomotor (sub red.L.Gherasim,Bucureşti, Ed. Med. 1996).3. Medicină internă. Vol.II: Bolile cardiovasculare, metabolice (sub redacţia L.Gherasim, BucureştiEd. Med. 1996).4. Medicină internă. Vol. III: Bolile digestive, hepatice şi pancreatice (sub redacţia L.Gherasim,Bucureşti, Ed. Med. 1996).5. Medicină internă. Vol.IV: Bolile nefrologice (sub redacţia L.Gherasim, Bucureşti, Ed.Med.2003).6. Clinica medicală. Vol. I, II. C. Negoiţă. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. 1995.7. Oxford – Manual de medicină clinică.// R.A.Hope – Bucureşti, 1995.8. Vademecum de urgenţă medicală. // Popa, Bucureşti, 1996.9. Medicină internă. Ghid clinic. // Sub redacţia Braun J. Ed. Ser: A. Şchaffer, V.Renz. V-a ed.

Bucureşti, Ed.Med. 1997.

Metode utilizate de predare şi învăţare:Disciplina Medicina Internă este predată în mod clasic: cu prelegeri şi lucrări practice. La

prelegeri va fi citit cursul teoretic de către titularii de curs. La lucrările practice studenţii vorefectua vizite la bolnavii tematici pentru examen clinic independent, sub îndrumarea profesorului,vor prezenta cazuri clinice, vor întocmi foaia de observaţie clinică didactică conform schemeistabilite (la anul IV), vor participa la examenele instrumentale şi efectuarea procedurilor curativepentru pacientul examinat. Obiectul de bază de studiu este bolnavul. Fiecare temă prevăzută dePrograma analitică se va realiza numai prin prezentarea (de către unul din studenţi) şi discutareapacientului (sau pacienţilor) cu forma nosologică respectivă, cu participarea activă a tuturorstudenţilor din grupă. La lucrările practice vor fi utilizate şi tehnologii informaţionale (cazuriclinice la simulator).



ascultarea pasivă a cursurilor, chiar şi în cazul structurării şi ilustrării foarte minuţioase ale

acestora, înclusiv folosind technologii multimedia. Chiar dacă materialul este interesant, iarstudentul - suficient de motivat, pentru a însuşi ceva este nevoie de cât mai multe modalităţi deprocesare a materialului studiat. Îndeplinirea practică a unui lucru este mult mai eficientă, decâtcitirea despre cum trebuie făcut, dar şi mai eficient este a învăţa pe altcineva să facă acelaşi lucru.

Reieşind din cele spuse mai sus, dacă doriţi să aveţi succese în însuşirea Medicinii Interne,urmează să lucraţi activ cu materialul. În cele ce urmează vă oferim câteva sugestii:

1. Iniţial citiţi materialul, dar nu pur şi simplu îl parcurgeţi cu vederea. Faceţi notiţe. Încercaţi săformulaţi singuri momentele principale. Studiaţi schemele şi imaginile din manual şi caiet.Răspundeţi la testele formulate în caiete.2. Frecventaţi cursurile şi lucrările practice, dar nu pentru a face prezenţă! Dacă procedaţi altfel,puţin probabil că veţi face faţă cerinţelor. Conspectaţi atent. Încercaţi să asimilaţi informaţia,întrebându-vă: Sunt de acord cu profesorul? Înţeleg despre ce este vorba? Corespunde oarematerialul predat cu cel din manual?3. Puneţi întrebări! Profesorului, unul altuia, sine însuşi. Faceţi acest lucru în aulă, în sala destudii, pe coridoare, în birourile profesorilor. Faptul că puneţi întrebări înseamnă că încercaţi săînţelegeţi şi să prelucraţi materialul predat şi nu poate fi decât salutabil. Fiecare student aredreptul de a apela la profesorul său pentru consultaţii individuale în orele de lucru sau laprofesorul de serviciu în orele, preconizate pentru recuperarea restanţelor (de la orele 1400 pînă la1700).4. Organizaţi-vă în grupuri a câte 2-3 studenţi pentru a vă întâlni regulat în vederea discuţiilorasupra materialului cursului şi pregătirea pentru totalizări. De regulă, în grupurile mici de lucruse realizează o înţelegere mult mai bună şi mai clară, decât în timpul lucrului individual. In plus,abilitatea de a explica colegilor materialul însuşit vă va fi de mare folos în viitor.5. Un mod eficace de instruire aprofundată este pregatirea rapoatrelor ştiinţifice la anumiteteme.6. Utilizaţi raţional timpul. Disciplina Medicină Internă înaintează cerinţe sporite faţă deprocesul de însuşire a materialului. Acelaşi lucru este valabil pentru mai multe discipline, predateîn acest an de studii. De aceea, veţi fi nevoiţi să vă gestionaţi raţional timpul şi să găsiţi echilibrulperfect dintre efortul depus pentru obţinerea cunoştinţelor, alte responsabilităţi şi viaţa personală.Conform cerinţelor în vigoare pentru fiecare oră de lucru în contact direct cu profesorul, studentultrebuie să lucreze individual 1-2 ore. Altfel spus, pentru însuşirea suficientă a disciplineiMedicină Internă urmează să lucraţi individual cel puţin 5 ore săptămânal.

Metode de evaluare:Evaluarea cunoştinţelor studenţilor se efectuează la lecţiile practice prin aprecierea

cunoştinţelor teoretice (oral, scris, testare), prin aprecierea deprinderilor practice de examinare abolnavului, de argumentare a diagnosticului; prin controlul foilor de observaţie clinică didactice laanul IV (semestrul VII), prin rezolvarea problemelor-situaţii clinice şi la examenul de promovaredupă semestrul VII. Disciplina Medicina Internă, pe parcursul anului III de studiu finalizează cutotalizare (colocviu nediferenţiat).

La examenul de promovare la disciplina Medicina Internă nu sunt admişi studenţii cu mediaanuală sub nota 5, precum şi studenţii care nu au recuperat absenţele la lecţii practice.

