PROF 2 ani/CRR_Agricultura... · Web viewfolosirea plantelor medicinale şi aromatice 3.2 Norme de...
Transcript of PROF 2 ani/CRR_Agricultura... · Web viewfolosirea plantelor medicinale şi aromatice 3.2 Norme de...
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC
Anexa nr......... la OMEN nr. .......... din ..............
CURRICULUMpentru
CLASA a XI-a
ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL DE 2 ANI
pentru dobândirea calificării profesionale de nivel 2:
Lucrător în agricultura ecologică
Domeniul de pregătire de bază: AGRICULTURĂ
Domeniul de pregătire profesională generală: AGRICULTURĂ
Aria curriculară TEHNOLOGII
2013
1
AUTORI:
Ing. Chiriţă Eufrosina drd, prof. grad didactic IGrupul Şcolar “SF.HARALAMBIE” Turnu Măgurele
Ing. Dragoş Daniela prof. grad didactic IColegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară ,,ŢARA BÂRSEI” Prejmer
Ing. Gaşpar Angela prof. grad didactic IIColegiul ”VASILE LOVINESCU”, Fălticeni
Ing. Matei Monica prof. grad didactic IGrup Şcolar Agricol Valea Călugărească
Dr. Moisiu Maria dr. medic veterinar, prof. grad didactic IColegiul Tehnic „PONTICA” Constanţa
Ing. Văleanu Ana prof. grad didactic IColegiul ”VASILE LOVINESCU”, Fălticeni
Ing. Popa Elena prof. grad didactic IIGrup Şcolar Agricol Valea Călugărească
Coordonare C.N.D.I.P.T.:
FLORENȚA CLAUDIA DUMITRU – inspector de specialitate
2
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTClasa a XI-a
Învăţământ profesional de 2 aniAria curriculară Tehnologii
Calificarea: Lucrător în agricultura ecologicăDomeniul de pregătire de bază: AGRICULTURĂDomeniul de pregătire profesională generală: AGRICULTURĂ
I. Pregătire practicăModulul I. Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice
Total ore: 105 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică 70Modulul II. Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice
Total ore: 105 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică 70Modulul III. Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice
Total ore: 105 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică 70Modulul IV. Administrarea fermei ecologice
Total ore: 35 din care Laborator tehnologic -
Instruire practică 35Modulul V. Protecţia plantelor în condiţii ecologice
Total ore: 70 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică 35Modulul VI. Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice
Total ore: 35 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică -Modulul VII. Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică
Total ore: 70 din care Laborator tehnologic -
Instruire practică 70Modulul VIII. Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică
Total ore: 35 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică -Modulul IX. Prevenirea şi combaterea poluării mediului
3
Total ore: 35 din care Laborator tehnologic 35
Instruire practică -
Modulul X. Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto1
Total ore: 140 din care Laborator tehnologic 70
Instruire practică 70
Total ore/an = 21 ore/săptămână x 35 săptămâni/an = 735 ore/an
II. Stagiu de pregătire practică - CDL*
Modulul XI. Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală
Total ore/an = 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 ore/an
TOTAL GENERAL: 885 ore /an
Notă: 1. Orele de laborator tehnologic şi orele de instruire practică se pot desfăşura atât în
laboratoarele şi atelierele unităţii de învăţământ, cât şi la operatorul economic/ instituţia publică parteneră pentru pregătirea practică.
2. Stagiul de pregătire practică CDL* se realizează la operatorul economic/ instituţia publică parteneră; pentru a răspunde nevoilor angajatorilor din sectorul IMM, stagiul de pregătire practică poate fi organizat şi în unitatea de învăţământ, conform cadrului legal în vigoare.
1 Pregătirea practică va fi realizată doar de persoane autorizate (ca profesor de legislaţie rutieră – pentru laborator, respectiv ca instructor auto – pentru instruirea practică); cele 70 ore/elev de instruire practică pentru conducerea tractorului şi auto vor fi efectuate prin programarea individuală a elevilor.
4
Total ore: 150 din care Laborator tehnologic -
Instruire practică 150
LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢE DIN STANDARDELE DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ PE CARE SE FUNDAMENTEAZĂ CURRICULUMUL
UNITĂŢI DE COMPETENŢE TEHNICE
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE CULTURILOR DE CÂMP ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE PLANTELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATAREA ANIMALELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
ADMINISTRAREA FERMEI ECOLOGICE PROTECŢIA PLANTELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE LEGISLAŢIA ECOLOGICĂ ŞI CERTIFICAREA FERMEI ECOLOGICE EXPLOATAREA AGREGATELOR ŞI INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN
AGRICULTURA ECOLOGICĂ SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI CIRCULAŢIE RUTIERĂ, CONDUCEREA TRACTORULUI ŞI AUTO VALORIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE DE ORIGINE
VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
5
Modulul I: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE CULTURILOR DE CÂMP ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
1. Notă introductivă
Modulul „Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale „Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 105 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic 70 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGICE ALE CULTURILOR DE CÂMP ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
6
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE CULTURILOR DE CÂMP ÎN CONDIŢII ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare2
Rezultatul învăţării 1: Amplasează culturile de câmp ecologice într-un asolament specific în ferma ecologică Rolul plantelor premergătoare în culturile de câmp ecologice - igienic, fitosanitar, economic
Parcelarea terenului pentru culturile de câmp ecologice-formă, dimensiune, poziţionare perdele de protecţie, amplasare cardinală
Asolamentul optim pentru culturile de câmp ecologice în perioadă de timp determinată-succesiunea culturilor, culturi intercalate, culturi ascunse, plantele premergătoare în condiţii ecologice, distanţe standard faţă de sursele de poluare
Realizează asolamentul optim pentru culturile de câmp ecologice în perioadă de timp determinată
Explicarea rolului plantelor premergătoare în culturile de câmp ecologice
Indicarea condiţiilor de parcelare a terenului pentru culturile de câmp ecologice
Descrierea asolamentului optim pentru culturile de câmp ecologice în perioadă de timp determinată
Rezultatul învăţării 2: Execută lucrările de pregătire a solului pentru culturile de câmp în condiţii ecologice Condiţii de mobilizare a solului pentru culturile ecologice-arat, grăpat (grâu, porumb, floarea soarelui, cartof), cizelat (grâu, porumb), grăpat în profunzime (grâu, porumb)
Agregate pentru mobilizarea solului - tractor cu combinator, cultivator, grapă, plug, freză
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrările de pregătire a solului
Utilizează agregatele pentru mobilizarea solului
Respectă normele specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de pregătire a solului
Descrierea condiţiilor de mobilizare a solului pentru culturile ecologice
Indicarea agregatelor pentru mobilizarea solului
Rezultatul învăţării 3: Utilizează îngrăşămintele biologice şi organice pentru culturile de câmp ecologice Îngrăşăminte pentru culturile de câmp ecologice- de origine animală-gunoi de grajd, mustul de gunoi de grajd, compost, mraniţa, tulbureala, făinuri animale ecologice- de origine vegetală-mirişte, samulastră, culturi ascunse, culturi energetice
Identifică îngrăşămintele pentru culturile de câmp ecologice
Obţine îngrăşăminte organice Administrează îngrăşămintele ecologice Respectă normele specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de administrare a
Precizarea îngrăşămintelor pentru culturile de câmp ecologice
Explicarea modului de obţinere şi administrare al îngrăşămintelor ecologice
Indicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de administrare
2 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.7
Modul de obţinere a îngrăşămintelor organice - gunoi de grajd în platformă, tulbureală în bazine, compost în platformă Administrarea îngrăşămintelor ecologice - uniformitate de aplicare, perioada optimă de aplicare, maşini şi instalaţii de administrat îngrăşăminte ecologice
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de administrare a îngrăşămintelor ecologice
îngrăşămintelor ecologice a îngrăşămintelor ecologice
Rezultatul învăţării 4: Efectuează lucrările de îngrijire ale culturilor de câmp ecologice Metode de combatere a buruienilor în condiţii ecologice - biologice, biotehnice, biodinamice, genetice, fizico-mecanice
Măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor în condiţii ecologice – preventive, curative
Extracte de plante pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor în condiţii ecologice
Echipamente pentru administrarea produselor ecologice în protecţia plantelor
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de îngrijire a culturilor de câmp ecologice
Aplică măsurile de combatere a bolilor şi dăunătorilor în condiţii ecologice
Prepară extracte de plante pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor în condiţii ecologice
Utilizează echipamente pentru administrarea produselor ecologice în protecţia plantelor
Respectă normele specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de îngrijire a culturilor de câmp ecologice
Descrierea metodelor de combatere a buruienilor, în condiţii ecologice
Aplicarea extractelor de plante folosind echipamente specifice de combatere a bolilor şi dăunătorilor
Indicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de îngrijire a culturilor de câmp ecologice
Rezultatul învăţării 5: Recoltează producţiile culturilor de câmp ecologice Momentul optim de recoltare la culturile de câmp ecologice-standard de calitate după IQ comunitar pentru grâu, porumb, floarea soarelui, cartof
Metode de recoltare a culturilor de câmp ecologice-manual, mecanic
Ambalarea (ambalaje biodegradabile, etichete specifice, personalizare), transportarea (condiţii speciale, igiena mijloacelor de transport, protecţia produselor, transport distanţe mici) şi depozitarea (spaţii ecologizate, tratament termic sau cu
Stabileşte momentului optim de recoltare la culturile de câmp ecologice
Recoltează culturile de câmp ecologice Ambalează, transportă şi depozitează produselor ecologice
Respectă normele specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de recoltare a culturilor de câmp ecologice
Indicarea momentului optim de recoltare la culturile de câmp ecologice
Descrierea condiţiilor ecologice de recoltare, ambalare, transport şi depozitare
Indicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de recoltare a culturilor de câmp ecologice
8
substanţe autorizate) produselor ecologice Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă la recoltarea culturilor de câmp ecologice
9
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Rotaţia culturilor ecologice 2. Lucrările de pregătire a solului pentru culturile de câmp în condiţii ecologice3. Îngrăşăminte biologice şi organice4. Semănatul4. Lucrări de îngrijire ale culturilor de câmp ecologice5. Recoltarea producţiilor culturilor de câmp ecologice
Conţinuturile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Colecţii fitotehnice (grâu, porumb, floarea soarelui, cartof)), vase de vegetaţie, plante conservate, ierbare, fructe, seminţe, atlase botanice, hărţi cu zonele ecologice, lupe, liste de soiuri aprobate de CIOS şi hibrizi omologaţi în România
Planşe, reviste de specialitate. Fişă tehnologică, fişe de lucru. Materiale: galeţi, cântar, ruletă, jaloane. Surse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale. Agregate folosite pentru lucrările agricole. Fişe de securitate şi sănătate în muncă Echipament specific de securitate şi sănătate în muncă
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Particularităţi tehnologice ale culturilor de câmp în condiţii ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
10
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot
fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda
de evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la
condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi
de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
11
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Auxiliare curriculare2. Colecţii de fotografii, pliante, reviste de specialitate3. Ghid metodologic4. Legislaţia ecologică în vigoare (vezi bibliografia modulului - Legislaţia ecologică şi
certificarea fermei ecologice)5. Peştean, Viorel Iulian şi colab. - Cultura plantelor de câmp, Editura Panfilius, 20046. Popescu, Maria şi colab. - Fitotehnie, manual pentru grupurile şcolare agricole, meseria
agronom, clasa a X a, Bucureşti, Editura Tehnică Agricolă, 19927. Prospecte de prezentare
Modulul II: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE PLANTELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
12
1. Notă introductivă
Modulul „Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 105 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic 70 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE PLANTELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
13
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criterii de evaluare:
MODULUL: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE ALE PLANTELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢII ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare3
Rezultatul învăţării 1: Aplică lucrări de fertilizare în condiţii ecologice la culturile horticoleLucrări de fertilizare în culturile horticole ecologice Culturi horticole:- legume cultivate în câmp, pomi fructiferi, viţă de vie Tipuri de îngrăşăminte
- îngrăşăminte organice- îngrăşăminte minerale naturale Metode de aplicare a îngrăşămintelor
- împrăştierea pe toată suprafaţa cu încorporare la 10-20 cm, tocare + încorporare pentru îngrăşăminte, cosire + ofilire + arătură pentru îngrăşăminte verzi, Unelte şi utilaje folosite pentru administrarea
îngrăşămintelor- sapa, grebla, lopata, furca, furtunuri, maşini pentru administrat îngrăşăminte, plug, disc, Epoca de aplicare a îngrăşămintelor
- îngrăşăminte greu solubile (minerale): cu câteva luni mai devreme faţă de înfiinţarea culturii, ca supliment la administrarea îngrăşămintelor organice- îngrăşăminte uşor solubile (suspensie de gunoi de păsări, must de gunoi de grajd) primăvara şi vara
Identifică principalele tipuride îngrăşăminte ecologice
Descrie metodele de aplicarea îngrăşămintelor ecologice
Specifică unelte şi utilaje folosite pentru fertilizarea culturilor
Specifică epoca de aplicare a îngrăşămintelor organice şi minerale
Recunoaşterea principalelortipuri de îngrăşăminte organice şi minerale
Caracterizarea metodelor deirigare folosite în culturile horticole
Recunoaşterea uneltelor şi utilajelor folosite pentru fertilizarea culturilor legumicole
Efectuarea fertilizăriiculturilor horticole în condiţii ecologice
Rezultatul învăţării 2: Execută lucrări de combatere a buruienilor din culturile horticole ecologiceCultura: legume, pomi fructiferi, viţă de vie Buruieni din culturile horticole Buruieni anuale:
- buruieni efemere (rocoina, şopârliţa);- buruieni care germinează primăvara timpuriu (muştarul sălbatic, turiţa);- buruieni care germinează primăvara târziu, vara (mohorul, ştirul, iarba bărboasă);
Clasifică buruienile din culturilehorticole
Recunoaşterea principalelorburuieni din culturile horticole
3 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.14
- buruieni de toamnă (olesiga);- buruieni care pot ierna (neghina, traista ciobanului, macul, nemţisori de câmp). Buruieni perene:
- buruieni târâtoare cu stoloni (rugul, piciorul cocoşului târâtor);- buruieni cu bulbi (brânduşa de toamnă, usturoi sălbatic);- buruieni care formează drajoni (pălămida, susaiul, volbura, urda vacii, morcov sălbatic);- buruieni cu rizomi (pirul, costreiul, coada calului).Metode de combatere a buruienilor Măsuri preventive:
