PRODUCATORUL/ INTREPRINZATORUL 

INTREPRINZATORUL este persoana care initiaza o afacere , investind bani, timp, energie, putere de munca si creativitate, cu scopul de a obtine un profit cat mai mare.    

Un intreprinzator se caracterizeaza in primul rand prin spiritul sau intreprinzator. Acesta consta in capacitatea de a genera schimbari cu caracter inovator, de a vedea, de a gandi si a face altfel si alt ceva decat majoritatea oamenilor, de a avea un alt mod de a pune o problema si de a o solutiona.

Rolul producatorului/intreprinzatorului consta in: - creearea de bunuri noi care sunt cautate pe piata;         luarea de decizii cu privire la nevoile umane ce urmeaza a fi satisfacute si ce resurse

disponibile pot fi  mobilizate in acest scop;         stabilirea proportiilor intre factorii materiali si umani, modul de organizare a activitatii si

tehnologiile necesare;         asumarea riscurilor calculate, astfel incat sa castige;         a avea un spirit independent, animat de dorinta de autonomie in actiune;         optimismul, flexibilitatea si dinamismul activitatilor intreprinse.Principalul obiectiv al  intreprinzatorului este acela de a obtine profit. Pentru aceasta trebuie sa

produca.Intreprinzatorul/producatorul este purtatorul ofertei pe piata. Este subiectul activ  care

reprezinta  toate deciziile necesare obtinerii produselor si serviciilor oferite pe piata, incepand cu momentul initierii lor si pana in momentul desfacerii acestora pe piata.

Productia este activitatea umana care se manifesta prin crearea de bunuri si servicii capabile sa satisfaca nevoi/dorinte.   

PROPRIETATEA   

 PROPRIETATEA  reprezinta relatia dintre oameni (indivizi, grupuri, societate),cu privire la

insusirea bunurilor existente sau produse de societate.Raportul de proprietate atrage dupa sine drepturi sau atribute care revin detinatorilor proprietatii.

Acestea se refera la :         posesia(dreptul de posesiune) – insusirea de catre persoana/institutie a bunurilor;         dispozitia (dreptul de dispozitie) – decizia referitoare la obiectul proprietatii;         folosinta (dreptul de utilizare)  - utilizarea bunului aflat in posesie;         uzufructul ( de a folosi roadele) – insusirea beneficiilor care apar in legatura cu acel bun.

PROPRIETATEA  se prezinta sub forma unitatii a doua elemente: a. Obiectul proprietatii   il constituie bunurile;   b.  Subiectul proprietatii   il formeaza intreprinzatorii/producatorii, agentii economici(persoane

fizice si persoane juridice).Exercitarea proprietatii este dreptul exclusiv al proprietarului, drept pe care il poate executa sub

unul, mai multe, sau sub toate atributele. Atributele proprietatii pot fi cedate (instrainate) total sau partial (temporar):

         instrainarea sub toate aspectele se realizeaza prin:         vanzare/cumparare (cu contraechivalent);         donatie, mostenire ( fara contraechivalent);         instrainarea partiala se realizeaza prin:

         inchiriere, concesionare, locatie de gestiune, arendare(cand sunt transferate drepturile de folosinta si o parte din uzufruct);

         relatii manageriale (trensferarea atributului de administrare);         relatii de angajare salariala ( transferarea exclusiva a atributului de utilizare temporara).

Forme de proprietate         Formele de proprietate existente intr-o economie de piata sunt:1.Proprietatea particulara – forma preponderenta in economia de piata.Aceasta poate fi:

a)       individuala:  proprietarul foloseste, administreaza si isi insuseste roadele;b)       asociativa:   un grup de persoane fizice sau juridice se asociaza pentru a administra

impreuna o afacere sau pentru a desfasura anumite activitati.   Astfel de forme de proprietate sunt cele mai frecvente in economia de piata.

2. Proprietatea publica – proprietari sunt unitati ale administratiei publice: intreprinderi de stat, administratii publice locale si centrale (scoli publice, spitale publice, Metrorex, etc.).3. Proprietatea mixta – imbina proprietatea particulara cu aceea publica, atat in plan national, cat si  international (societati comerciale precum DACIA-Renault, ROMTELECOM, etc.).

Intr-o economie de piata proprietatea particulara (mai ales asupra factorilor de productie) are un rol dominant, proprietatea publica avand un rol complementar. Aceasta deoarece initiativa particulara se dovedeste mai eficienta in alocarea si utilizarea resurselor. 