Examenul la disciplina Medicină Internă (evaluarea sumativă) este unul combinat, alcătuit dinproba test-grilă (varianta „Test Editor" USMF „Nicolae Testemiţanu"), proba orală, atestareadeprinderilor practice şi se va realiza în două etape :Etapa I. Partea practică în secţiile de terapie (la sfârşitul stagiului, în semestrul VII). Listadeprinderilor practice se aprobă la şedinţa catedrei şi se aduc la cunoştinţa studenţilor la începutulanului de studii. Fiecare student va avea sarcina de a examina un pacient timp de 30 min. Se voraprecia : stabilirea şi argumentarea la pacient a diagnosticului prezumtiv în baza datelor clinice (lapatul bolnavului) ; alcătuirea unui plan de investigaţie paraclinică ; interpretarea datelor paraclinice ;diagnosticul diferenţial al patologiei în cauză şi asistenţa terapeutică în stările de urgenţă. Nota

corespunzătoare va fi fixată în fişa de evidenţă de către examinator. În caz de notă negativă lasolicitarea studentului va fi permisă o reexaminare de către comisie.Etapa II.1. Proba „test-grilă” constă din variante a câte 100 teste fiecare din toate temele cursului, dintre

care 40 de teste sunt compliment simplu, 60 de teste compliment multiplu. Studentul are ladispoziţie în total 2 ore pentru a răspunde la test. Proba se apreciază cu note de la 0 la 10.

2. Proba „oral” se efectuează prin oferirea fiecărui student a unui bilet din 40 la sorţ cu 3 întrebărifiecare din diferite compartimente ale medicinii interne, conform Programului analitic. Pentru ase pregăti de răspuns studentul are la dispoziţie 30 min. Proba se apreciază cu note de la 0 pânăla 10.

Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca "absent" şi se echivaleazăcu calificativul 0 (zero). Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.

Evaluarea cunoştinţelor se apreciază cu note de la 10 la 1, cu zecimale 0,5. Notele de la “5”până la “10”, obţinute în rezultatul evaluării unităţii de curs, permit obţinerea creditelor alocateacestora, conform Planului de învăţământ. Nota finală rezultă din suma ponderată a notelor de laevaluările curente şi examinarea finală, fiind rotunjită în folosul studentului până la cifra întreagăsau cu zecimale 0,5. Studentul care la evaluarea curentă are nota mai mică de “5” nu va fi admis laevaluarea finală. Nota finală este alcătuită din 4 componente: nota medie anuală, compusă din medianotelor la medicina internă la anul III, IV şi foaia de observaţie clinică didactică (coeficientul 0,3),proba practică (coeficientul 0,2) proba orală (coeficientul 0,3), testul-grilă (coeficientul 0,2)

Modalitatea de rotunjire a notelor

Suma ponderată a notelor de la evaluările curente şi examinarea finală Nota finală5-5,09 5

5,1-5,59 5,55,6-6,09 66,1-6,59 6,56,6-7,09 77,1-7,59 7,57,6-8,09 88,1-8,59 8,58,6-9,09 99,1-9,59 9,5

9,6-10 10

PROGRAMA ANALITICĂDenumirea cursului: Medicina Internă-Semiologie (anul III, Sănătate Publică)Codul cursului: S.05.O.042; S.06.O.044Tipul cursului: Disciplina obligatorie



Scopul disciplinei Medicină Internă-Semiologie: Studierea metodelor clinice de examinare albolnavilor terapeutici; principalelor metode de diagnostic de laborator şi instrumentale (cu cele maicomplicate de a le face cunoştinţă);

a-i învăţa de a depista simptomele afecţiunilor organelor interne, a putea înţelege şi explicaoriginea lor;

a-i învăţa argumentarea diagnosticului de sindrom; a-i învăţa a aprecia rolul simptomelor şi sindroamelor în diagnosticul unora din cele mai

importante afecţiuni cu explicarea principiilor de ajutor medical urgent în aceste afecţiuni.

Obiectivele de formare a viitorului medic în cadrul disciplinei Medicină Internă-Semiologie:La nivel de cunoaştere şi înţelegere

- cunoaşterea bazelor eticii şi deontologiei medicale;- formarea viziunii integrale asupra corpului uman sănătos- cunoaşterea planului de explorare clinică a pacientului;- cunoaşterea investigaţiilor principale de laborator şi instrumentale a bolnavului;- cunoaşterea simptomatologiei afecţiunilor principale din clinica bolilor interne.

La nivel de aplicare- implementarea în practica clinică a cunoştinţelor în domeniul deontologiei şi eticii medicale- efectuarea deplină a examenului clinic al bolnavului terapeutic pe toate sistemele

(interogatoriul, inspecţia, palpaţia, percuţia, auscultaţia);- depistarea simptomelor afecţiunilor organelor interne, cunoaşterea ordinii de apariţie a lor;- aprecierea (interpretarea) clinică a celor mai importante rezultate ale investigaţiilor de

laborator (hemoleucogramei, analizelor urinei etc.), cât şi a celor instrumentale (ECG,EcoCG etc.);

- cumularea simptomelor în sindroame în baza originii lor comune în procesul patologic.- argumentarea opiniei clinice proprii.

La nivel de integrare- să aprecieze importanţa Medicinii Interne-Semiologie în cadrul Medicinii;- să aplice creativ cunoştinţele medicinii fundamentale în procesul examenului clinic al

bolnavului;- să deducă interrelaţiile dintre Medicina Internă-Semiologie şi alte discipline fundamentale

şi clinice;- sa posede abilităţi de implementare şi integrare a cunoştinţelor semiologice obţinute în

disciplinele clinice;- sa fie apt de a evalua şi autoevalua obiectiv cunoştinţele în domeniu;- să fie apt de a asimila noile realizări ale disciplinelor clinice.


medicilor, indiferent de specialitatea pe care o vor alege ulterior, studierea căreia la etapauniversitară va permite viitorului medic însuşirea principiilor fundamentale de lucru clinic cupacientul. Semiologia bolilor interne constituie treapta incipientă în formarea viitorului specialist îndomeniul medicinii interne.

Fiind parte integră a Bolilor interne, cursul de Semiologie medicală urmăreşte scopul final dea forma la viitorii medici bazele raţionamentului clinic şi deontologiei medicale, de a-i învăţadeprinderile profesionale în examinarea clinică şi paraclinică, precum şi tratamentul bolnavilor,deprinderi necesare fiecărui specialist din orice domeniu al medicinii interne.

Pentru însuşirea bună a disciplinei sunt necesare cunoştinţe temeinice în domeniul Chimiei,Anatomiei omului, Histologiei umane şi Embriologiei, Biologiei moleculare şi Geneticii,Fiziologiei umane, Fiziopatologiei, Morfopatologiei, Farmacologiei, Logicii, obţinute în studiilepreuniversitare şi universitare.Conţinutul de bază al cursului:

A. Prelegeri:Nr. Tema Ore1 Curs introductiv în semiologia bolilor interne. Planul general de examinare a

bolnavului.2

2 Explorarea clinică în afecţiunile aparatului respirator. Interogatoriul, inspecţiagenerală. Inspecţia cutiei toracice. Palparea ca metodă de investigaţie abolnavului. Palparea cutiei toracice. Percuţia plămânilor.