- lucrarea raţională a solului- distrugerea buruienilor înainte de înflorire şi fructificare- rotaţia raţională a culturilor legumicole- evitarea folosirii îngrăşămintelor organice insuficient fermentate- folosirea seminţei condiţionate- întreţinerea potecilor, aleilor Măsuri curative:
- lucrările solului (prăşit manual, mecanic, plivit)- plivitul cu ajutorul flăcărilor, provocaţia (semănat fals şi plivit sau prăsit) Măsuri de combatere integrată
- folosirea în complex a măsurilor preventive şi curative Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice combaterii buruienilor din culturile ecologice
Specifică metodele de combaterea buruienilor din culturile ecologice
Executarea lucrărilor de combatere a buruienilor din culturile ecologice
Rezultatul învăţării 3: Execută lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor în culturile legumicole în condiţii ecologice Suprafaţa: parcele cultivate cu legume, răsadniţa Bolile plantelor legumicole: viroze, bacterioze, micoze
Dăunătorii plantelor legumicole:- afide, păianjeni, buha berzei, musca cepei şi morcovului, gândacul din Colorado, gărgăriţa fasolei şi mazării, coropişniţa, melci Metode de combatere a bolilor şi dăunătorilor Măsuri preventive:
Identifică bolile legumelor
Identifică dăunătorii legumelor
Descrie metodele de combatere preventivă a bolilor şi dăunătorilor din
Recunoaşterea principalelor boli la legume
Recunoaşterea principalilor dăunători ai legumelor
Efectuarea lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor
15
- rotaţia raţională a culturilor legumicole;- distrugerea buruienilor, dezinfecţia seminţelor, materialului de plantat şi a solului cu produse nepoluante; folosirea soiurilor rezistente genetic la boli; aplicarea măsurilor de igienă culturală, aplicarea lucrărilor solului Măsuri curative:
- tratamentul termic şi expunerea la soare a seminţelor; tratamente cu soluţii de substanţe nepoluante; adunarea insectelor; captarea insectelor cu momeli. Substanţe folosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor:
- extracte de plante (tutun, usturoi, crăiţe, păpădie, vreji de tomate, lujeri de cartofi, pelin amar), cenuşă de lemn, soluţii de cupru pe bază de hidroxid, oxiclorura, oxid sau sulfat, metaldehida Unelte şi utilaje
- sape, găleţi, greblă, aparat carosabil de stropit, vermorel, aparat portabil de prăfuit Epoca de aplicare
- în timpul perioadei de vegetaţie a a culturilor legumicole
Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice protecţiei plantelor
culturile ecologice
Descrie metodele de combatere curativă a bolilor şi dăunătorilor din culturile ecologice
Recunoaşte substanţelefolosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
Identifică unelte şi utilaje pentruaplicarea tratamentelor din culturile legumicole
Specifică epocile de aplicare aTratamentelor
Aplică norme de securitate şisănătate în muncă
din culturile ecologice de legume
Efectuarea lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor din culturile ecologice de legume
Utilizarea substanţelor pentrucombaterea bolilor şi dăunătorilor în dozele stabilite
Recunoaşterea uneltelor şi utilajelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
Aplicarea tratamentelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor Respectarea normelor de
securitate şi sănătate în muncăRezultatul învăţării 4: Execută lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor în plantaţiile pomicole şi viticole în condiţii ecologice Suprafaţa: parcele cultivate cu pomi fructiferi şi viţă de vie Bolile pomilor fructiferi şi viţei de vie Bolile pomilor fructiferi:
- rapănul, făinarea, putregaiul lemn, mumificarea fructelor, ciuruirea frunzelor, băşica frunzelor de piersic Bolile viţei de vie:
- mana, făinarea, putregaiul cenuşiu Dăunătorii pomilor fructiferi şi viţei de vie Dăunătorii pomilor fructiferi:
- omizi defoliatoare, păduchi ţestoşi (păduchele din San José), viermii fructelor, afide, gărgăriţa florilor de măr şi păr, păianjeni Dăunătorii viţei de vie:
Specifică bolile pomilor fructiferi şi viţei de vie
Specifică dăunătorii pomilor fructiferi şi viţei de vie
Recunoaşterea bolilor pomilor fructiferi şi viţei de vie
Recunoaşterea dăunătorilor pomilor fructiferi şi viţei de vie
16
- păianjeni, erinoza, cochilisul, eudemisul, filoxera, ţigărarul Metode de combatere a bolilor şi dăunătorilor Măsuri preventive:
- carantina fitosanitară; cultivarea soiurilor rezistente genetic la boli şi dăunători; folosirea materialului săditor sănătos; igiena culturală; aplicarea tăierilor de întreţinere şi fructificare; lucrările solului; Măsuri curative:
- fizico-mecanice (căldura, adunarea insectelor, captarea cu braie capcană sau inele cleioase, răzuirea trunchiului şi a şarpantelor)- biologice (folosirea duşmanilor naturali) Substanţe folosite:
- extracte de plante (tutun, usturoi, crăiţe, păpădie, vreji de tomate, lujeri de cartofi, pelin amar), soluţii de cupru pe bază de hidroxid, oxclorura, oxid sau sulfat, metaldehida Unelte şi utilaje
- sape, găleţi, greble, aparate de stropit, aparat portabil de prăfuit
Epoca de aplicare- în timpul perioadei de vegetaţie a plantaţiilor pomicole şi viticole
Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice combaterii bolilor şi dăunătorilor pomilor fructiferi şi viţei de vie
Descrie metodele de combatere a bolilor şi dăunătorilor
Recunoaşte substanţelefolosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
Identifică unelte şi utilaje pentruaplicarea tratamentelor din culturile legumicole
Specifică epocile de aplicare atratamentelor
Aplică normele de securitate şi sănătate în muncă
Efectuarea lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor din culturile ecologice
Utilizarea substanţelor pentrucombaterea bolilor şi dăunătorilor în dozele stabilite
Recunoaşterea uneltelor şi utilajelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor Aplicarea tratamentelor
pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă
17
4. Conţinutul formăriiSe recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:
1. Lucrări de fertilizare în culturile horticole ecologice 1.1. Culturi horticole:
- legume cultivate în câmp, pomi fructiferi, viţă de vie 1.2. Tipuri de îngrăşăminte - Îngrăşăminte organice - Îngrăşăminte minerale naturale
1.3. Metode de aplicare a îngrăşămintelor 1.4. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor1.5. Unelte şi utilaje folosite pentru fertilizarea culturilor ecologice1.6. Norme de securitate şi sănătate în muncă la combaterea buruienilor
2. Combaterea buruienilor din culturile horticole 2.1.Buruienile din culturile horticole: definiţie, surse de îmburuienare, căi de răspândire 2.2. Clasificarea buruienilor 2.3. Metode de combatere a buruienilor 2.4. Unelte şi utilaje folosite pentru combaterea buruienilor 2.5. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de combatere a buruienilor
3. Lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor din culturile legumicole în condiţii ecologice
3.1. Bolile plantelor legumicole: viroze, bacterioze, micoze 3.2. Dăunătorii plantelor legumicole: 3.3. Metode de combatere a bolilor şi dăunătorilor
- Măsuri preventive - Măsuri curative 3.4. Epoca de aplicare 3.5. Unelte şi utilaje folosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturi legumicole 3.6. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor
4. Lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor în plantaţiile pomicole şi viticole în condiţii ecologice 4.1. Bolile pomilor fructiferi şi viţei de vie - Bolile pomilor fructiferi
- Bolile viţei de vie 4.2. Dăunătorii pomilor fructiferi şi viţei de vie - Dăunătorii pomilor fructiferi - Dăunătorii viţei de vie 4.3. Metode de combatere a bolilor şi dăunătorilor - Măsuri preventive - Măsuri curative 4.4. Epoca de aplicare 4.5. Unelte şi utilaje folosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturi pomicole şi viticole 4.6. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor din culturile pomicole şi viticole
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului- Echipament individual de protecţia muncii pentru lucrările de protecţie a plantelor
18
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Materiale utilizate: - truse pentru controlul calităţii mediului; termometre de aer şi sol, - material de plantat neinfestat, feromoni, brâie-capcană, îngrăşăminte
naturale, duşmani naturali ai dăunătorilor, foarfeci, substanţe naturale pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din culturile ecologice,
- agregate agricole pentru aplicarea tratamentelor la plante,- ierbare cu buruieni, atlas botanic, atlas fitopatologic, insectare, atlas
entomologicSurse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale, Internet
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv,
vizual, practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectelecunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea
modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare;
19
Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului „Particularităţi tehnologice ale plantelor horticole în condiţii ecologice” în continuare se recomandă câteva exemple de activităţi practice de învăţare:- exerciţii aplicative şi practice de identificare şi grupare a bolilor şi dăunătorilor din culturile horticole- exerciţii aplicative de comparare a metodelor de combatere preventive şi curative aplicate în condiţii ecologice- activităţi practice: Determinarea momentului optim de aplicare a măsurilor de combatere a buruienilor; Controlul viabilităţii mugurilor la pomii fructiferi şi viţa de vie Aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de întreţinere
aplicate în viticultură
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi
demetoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.
Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de
performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului
depredare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere
duală,
20
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip
sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Cepoiu, N. şi colab. – Înfiinţarea unei plantaţii pomicole, Editura Ceres, Bucureşti, 19952. Dejeu, Liviu – Viticultură, vol. I, AMD - U.S.A.M.V. Bucureşti, 19933. Georgescu, M. şi colab. - Horticultură şi viticultură, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Ceres, Bucureşti, 19894. Popescu, M. şi colab. – Pomicultura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19925. Stănescu, Doina – Horticultură, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. , Bucureşti, 19996. Tiţă, Iulia, Stan, Mariana – Cultura plantelor horticole, Editura Gimnasium, 2002
21
Modulul III: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATAREA ANIMALELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
1. Notă introductivă
Modulul „Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 105 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic 70 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATAREA ANIMALELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
22
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATAREA ANIMALELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare4
Rezultatul învăţării 1: Identifică rasele de animale care se pretează pentru creşterea şi exploatarea ecologică Criterii şi condiţii de conversie utilizate la
creşterea animalor în sistemul ecologic
Specii şi rase de animale adaptate sistemului de creştere ecologic
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Aplică criteriile şi condiţiile de conversie pentru creşterea animalelor în sistemul ecologic
Selectează speciile şi rasele de animale adaptate sistemului de creştere ecologic
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identificarea criteriilor şi condiţiilor de conversie pentru creşterea animalelor în sistem ecologic
Caracterizarea morfo-fiziologică a speciilor şi raselor de animale crescute în sistem ecologic
Respectarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă
Rezultatul învăţării 2: Hrăneşte animalele în condiţii ecologice Criterii de conversie a păşunilor pentru
trecerea la sistemul ecologic Furaje ecologice şi administrare
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Aplică criteriile de conversie pentru trecerea la sistemul ecologic
Administrează furaje ecologice
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identificarea criteriile de conversie pentru trecerea la sistemul ecologic
Descrierea tehnicilor de furajare ecologică
Respectarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă
Rezultatul învăţării 3: Întreţine şi îngrijeşte animale în condiţii ecologice Redimensionarea adăposturilor şi a
padocurilor
Igiena adăposturilor
Tehnici şi mijloace de îngrijire a animalelor
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Efectuează redimensionarea adăposturilor şi padocurilor
Igienizează adăposturile
Execută igiena corporală a animalelor
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Descrierea parametrilor de redimensionare a adăposturilor şi padocurilor
Identificarea metodelor şi substanţelor pentru igienizarea adăposturilor
Enumerarea metodelor de aplicare a igienei corporale
Respectarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă
4 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.23
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Specii şi rase de animale pretabile creşterii în sistem ecologic
1.1. Criterii şi condiţii de conversie utilizate la creşterea animalor în sistemul ecologic - Criterii - specie, rasă, destinaţie
- Condiţii - alimentaţie, spaţiu vital 1.2. Specii şi rase de animale adaptate sistemului de creştere ecologic - Specii - taurine, ovine, porcine, cabaline, păsări, animale mici
- Descriere - caractere morfologice, productive, rezistenţa la boli - Rase - locale - primitive ameliorate
importate – primitive perfecţionate 1.3. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă la abordarea şi contenţiea animalelor
2. Hrănirea animalelor în condiţii ecologice 2.1. Criterii de conversie a păşunilor - tip de sol, material de semănat, fertilizare, reînsămânţare, perioada de conversie 2.2. Furaje ecologice şi administrare - Surse de furaje - gospodărire proprie, prin cumpărări - Administrare - tehnici de furajare, de păşunat, încărcătura de animale pe hectar,
adaos admis de legislaţie 2.3. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de hrănire a animalelor
3. Întreţinea şi îngrijirea animalelor în condiţii ecologice 3.1. Redimensionarea adăposturilor şi a padocurilor
- Adăposturi - dimensiuni mari, orientare spre est, - Padocuri - coeficientul de luminozitate mărit 3.2. Igiena adăposturilor - Igienizare - curăţire mecanică, dezinfecţii cu preparate ecologice, igienizări
frecvente 3.3. Tehnici şi mijloace de îngrijire a animalelor - Îngrijire - igiena corporală, condiţii de sănătate a animalelor, respectarea tabietului 3.4. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă la lucrările de îngrijire şi întreţinere a
animalelor în condiţii ecologice Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări
de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:
1. Specii şi rase de animale pretabile creşterii în sistem ecologic - material biologic natural, mulaje, planşe, pliante - surse de documentare – agenţi economici, internet, manuale, reviste şi literatură de specialitate2. Hrănirea animalelor în condiţii ecologice - material biologic natural, harta pedologică a României, colecţii de seminţe, mostre de îngrăţăminte, planşe. - surse de documentare – agenţi economici, internet, manuale, reviste şi literatură de specialitate.3. Întreţinerea şi îngrijirea animalelor în condiţii ecologice - schiţe de adăposturi, reglementări naţionale şi europene privind parametrii de microclimat - substanţe dezinfectante ecologice - piatră vânătă, apă de var, oţet
24
- ustensile pentru pansajul corporal şi pentru curăţarea ongloanelor şi copitelor - surse de documentare – agenţi economici, internet, manuale, reviste şi literatură de specialitate - fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de evaluare
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Particularităţi tehnologice de creştere şi exploatarea animalelor în condiţii ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul
didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării
25
Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.
Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Boboc, Viorica – Ghid practic pentru creşterea puilor de carne şi a găinilor ouătoare în ferme ecologice, Bucureşti, Cartea Universitară, 20052. Davidescu D., Davidescu V. - Agricultura biologică, o variantă pentru exploataţiile mici şimijlocii, Bucureşti, Editura Ceres, 19943. Legislaţia ecologică în vigoare4. Materiale de învăţare, Domeniul: Agricultură, Calificarea: Tehnician în agricultura ecologică, clasa a-XII-a, Modulul: Tehnologia de creştere a rumegãtoarelor în sistem ecologic – 20085. Stoger, Elisabeth, Zollitsch, Werner, Knaus, Wilhelm - Furajarea ecologică a bovinelor, Editura MAST – 2009
Modulul IV: ADMINISTRAREA FERMEI ECOLOGICE26
1. Notă introductivă
Modulul „Administrarea fermei ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 35 ore conform planului de învăţământ, pentru instruire practică.
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Administrarea fermei ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Administrarea fermei ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
ADMINISTRAREA FERMEI ECOLOGICE
27
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: ADMINISTRAREA FERMEI ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare5
Rezultatul învăţării 1: Aplică cunoştinţe cu privire la clădirile şi anexele din ferma ecologică Clădiri şi anexe din ferma ecologică- sediul central, magazii, atelier mecanic, parc de maşini, adăposturi pentru animale, filtru sanitar-veterinar
Condiţii pentru amplasarea fermelor ecologice (distanţa faţă de sursele de poluare, existenţa surselor de apă nepoluate)
Materiale de construcţie (lemn, metal, ciment, var, nisip, chirpici, vopsele şi coloranţi ecologici)
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Descrie clădirile şi anexele din ferma ecologică
Analizează amplasarea fermelor ecologice
Descrie materialele de construcţie
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Recunoaşterea clădirilor şi anexelor din ferma ecologică
Identificarea condiţiilor pentru amplasarea fermelor ecologice
Selectarea materialelor de construcţie
Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă
Rezultatul învăţării 2: Efectuează lucrări pentru amenajările tehnice ale fermei Surse de apă convenţionale şi neconvenţionale Calitatea apei Surse de încălzire (combustibil lichid, solid, gazos)
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Apreciază calitatea apei – organoleptic
Efectuează lucrări pentru amenajările tehnice ale fermei
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identificarea surselor de apă convenţionale şi neconvenţionale
Determinarea calităţii apei din punct de vedere organoleptic
Identificarea surselor de încălzire Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă
Rezultatul învăţării 3: Întreţine clădirile şi anexele fermei Produse ecologice pentru întreţinerea fermei (săpun de potasiu şi sodiu, peroxid de hidrogen, acid citric, acid acetic, alcool, formaldehida, leşie, var)
Curăţenia în fermă (curentă, periodică şi generală)
Norme specifice de securitate şi sănătate în
Întreţine clădirile şi anexele fermei
Prezintă periodicitatea efectuării curăţeniei în fermă
Aplică normele specifice de securitate şi
Efectuarea curăţeniei în fermă utilizând produse de curăţenie
Respectarea normelor de securitate şi
5 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.28
muncă la lucrările de întreţinere a locuinţei şi anexelor gospodăreşti
sănătate în muncă la lucrările de întreţinere a locuinţei şi anexelor gospodăreşti
sănătate în muncă la lucrările de întreţinere a locuinţei şi anexelor gospodăreşti
Rezultatul învăţării 4: Amenajează spaţiile verzi din incinta fermei ecologice Elementele componente ale schiţei de amplasare a spaţiilor verzi
Sortimente de flori şi gazon
Lucrări de configurare a incintei fermei ecologice
Lucrări de cultivare a spaţiilor verzi
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Analizează schiţa de amplasare a spaţiilor verzi (punctele cardinale, vecinătăţi, desenul propriu-zis, simboluri)
Recunoaşte speciile de flori şi gazon
Configurează incinta fermei
Efectuează lucrări de semănat, plantat, îngrijire, recoltare
Aplică normele specifice de securitate şi sănătate în muncă
Amplasarea spaţiilor verzi
Alegerea speciilor de flori şi gazon specifice zonei
Amenajarea incintei fermei
Efectuarea lucrărilor de semănat, plantat, îngrijire, recoltare
Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă
29
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:
1. Clădiri şi anexe din ferma ecologică1.1. Construcţii - sediul central, magazii, atelier mecanic, parc de maşini, adăposturi pentru animale,
filtru sanitar-veterinar1.2. Condiţii de amplasare - distanţa faţă de sursele de poluare, existenţa surselor de apă nepoluate1.3. Materiale de construcţie
- lemn, metal, ciment, var, nisip, chirpici, vopsele şi coloranţi ecologici1.4. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor în locuinţă
2. Lucrări pentru amenajările tehnice ale fermei2.1. Tehnica aprovizionării cu apă
- sursa de apă- instalaţia de apă
Aprecierea calităţii apei - organoleptic2.2. Surse de încălzire
- combustibili - lichizi, solizi, gazoşi2.3. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de amenajare a fermei ecologice
3. Întreţinerea fermei3.1. Produse ecologice pentru întreţinerea fermei3.2. Tipuri de curăţenie – curentă, periodică, generală3.3. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de întreţinere a fermei
4. Spaţiile verzi din incinta fermei ecologice4.1. Schiţa de amplasare a spaţiilor verzi4.2. Sortimente de flori şi gazon - crăiţe, gălbenele, garofiţe, dalii, crizanteme, lalele,
arbuşti ornamentali4.3. Modalităţi de configurare a spaţiilor - rânduri, alei, chioşc, jardiniere4.4. Lucrări de cultivare a florilor - semănat, plantat, îngrijire, recoltare4.5. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice amenajării spaţiilor
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:1. Clădiri şi anexe din ferma ecologică- Materiale: lemn, metal, ciment, var, nisip, chirpici, vopsele şi coloranţi ecologici2. Lucrări pentru amenajările tehnice ale fermei- Reviste de specialitate, pliante3. Întreţinerea fermei- Produse ecologice: săpun de potasiu şi sodiu, peroxid de hidrogen, acid citric, acid acetic, alcool, formaldehida, leşie, var4. Spaţiile verzi din incinta fermei ecologice- Schiţe, planuri de amenajare- ierbare, atlas botanicSurse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale, Internet
30
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Administrarea fermei ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Administrarea fermei ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
31
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Auxiliare curriculare2. Cărţi de specialitate3. Ghid metodologic 4. Legislaţia ecologică în vigoare5. Manuale şcolare
32
Modulul V: PROTECŢIA PLANTELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
1. Notă introductivă
Modulul „Protecţia plantelor în condiţii ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale „Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 70 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic 35 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Protecţia plantelor în condiţii ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Protecţia plantelor în condiţii ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
PROTECŢIA PLANTELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICE
33
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: PROTECŢIA PLANTELOR ÎN CONDIŢII ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare6
Rezultatul învăţării 1: Analizează caracteristicile generale ale insectelor, în corelaţie cu variaţia factorilor mediului de viaţă. Dăunători- Grupe de dăunători: viermi cilindrici, nematozi, moluşte, acarieni, insecte, păsări sălbatice, mamifere.- Morfologia insectelor;- Anatomia şi fiziologia insectelor (tegumentul, sistemul muscular, sistemul digestiv, sistemul circulator, sistemul respirator, sistemul excretor, glandele excretorii, sistemul nervos, organele de simţ, aparatul de reproducere);- Biologia insectelor: reproducerea insectelor (maturaţia sexuală, tipuri de reproducere), dezvoltarea insectelor (generaţii şi cicluri biologice ale insectelor), diapauza insectelor - Ecologia insectelor (factorii climatici, biotici, edafici, tehnici); - Răspândirea insectelor (activă, pasivă).- Daunele produse de insecte: daunele produse la frunze, pe muguri, pe flori, pe tulpini şi ramuri, pe fructe- Rozătoare: şoarecele de câmp, popândăul, şobolanul de apă.
Selectează materialele necesare identificării grupelor de dăunători şi a caracteristicilor morfologice ale insectelor
Recunoaşte grupele de dăunători care atacă în culturile agricole
Identifică caracterele morfologice şi anatomice ale insectelor.
Analizează biologia, ecologia şi răspândirea insectelor
Identifică stadiile de dezvoltare ale insectelor
Identifică formele de atac ale insectelor. Recunoaşte speciile de rozătoare care
atacă în culturile agricole Identifică formele de dăunătoare ale
rozătoarelor
Precizarea grupelor de dăunători care atacă în culturile agricole Descrierea grupelor de dăunători care atacă în culturile agricole Selectarea materialelor necesare identificării grupelor de dăunători şi a caracteristicilor morfologice ale insectelor Recunoaşterea grupelor de dăunători din culturile agricole Descrierea caracterelor morfologice şi anatomice ale insectelor Identificarea caracterelor morfologice şi anatomice ale insectelor Descrierea biologiei, ecologiei şi răspândirii insectelor Identificarea stadiilor de dezvoltare ale insectelor cu metamorfoză incompletă şi cu metamorfoză completă Descrierea daunelor produse de insecte pe organele plantelor Identificarea formelor de atac ale insectelor, pe organele plantei Precizarea rozătoarelor care dăunează culturile agricole Recunoaşterea speciilor de rozătoare care atacă în culturile agricole Identificarea formelor de dăunare ale rozătoarelor în culturile agricole
Rezultatul învăţării 2: Analizează caracteristicile generale ale agenţilor fitopatogeni, în corelaţie cu variaţia factorilor mediului de viaţă
6 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.
34
Boli infecţioase - Clasificarea bolilor: infecţioase, neinfecţioase- Însuşirile parazitare ale agenţilor fitopatogeni: afinitatea, agresivitatea, virulenţa, capacitatea de a secreta enzime şi toxine.- Propagarea agenţilor fitopatogeni: transmitere directă (prin spori, seminţe, organe generative bolnave), indirectă (agenţi patogeni pedochori, hidrochori, anemochori, anemohidrochori, zoochori, antropochori). - Rezistenţa plantelor faţă de bolile infecţioase: rezistenţa genetică, rezistenţa naturală, rezistenţa dobândită.- Factorii care influenţează rezistenţa plantelor la boli: factori interni, factori externi.
Caracteristici morfolo- anatomice ale agenţilor fitopatogeni.
- Formele particulelor virale: alungite, sferice, baciliforme.- Forme de celule de micoplasmă: celule sferice, forme filamentoase, formaţiuni neregulate - Forme de bacterii: cocii, bacilii, vibrionii, spirilii, spirochetele, actinomicetele;- Morfologia ciupercilor - aparatul vegetativ (gimnoplastul, plasmodiul, dermatoplastul sifonoplastul, thalul filamentos, thalul masiv)- Organele de rezistenţă ale ciupercilor (rizomorfe, strome, scleroţi)
Boli infecţioase
- Selectează materialele necesare analizării caracteristicilor generale ale agenţilor fitopatogeni.
- Identifică căile de propagare a agenţilor fitopatogeni.
- Identifică însuşirilor morfologice şi anatomice care conferă plantelor rezistenţă la boli.
Caracteristici morfo- anatomice ale agenţilor fitopatogeni.
- Selectează materialele necesare analizării caracteristicilor morfo- anatomice ale agenţilor fitopatogeni.
- Identifică formele de particule virale.
- Identifică simptomele produse de viroze pe plante.
- Identifică formele celulare de mycoplasme..
Boli infecţioase - Clasificarea bolilor care atacă în culturile agricole.- Descrierea însuşirilor parazitare ale agenţilor fitopatogeni.- Selectarea materialelor necesare analizării caracteristicilor generale ale agenţilor fitopatogeni- Prezentarea căilor directe şi indirecte de propagare a agenţilor fitopatogeni.- Identificarea căilor directe şi indirecte de propagare a agenţilor fitopatogeni.- Descrierea formelor de rezistenţă ale plantelor faţă de bolile infecţioase.- Identificarea însuşirilor morfologice şi anatomice care conferă plantelor rezistenţă la boli (grosimea suberului, prezenţa perişorilor, prezenţa stratului de ceară pe frunze şi fructe, etc.) - Descrierea factorilor interni şi externi care influenţează rezistenţa plantelor la boli Caracteristici morfo-anatomice ale agenţilor fitopatogeni.
