Profesionalismul didactic universitar

Profesorul are un rol important in pregatirea şi formarea tinerelor generatii, ei

lăsandu-şi amprenta atât asupra personalitatii lor, cât şi asupra pregătirii lor profesionale.

Astefel,un aspect important in ceea ce priveşte profesia de cadru didactic îl reprezintă

competenţa profesională care include ansamblul de capacităţi cocnitive, afective,

manageriale şi motivaţionale, care interacţionează cu trăsaturile de personalitate ale

profesorului, oferindu-i calitatile necesare efectuarii unei prestaţii didactice care sa asigure

realizarea competenţelor de catre toţi elevii. Competenţa profesională a cadrului didactic

derivă din rolurile pe care acesta le indeplineşte in cadrul şcolii, a caror exercitare este

dependentă de personalitatea lui.

În viaţa cotidiană se constată creşterea tot mai rapidă a volumului de informaţie în

aproape toate domeniile. Acest lucru se rasfrânge şi asupra profesiilor, astfel profesiunile

de orice tip cunosc un proces de schimbare, fiind absolut necesară introducerea termenului

de perfecţionalizare. Construcţia profesionalitaţii trebuie axată pe stăpânirea temenică a

disciplinei predate, a psihopedagogiei şi apoi spre deschiderea spre noi câmpuri de

cunoastere. Profesionalizarea cadrelor didactice are rolul de a oferi încrederea profesorilor

şi un grad mare de autonomie în activitatea profesională. Atenţia catre profesionalizarea

carierei didactice, constituie premisa dezvoltării unui sistem coerent deformare iniţială şi

continuă a cadrelor didactice, în consonanţă cu exigenţele europene si naţionale.

Profesionalizarea, un concept cu ambele rezonanţe psiho-sociale constituie principala

problemă ce implica definirea acestei profesii didactice prin funcţiile şi comportamnetele

ei de bază, acest fenomen al profesionalizarii carierei constituie un proces de formare a

unui ansamblu de capacităţi şi competenţe într-un domeniu dat pe baza asimilării unui

sistem de conştiinţe teoretice şi practice. Profesionalizarea înseamnă de fapt formarea

competenţelor profesionale care se impun ca imperative ale fiecărui domeniu profesional.

Puţine profesiuni cer atât competenţă, dăruire şi umanism precum cea de profesor,

pentru ca doar in câteva se lucrează cu un matrial atât de preţios, precum omul în devenire.

Pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăţa pe alţii cum să înveţe este o operă care implică

foarte multă rabdare. Principala calitate a unui cadru didactic este vocaţia pedagogică,

exprimată în a te simti chemat, ales pentru această sarcină şi apt pentru a o îndeplini,

dupa Rene Hubert. Acesta consideră că vocaţia pedagogică este caracterizată de trei

elemente: iubirea pedagogică, credinţa în valorile sociale şi culturale, precum şi conştiinţa

responsabilitatăţii.

1

Arta de a preda nu se reduce doar la transmiterea de cunoştinţe, ci presupune şi o

anumita atitudine faţă de elevi. Fiecare cadru didactic trebuie să fie preocupat de cultivarea

unor relaţii bune cu elevii săi, deoarece calitatea procesului instructiv-educativ depinde de

relaţia afectiva dintre profesor-elev.

Cultura profesională reprezintă capacitatea cadrului didactic universitar de a se

raporta permanent la studenţi, umanismul, obiectivitatea, conştiinţa responsabilitătii sunt

calităţi pe care un profesor ar trebui sa le deţină pentru a reuşi să stabilească o relaţie socio-

afectivă cu studenţii.

Din perspectiva studentului,un cadru didactic universitar profesionist trebuie să

deţină o concepţie despre lume general pozitivă. Idealul cadrului didactic universitar este

de a ajunge la performanţă maximă în procesul didactic. Profesorul implică foarte multe

situaţii stresante,emoţii, energie din partea studenţilor, care trebuie reflectate si echilibrate.

Starea psihică a pedagogului se poate înrautaţii foarte repede, de aceea profesorul trebuie

să adopte tehnici de relaxare potrivite pentru a depaşi starile emoţionale dificile.