2

3 Auscultaţia ca metodă de investigaţie a bolnavului. Auscultaţia plămânilor. 24 Sindromul de condensare a ţesutului pulmonar (neretractilă – pneumoniile şi

retractilă - atelectaziile). Semnele clinice ale pneumoniilor, patogenia lor.Atelectazia pulmonară

2

5 Sindromul obstrucţiei bronşice. Semiologia bronşitei acute şi cronice, a astmuluibronşic. Sindromul de hiperaeraţie pulmonară (emfizemul pulmonar). BPCO

2

6 Sindroamele pleurale. Pneumotoracele (acumulare de aer în cavitatea pleurală) şihidrototoracele (acumulare de lichid în cavitatea pleurală). Pleurezia exudativă şipleurezia uscată.

2

7 Sindromul cavitar. Sindroamele mediastinale. 28 Explorarea clinică în afecţiunile aparatului cardiovascular. Interogatoriul,

inspecţia. Palparea regiunii cordului şi a vaselor sangvine mari. Percuţia cordului.2

9 Auscultaţia cordului. Focarele de auscultaţie. Zgomotele cardiace normale.Modificările patologice ale zgomotelor cardiace. Ritmurile în trei timpi.Zgomotele supraadăugate. Tulburările ritmului.

2

10 Auscultaţia cordului. Suflurile cardiace. Suflurile sistolice. Suflurile diastolice.Topografie şi iradiere. Fonocardiografia.

2

11 Examenul vaselor periferice. Aprecierea pulsului arterial periferic şi a tensiuniiarteriale. Auscultaţia vaselor. Sindroamele de afecţiune a venelor şi arterelor.

2

12 Electrocardiografia. Metoda de înregistrare şi descifrarea ECG. Derivaţiilestandard şi toracice. ECG în hipertrofia compartimentelor inimii.

2

13 Disritmiile cardiace. 214 Metodele complementare de examinare a sistemului cardiovascular. 215 Sindromul clinic de insuficienţă cardiacă. Insuficienţa cardiacă acută şi cronică. 216 Valvulopatiile mitrale. Stenoza mitrală. Insuficienţa mitrală. 217 Valvulopatiile aortice. Stenoza aortică. Insuficienţa aortică. 218 Sindromul clinic de hipertensiune arterială. Hipertensiunea arterială esenţială şi

secundară.2

19 Sindroamele clinice în endocardită, miocardită, pericardită. 220 Cord pulmonar cronic. Tromboembolismul pulmonar. 221 Sindromul de insuficiență coronariană. Cardiopatia ischemică, formele ei clinice.

Patogenie, epidemiologie, clasificare. Examenul clinic, de laborator şiinstrumental.

2

22 Infarctul miocardic. Patogenie, stadii. Examenul clinic, de laborator şiinstrumental.

2

23 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale tractului digestiv: acuzele,inspecţia, palparea abdomenului.

2

24 Sindroamele clinice in afecţiunea tractului gastro-intestinal. Examinareabolnavilor cu gastrită, boală ulceroasă gastrică şi duodenală. Cancerul tractuluigastrointestinal

2

25 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare:acuzele, inspecţia, palparea abdomenului, percuţia şi palparea ficatului, veziciibiliare şi a splinei

2

26 Sindroamele hepatice: icter, hipertensiune portală şi insuficienţă hepatică. 227 Hepatitele cronice şi ciroza hepatică. Supravegherea şi îngrijirea bolnavilor cu

dereglări ale funcţiilor aparatului digestiv.2

28 Metodele clinice şi paraclinice de examinare ale bolnavilor cu afecţiuni alerinichilor şi cailor urinare. Examenul de laborator al urinei.

2

29 Sindroamele clinice din glomerulonefrite şi din afecţiunile tubulo-interstiţiale.Glomerulonefrita acută şi cronică. Sindromul urinar. Sindromul nefrotic.

2

30 Amiloidoza renală. Pielonefrita acută şi cronică. Nefrolitiaza. Sindromul deinsuficiență renală acută şi cronică.

2

31 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului hematopoietic.Anemiile.

2

32 Sindroamele clinice in afecţiunile sistemului hematopoietic. Afecţiuni ale seriilorleucocitare. Sindroame mieloproliferative. Sindroame limfoproliferative. Diatezehemoragice.

2

33 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului endocrin.Sindroamele clinice in afecţiunile endocrine. Examinarea bolnavilor cu afecţiuniale glandei tiroide şi in diabet zaharat.

2

34 Lecţia de încheiere 2T O T A L 68 h

B. Lucrări practice:Nr. Tema Ore1 Lecţia de introducere. Etica şi deontologia medicală. Documentaţia medicală.

Planul general de examinare a bolnavului.3

2 Acuzele principale şi de ordin general. Istoricul actualei boli şi istoricul vieţii.Inspecţia generală. Igiena bolnavului. Antropometria, termometria. Tipurilecurbelor termice. Supravegherea bolnavilor cu febră.

3

3 Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator: acuzele şianamneza, inspecţia. Palparea cutiei toracice. Percuţia ca metodă de investigaţiea bolnavului. Regulile generale şi tehnica percuţiei.

3

4 Percuţia comparativă şi topografică a plămânilor. 35 Regulile generale şi tehnica auscultaţiei plămânilor. Zgomotele respiratorii

principale şi supraadăugate. Bronhofonia.3

6 Sindromul de condensare a ţesutului pulmonar (neretractilă – pneumoniile şiretractilă - atelectaziile)

3

7 Sindromul obstrucţiei bronşice (bronşita acută şi cronică, astmul bronşic).Sindromul de hiperaeraţie pulmonară (emfizemul pulmonar).

3

8 Sindroamele pleurale. Pneumotoracele (acumulare de aer în cavitatea pleurală) şihidrototoracele (acumulare de lichid în cavitatea pleurală). Pleurezia exudativă şiuscată.

3

9 Sindroamele mediastinale. Sindromul cavitar. Aprecierea manoperelor practice înexaminarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator

3

10 Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular: acuzele şianamneza, inspecţia. Palparea regiunii cordului şi a vaselor sangvine mari.Percuţia cordului şi a vaselor sangvine mari. Configuraţia inimii.