- Selectarea materialelor necesare analizării caracteristicilor morfo- anatomice ale agenţilor fitopatogeni. - Identificarea particulelor virale după aspectul microscopic. - Identificarea formelor celulare de mycoplasme după aspectul microscopic. - Identificarea formelor de bacterii, după aspectul microscopic- Descrierea aparatului vegetativ al ciupercilor, după gradul de evoluţie.- Precizarea organelor de rezistenţă ale
35
- Înmulţirea ciupercilor (vegetativă, asexuată sexuată)
Modificări anatomo-morfologice ale plantelor bolnave. Denumiri ale bolilor parazitare.
- Simptomatologia virozelor pe plante: mozaic, îngălbenire, deformare, vărsat, etc- Denumiri ale bolilor produse de virusuri: mozaic, îngălbenirea virotică, răsucirea frunzelor, etc.- Simptomatologia micoplasmozelor pe plante: piticire, stolbur, decolorare, sterilitate.- Denumiri ale bolilor produse de mycoplasme: stolbur, îngălbenirea aurie, etc.- Simptomatologia bacteriozelor pe plante: ofilire, pătare, necroza, putregai, hipertrofii.- Denumiri ale bolilor produse de bacterii: arsura bacteriană, cancer bacterian, râia, pătare unghiulară, etc.- Simptomatologia micozelor pe plante: hipertrofii, atrofii, cloroze, ciuruirea, putregaiuri, transformarea organelor şi înlocuirea lor cu altele cu structură deosebită, distrugerea parţială sau totală a organelor plantei, căderea frunzelor, mugurilor, florilor şi fructelor, etc.- Denumiri ale bolilor produse de ciupercile fitopatogene: mană, făinare, tăciune, rugină, antracnoză, putregai, rapăn, monilioză,
- Identifică formele de bacterii- Identifică organele de rezistenţă ale ciupercilor- Identifică sporii de înmulţire asexuată şi sexuată ai ciupercilor.
Modificări anatomo-morfologice ale plantelor bolnave. Denumiri ale bolilor parazitare.
- Selectează materialele necesare analizării modificărilor anatomo-morfologice ale plantelor bolnave.
- Identifică modificările anatomo- morfologice ale plantelor cu atac de boli infecţioase.
- Recunoaşte bolile infecţioase (viroze, micoplasmoze, bacterioze, micoze) după modificările anatomo- morfologice ale organelor plantei
ciupercilor- Identificarea microscopică a organelor de rezistenţă ale ciupercilor- Descrierea formelor de înmulţire ale ciupercilor- Identificarea sporilor de înmulţire asexuată şi sexuată ai ciupercilor, după aspectul microscopic Modificările anatomo-morfologice ale plantelor bolnave. Denumiri ale bolilor parazitare.
- Precizarea modificărilor anatomo- morfologice ale plantelor cu atac de boli infecţioase.- Selectarea materialelor necesare analizării modificărilor anatomo-morfologice ale plantelor bolnave
- Identificarea modificărilor anatomo- morfologice ale plantelor cu atac de viroze, micoplasmoze, bacterioze, micoze - Precizarea bolilor produse de agenţii fitopatogeni
- Recunoaşterea bolilor infecţioase, după modificările anatomo - morfologice ale organelor plantei.
36
ciuruire, etc. Antofite – antofitoze: - Plante semiparazite- Plante total paraziteAntofitoze: cuscuta, lupoaia, vâscul- Simptomatologia antofitozelor pe plante: cloroza, piticirea,
Boli neinfec ţioase - provocate de:- factorii climatici (temperatura, umiditatea, lumina.);- factorii de sol şi nutriţie (aciditatea excesivă a solului, alcalinitatea, compoziţia chimică a solului);- acţiunea altor factori externi (folosirea incorectă a insecto-fungicidelor şi erbicidelor, vătămările provocate de accidente meteorologice)- Simptomatologie: inhibarea germinării seminţelor, stagnarea creşterii, creşterea luxuriantă, inhibarea formării organelor florale, căderea prematură a fructelor, leziuni, necroze, arsuri, strangularea bazei tulpinii răsadurilor, cancere deschise, şiştăvire, uscarea pomilor, putregaiul inelar al fructelor, amăreala merelor şi perelor - Denumiri ale bolilor neinfecţioase: ofilire, putregai, cloroza, etc - Norme de securitate şi sănătate în muncă, fişe individuale de securitate a muncii, echipamente de protecţie
Antofite – antofitoze: - Recunoaşte plantele semi-parazite şi total parazite. - Identifică simptomele produse de antofitoze
Boli neinfec ţioase
- Identifică modificările anatomo- morfologice ale plantelor, sub influenţa factorilor de mediu şi tehnologici nefavorabili.
- Recunoaşte bolile produse de factorii de mediu şi tehnologici nefavorabili.
- Aplică normele de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de analiză acaracteristicile generale ale agenţilor fitopatogeni
Antofite – antofitoze: - Descrierea grupelor de plante semiparazite şi total parazite antofitelor parazite după gradul de parazitism. - Recunoaşterea plantelor semi-parazite şi total parazite.- Identificarea simptomelor produse de antofitoze Boli neinfec ţioase
- Descrierea factorilor care provoacă boli neinfecţioase la plante.
- Identificarea factorilor de mediu şi tehnologici nefavorabili ce produc îmbolnăviri plantelor.
- Precizarea modificărilor anatomo – morfologice ale plantelor sub influenţa factorilor de viaţa nefavorabili.- Identificarea modificărilor anatomo- morfologice ale plantelor sub influenţa factorilor de mediu şi tehnologici nefavorabili.- Precizarea bolilor produse de factorii de mediu şi tehnologici nefavorabili.- Recunoaşterea bolilor produse de factorii de mediu şi tehnologici nefavorabili.- Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de analiză a caracteristicile generale ale agenţilor fitopatogeni
Rezultatul învăţării 3: Estimează pagubele produse de dăunători şi boli în vederea aplicării programului de prognoză şi avertizare
37
Estimarea daunelor şi pagubelor produse de dăunători:
- Controlul fitosanitar: estimarea populaţiei dăunătorilor (sondaje în sol, sondaje cu rama metrică, sondaje pe plante)- Daune şi pagube produse de dăunători - Estimarea pagubelor produse de dăunători (cantitativă şi calitativă)- Depistarea la timp şi identificarea corectă a agenţilor fitopatogeni.- Dinamica agenţilor fitopatogeni.- Prognoză şi avertizare: elaborarea prognozelor, avertizarea aplicării tratamentelor împotriva dăunătorilor şi bolilor- Norme de securitate şi sănătate în muncă, fişe individuale de securitate a muncii, echipamente de protecţie
- Selectează materialele necesare controlului fitosanitar şi estimării daunelor şi pagubelor produse de boli şi dăunători culturilor agricole.- Estimează populaţia dăunătorilor în culturile agricole.- Estimează daunele şi pagubele produse de dăunători.- Depistează la timp şi identifică corect agenţii fitopatogeni.- Aplică programele de prognoză şi avertizare împotriva dăunătorilor şi a bolilor.
- Aplică normele de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de estimare a daunelor produse de boli şi dăunători.
- Prezentarea tehnicii de lucru pentru controlul fitosanitar al culturilor agricole.- Selectarea materialelor necesare controlului fitosanitar şi pentru estimarea daunelor şi pagubelor produse de boli şi dăunători culturilor agricole- Estimarea populaţiei dăunătorilor în culturile agricole- Estimarea daunelor şi pagubelor produse de dăunători.- Depistarea la timp şi identificarea corectă a agenţilor fitopatogeni- Aplicarea programelor de prognoză şi avertizare împotriva dăunătorilor şi a bolilor- Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de estimare a daunelor produse de boli şi dăunătorilor
38
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:
1. Dăunători1.1 Grupe de dăunători1.2 Morfologia insectelor 1.3 Anatomia şi fiziologia insectelor 1.4 Biologia insectelor 1.5 Ecologia insectelor 1.6 Răspândirea insectelor 1.7 Daunele produse de insecte
1.8 Rozătoare: şoarecele de câmp, popândăul, şobolanul de apă.2. Boli 2.1 Clasificarea bolilor2.2 Însuşirile parazitare ale agenţilor fitopatogeni2.3 Propagarea agenţilor fitopatogeni2.4 Rezistenţa plantelor faţă de bolile infecţioase2.5 Factorii care influenţează rezistenţa plantelor la boli 2.6 Formele particulelor virale2.7 Forme de celule de mycoplasme2.8 Forme de bacterii2.9 Morfologia ciupercilor - aparatul vegetativ 2.10 Organele de rezistenţă ale ciupercilor 2.11 Înmulţirea ciupercilor 2.12 Simptomatologia virozelor pe plante2.13 Denumiri ale bolilor produse de virusuri 2.14 Simptomatologia micoplasmozelor pe plante2.15 Denumiri ale bolilor produse de mycoplasme2.16 Simptomatologia bacteriozelor pe plante2.17 Denumiri ale bolilor produse de bacterii 2.18 Simptomatologia micozelor pe plante2.19 Denumiri ale bolilor produse de ciupercile fitopatogene2.20 Plante semiparazite2.21 Plante total parazite2.22 Antofitoze: cuscuta, lupoaia, vâscul.2.23 Simptomatologia antofitozelor pe plante2.24 Boli neinfecţioase provocate de factorii climatici 2.25 Boli neinfecţioase provocate de factorii de sol şi nutriţie 2.26 Boli neinfecţioase provocate de acţiunea altor factori externi 2.27 Simptomatologia bolilor neinfecţioase
2.28 Denumiri ale bolilor neinfecţioase 3 Estimarea daunelor şi pagubelor produse de dăunători:3.1 Controlul fitosanitar: estimarea populaţiei dăunătorilor 3.2 Daune şi pagube produse de dăunători 3.3 Estimarea pagubelor produse de dăunători 3.4 Depistarea la timp şi identificarea corectă a agenţilor fitopatogeni.3.5 Dinamica agenţilor fitopatogeni.3.6 Prognoză şi avertizare: elaborarea prognozelor, avertizarea aplicării tratamentelor împotriva dăunătorilor şi bolilor
39
3.7 Norme de securitate şi sănătate în muncă, fişe individuale de securitate a muncii, echipamente de protecţie
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Tema 1. Dăunători Colecţii fitotehnice, insectare, lupe, plante şi organe ale plantelor cu atac de dăunători, albume cu dăunători, fişe de lucru.
Surse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale, internet Tema 2. Boli
Colecţii fitotehnice, ierbare, lupe, microscoape, plante şi organe ale plantelor cu atac de boli, albume cu boli, fişe de lucru.
Surse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale, Internet Tema 3. Estimarea daunelor şi pagubelor produse de dăunători Materiale: rama metrică, cazma, brâie capcană, lupe, fişe de lucru Norme de securitate şi sănătate în muncă, fişe individuale de protecţie a muncii, echipamente specifice de protecţie a muncii
Programe de prognoză şi avertizarea tratamentelor Surse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale.