Motivele unui cadru didactic in sfera profesională trebuie să fie pur umane, de

dăruire, trebuie să fie din inimă şi din propie dorinţă, fară alte motivaţii externe precum

banii sau vechimea în muncă. Studenţii sunt foarte diferiţi,iar profesorul trebuie sa-i trateze

pe toti la fel, să-i stimuleze şi doar astfel va reuşi să fie obiectiv, o caracteristică foarte

importantă în această profesie. Un lucru elementar este ca profesorul sa cunoască cu ce tip

de student comunică, ce temperament are, pentru a sti cum trebuie sa îl motiveze.

Este necesar ca profesorul să aibă abilităţi de manager, pentru a reuşi să conduca

clasele voluminoase de studenţi.

Profesorul univeritar este acela care vede în studenţii săi nişte pietre nestemate pe

care societatea îi cere sa le şlefuiască.

Cunoştinţe de pedagogie şi psihologie:Cunoaşterea principiilor dezvoltării umane, ale procesului de învăţare şi ale

motivaţiei trebuie să vină în ajutorul proiectării generale a conţinutului învaţământului şi al

adaptării instruirii la particularitaţile individuale ale elevilor.

Cunoaşterea de către profesor a trăsăturilor definitorii ale personalităţii elevului poate

conduce la îmbunătăţirea randamentului şcolar dacă profesorul este ajutat să utilizeze într-

un mod specific această informaţie.

2

Fattu a constatat că profesorii experţi în diagnosticarea dificultăţilor învaţării şi în

aprecierea relevanţei materialului instructiv concret pentru dobândirea unor anumite

cunoştinţe obţin succese mai mari decât profesorii mai puţin specializaţi în ceea ce priveşte

randamentul la învăţătură al elevului.

Cunoaşterea materiei de predatPare de la sine înţeles că profesorul nu poate oferii un feedback corespunzător

studenţilor şi nu poate clarifica ambiguităţile şi concepţiile eronate decăt dacă dispune de o

cuprindere conştientă şi organizată adecvată materiei de studiu pe care o predă. În prezent,

însă nu putem măsura în mod corespunzător stăpânirea materiei de predare de către

profesor, prin prisma unor dimensiuni esenţiale cum ar fi: înţelegerea cunoştinţelor

predate; puterea de convingere; stabilitatea; claritatea şi precizia conceptelor;

conştientizarea problemelor teroretice semnificative şi a concepţiilor filosofice aflate la

baza acestora; aprecierea problemelor metodologice şi epistemologice.

Capacităţile intelectualeLa o primă vedere ar părea că inteligenţa generală a profesorilor ar trebui să fie legată

de succesul în predare. Cu toate acestea, eficienţa profesorilor măsurată prin progresele

şcolarului în dobândirea de cunoştinţe şi prin aprecierile făcute de directori şi inspectorii

scolii, este slab corelată cu inteligenţa acestuia. Inteligenţa operează ca un factor limitativ

al influenţei sale asupra succesului predării şi alte variabile cognitive şi de personalitate,

mai important, justifică cel mai mult diferenţierea profesorilor eficienţi de cei ineficienţi.

Dezvoltarea cadrelor didactice se realizează prin programele de formare a cadrelor

didactice şi accentul pus pe evoluţia în carieră.

3

Bibliografie

Monografii:

1. DUŢĂ, Nicoleta. Cariera didactică universitară. Bucureşti: Editura Universitară,

2012, 220 p.

2. ROBINSON, Floyd. Pedagogia secolului XX. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, 1981, 797 p.

3. STĂNCULESCU, Elena. Psihologia educaţiei: De La Teorie La Practică.

Bucureşti: Editura Universitară, 2012, 351 p.

Surse web:

1. https://. prezi.com/ wohpjmmxwt6t/ competenta-didactica-nucleul

profesionalismului ( accesat la 30.04.2015).

2. https:// studiimoldova. info/noutati/ social/ profesorul- perfect in

imaginatia- studentului- perseverent (accesat la 29.04.2015).

3. https:// tribunainvatamantului.ro/ personalitatea-si-rolurile-profesorului-

modern (accesat la 30.04.2015)

4

5