3

11 Auscultaţia cordului (zgomotele cardiace). 312 Auscultaţia cordului (suflurile cardiace). 313 Examenul vaselor periferice. Aprecierea pulsului arterial periferic şi a tensiunii

arteriale. Auscultaţia vaselor.3

14 Metoda de înregistrare şi descifrare a ECG. ECG în hipertrofia compartimentelorinimii.

3

15 Metodele complementare de examinare a sistemului cardiovascular. Îndeplinireafragmentului foii de observaţie clinică.

3

16 Disritmiile cardiace. Tulburările de automatism şi de excitabilitate. Examenulpractic al ECG.

3

17 Disritmiile cardiace. Tulburările de conductibilitate. 318 Repetarea manoperelor practice. Verificarea fragmentului foii de observaţie

clinică.3

19 Valvulopatiile mitrale. Stenoza mitrală. Insuficienţa mitrală. Boala mitrală.Prolapsul de valvă mitrală.

3

20 Valvulopatiile aortice. Stenoza aortică. Insuficienţa aortică. Valvulopatiiletricuspidiene.

3

21 Sindromul hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială esenţială şisecundară. Hipotensiunea arterială.

3

22 Sindromul insuficienţei coronariene. Cardiopatia ischemică, formele ei clinice.Patogenie, epidemiologie, clasificare. Examenul clinic, de laborator şiinstrumental. Diagnosticul ECG şi biochimic.

3

23 Infarctul miocardic. Patogenie, forme clinice, stadii. Examenul clinic, delaborator şi instrumental.

3

24 Sindroamele clinice în endocardită, miocardită, pericardită. 325 Sindromul clinic de insuficienţă cardiacă. Insuficienţa cardiacă acută şi cronică

(astm cardiac, edem pulmonar, tromboembolism de arteră pulmonară, cordpulmonar cronic).

3

26 Aprecierea manoperelor profesionale în examinarea bolnavilor cu afecţiuni aleaparatului cardiovascular.

3

27 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale tractului digestiv: acuzele şianamneza, inspecţia, palparea abdomenului. Sindroamele clinice în afecţiuneatractului gastro-intestinal. Examinarea bolnavilor cu gastrită, ulcer gastric şiduodenal. Cancerul tractului gastro-intestinal.

3

28 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare:acuzele şi anamneza, inspecţia, percuţia şi palparea ficatului, vezicii biliare şi asplinei.

3

29 Sindroamele hepatice: icter, hipertensiune portală şi insuficienţă hepatică.Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

3

30 Metodele clinice şi paraclinice de examinare a bolnavilor cu afecţiuni alerinichilor şi cailor urinare. Examenul de laborator al urinei. Sindroamele clinicedin glomerulonefrite şi afecţiunile tubulo-interstitiale. Sindromul urinar.Sindromul nefrotic. Glomerulonefrita acută şi cronică. Examinarea bolnavilor cuîndeplinirea fisei de observaţie clinică de totalizare.

3

31 Amiloidoza renală. Pielonefrita acută şi cronică. Nefrolitiaza. Sindromul deinsuficienţă renală acută şi cronică.

3

32 Metodele de examinare a bolnavilor cu afectiuni ale sistemului hematopoietic.Sindroamele clinice în afecţiunile sistemului hematopoietic. Sindroamelemieloproliferative, limfoproliferative, anemice. Diatezele hemoragice

3

33 Metodele de examinare a bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului endocrin. 3

Sindroamele clinice în afecţiunile endocrine. Examinarea bolnavilor cu afecţiuniale glandei tiroide şi cu diabet zaharat.

34 Recapitulare. Testarea manoperelor practice. 3T O T A L 102h

Bibliografia recomandată:A. Obligatorie:1. Semiologie Medicală. Georgescu M. Bucureşti, 19982. Propedeutica Bolilor Interne. Vasilenko V. (traduc. În romănă) Chişinău 1992

B. Suplimentară:1. Curs de Semiologie Medicală. Stanciu C. Iaşi. 19902. Principiile Medicinei Interne. Harison . Teora 20013. Bolile aparatului respirator. Botnaru V. . Chişinău 20024. Examenul Clinic în afecţiunile aparatului digestiv. Botnaru V. Chişinău 20055. Aspecte clinice În cardiologie. Botnaru V. Chişinău 1998

Metode utilizate de predare şi învăţare:Disciplina Medicina Internă-Semiologie este predată în mod clasic: cu prelegeri şi lucrări

practice. La prelegeri va fi citit cursul teoretic de către titularii de curs. La lucrările practicestudenţii vor studia metodologia examenului clinic al bolnavului, depistarea simptomelor şisemnelor clinice cu interpretarea lor clinică, vor efectua vizite la bolnavii tematici pentru examenclinic, iniţial împreuna cu profesorul, apoi de sinestătător în subgrupuri (echipe de lucru) a cîte 2-3persoane la un pacient. Ulterior, în baza simptomelor şi semnelor clinice depistate, se va efectuainterpretarea lor clinică la bolnavul dat, se va face cunoştinţă cu rezultatele examenului paraclinic.Scopul final este de a dezvolta la studenţi raţionamentul clinic şi abilităţile de examinare clinică apacientului, cu stabilirea diagnosticului sindromal, trasarea programului de investigaţii paracliniceşi principiilor de tratament. Cunoştinţele acumulate vor fi atestate pe parcursul cursului prinexamenul pacienţilor, fapt care permite a efectua monitorizarea curentă a procesului de instruire şieficacitatea, precum şi corecţia operativă a procesului de instruire.



ascultarea pasivă a cursurilor, chiar şi în cazul structurării şi ilustrării foarte minuţioase aleacestora, înclusiv folosind technologii multimedia.

Chiar dacă materialul este interesant, iar studentul - suficient de motivat, pentru a însuşi cevaeste nevoie de cât mai multe modalităţi de procesare a materialului studiat. Îndeplinirea practică aunui lucru este mult mai eficientă, decât citirea despre cum trebuie făcut, dar şi mai eficient este aînvăţa pe altcineva să facă acelaşi lucru.

Reieşind din cele spuse mai sus, dacă doriţi să aveţi succese în însuşirea Medicinii Interne-Semiologie, urmează să lucraţi activ cu materialul. În cele ce urmează vă oferim câteva sugestii:

1. Iniţial citiţi materialul, dar nu pur şi simplu îl parcurgeţi cu vederea. Faceţi notiţe.Încercaţi să formulaţi singuri momentele principale. Studiaţi schemele şi imaginile din manual şi

caiet. Răspundeţi la testele formulate în caiete.2. Frecventaţi cursurile şi lucrările practice, dar nu pentru a face prezenţă! Dacă

procedaţi altfel, puţin probabil că veţi face faţă cerinţelor. Conspectaţi atent. Încercaţi să asimilaţiinformaţia, întrebându-vă: Sunt de acord cu profesorul? Înţeleg despre ce este vorba?Corespunde oare materialul predat cu cel din manual?