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Protecţia plantelor în condiţii ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Protecţia plantelor în condiţii ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnică muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
40
Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – urî); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului „Protecţia plantelor în condiţii ecologice”, se recomandă următoarele activităţi de învăţare: - exerciţii aplicative şi practice de identificarea a formelor de dăunare ale insectelor şi rozătoarelor, a modificărilor anatomo- morfologice ale plantelor cu atac de boli infecţioase, produse de antofitoze şi sub influenţa factorilor de mediu şi tehnologici nefavorabili. - exerciţii aplicative de comparare a caracterelor morfologice şi anatomice ale insectelor , a stadiilor de dezvoltare ale insectelor, a formelor de atac ale daunatorilor, a modificărilor anatomo- morfologice ale plantelor cu atac de boli infecţioase, şi sub influenţa factorilor de mediu şi tehnologici nefavorabili.- exerciţii de identificare a însuşirilor morfologice şi anatomice care conferă plantelor rezistenţă la boli, a formelor de particule virale, de mycoplasme si de bacterii, a organelor de rezistenţă ale ciupercilor, a sporilor de înmulţire asexuată şi sexuată ai ciupercilor.- activităţi practice:Recunoaşterea grupelor de dăunători care atacă în culturile agricole.Recunoaşterea speciilor de rozătoare care atacă în culturile agricole.Recunoaşterea bolilor produse de virusuri, mycoplasme, bacterii, ciuperci.Recunoaşterea plantelor semiparazite şi total parazite. Recunoaşterea bolilor produse de factorii de mediu nefavorabili.Recunoaşterea bolilor produse de factorii tehnologici nefavorabili.Estimarea populaţiei dăunătorilor în culturile agricole.Estimarea daunelor şi pagubelor produse de dăunători.Depistarea la timp şi identificarea corectă a agenţilor fitopatogeni.Aplicarea programelor de prognoză şi avertizare împotriva dăunătorilor şi a bolilor
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de
metodă de evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Vă fi realizată pe bază unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă
şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
41
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de
completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:
Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ
pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Auxiliare curriculare2. Colecţii de fotografii, pliante, reviste de specialitate3. Dr.ing.GH. Lefter, Dr.ing. ST. Puşcaşiu - Entomologie, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole, Clasele X-XI, Editura Tehnică Agricolă, 19924. GH. Lefter, V. Corpade, M. Popinceanu - Protecţia Plantelor, Clasele XI-XII, Manual pentru Liceele Agroindustriale, Editura Ceres, Bucureşti, 19795. Ghid metodologic 6. Prospecte de prezentare
42
Modulul VI: LEGISLAŢIA ECOLOGICĂ ŞI CERTIFICAREA FERMEI ECOLOGICE
1. Notă introductivă
Modulul „Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale „Lucrător în agricultura ecologică” clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 35 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
LEGISLAŢIA ECOLOGICĂ ŞI CERTIFICAREA FERMEI ECOLOGICE
43
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: LEGISLAŢIA ECOLOGICĂ ŞI CERTIFICAREA FERMEI ECOLOGICECunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare7
Rezultatul învăţării 1: Identifică legislaţia şi reglementările referitoare la agricultura ecologică Surse de documentare cu privire la reglementări legislative în agricultura ecologică - Internet, Monitor oficial, Reglementări interne
Legislaţia şi reglementările referitoare la agricultura ecologică - reglementări şi acte normative în vigoare
Identifică sursele de documentare cu privire la reglementări legislative în agricultura ecologică
Analizează legislaţia şi reglementările referitoare la agricultura ecologică
Identificarea legislaţiei şi reglementărilor referitoare la agricultura ecologică utilizând diverse surse de documentare
Rezultatul învăţării 2: Aplică legislaţia specifică sistemului de agricultură ecologică Legislaţia ecologică în cultivarea plantelor – tehnologia de cultură ecologică - rotaţie, fertilizare, sol, lucrări de îngrijire, recoltare, depozitare, ambalare, etichetare, transport
Legislaţia ecologică în creşterea animalelor - tehnologia de creştere ecologică
- spaţiu vital, spaţii de păşunat, igiena, alimentaţie, reproducţie, starea de sănătate
- conversie animale: specie, vârstă, destinaţie, spaţiul vital Legislaţia ecologică privind adaptarea şi întreţinerea spaţiilor de depozitare şi prelucrare - dotări tehnice, modificări constructive, dezinfecţia, frecvenţa aporturilor de igienizare, microclimat
Aplică legislaţia ecologică în tehnologia de cultivare a plantelor
Aplică legislaţia ecologică în creşterea animalelor
Aplică legislaţia ecologică în adaptarea şi întreţinerea spaţiilor de depozitare şi prelucrare
Precizarea legislaţiei care stă la baza obţinerii produselor vegetale şi animale ecologice
Rezultatul învăţării 3: Identifică traseul certificării Organisme abilitate pentru certificare
Documentaţia necesară certificării Etapele certificării
Identifică organismele abilitate pentru certificare
Analizează elementele ce constituie documentaţia pentru certificare
Prezintă organismele care efectuează certificarea
Descrie documentaţia necesară certificării Precizează etapele şi rolul certificării fermei
7 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanţă din standardele de pregătire profesională.44
- Control 1 - (îndrumare, consiliere) din partea experţilor acreditaţi- Control 2 - verificări ale experţilor acreditaţi- Control 3 - certificare din partea organismelor de
certificare
Identifică etapele certificării ecologice
45
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Legislaţia şi reglementările referitoare la agricultura ecologică
1.1 Surse de documentare1.2. Reglementări şi acte normative în vigoare
2. Legislaţia specifică sistemului de agricultură ecologică 2.1 Legislaţia ecologică în cultivarea plantelor - rotaţie, fertilizare, sol, lucrări de îngrijire, recoltare, depozitare, ambalare, etichetare,
transport - conversie teren: tip de sol, conţinut în substanţe chimice, rotaţie
2.2. Legislaţia ecologică în creşterea animalelor - spaţiu vital, spaţii de păşunat, igiena, alimentaţie, reproducţie, starea de sănătate - conversie animale: specie, vârstă, destinaţie, spaţiul vital 2.3 Conversie produse: vegetale – specie, soi, biotop, produs finit, condiţii de prelucrare, depozitare, ambalare
animale – tip de produs, specia, mod de prelucrare, condiţii de ambalare şi depozitare
2.4 Legislaţia ecologică privind adaptarea şi întreţinerea spaţiilor de depozitare şi prelucrare - Adaptare - dotări tehnice, modificări constructive - Întreţinere - dezinfecţia, frecvenţa aporturilor de igienizare, microclimat3. Traseul certificării 3.1. Organisme abilitate pentru certificare 3.2. Documentaţia necesară certificării: - Caietul de sarcini
- Buletin de analiză- Certificat de proprietate- Documente de autenticitate (soi, rasă)- Documente care atestă nivelul pregătirii
profesionale 3.3. Etapele certificării
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:
Surse de documentare - internet, Monitor oficial, reglementări interne şi europene, agenţi economici
Legislaţie şi reglementări în vigoare Caiet de sarcini
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
46
Modulul „Legislaţia ecologică şi certificarea fermei ecologice” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat
fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării
Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.
Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b.Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru;
47
Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Auxiliare curriculare2. Cărţi de specialitate3. Ghid metodologic 4. Legislaţia ecologică în vigoare:
- Regulamentul (CE) nr. 967/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice- Regulament (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul- Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei din 5 iunie 2008 stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în tările terţe- Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în tările terţe- Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91- Ordinul nr. 688 din 09.08.2007 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control - Ordinul 317/190 din 11 mai 2006 privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice- Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1698/2005 (agro-mediu)- Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2078/1992 privind modul de obţinere ecologică a produselor agricole şi modul de prezentare al acestora- Ordinul nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice- Ordinul nr. 219/2007 prin care se aprobă regulile privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică
48
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38 / 2001- Hotărârea de Guvern nr.917/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice- Ordinul comun nr. 417/2002 şi nr. 110/2002 referitoare la aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice- Ordinul nr. 70/2002, privind constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România- Ordinul nr. 527/2003, referitor la aprobarea Regulilor privind sistemul de inspecţie şi certificare şi condiţiile de acreditare a organismelor de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică- Ordinul nr. 721/2003, referitor la Regulile privind importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice - Ordinul nr. 88/2004, privind componenţa nominală a Comisiei pentru acreditarea organismelor de inspecţie şi certificare în sectorul de agricultură ecologică pentru activitatea de inspecţie şi control al operatorilor pe teritoriul României - Alte legi şi reglementări în vigoare
49
Modulul VII: EXPLOATAREA AGREGATELOR ŞI INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
1. Notă introductivă
Modulul „Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale „Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 70 ore conform planului de învăţământ, din care:
70 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice generale Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
EXPLOATAREA AGREGATELOR ŞI INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ
50
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: EXPLOATAREA AGREGATELOR ŞI INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ ECOLOGICĂCunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare8
Rezultatul învăţării 1: Exploatează agregatele de fertilizare a culturilor• Maşini pentru administrat îngrăşăminte naturale: pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de fertilizare cu îngrăşăminte organice.
Selectează maşinile pentru administrat îngrăşăminte naturale
Pregăteşte pentru lucru maşinile Execută lucrarea de fertilizare Respectă normele de igienă şi
securitatea muncii
Selectarea maşinilor pentru administrat îngrăşăminte
Pregătirea pentru lucru a maşinilor pentru administrat îngrăşăminte
Executarea lucrării de fertilizare Respectarea normelor de igienă şi
securitatea munciiRezultatul învăţării 2: Exploatează agregatele pentru pregătirea solului• Pluguri purtate - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de arat• Grape - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de grăpat• Tăvălugi - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de tăvălugit•Maşini pentru săpat solul în sere, solarii, livezi şi vii - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de săpat
Selectează agregatele necesare efectuării lucrărilor de pregătire a solului
Pregăteşte pentru lucru agregatele pentru pregătirea solului
Execută lucrările de pregătire a solului Respectă normele de igienă şi securitatea
muncii
Selectarea agregatelor pentru pregătirea solului
Pregătirea pentru lucru a agregatelor pentru pregătirea solului
Executarea lucrărilor de pregătire a solului
Respectarea normelor de igienă şi securitatea muncii
Rezultatul învăţării 3: Deserveşte agregatele pentru înfiinţarea culturilor• Semănători - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de semănat• Maşini de plantat - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de plantat • Maşini de plantat cartofi• Maşini de plantat răsaduri• Maşini de plantat bulbi
Selectează agregatele pentru înfiinţarea culturilor
Pregăteşte pentru lucru agregatele pentru înfiinţarea culturilor
Execută lucrări de înfiinţare a culturilor Respectă normele de igienă şi securitatea
muncii
Selectarea agregetelor pentru înfiinţarea culturilor
Pregătirea pentru lucru a agregatelor pentru înfiinţarea culturilor
Executarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor
Respectarea normelor de igienă şi securitatea muncii
8 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.51
Rezultatul învăţării 4: Utilizează maşinile agricole pentru îngrijirea culturilor• Cultivatoare - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de prăşit
Selectează maşinile agricole pentru îngrijirea culturilor
Pregăteşte pentru lucru maşinile agricole pentru îngrijirea culturilor
Execută lucrări de îngrijire a culturilor Respectă normele de igienă şi securitatea
muncii
Selectarea maşinilor agricole pentru îngrijirea culturilor
Pregătirea pentru lucru a maşinilor agricole pentru îngrijirea culturilor
Executarea lucrărilor de îngrijire a culturilor
Respectarea normelor de igienă şi securitatea muncii
Rezultatul învăţării 5: Deserveşte maşinile şi instalaţiile pentru recoltarea culturilor• Maşini pentru recoltat leguminoase - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat leguminoase• Maşini pentru recoltat rădăcinoase - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat rădăcinoase • Maşini pentru recoltat tuberculifere - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat tuberculifere• Motocositoarea - pregătirea maşinii şi executarea lucrării de cosit • Greble pentru motocositoare - pregătirea maşinii şi executarea lucrării de greblat• Prese de balotat - pregătirea agregatului şi executarea lucrării de balotat
Selectează maşinile şi instalaţiile pentru recoltarea culturilor
Pregăteşte pentru lucru maşinile şi instalaţiile pentru recoltarea culturilor
Execută lucrări de recoltare a culturilor Respectă normele de igienă şi securitatea
muncii
Selectarea maşinilor şi instalaţiilor pentru recoltarea culturilor
Pregătirea pentru lucru a maşinilor şi instalaţiilor pentru recoltarea culturilor
Executarea lucrărilor de recoltare a culturilor
Respectarea normelor de igienă şi securitatea muncii
Rezultatul învăţării 6: Foloseşte instalaţiile pentru recoltarea produselor animaliere• Instalaţii de muls – pregătire şi exploatare• Maşina de tuns - reglare şi exploatare
Pregăteşte pentru lucru instalaţiile pentru recoltarea produselor animaliere
Utilizează instalaţiile pentru recoltarea produselor animaliere
Respectă normele de igienă şi securitatea muncii
Pregătirea pentru lucru a instalaţiilor pentru recoltarea produselor animaliere
Utilizarea instalaţiilor pentru recoltarea produselor animaliere
Respectarea normele de igienă şi securitatea muncii
52
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Maşini agricole pentru fertilizarea solului
- Maşini pentru administrat îngrăşăminte naturale: pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de fertilizare cu îngrăşăminte organice.
2. Maşini agricole pentru pregătirea solului - Pluguri purtate - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de arat - Grape - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de grăpat - Tăvălugi - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de tăvălugit
- Maşini pentru săpat solul în sere, solarii, livezi şi vii - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de săpat
3. Maşini agricole pentru înfiinţarea culturilor - Semănători - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de semănat - Maşini de plantat - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de plantat - Maşini de plantat cartofi- pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de plantat - Maşini de plantat răsaduri- pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de plantat - Maşini de plantat bulbi- pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de plantat 4. Maşini agricole pentru îngrijirea culturilor - Cultivatoare - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de prăşit 5. Maşini agricole pentru recoltarea culturilor
- Maşini pentru recoltat leguminoase - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat leguminoase
- Maşini pentru recoltat rădăcinoase - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat rădăcinoase - Maşini pentru recoltat tuberculifere - pregătirea agregatelor şi executarea lucrării de recoltat tuberculifere - Motocositoarea - pregătirea maşinii şi executarea lucrării de cosit - Greble pentru motocositoare - pregătirea maşinii şi executarea lucrării de greblat - Prese de balotat - pregătirea agregatului şi executarea lucrării de balotat 6. Instalaţii pentru recoltarea produselor animaliere - Instalaţii de muls – pregătire şi exploatare - Maşina de tuns - reglare şi exploatare
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime: Maşini agricole pentru fertilizarea solului
Planşe, fişe de lucru Maşini pentru administrat îngrăşăminte naturale Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
Maşini agricole pentru pregătirea solului Planşe, fişe de lucru Pluguri., grape, tavalugi, maşini pentru săpat solul în sere,solarii, livezi, vii Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
Maşini agricole pentru înfiinţarea culturilor53
Planşe, fişe de lucru Semănători, maşini de plantat cartofi, maşini de plantat răsaduri, maşini de plantat bulbi Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
Maşini agricole pentru îngrijirea culturilor Planşe, fişe de lucru Cultivatoare Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
Maşini agricole pentru recoltarea culturilor Planşe, fişe de lucru Maşini pentru recoltat leguminoase, rădăcinoase, tuberculifere, motocositoare, greble, prese
pentru balotat Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
Instalaţii pentru recoltarea produselor animaliere Planşe, fişe de lucru Instalaţii de muls, maşina de tuns Surse de documentare: agenţi economici Fişe de protecţie a muncii, echipament specific de protecţie a muncii
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării;
54
Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului ,,Exploatarea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultura ecologică”, se recomandă următoarele activităţi de învăţare:
1. exerciţii aplicative şi practice de identificare a maşinilor şi instalaţiilor şi a procesului de lucru a acestora
2. exerciţii aplicative de comparare a diferitelor sisteme de pregătire a solului, de înfiinţare şi îngrijire a culturilor, de recoltare a culturilor agricole şi de recoltare a produselor animaliere
3. exerciţii de identificare a calităţii lucrărilor, a produselor recoltateSe recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare
variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.Acestea vizează următoarele aspecte:
aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării
Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.
Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
55
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Moisiu M.şi colab. – Manual pentru pregătire practică – agricultură; clasa a IX-a , SAM, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000
2. Scrioşteanu C şi colab. – Manual pentru pregătire practică– agricultură; clasa a IX-a , SAM, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
3. Scrioşteanu C şi colab. – Manual pentru cultura de specialitate – agricultură; clasa a IX-a , SAM, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
Modulul VIII: SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
56
1. Notă introductivă
Modulul „Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 35 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
SECUCURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
57
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: SECUCURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂCunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare9
Rezultatul învăţării 1: Descrie stilul de viaţă sănătos Vicii individuale şi măsuri de prevenire a acestora Regimul de viaţă echilibrat Alimentaţia sănătoasă
Identifică viciile Aplică regimul de viaţă echilibrat Compară alimentaţia sănătoasă cu cea
nesănătoasă
Descrierea efectelor negative ale viciilor individuale şi a măsurilor de prevenire a acestora Descrierea regimului de viaţă echilibrat Caracterizarea alimentaţiei sănătoase
Rezultatul învăţării 2: Identifică principalele plante medicinale şi aromatice utilizate în menţinerea sănătăţii Principalele plante medicinale şi aromatice Rolul principalelor plante medicinale şi aromatice
Preparate din plante medicinale şi aromatice Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identifică principalele plante medicinale şi aromatice
Identifică rolul principalelor plante medicinale şi aromatice
Prepară unele produse folosind plante medicinale şi aromatice
Respectă normele specifice operaţiilor de preparare a produselor din plante medicinale şi aromatice
Recunoaşterea principalelor plante medicinale şi aromatice
Prezentarea rolului principalelor plante medicinale şi aromatice
Descrie modul de preparare Prezentarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă la operaţiile de preparare a produselor din plante medicinale şi aromatice
Rezultatul învăţării 3: Aplică măsurile de prevenire a bolilor în condiţii ecologice Măsuri de prevenire a bolilor Norme de prevenire a bolilor
Identifică măsurile de prevenire a bolilor Respectă normele de prevenire a bolilor
Descrierea măsurilor de prevenire a bolilor Prezentarea normelor de prevenire a bolilor
9 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.58
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Stilul de viaţă sănătos
1.1 Vicii - alcoolism, tabagism, consum de droguri, exces de medicamente1.2. Efecte negative ale viciilor individuale - degradarea sănătăţii, comportament antisocial, stres
1.3 Măsuri de prevenire a viciilor - evitarea consumului de alcool, tutun, droguri, a medicamentelor în exces
1.4 Regimul de viaţă echilibrat - igiena individuală, mişcare, bioritm
1.5 Alimentaţia sănătoasă - completă, diversificată, echilibrată, igienică, dietetică, ecologică2. Plante medicinale şi aromatice utilizate în menţinerea sănătăţii 2.1 Specii de plante medicinale şi aromatice: tei, menta, sunătoare, soc, coada şoricelului, cătină, gălbenele, păducel, păpădie, muştar, rostopască, anghinare 2.2 Caracteristici morfologice de recunoaştere 2.3 Rolul principalelor plante medicinale şi aromatice - profilactic, curativ 2.4 Produse obţinute din plante medicinale şi aromatice
- infuzie, ceai, maceraţie, tincturi, siropuri, vinuri, cu oţet, în stare naturală
2.5 Norme specifice operaţiilor de preparare a produselor din plante medicinale şi aromatice
3. Măsuri de prevenire a bolilor în condiţii ecologice 3.1 Măsuri generale - alimentaţie, igienă, microclimat, factori favorizanţi şi stresanţi, folosirea plantelor medicinale şi aromatice 3.2 Norme de prevenire a bolilor - imunizarea
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:1. Stilul de viaţă sănătos
Surse de documentare: internet, pliante, cărţi de specialitate, reviste Fişe de lucru
2. Plante medicinale şi aromatice utilizate în menţinerea sănătăţii Ierbare cu plante medicinale, atlas botanic, plante vii Surse de documentare: agenţi economici, staţiuni experimentale, internet
3. Măsuri de prevenire a bolilor în condiţii ecologice Surse de documentare: internet, pliante, cărţi de specialitate, reviste Fişe de lucru, fişe de documentare
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
59
colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Securitatea şi sănătatea în agricultura ecologică” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin
forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la
condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie;
60
Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Cărţi de specialitate2. Ghid metodologic 3. Manuale şcolare
61
Modulul IX: PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI
1. Notă introductivă
Modulul „Prevenirea şi combaterea poluării mediului” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 35 ore conform planului de învăţământ, din care:
35 ore – laborator tehnologic
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Prevenirea şi combaterea poluării mediului” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice generale Prevenirea şi combaterea poluării mediului din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI
62
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluareMODULUL: PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI
Cunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare10
Rezultatul învăţării 1: Utilizează metodele de analiză a poluării mediului Simţurile: - vederea, mirosul, gustul, auzul Agenţi poluanţi : - fumul, smogul, petele de
ulei, amoniac, bioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, pesticidele
Indicatorii biologici: - diferite populaţii devieţuitoare, de specii de plante, sorturi de licheni, animale mici (canarii), specii de bacteriiferuginoase, sulfobacterii colorate diferit, alge, larvele unor specii animale.
Metode de analiză de laborator : - chimice,fizice şi fizico-chimice
Echipamente pentru analiza gradului depoluare: sticlării, mojar, analizator multiplu pentru determinarea gradului de poluare a apei.
Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice metodelor de analiză a poluării mediului.
Examinează senzorial gradul depoluare a mediului;
Foloseşte indicatorii biologici pentrucaracterizarea gradului de poluare;
Determină gradul de poluare amediului prin metode fizice, chimice şi fizico-chimice;
Aplică normele de securitate şi sănătate în muncă specifice metodelor de analiză a poluării mediului.
Identificarea cu ajutorulorganelor de simţ a gradului de poluare a mediului;
Utilizarea indicatorilor biologicipentru caracterizarea gradului de poluare;
Efectuarea analizelor delaborator pentru determinarea gradului de poluare a mediului;
Respectarea normele de securitateşi sănătate în muncă specifice metodelor de analiză a poluării mediului;
Rezultatul învăţării 2: Aplică măsuri de combatere a poluării mediului Utilaje: - decantor primar radial; grătare şisite; bazin de aerare cu nămol activ; decantor secundar radial; cicloanele; filtrele fibraose şi cu strat granular; rotociclonul; Materiale: - reactivi chimici; populaţii demicroorganisme vegetale şi animale, îngrăşăminte organice, materiale de construcţii; drenuri; pietre; Echipament individual de securitate şi sănătate în muncă
Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice pentru lucrările executate.
Realizează epurarea apelor uzate prindiferite metode și utilizează metodele de purificare a atmosferei; Aplică măsurile de diminuare avibraţiilor şi a zgomotelor; Execută lucrări de desecare şidrenaj a terenurilor; Administrează raţional îngrăşăminteleşi pesticidele în agricultură şi silvicultură; Aplică normele de securitate şi sănătate în muncă specifice pentru lucrările executate.
Prezentarea metodelor de epurare a apelor uzate și folosirea metodelor de purificare a atmosferei; Respectarea măsurilor de diminuare a vibraţiilor si zgomotelor; Efectuarea lucrărilor de desecare şi drenaj a terenurilor; Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură; Respectarea normele de securitate şi sănătate în muncă specifice pentru lucrările executate.
10 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanţă din standardele de pregătire profesională.63
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:
1. Factori care influenţează echilibrul ecologic:1.1 Apa: poluanţii apei; surse de poluare a apelor; efectele majore ale poluarii apelor asupra echilibrului ecologic.1.2 Aerul: poluanţii aerului; surse de poluare a aerului; efecte majore ale poluării aerului asupra echilibrului ecologic.1.3 Solul: poluanţii solului; surse de poluare, efecte majore ale poluării solului asupra echilibrului ecologic.1.4 Modalităţi de dispersie a factorilor poluanţi între componentele mediului.
2. Metode de analiză a polării: 2.1 Analiza senzorială: vederea, mirosul, gustul, auzul2.2 Analize de laborator: chimice, fizice şi fizico-chimice2.3 Indicatorii biologici: diferite populaţii de vieţuitoare, de specii de plante, sorturi de licheni,animale mici (canarii), specii de bacterii feruginoase, sulfobacterii colorate diferit, alge, larvele unor specii animale.
3. Măsuri pentru protecţia şi combaterea poluării:3.1 Procese şi metode de epurarea a apelor.3.2 Metode de purificare a emisiilor gazoase.3.3 Măsuri de combaterea vibraţiilor şi zgomotelor.3.4 Lucrări de desecare, drenare, fixarea şi stabilizarea terenurilor.3.5 Modul de folosire a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:
Echipamente pentru analiza gradului de poluare: sticlărie, mojar, analizator multiplu pentru determinarea gradului de poluare a apei.
Utilaje: decantor primar radial; grătare şi site; bazin de aerare cu nămol activ; decantor secundar radial; cicloanele; filtrele fibraose şi cu strat granular; rotociclonul;
Materiale: reactivi chimici; populaţii de microorganisme vegetale şi animale, îngrăşăminte organice, materiale de construcţii; drenuri; pietre;
Echipament individual de securitate şi sănătate în muncă. 6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului „Prevenirea și combaterea poluării mediului” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
64
Modulul „Prevenirea și combaterea poluării mediului” are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi
operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
65
Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului „Prevenirea si combaterea poluarii mediului”, în continuare se recomandă câteva exemple de activităţi practice de învăţare:- exerciţii aplicative şi practice de identificare şi grupare, a factorilor în funcţie de gradul de poluare, a utilajelor folosite pentru epurarea apei şi emisiilor gazoase, a materialelor utilizate pentru analiza poluării mediului, a metodelor de analiză a poluării mediului.- exerciţii aplicative de comparare a metodelor de analiză a poluării mediului, a măsurilor de combatere a poluării mediului.- exerciţii de identificare a gradului de poluare a mediului, a indicatorilor biologici, a utilajelor folosite pentru epurarea apei şi emisiilor gazoase, a materialelor utilizate pentru analiza poluării mediului.- activităţi practice: Examinarea senzorială a gradului de poluare a mediului; Folosirea indicatorilor biologici pentru caracterizarea gradului de poluare; Determinarea gradului de poluare a mediului prin metode fizice, chimice şi fizico-
chimice; Aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice metodelor de analiză a
poluăriimediului; Realizarea epurării apelor uzate prin diferite metode; Utilizarea metodele de purificare a atmosferei; Aplicarea măsurilor de diminuare a vibraţiilor şi a zgomotelor; Executarea lucrărilor de desecare şi drenaj a terenurilor; Administrarea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură; Aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice pentru lucrarile executate.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării: Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de
metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. finală: Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/ învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:
Fişe de observaţie; Fişe test;
66
Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:
Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip
sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1 Ciarnău Rodica şi colab. Ecologie şi protecţia mediului (clasa a X a) Editura Economică –