3. Puneţi întrebări! Profesorului, unul altuia, sine însuşi. Faceţi acest lucru în aulă, însala de studii, în coridoare, în birourile profesorilor. Faptul că puneţi întrebări înseamnă căîncercaţi să înţelegeţi şi să prelucraţi materialul predat şi nu poate fi decât salutabil. Fiecarestudent are dreptul de a apela la profesorul său pentru consultaţii individuale în orele de lucru saula profesorul de serviciu în orele, preconizate pentru recuperarea restanţelor.

4. Organizaţi-vă în grupuri a câte 2-3 studenţi pentru a vă întâlni regulat în vedereadiscuţiilor asupra materialului cursului şi pregătirea pentru totalizări. De regulă, în grupurile micide lucru se realizează o înţelegere mult mai bună şi mai clară, decât în timpul lucrului individual.In plus, abilitatea de a explica colegilor materialul însuşit vă va fi de mare folos în viitor.

5. Un mod eficace de instruire aprofundată este participarea la şedinţele cerculuistudenţesc ştiinţific şi participarea în discuţii ştiinţifice. De asemenea este extrem de eficacepregatirea rapoatrelor ştiinţifice la anumite teme.

6. Utilizaţi raţional timpul. Disciplina Medicină Internă-Semiologie înaintează cerinţesporite faţă de procesul de însuşire a materialului. Acelaşi lucru este valabil pentru mai multediscipline, predate în acest an de studii. De aceea, veţi fi nevoiţi să vă gestionaţi raţional timpul şisă găsiţi echilibrul perfect dintre efortul depus pentru obţinerea cunoştinţelor, alte responsabilităţişi viaţa personală. Conform cerinţelor în vigoare pentru fiecare oră de lucru în contact direct cuprofesorul, studentul trebuie să lucreze individual 1-2 ore. Altfel spus, pentru însuşirea suficientăa disciplinei Medicină Internă-Semiologie urmează să lucraţi individual cel puţin 5 oresăptămânal.

Metode de evaluare:La disciplina Medicină Internă-Semiologie, pe parcursul anului de studiu, sunt 3 totalizări

(examen clinic de sinestătător al pacientului) şi îndeplinirea fisei de observaţie clinică a bolnavului,după cum urmează:- Totalizarea Nr. 1: Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator;- Totalizarea Nr.2: Examinarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator şi cardiovascular;- Totalizarea Nr.3: Testarea manoperelor profesionale (toate sistemele); Examinarea bolnavilor cu îndeplinirea unui fragment al fişei de observaţie clinică (semestrul 5). Examinarea bolnavilor cu îndeplinirea fişei de observaţie clinică ample (sfârşitul semestrului 6).

Proba de diagnostic clinic se efectuează prin oferirea fiecărui student a unui pacient. Studentultrebuie să efectueze examenul clinic al pacientului şi anume: interogarea, inspecţia generală,inspecţia, palpaţia, percuţia, auscultaţia pe sisteme (respirator, cardio-vascular, digestiv, urinar,endocrin, hematopoietic) cu interpretarea clinic a datelor obţinute, reflectînd această prin formulareacorectă a sindroamelor clinice de bază în acest caz clinic.

La examenul de promovare la disciplina Medicina Internă-Semiologie nu sunt admişistudenţii cu media anuală sub nota 5, precum şi studenţii care nu au recuperat absenţele la lecţiipractice.

Examenul la disciplina Medicină Internă-Semiologie (evaluarea sumativă) este unulcombinat, alcătuit din proba test-grilă (varianta „Test Editor" USMF „Nicolae Testemiţanu"), probaorală (aprecierea cunoaşterii de către student a etiopatogeniei şi tabloului clinic al maladiilorterapeutice principale - sindromologiei clinice de bază) şi examenul manopelor profesionale (pepacient).

Proba test-grilă constă din variante a câte 100 teste fiecare din toate temele cursului, dintrecare 40 de teste sunt compliment simplu, 60 de teste compliment multiplu. Studentul are la dispoziţieîn total 2 ore pentru a răspunde la test. Proba se apreciază cu note de la 0 la 10.

Proba orală se efectuează prin oferirea fiecărui student a unui bilet din 40 la sorţ cu 3 intrebărila sindroame clinice. Studentul trebuie să cunoască definiţia, simptomele şi semnele care alcătuiescsindromul, să numească mecanismele apariţiei acestora, maladiile principale în care este întilnitacest sindrom, etiopatogenia şi tabloul clinic al maladiei de bază, să cunoască principiile de bază alediagnosticului paraclinic şi de tratament.

Pentru a se pregăti de răspuns studentul are la dispoziţie 30 min. Proba se apreciază cu note dela 0 până la 10.

Subiectele pentru examen (testele, lista sindroamelor clinice, lista deprinderilor profesionale,componenţa biletelor pentru proba orală) se aprobă la şedinţa catedrei şi se aduc la cunoştinţastudenţilor cu cel puţin o lună înainte de sesiune.

Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca "absent" şi se echivaleazăcu calificativul 0 (zero).

Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.Scala de evaluare

Evaluarea cunoştinţelor se apreciază cu note de la 10 la 1, cu zecimale 0,5. Notele de la “5”până la “10”, obţinute în rezultatul evaluării unităţii de curs, permit obţinerea creditelor alocateacestora, conform Planului de învăţământ. Nota finală rezultă din suma ponderată a notelor de laevaluările curente şi examinarea finală, fiind rotunjită în folosul studentului până la cifra întreagăsau cu zecimale 0,5. Studentul care la evaluarea curentă are nota mai mică de “5” nu este admis laevaluarea finală. Nota finală la examen se stabileşte după cum urmează :

1. Deprinderi practice – coeficientul 0,22. Examen oral – coeficientul 0,33. Test-control – coeficientul 0,24. Nota anuală medie + foaia de observaţie clinică de control – coeficientul 0,3.

Modalitatea de rotunjire a notelor

Suma ponderată a notelor de la evaluările curente şi examinarea finală Nota finală5-5,09 5

5,1-5,59 5,55,6-6,09 66,1-6,59 6,5

6,6-7,09 77,1-7,59 7,57,6-8,09 88,1-8,59 8,58,6-9,09 99,1-9,59 9,59,6-10 10

PROGRAMA ANALITICĂDenumirea cursului: Medicina Internă (anul IV, Sănătate Publică)Codul cursului: S.07.O.058; S.08.O.061Tipul cursului: Disciplina obligatorie



Scopul disciplinei Medicina Internă: Studierea etiologiei, patogeniei, manifestărilor clinice ale celor mai răspândite boli interne,

principiilor de tratament şi profilaxie ale acestor afecţiuni; Îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor fundamentale şi implementarea lor în practica clinică; Consolidarea şi îmbogăţirea deprinderilor practice de examinare a bolnavului, dezvoltarea

raţionamentului clinic: aprecierea rezultatelor examenului clinic al bolnavului terapeutic,argumentarea diagnosticului prezumtiv, întocmirea şi argumentarea programului de investigaţiiparaclinice şi consultaţii ale altor medici-specialişti, efectuarea diagnosticului diferenţial înlimitele afecţiunilor studiate, formularea diagnosticului pozitiv (clinic) concret, şi argumentareaunui tratament individual adecvat, pronosticarea evoluţiei patologiei stabilite la pacientul încauză.

Consolidarea, îmbogăţirea şi implementarea în practica clinică a cunoştinţelor în domeniuldeontologiei şi eticii medicale;

Obiectivele de formare în cadrul disciplinei Medicină Internă:La nivel de cunoaştere şi înţelegere

Pentru forme nozologice: Definiţia, incidenţa, epidemiologia, aspectele moderne de etiologie şi patogenie; Manifestările clinice, inclusiv şi a variantelor atipice, clasificarea modernă, particularităţile

examenului clinic, metodele moderne de investigaţii de laborator şi instrumentale; Diagnosticul precoce, stările premorbide, criteriile de diagnostic, formularea diagnosticului,

diagnosticul diferenţial; Evoluţia, complicaţiile, prognosticul;

Tratamentul medical (dacă şi chirurgical – principii generale, indicaţii şi contraindicaţii),complicaţiile tratamentului;

Criteriile de spitalizare; Particularităţile manifestărilor clinice şi ale tratamentului la adolescenţi, la femei în perioada

de gestaţie şi alăptare, în perioada de climacteriu, la pacienţii de vârstă presenilă şi senilă, lapacienţii cu patologii concomitente multiple;

Algoritmul de diagnostic şi de tratament în eventualele stări de urgenţă; Profilaxia primară şi secundară, prevenirea cronicizării afecţiunilor acute, expertiza medicală

a vitalităţii, recuperarea, supravegherea medicală;

La nivel de aplicare Să efectueze colectarea anamnezei şi aprecierea datelor de explorare fizicală a bolnavilor cu

patologii ale organelor interne; Să formuleze şi să argumenteze diagnosticul prezumtiv; Să întocmească şi să argumenteze programul de investigaţii paraclinice; Să efectueze diagnosticul diferenţial în limitele afecţiunilor studiate; Să formuleze şi să argumenteze diagnosticul pozitiv (clinic); Să argumenteze un tratament individual adecvat; Să poată prognostica evoluţia patologiilor stabilite.

La nivel de integrare Să aprecieze importanţa Medicinii Interne în contextul Medicinii generale şi integrării cu

disciplinele conexe medicale; să aplice creativ cunoştinţele medicinii fundamentale în procesul examenului clinic al

bolnavului; să deducă interrelaţiile dintre Medicina Internă şi alte discipline fundamentale şi clinice; Să ia decizii optime în acordarea ajutorului de urgenţă în situaţii critice; să formuleze principiile de etică şi deontologie în asistenţa medicală a bolnavilor cu patologii

ale organelor interne; sa fie apt de a evalua şi autoevalua obiectiv cunoştinţele în domeniu; să fie apt de a asimila noile realizări ale disciplinelor clinice.


medicilor, indiferent de specialitatea pe care vor alege-o ulterior, este cel mai larg teren de integrareşi implementare a cunoştinţelor fundamentale (anatomie, fiziologie umană, fiziopatologie etc.) înpractica clinică. În cadrul acestei discipline, de rând cu studierea etiologiei, patogeniei,manifestărilor clinice, evoluţiei, tratamentului şi profilaxiei bolilor interne mai des întâlnite, viitorulspecialist acumulează deprinderi practice de investigare a bolnavului şi de apreciere a rezultatelor

obţinute, se pune baza raţionamentului clinic, care asigură un diagnostic corect şi un tratamentadecvat.

Cursul de Medicină Internă pentru studenţii facultăţii de medicină, specialitatea SănătatePublică include studierea clinicii contemporane a formelor particulare nosologice ale afecţiunilororganelor interne.

Obiectul de bază de studiu este bolnavul. Toate temele se vor discuta având exemple clinice.O parte din teme vor fi studiate independent, sub îndrumarea profesorului.

Programa actuală prevede predarea disciplinei Medicina Internă studenţilor facultăţii demedicină, specialitatea Sănătate Publică, anul de studii IV (semestrele 7 şi 8).

Pentru însuşirea bună a disciplinei sunt necesare cunoştinţe temeinice în domeniul Chimiei,Anatomiei omului, Histologiei umane şi Embriologiei, Biologiei moleculare şi Geneticii,Fiziologiei umane, Fiziopatologiei, Morfopatologiei, Farmacologiei, Semiologiei medicale, obţinuteîn studiile preuniversitare şi universitare.

Conţinutul de bază al cursului:A. Prelegeri:

Nr. Tema OreMEDICINĂ INTERNĂ, ANUL IV, SEMESTRUL 7

1 Traheobronşita acută. Bronşitele croniceSupuraţiile pulmonare. Cancerul bronhopulmomar

11

2 PneumoniilePleureziile

11

3 Astmul bronşicInsuficienţa respiratorie

11

4 Bronhopneumopatia cronică obstructivă.Cordul pulmonar cronic

11

5 Febra reumatismală acutăEndocardita infecţioasă

11

6 Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară 27 Ateroscleroza. Cardiopatia ischemică. Angina pectorală.