Preuniversitaria; Bucureşti, 2004
2 Dima Mihai Epurarea apelor uzate urbaneEditura Tehnopress, Iaşi 2005
3 Ionescu Gheorghe şi colab.
Epurarea apelor uzateEditura Matrixrom; Bucureşti, 2006
4 Mohan Gheorghe Ecologie şi protecţia mediuluiEditura Scaiul; Bucureşti, 1993
5 Penescu Aurelian şi colab. Ecologie şi protecţia mediuluiEditura Sylvi; Bucureşti, 2001
6 Teodorescu Irina şi colab. Ecologie şi protecţia mediuluiEditura Constelații, București, 2001
67
Modulul X: CIRCULAŢIE RUTIERĂ, CONDUCEREA TRACTORULUI ŞI AUTO
1. Notă introductivă
Modulul „Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale „Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 140 ore conform planului de învăţământ, din care:
70 ore – laborator tehnologic 70 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice generale Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
2. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
CIRCULAŢIE RUTIERĂ, CONDUCEREA TRACTORULUI ŞI AUTO
68
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: CIRCULAŢIE RUTIERĂ, CONDUCEREA TRACTORULUI ŞI AUTOCunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare11
Rezultatul învăţării 1: Respectă legislaţia rutierăLegislaţie rutieră• Caracteristici definitorii ale traficului rutier (intensitate, densitate, fluenţă, structură)• Aspecte funcţionale şi relaţionale (interacţiuni şi intercondiţionări)• Reglementarea circulaţiei• Principalele cauze generatoare de accidente• Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acestora; omologarea vehiculelor; •Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din circulaţie a vehiculelor;• Obligaţiile deţinătorilor de vehicule; licenţe de transport.• Permisul de conducere.• Tipuri de asigurări.• Categorii de informaţii• Timpul de reacţie şi efectele întârzierii în reacţii• Particularităţile drumului public- Căi de comunicaţie- Elementele geometrice (curbe, succesiuni de curbe, aliniament, palier, rampă, pantă, rambleu, debleu, profil mixt – caracteristici, identificare)- Elemente constructive (parte carosabilă, acostamentele, zonele de protecţie, zona străzilor, sensul de circulaţie, bandă/rând de circulaţie – elemente de identificare, benzile cu circulaţie normală, benzile cu destinaţie specială)- Clasificarea şi încadrarea drumurilor publice
Corelează cauzele generatoare de accidente cu caracteristicile traficului rutier, cu aspectele funcţionale şi relaţionale si cu stare tehnică a vehiculelor
Diferenţiază noţiunile de înmatriculare, inregistrare şi radiere
Recunoaşte obligaţiilor deţinătorilor de vehicule
Precizează tipurile de asigurări Identifică elementele geometrice şi
constructive ale drumurilor publice Clasifică drumurile publice Recunoşte semnalizarea rutieră Identifică reguli de circulaţie
Descrierea caracteristicilor definitorii ale traficului rutier
Caracterizarea noţiunilor de înmatriculere, înregistrare şi radiere
Indicarea obligaţiilor deţinătorilor de vehicule
Caracterizarea tipurilor de asigurări Identificarea elementelor geometrice şi
constructive ale drumurilor publice şi a mijloacelor de dirijare a circulaţiei
Clasificarea drumurilor publice Respectarea semnalizării rutiere şi a
regulilor de circulaţie
11 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.69
- Calitatea părţii carosabile• Semnalizare rutieră- semnalele speciale de avertizare luminoasă şi/sau sonoră- semnalele poliţistului- semnalele luminoase- indicatoarele- marcajele- semnalizarea la trecerile la nivel cu calea ferată- alte semnale.• Reguli de circulaţie- Punerea în mişcare a vehiculului- Poziţii în timpul deplasării- Regimul de viteze- Reguli de prioritate de trecere- Manevre-Circulaţia prin puncte caracteristice (curbe, trecere pentru pietoni, pe poduri, sub poduri, prin tunele şi pasaje rutiere, pante, rampe, staţii de mijloace de transport în comun, treceri la nivel cu calea ferată, intersecţii, autostrăzi, locuri frecventate de copii, locuri aglomerate);• Contravenţii• InfracţiuniRezultatul învăţării 2: Efectuează conducerea preventivă• Elementele conducerii preventive- cunoştinţe teoretice- vigilenţa- prevederea- judecata- îndemânarea• Situaţiile periculoase-aderenţa; demarajul, patinarea, circulaţia în curbe, obstacole,acvaplanare
Precizează elementele conducerii preventive
Identifică situaţiile periculoase din punct de vedere al reducerii aderenţei, vizibilităţii, oboselii şi obişnuinţei
Identifică elementele de referinţă în adaptarea modului de deplasare
Identifică factorii de risc Analizează comportamentul
Definirea elementelor conducerii preventive
Identificarea situaţiilor periculoase din punct de vedere al reducerii aderenţei, vizibilităţii, oboselii şi obişnuinţei Descrierea elementelor de referinţă în adaptarea modului de deplasare Identificarea situaţiilor periculoase din
punct de vedere al conducerii preventive
70
- vizibilitate; circulaţia pe timp de noapte, pe timp de ploaie, ceaţă, ninsoare abundentă- oboseala- obişnuinţa• Elemente de referinţă în adaptarea modului de deplasare:- capacităţile proprii ale conducătorului auto; timp de reacţie, factorii de influenţă asupra capacităţilor conducătorului auto, condiţiile de drum, condiţiile de trafic.• Factorii de risc: circulaţia pe timp de vară,iarnă, primavară, toamnă, în mediul urban, rural, pe poduri, sub poduri, în tunele rutiere• Comportamentul conducătorului auto începător
conducătorului auto începător Caracterizarea comportamentului auto începător
Rezultatul învăţării 3: Aplică tehnicile de acordare a primului ajutor• Componentele trusei de prim ajutor- prezentare- mod de utilizare• Stabilirea urgenţelor la locul accidentului- scoaterea răniţilor din autovehiculele angajate în accident- stabilirea urgenţelor de gradul I (accidentaţii în stare de comă sau de şoc)- stabilirea urgenţelor de gradul II (accidentaţii cu hemoragii)- stabilirea urgenţelor de gradul III (accidentaţii cu fracturi)• Acordarea primului ajutor la locul accidentului:- acordarea primului ajutor accidentaţilor în stare de comă (stop cardiac, stop respirator)- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu hemoragii- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu fracturi
Indică componentele trusei de ajutor Stabileşte urgenţele la locul accidentului Acordă primul ajutor la locul accidentului Acordă primul ajutor în timpul
transportării accidentaţilor
Utilizarea trusei de ajutor Stabilirea urgenţelor la locul accidentului Acordarea primului ajutor la locul
accidentului Acordarea primului ajutor în timpul
transportării accidentaţilor
71
• Transportarea accidentaţilor. Acordarea primului ajutor în timpul transportării accidentaţilor.Rezultatul învăţării 4: Execută controlul şi întreţinerea tractorului şi automobilului• Întreţinerea tehnică zilnică:- verificarea instalaţiei de alimentare, de ungere, de răcire, de iluminare şi semnalizare;- verificarea sistemului de frânare şi a mecanismului de direcţie;- verificarea sistemului de rulare.• Întreţinerea tehnică periodică:- lucrări de întreţinere- lucrări de revizie- lucrări de reparaţii, reglaje la diferite subansambluri ale autovehiculelor• Norme de igienă şi securitatea muncii
Execută întreţinerea tehnică zilnică Execută întreţinerea tehnică periodică Respectă normele de igienă şi securitatea
muncii
▪ Executarea întreţinerii tehnice zilnice▪ Executarea întreţinerii tehnice periodice▪ Respectarea normelor de igienă şi securitatea muncii
Rezultatul învăţării 5: Execută conducerea tractorului şi a automobilului• Prezentarea principalelor componente şi sisteme• Prezentarea comenzilor (pedala de ambreiaj, pedalele de frână, maneta frânei de ajutor, maneta de viteză, manetele pentru acţionarea reductorului şi pentru antrenarea echipamentului de lucru, pentru blocarea diferenţialului, pentru acţionarea mecanismului de suspendare, volanul etc.)• Tabloul de bord – prezentarea elementelor de semnalizare şi punere în funcţiune• Controlul vizual înainte de punerea în funcţiune a motorului; pete, scurgeri, niveluri de ulei şi carburant,anvelope, semnale luminoase.• Poziţii de deplasare:- reguli de circulaţie- semnalizare rutieră (verticală, luminoasă, orizontală)- indicii utile; comportamentul participanţilor la trafic, politţea rutieră
▪ Indică componentele şi sistemele▪ Prezintă comenzile şi tabloul de bord▪ Execută controlul vizual înainte de punerea în funcţiune a motorului▪ Conduce autovehiculul si tractorul pe drumurile publice în condiţii normale de circulaţie şi în situaţii ce prezintă dificultăţi speciale
▪ Indicarea principalelor componente, a principalelor comenzi şi a tabloului de bord la tractor şi autovehicul▪ Efectuarea controalelor vizuale înainte de punerea în funcţiune a motorului▪ Conducerea autovehiculului şi tractorului în condiţii normale de circulaţie în localităţi şi în afara localităţilor▪ Identificarea situaţiilor ce prezintă dificultăţi speciale
72
- comenzi- viteza- banda de circulaţie- distanţa de siguranţăIntersecţia:- mod de identificare, reguli de prioritate- mod de evitare a coliziunilor- mod de adaptare a vitezei- mod de schimbare în siguranţă a direcţiei de mers• Condiţii normale :- mod de evaluare a distanţelor- pe baza diverselor indicii şi pe baza distanţelor de opire- mod de evaluare a vitezei (vehiculului propriu şi altui vehicul)- depăşire, viraje- comportamentul participanţilor la trafic- itinerarii; hărţi rutiere, informaţii meteorologice, mod de interpretare a semnalizării direcţieiSituaţii:- mod de încadrare în circulaţia rapidă- mod de evaluare a distanţelor şi vitezei- mod de controlare şi avertizare- mod de a-şi menţine poziţia- riscuri specifice localităţilor mici- trecerea la nivel cu calea ferată- mod de conducere într-o coloană de vehicule• Situaţii ce prezintă dificultăţi speciale- Încadrarea în circulaţia rapidă- Evaluarea distanţelor şi vitezelor- Controlarea şi avertizarea- Menţinerea poziţiei- Trecerea la nivel cu calea ferată- Conducerea într-o coloană de vehicule
73
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:
1. Legislaţie rutieră1.1 Particularităţi ale traficului rutier: intensitate, densitate, fluenţă, structură; aspectefuncţionale si relaţionale; reglementarea circulaţiei, cauze generatoare de accidente.1.2 Condiţii: starea tehnică, controlul vehiculelor; documente doveditoare ( certificatul deînmatriculare, cartea tehnică, licenţe de transport, permis de conducere, atestatul profesional).1.3 Variante de asigurări auto: CASCO, asigurare obligatorie, drepturi si răspunderi.1.4 Informare: categorii de informaţii, timpul de reacţie.1.5 Particularităţi ale drumului public: - drum public, elemente geometrice si constructive,clasificare si încadrare, calitatea părţii carosabile.1.6 Mijloace de dirijare: semnale speciale de avertizare luminoasă şi/sau sonoră, semnalele poliţistului, semnalele luminoase, indicatoare si marcaje, semnalizarea la trecerile la nivel cu calea ferată, alte semnale.1.7 Reguli: punerea în mişcare a vehiculului, poziţiile în timpul deplasării, regimul de viteze, reguli de prioritate de trecere, manevre, circulaţia prin puncte caracteristice, obligaţiile si interzicerile conducătorilor auto, reguli pentru alţi participanţi la trafic.Consecinţe: infracţiuni si contravenţii la regimul circulaţiei.
2. Conducere preventivă2.1 Elementele conducerii preventive- cunoştinţe teoretice- vigilenţa- prevederea- judecata- îndemânarea2.2 Situaţiile periculoase- aderenţa, demarajul, patinarea, circulaţia în curbe, obstacole,acvaplanarea- vizibilitate; circulaţia pe timp de noapte, pe timp de ploaie, ceaţă, ninsoare abundentă- oboseala- obişnuinţa2.3 Elemente de referinţă în adaptarea modului de deplasare:- capacităţile proprii ale conducătorului auto ; timp de reacţie, factorii de influenţă asupra capacităţilor conducătorului auto, condiţiile de drum, condiţiile de trafic.2.4 Factorii de risc, circulaţia pe timp de vară, iarnă, primavară, toamnă,în mediul urban, rural, pe poduri, sub poduri, în tunele rutiere2.5 Comportamentul conducătorului auto începător.
3. Noţiuni de prim ajutor3.1 Componentele trusei de prim ajutor- prezentare- mod de utilizare3.2 Stabilirea urgenţelor la locul accidentului- scoaterea răniţilor din autovehiculele angajate în accident- stabilirea urgenţelor de gradul I (accidentaţii în stare de comă sau de şoc)- stabilirea urgenţelor de gradul II (accidentaţii cu hemoragii)- stabilirea urgenţelor de gradul III (accidentaţii cu fracturi)3.3 Acordarea primului ajutor la locul accidentului:- acordarea primului ajutor accidentaţilor în stare de comă (stop cardiac, stop respirator)- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu hemoragii
74
- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu fracturi- acordarea primului ajutor în timpul transportării accidentaţilor.
4. Noţiuni elementare de cunoaştere şi întreţinere a tractorului şi automobilului4.1 Întreţinerea tehnică zilnică:- verificarea instalaţiei de alimentare, de ungere, de răcire, de iluminare şi semnalizare;- verificarea sistemului de frânare şi a mecanismului de direcţie;- verificarea sistemului de rulare.4.2 Întreţinerea tehnică periodică:- lucrări de întreţinere- lucrări de revizie- lucrări de reparaţii, reglaje la diferite subansambluri ale autovehiculelor4.3 Norme de igienă şi securitatea muncii
5. Conducerea tractorului şi automobilului5.1 Prezentarea principalelor componente şi sisteme- prezentarea comenzilor (pedala de ambreiaj, pedalele de frână, maneta frânei de ajutor, maneta de viteză, manetele pentru acţionarea reductorului şi pentru antrenarea echipamentului de lucru, pentru blocarea diferenţialului, pentru acţionarea mecanismului de suspendare, volanul etc.)- tabloul de bord – prezentarea elementelor de semnalizare şi punere în funcţiune-controlul vizual înainte de punerea în funcţiune a motorului; pete, scurgeri, niveluri de ulei şi carburant, anvelope, semnale luminoase.5.2 Poziţii de deplasare:- reguli de circulaţie- semnalizare rutieră (verticală, luminoasă, orizontală)- indicii utile; comportamentul participanţilor la trafic, politţea rutieră- comenzi- viteza- banda de circulaţie- distanţa de siguranţă5.3 Circulaţia în intersecţie:- mod de identificare- reguli de prioritate- mod de evitare a coliziunilor- mod de adaptare a vitezei- mod de schimbare în siguranţă a direcţiei de mers5.4 Circulaţia în condiţii normale:- mod de evaluare a distanţelor- pe baza diverselor indicii şi pe baza distanţelor de opire- mod de evaluare a vitezei (vehiculului propriu şi altui vehicul)- depăşire- viraje- comportamentul participanţilor la trafic- itinerarii; hărţi rutiere, informaţii meteorologice, mod de interpretare a semnalizării direcţiei5.5 Situaţii:- mod de încadrare în circulaţia rapidă- mod de evaluare a distanţelor şi vitezei- mod de controlare şi avertizare- mod de a-şi menţine poziţia- riscuri specifice localităţilor mici- trecerea la nivel cu calea ferată- mod de conducere într-o coloană de vehicule5.6 Situaţii ce prezintă dificultăţi speciale
75
- încadrarea în circulaţia rapidă- evaluarea distanţelor şi vitezelor- controlarea şi avertizarea- menţinerea poziţiei- trecerea la nivel cu calea ferată- conducerea într-o coloană de vehicule
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:
- la submodulele Legislaţie Rutieră, Conducere preventivă, Noţiuni de prim ajutorIndicatoare de avertizare Indicatoare de reglementareIndicatoare de prioritate Indicatoare de interzicere sau restricție Indicatoare de obligare Indicatoare de orientare și informare Panouri adiţionalePanouri cu marcajePanouri cu semnalele agentului de circulaţieVehicule diferite în miniatură Triunghiuri reflectorizante Machetă reţea stradală Trusă sanitară Aparate audiovizuale:- Retroproiector - Aparatură video cu monitor - Video-casete/CD cu filme având tematică specifică pregătirii teoreticeîn disciplina legislaţie rutieră- Cameră video - Calculator cu video proiector şi ecran de proiecţie sau reţea de calculatoare, pe care să ruleze cel puţin un soft didactic, al cărui conţinut va fi stabilit de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., specific pregătirii teoretice în disciplina legislaţie rutieră şi conducere preventivă
1. la submodulul Noţiuni elementare de cunoaştere şi întreţinere a tractorului şi automobilului
Planşe cu ansambluri, subansambluri şi scheme reprezentând:- Mecanismul motor - Mecanismul de distribuţie - Instalaţia de alimentare a motorului cu aprindere prin scânteie (MAS) şi a motorului cu aprindere prin comprimare (MAC)- Instalaţia de aprindere - Instalaţia de răcire - Instalaţia de ungere Transmisia autovehiculului - Ambreiajul - Cutia de viteze - Transmisia longitudinală
76
- Puntea din spate- Puntea din faţăSistemul de direcţieSistemul de frânare Sistemul de rulare Suspensia autovehiculului Echipamentul electricVideocasete/CD cu filme având tematică specifică pregătirii teoreticeîn disciplina cunoaşterea autovehicululuiSoft didactic, al cărui conţinutva fi stabilit de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., specific pregătirii teoretice în disciplina cunoaşterea autovehiculului
2. la submodulul Conducerea tractorului şi automobiluluiAutoturism şi tractor care să corespundă din punct de vedere al autorizării
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
77
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului ,, Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto”, se recomandă următoarele activităţi de învăţare:
3. exerciţii aplicative şi practice de identificare a particularităţilor traficului rutier, a mijloacelor de dirijare, a regulilor de circulaţie, a consecinţelor nerespectării legislaţiei rutiere
4. exerciţii aplicative de comparare a modului de a circula în condiţii normale de trafic şi în condiţii periculoase
5. exerciţii de identificare a stării victimelor unui accident rutier, a stării tehnice a tractorului şi automobilului
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:a. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare
continuă a rezultatelor învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
78
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
b. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
1. Legea circulaţiei - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
2. Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
79
Modulul XI: VALORIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
3. Notă introductivă
Modulul „Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală” face parte din stagiul de pregătire practică - CDL, necesar dobândirii calificării profesionale ,,Lucrător în agricultura ecologică”, clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 150 ore conform planului de învăţământ, din care:
150 ore – instruire practică
Modulul vizează dobândirea de competențe specifice calificării „Lucrător în agricultura ecologică” în perspectiva folosirii tuturor achizițiilor în practicarea acestei calificări și în continuarea pregătirii profesionale.