Infarctul miocardic11

8 Insuficienţa cardiacă acută şi cronicăInsuficienţa vasculară acută

11

9 PericarditeleMiocarditele

11

10 Aritmiile şi blocurile cardiace 2Total ore 20

MEDICINĂ INTERNĂ, ANUL IV, SEMESTRUL 811 Gastritele acute şi cronice


12 Colecistitele cronice 1

Pancreatitele cronice. 113 Hepatitele cronice

Cirozele hepatice11

14 Rectocolita ulcero-hemoragică. Boala CrohnTumorile organelor sistemului digestiv (cancerul gastric, pancreatic, cancerulcolo-rectal, tumorule ficatului, colecistului şi căilor biliare)

11

15 Glomerulonefritele acute şi cronice 216 Amiloidoza renală

Sindromul nefrotic11

17 Pielonefritele acute şi croniceInsuficienţa renală acută şi cronică

11

18 Artrita reumatoidăOsteoartroza

11

19 Afecţiunile difuze ale ţesutului conjunctiv (Lupusul eritematos sistemic.Sclerodermia sistemică. Dermatomiozita)

2

20 Vasculitele sistemice (vasculita hemoragică, periarterita nodoasă)Şoc anafilactic. Edem Quincke. Urticaria

11

Total ore 20TOTAL ORE CURS PE DISCIPLINĂ 40

B. Lucrări practice:Nr. Tema Ore

MEDICINĂ INTERNĂ, ANUL IV, SEMESTRUL 71 Pneumoniile

Pleureziile41

2 Traheobronşita acută. Bronşitele croniceSupuraţiile pulmonare. Cancerul bronhopulmomarInsuficienţa respiratorie

221

3 Astmul bronşicBronhopneumopatia cronică obstructivă.Cordul pulmonar cronic

221

4 Febra reumatismală acutăEndocardita infecţioasă

32

5 Valvulopatiile cardiace dobîndite (mitrale, aortale, tricuspidiene).Cardiopatiile congenitaleInsuficienţa cardiacă acută şi cronicăInsuficienţa vasculară acută

2111

6 Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară 57 Ateroscleroza. Cardiopatia ischemică. Angina pectorală. 58 Infarctul miocardic 59 Pericarditele

Miocarditele21

Cardiomiopatiile idiopatice 210 Aritmiile şi blocurile cardiace 5

Total ore 50MEDICINĂ INTERNĂ, ANUL IV, SEMESTRUL 8

11 Curaţia bolnavilor pentru foaia de observaţie clinică didactică 512 Gastritele acute şi cronice


13 Colecistitele croniceColelitiaza (aspecte medicale)Pancreatitele cronice.

212

14 Hepatitele croniceCirozele hepatice

32

15 Rectocolita ulcero-hemoragică. Boala Crohn.Tumorile organelor sistemului digestiv (cancerul gastric, pancreatic, cancerulcolo-rectal, tumorule ficatului, colecistului şi căilor biliare)

32

16 Glomerulonefritele acute şi corniceAmiloidoza renalăSindromul nefrotic

311

17 Pielonefritele acute şi croniceInsuficienţa renală acută şi cronicăUrolitiaza (aspecte medicale)

221

18 Artrita reumatoidăOsteoartrozaGuta

221

19 Afecţiunile difuze ale ţesutului conjunctiv (Lupusul eritematos sistemic.Sclerodermia sistemică. Dermatomiozita)Vasculitele sistemice (vasculita hemoragică, periarterita nodoasă)

32

20 Şocul anafilactic. Edemul Quincke. UrticariaSusţinerea foii de observaţie clinică.Atestarea deprinderilor practice

212

Total ore 50TOTAL ORE LUCRĂRI PRACTICE PE DISCIPLINĂ 100

Bibliografia recomandată:A. Obligatorie:1.Medicină Internă (manual în 2 vol.).-sub.red.C.Babiuc,Vlada-Tatiana Dumbrava.-Chişinău,2007.B. Suplimentară:

1. Harison. Principiile medicinii interne. Vol. I şi II.(Isseibacher K.J., Braunwald E., Wilson J.D. ş.a– Traducere din limba engleză. Ed. Internaţională, Bucureşti, ed. Teora 1989).2. Medicină internă.Vol.I:Bolile aparatului respirator, bolile aparatului locomotor (sub red.L.Gherasim,Bucureşti, Ed. Med. 1996).

3. Medicină internă. Vol.II: Bolile cardiovasculare, metabolice (sub redacţia L.Gherasim, BucureştiEd. Med. 1996).4. Medicină internă. Vol. III: Bolile digestive, hepatice şi pancreatice (sub redacţia L.Gherasim,Bucureşti, Ed. Med. 1996).5. Medicină internă. Vol.IV: Bolile nefrologice (sub redacţia L.Gherasim, Bucureşti, Ed.Med.2003).6. Clinica medicală. Vol. I, II. C. Negoiţă. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. 1995.7. Oxford – Manual de medicină clinică.// R.A.Hope – Bucureşti, 1995.8. Vademecum de urgenţă medicală. // Popa, Bucureşti, 1996.9. Medicină internă. Ghid clinic. // Sub redacţia Braun J. Ed. Ser: A. Şchaffer, V.Renz. V-a ed.Bucureşti, Ed.Med. 1997.

Metode utilizate de predare şi învăţare:Disciplina Medicina Internă este predată în mod clasic: cu prelegeri şi lucrări practice. La

prelegeri va fi citit cursul teoretic de către titularii de curs. La lucrările practice studenţii vorefectua vizite la bolnavii tematici pentru examen clinic independent, sub îndrumarea profesorului,vor prezenta cazuri clinice, vor întocmi foaia de observaţie clinică didactică conform schemeistabilite (la anul IV, semestrul 8), vor participa la examenele instrumentale şi efectuareaprocedurilor curative pentru pacientul examinat. Obiectul de bază de studiu este bolnavul. Fiecaretemă prevăzută de Programa analitică se va realiza numai prin prezentarea (de către unul dinstudenţi) şi discutarea pacientului (sau pacienţilor) cu forma nosologică respectivă, cu participareaactivă a tuturor studenţilor din grupă. La lucrările practice vor fi utilizate şi tehnologiiinformaţionale (cazuri clinice la simulator).



ascultarea pasivă a cursurilor, chiar şi în cazul structurării şi ilustrării foarte minuţioase aleacestora, înclusiv folosind technologii multimedia. Chiar dacă materialul este interesant, iarstudentul - suficient de motivat, pentru a însuşi ceva este nevoie de cât mai multe modalităţi deprocesare a materialului studiat. Îndeplinirea practică a unui lucru este mult mai eficientă, decâtcitirea despre cum trebuie făcut, dar şi mai eficient este a învăţa pe altcineva să facă acelaşi lucru.

Reieşind din cele spuse mai sus, dacă doriţi să aveţi succese în însuşirea Medicinii Interne,urmează să lucraţi activ cu materialul. În cele ce urmează vă oferim câteva sugestii:

1. Iniţial citiţi materialul, dar nu pur şi simplu îl parcurgeţi cu vederea. Faceţi notiţe.Încercaţi să formulaţi singuri momentele principale. Studiaţi schemele şi imaginile din manual şicaiet. Răspundeţi la testele formulate în caiete.