Modulul „Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală” reuneşte competenţe din unitatea de competenţe tehnice specializate Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală din standardul de pregătire de nivel 2, domeniul Agricultură.
4. Unitatea de competenţe la care se referă modulul
VALORIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
80
3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare
MODULUL: VALORIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂCunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare12
Rezultatul învăţării 1: Identifică spaţiile de lucru în vederea prelucrării materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală Mijloace de lucru pentru prelucrarea materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală
Spaţiul de lucru pentru prelucrare
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identifică mijloacele de lucru în vederea prelucrării materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală
Efectuează curăţenia la locul de muncă, ordonează mijloacele specifice activităţii şi aplică principiile ergonomice în spaţiul de lucru pentru prelucrare
Aplică normele specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la operaţiilor de organizare a spaţiilor de lucru în vederea prelucrării materiilor prime
Selectarea mijloacele de lucru în vederea prelucrării materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală Pregătirea spaţiului de lucru pentru prelucrare
Respectarea normelor specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la operaţiilor de organizare a spaţiilor de lucru în vederea prelucrării materiilor prime
Rezultatul învăţării 2: Prelucrează materiile prime ecologice de origine vegetală în diverse sortimente de produse ecologiceMaterii prime şi auxiliare de origine vegetală necesare obţinerii diferitelor sortimente de produse ecologice
Calitatea materiilor prime de origine vegetală şi animală
Conserve din fructe şi legume ecologice
Sortimente de pâine preparate în gospodăria ecologică
Sucuri şi băuturi alcoolice ecologice
Norme specifice prelucrării materiilor prime şi auxiliare de origine vegetală
Identifică materiile prime şi auxiliare necesare obţinerii diferitelor sortimente de produse ecologice
Apreciază organoleptic calitatea materiilor prime şi auxiliare de origine vegetală
Prepară conserve din fructe şi legume ecologice
Prepară diferite sortimente de pâine prin prelucrarea materiilor prime şi auxiliare
Prepară sucuri şi băuturi alcoolice ecologice în gospodărie
Aplică normele specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la prelucrarea materiilor prime de origine vegetală
Descrierea materiilor prime şi auxiliare necesare obţinerii diferitelor sortimente de produse ecologice
Aprecierea calităţii materiilor prime de origine vegetală
Obţinerea conservelor din fructe şi legume ecologice de calitate
Prepararea sortimentelor de pâine, de calitate, prin prelucrarea materiilor prime şi auxiliare
Obţinerea sucurilor şi băuturilor alcoolice ecologice în gospodărie
Respectarea normelor specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la prelucrarea materiilor prime de origine vegetală
12 Criteriile de evaluare sunt stabilite pe baza criteriilor de performanță din standardele de pregătire profesională.81
Rezultatul învăţării 3: Prelucrează materiile prime ecologice de origine animală în diverse sortimente de produse ecologice Materii prime şi auxiliare de origine animală
Produse lactate ecologice Preparate ecologice din carne Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Identifică materiile prime şi auxiliare necesare obţinerii produselor lactate şi preparatelor din carne ecologice
Prepară produse lactate ecologice Prepară produse ecologice din carne Aplică normele specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la prelucrarea materiilor prime de origine animală
Descrierea materiilor prime şi auxiliare necesare obţinerii produselor lactate şi preparatelor din carne ecologice
Obţinerea produselor lactate ecologice Obţinerea preparatelor ecologice din carne Respectarea normelor specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă la prelucrarea materiilor prime de origine animală
Rezultatul învăţării 4: Asigură condiţii corespunzătoare de depozitare a produselor ecologice obţinute Spaţii de depozitare a produselor ecologice – identificare, pregătire, verificare
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
Asigură condiţiile optime depozitării produselor ecologice obţinute
Aplică normele specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă specifice asigurării condiţiilor de depozitare a produselor ecologice
Identificarea, pregătirea şi verificarea spaţiile destinate depozitării produselor ecologice obţinute
Respectarea normelor specifice de igienă, securitate şi sănătate în muncă specifice asigurării condiţiilor de depozitare a produselor ecologice
Rezultatul învăţării 5: Valorifică produsele ecologice de origine vegetală şi animală Produse ecologice care se conservă în stare
primară/ambalate Ambalaje pentru produsele ecologice Metode uzuale de ambalare a produselor
ecologice Marcarea ambalajului/etichetei produselor
ecologice Valorificarea produselor ecologice Norme specifice de securitate şi sănătate în
muncă
Identifică produsele ecologice ce se conservă în stare primară/ambalate
Identifică ambalajele corespunzătoare pentru produsele ecologice
Aplică metodele uzuale de ambalare a produselor ecologice folosind materiale corespunzătoare de ambalare
Marchează ambalajul produselor ecologice obţinute în gospodărie cu simbolul corespunzător în vederea valorificării acestora
Valorifică produsele ecologice obţinute în fermă prin diferite forme
Aplică normele specifice de securitate şi sănătatea în muncă
Descrierea produselor ecologice ce se conservă în stare primară/ambalate
Descrierea ambalajelor corespunzătoare pentru produsele ecologice
Identificarea metodelor uzuale de ambalare a produselor ecologice folosind materiale corespunzătoare de ambalare
Descrierea metodelor de marcare şi etichetare a ambalajelor produselor ecologice obţinute în gospodărie
Valorificarea produselor ecologice obţinute în fermă prin diferite forme
Respectarea normelor specifice de securitate şi sănătatea în muncă
82
4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:1. Spaţii de lucru pentru prelucrarea materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală
1.1 Mijloace pentru prelucrarea materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală 1.2. Spaţiul de lucru pentru prelucrare - bucătărie, magazie - Pregătirea - ordinea şi curăţenia locului de muncă, ordonarea mijloacelor specifice activităţii, principii ergonomice 1.3. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă la operaţiilor de organizare a spaţiilor de lucru în vederea prelucrării materiilor prime2. Materii prime şi auxiliare de origine vegetală necesare obţinerii diferitelor sortimente de produse ecologice 2.1. Materii prime şi auxiliare ecologice de origine vegetală
- Materii prime pentru: - conserve : - legume, fructe ; - pâine : - făină de grâu, apă, drojdie, sare;
- băuturi alcoolice : - struguri, fructe; - sucuri din struguri, fructe si legume;
- Materii auxiliare pentru: - conserve : - zahăr, sare, condimente; - pâine : - seminţe de mac, de susan;
2.2 Calitatea materiilor prime de origine vegetală 2.3. Conserve din fructe şi legume ecologice
- Conserve din: - fructe: compoturi, gemuri, dulceţuri; - legume: suc de roşii, zacuscă, varză şi gogonele murate, gogoşari şi castraveţi acri; 2.4. Sortimente de pâine preparate în gospodăria ecologică 2.5 Sucuri şi băuturi alcoolice ecologice 2.6 Norme specifice prelucrării materiilor prime şi auxiliare de origine vegetală. 3. Materii prime ecologice de origine animală în diverse sortimente de produse ecologice 3.1. Materii prime şi auxiliare de origine animală - Materii prime - lapte (de vacă, de capră, de oaie, de bivoliţă);
- carne de porc, vită, oaie, capră, slănină, organe, membrane naturale, orez, legume; - Materii auxiliare - cheag;
- sare, condimente, gelatină naturală; 3.2. Produse lactate ecologice - smântână, lapte bătut, brânză proaspătă, caş ( dulce, sărat) 3.3. Preparate ecologice din carne - cârnaţi, leberwuşti, caltaboşi, tobă, costiţă, slănină şi jambon
3.4. Norme specifice prelucrării materiilor prime şi auxiliare de origine animală4. Depozitarea produselor ecologice
4.1. Spaţii de depozitare a produselor ecologice - magazii, pivniţe, silozuri, beci, cămară, frigider, mobilier specific 4.2. Pregătirea spaţiilor de depozitare - curăţire, aerisire, igienizare, fără pesticide, medicamente 4.3. Condiţii de depozitare - parametrii ( temperatură, umiditate, durată, aeraţie), absenţă pesticide, medicamente 4.4 Verificarea spaţiilor de depozitare – inspectare 4.5 Verificarea produselor depozitate - examinare senzorială (culoare, aspect, miros, gust), îndepărtarea produselor necorespunzătoare 4.6. Norme de igienă, securitate şi sănătate în muncă specifice asigurării condiţiilor de depozitare a produselor ecologice
5. Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală
83
5.1. Produse valorificate: - produse ale plantelor din grupa: cereale, oleaginoase, tuberculifere, - produse vegetale proaspete şi prelucrate: fructe, legume, compoturi, gemuri, dulceaţă, suc de roşii, zacuscă, varză şi gogonele murate, castraveţi şi gogoşari acri, vin, ţuică, suc de fructe, suc de legume - produse animaliere proaspete şi prelucrate: lapte dulce, lapte bătut, smântână, brânză proaspătă, caş, carne de porc, vită, oaie, pui, cârnaţi, tobă, leberwuşti, şuncă, 5.2. Ambalaje - bidoane, butoaie, recipiente din sticlă, cutii din materiale biodegradabile, putini, material biodegradabil cu simboluri specifice de identificare a produselor ecologice5.3. Metode de ambalare: - ambalare colectivă şi porţionată, ambalare tip, ambalare în vid 5.4. Marcare şi etichetare - nume, semn (litere, cifre, cuvinte, reprezentări grafice), desen, combinaţie a acestor elemente; simbol produse ecologice5.5. Metode de valorificare - consum în fermă, comercializare; vânzare tradiţională,
participări la târguri, expoziţii5.6. Norme specifice ambalării şi valorificării produselor
Conţinurile formării cuprind teme care pot fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări de laborator şi de instruire practică.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului
Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime: Spaţii de lucru pentru prelucrarea materiilor prime ecologice de origine vegetală şi animală - Mijloace - cuţite, cuve de spălare, vase de mărimi diferite, strecurătoare fină, site, tocătoare din lemn, palete din lemn, maşini de tocat, robot de bucătărie, pâlnii de umplere, tăvi pentru copt, recipiente din sticlă, capace, butoaie, mese de lucru, răcitor, maşină de gătit, cuptor, zdrobitor, presă, instalaţii de distilare, separator centrifugal, Materii prime şi auxiliare de origine vegetală necesare obţinerii diferitelor sortimente de produse ecologice
- Materii prime şi auxiliare ecologice de origine vegetală- Echipamente - presă struguri, zdrobitoare, teasc, vase, butoaie, echipament de distilare, centrifugă pentru struguri, distilatoare pentru suc Materii prime şi auxiliare ecologice de origine animală în diverse sortimente de produse ecologice - Materii prime şi auxiliare ecologice de origine animală
- Echipamente - pasteurizator brânză, presă brânză, pasteurizator de carne, separator de smântână Depozitarea produselor ecologice
- Produse de curăţenie şi igienizare Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală- Ambalaje-bidoane, butoaie, recipiente din sticlă, cutii din materiale biodegradabile, putini, material biodegradabil cu simboluri specifice de identificare a produselor ecologice- Surse de documentare – agenţi economici, internet, reviste de specialitate, pliante.etc.
84
6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului ,,Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Valorificarea produselor ecologice de origine vegetală şi animală” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.
Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual,
practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.;
folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete, potrivite competenţelor din modul;
însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului,
pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Exerciţii de documentare; Navigare pe Internet în scopul documentării; Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri); Vizite de documentare la agenţii economici; Discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
7. Sugestii cu privire la evaluare
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea poate fi:b. În timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de
evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
85
Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
c. Finală Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: Fişe de observaţie; Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare; Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală,
itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.
8. Bibliografie
- Auxiliare curriculare- Cărţi de specialitate- Ghid metodologic - Legislaţia ecologică în vigoare- Manuale şcolare
86