2.Frecventaţi cursurile şi lucrările practice, dar nu pentru a face prezenţă! Dacă procedaţi altfel,puţin probabil că veţi face faţă cerinţelor. Conspectaţi atent. Încercaţi să asimilaţi informaţia,întrebându-vă: Sunt de acord cu profesorul? Înţeleg despre ce este vorba? Corespunde oarematerialul predat cu cel din manual?

3.Puneţi întrebări! Profesorului, unul altuia, sine însuşi. Faceţi acest lucru în aulă, în sala destudii, pe coridoare, în birourile profesorilor. Faptul că puneţi întrebări înseamnă că încercaţi să

înţelegeţi şi să prelucraţi materialul predat şi nu poate fi decât salutabil. Fiecare student are dreptulde a apela la profesorul său pentru consultaţii individuale în orele de lucru sau la profesorul deserviciu în orele, preconizate pentru recuperarea restanţelor (de la orele 1400 pînă la 1700).

4. Organizaţi-vă în grupuri a câte 2-3 studenţi pentru a vă întâlni regulat în vedereadiscuţiilor asupra materialului cursului şi pregătirea pentru totalizări. De regulă, în grupurile micide lucru se realizează o înţelegere mult mai bună şi mai clară, decât în timpul lucrului individual.In plus, abilitatea de a explica colegilor materialul însuşit vă va fi de mare folos în viitor.

5. Un mod eficace de instruire aprofundată este pregatirea rapoatrelor ştiinţifice laanumite teme.

6.Utilizaţi raţional timpul. Disciplina Medicină Internă înaintează cerinţe sporite faţă deprocesul de însuşire a materialului. Acelaşi lucru este valabil pentru mai multe discipline, predateîn acest an de studii. De aceea, veţi fi nevoiţi să vă gestionaţi raţional timpul şi să găsiţi echilibrulperfect dintre efortul depus pentru obţinerea cunoştinţelor, alte responsabilităţi şi viaţa personală.Conform cerinţelor în vigoare pentru fiecare oră de lucru în contact direct cu profesorul, studentultrebuie să lucreze individual 1-2 ore. Altfel spus, pentru însuşirea suficientă a disciplinei MedicinăInternă urmează să lucraţi individual cel puţin 5 ore săptămânal.

Metode de evaluare:Evaluarea cunoştinţelor studenţilor se efectuează la lecţiile practice prin aprecierea

cunoştinţelor teoretice (oral, scris, testare), prin aprecierea deprinderilor practice de examinare abolnavului, de argumentare a diagnosticului; prin controlul foilor de observaţie clinică didactice laanul IV (semestrul 8), prin rezolvarea problemelor-situaţii clinice şi la examenul de promovaredupă semestrul 8.

La examenul de promovare la disciplina Medicina Internă nu sunt admişi studenţii cu mediaanuală sub nota 5, precum şi studenţii care nu au recuperat absenţele la lecţii practice.

Examenul la disciplina Medicină Internă (evaluarea sumativă) este unul combinat, alcătuit dinproba test-grilă (varianta „Test Editor" USMF „Nicolae Testemiţanu"), proba orală, atestareadeprinderilor practice şi se va realiza în două etape :Etapa I. Partea practică în secţiile de terapie (la sfârşitul stagiului, în semestrul 8). Listadeprinderilor practice se aprobă la şedinţa catedrei şi se aduce la cunoştinţa studenţilor la începutulanului de studii. Fiecare student va avea sarcina de a examina un pacient timp de 30 min. Se voraprecia : stabilirea şi argumentarea la pacient a diagnosticului prezumtiv în baza datelor clinice (lapatul bolnavului) ; alcătuirea unui plan de investigaţie paraclinică ; interpretarea datelor paraclinice ;diagnosticul diferenţial al patologiei în cauză şi asistenţa terapeutică în stările de urgenţă. Nota

corespunzătoare va fi fixată în fişa de evidenţă de către examinator. În caz de notă negativă lasolicitarea studentului va fi permisă o reexaminare de către comisie.Etapa II.

1. Proba „test-grilă” constă din variante a câte 100 teste fiecare din toate temele cursului, dintrecare 40 de teste sunt compliment simplu, 60 de teste compliment multiplu. Studentul are ladispoziţie în total 2 ore pentru a răspunde la test. Proba se apreciază cu note de la 0 la 10.

2. Proba „oral” se efectuează prin oferirea fiecărui student a unui bilet din 40 la sorţ cu 3întrebări fiecare din diferite compartimente ale medicinii interne, conform Programului

analitic. Pentru a se pregăti de răspuns studentul are la dispoziţie 30 min. Proba se apreciazăcu note de la 0 până la 10.

Subiectele pentru examen (testele, întrebările pentru proba „oral”) se aprobă la şedinţa catedrei şise aduc la cunoştinţa studenţilor cu cel puţin o lună înainte de sesiune.

Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca "absent" şi se echivaleazăcu calificativul 0 (zero). Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.

Evaluarea cunoştinţelor se apreciază cu note de la 10 la 1, cu zecimale 0,5. Notele de la “5”până la “10”, obţinute în rezultatul evaluării unităţii de curs, permit obţinerea creditelor alocateacestora, conform Planului de învăţământ. Nota finală rezultă din suma ponderată a notelor de laevaluările curente şi examinarea finală, fiind rotunjită în folosul studentului până la cifra întreagăsau cu zecimale 0,5. Studentul care la evaluarea curentă are nota mai mică de “5” nu va fi admis laevaluarea finală. Nota finală este alcătuită din 4 componente: nota medie anuală, compusă din medianotelor la medicina internă la anul IV şi foaia de observaţie clinică didactică (coeficientul 0,3),proba practică (coeficientul 0,2) proba orală (co eficientul 0,3), testul-grilă (coeficientul 0,2)

Modalitatea de rotunjire a notelorSuma ponderată a notelor de la evaluările curente şi examinarea finală Nota finală

5-5,09 55,1-5,59 5,55,6-6,09 66,1-6,59 6,56,6-7,09 77,1-7,59 7,57,6-8,09 88,1-8,59 8,58,6-9,09 99,1-9,59 9,59,6-10 10

PROGRAMA ANALITICĂ Medicina Internă-Semiologie S.05.O.045 ... · Medicina internă este una din...

Documents

Transcript of PROGRAMA ANALITICĂ Medicina Internă-Semiologie S.05.O.045 ... · Medicina internă este una din...