Coexistenta in aceeasi tara a mai multor forme de proprietate constituie un pluralism al formelor de proprietate. Acest pluralism de proprietate genereaza o concurenta sau competitie intre ele, ducand astfel la reducerea cheltuielilor, ridicarea calitatii, la promovarea progresului tehnic si marirea productiei, fiind avantajat consumatorul. Coexistenta formelor de proprietate, ca trasatura a economiei de piata, este expresia fireasca a liberei initiative si a preferintei oricarei forme de proprietate care corespunde intereselor membrilor societatii.

LIBERA       INITIATIVA

 Libera initiativa  constituie conditia de baza a existentei economiei de piata. In conformitate cu

aceasta, agentii economici sunt liberi sa desfasoare orice activitate economica in limitele impuse de lege.Dreprul de proprietate si manifestarea sa in sectorul proprietatii private reprezinta baza liberei

initiative.Libera initiativa se concretizeaza in dreptul agentilor economici:

         de a dispune asa cum doresc de proprietatea lor;         de a-si administra dupa propria dorinta afacerea.

Libera initiativa este manifestarea libertatii economice a proprietarului de a-si mentine, dezvolta sau restrange activitatea, de a decide in conformitate cu interesele proprii, tinand cont de normele legale si , mai ales, de necesitatea utilizarii rationale a resurselor. Intreprinzatorul este liber sa-si foloseasca dupa cum doreste resursele, dar cerintele rationalitatii economice, concurenta de pe piata vor corecta, adeseori dur, deciziile sale.             Libera initiativa inseamna atat libertate, cat si responsabilitate.             Manifestarea liberei initiative inseamna  asumarea responsabilitatiiunor decizii cu privire la: natura activitatii; locul de desfasurare; dimensiunea activitatii; locul de desfacere a produselor si serviciilor; persoanele implicate,etc. 

FIRMA

Conceptul de firmă

Caracteristică economiei de piaţă este situarea firmelor în prim planul activităţii economice, pornind de la premisa că dacă acestea sunt profitabile, toţi cei implicaţi sunt afectaţi pozitiv, inclusiv economia naţională. Prin prisma acestei afirmaţii, rezultă că potenţialul şi calitatea rezultatelor unei economii naţionale depind în măsură decisivă de capacitatea de a determina crearea şi funcţionarea unui număr cât mai mare de firme care să furnizeze produse/servicii/lucrări de bună calitatea, la costuri reduse şi în cantităţi concordante cu cerinţele pieţei interne şi externe.

În esenţă, prin firmă se desemnează un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice şi manageriale, care concep şi desfăşoară un complex de procese de muncă, concretizate în produse, servicii sau lucrări, în vederea obţinerii unui profit, de regulă, cât mai mare.

Abordată ca sistem, firma prezintă anumite caracteristici definitorii:1. obiective: obţinerea unui anumit profit; realizarea unui anumit volum de producţie sau a unei anumite

cifre de afaceri; diversificarea producţiei; acoperirea unui anumit segment de piaţă;2. resurse: materiale (mijloace de muncă, obiecte ale muncii); umane (persoane, compartimente);

financiare (numerar, disponibilităţi la bancă); informaţii (juridice, economice, tehnice);3. variabile: capacităţi, parametri de funcţionare, potenţial, conţinut caloric, randament (pentru resursele

materiale); specialitate, nivel de pregătire, motivare (pentru resursele umane); valoare, viteză de rotaţie (pentru resursele financiare); cantitate, realism, operativitate (pentru informaţii);

4. relaţii: om-maşină (precizate prin instrucţiunile de lucru); interpersonale; rezultând din structura de producţie (şi determinate fiind de funcţia firmei, de profilul şi mărimea ei, de tipul producţiei);

5. transformări: reprofilarea; specializarea; retehnologizarea; creşterea capacităţilor; modificarea structurii de producţie; modernizările informatice, etc.;

6. intrări: materii prime, materiale, utilaje, energie, forţă de muncă, informaţii;7. parametri: prevederile legislaţiei privind firma; norme de consum de materii prime, muncă; norme de

calitate;8. ieşiri: produse, servicii, lucrări, bani, informaţii.

Abordată ca sistem, firma prezintă mai multe dimensiuni:1. firma este un sistem complex deoarece încorporează resurse umane, materiale, financiare şi

informaţionale, fiecare dintre acestea fiind alcătuită dintr-o varietate apreciabilă de elemente: resursele umane sunt compuse din ansamblul salariaţilor firmei, ce prezintă caracteristici diferite din punctul de vedere al nivelului pregătirii, specialităţii, postului ocupat, vârstei, sexului, vechimii; ansamblul materiilor prime, materialelor, combustibililor împreună cu utilajele, clădirile şi celelalte concretizări ale factorilor de producţie, fiecare prezentând anumiţi parametri dimensionali, funcţionali şi economici, constituie resursele materiale; disponibilităţile băneşti, în numerar şi la bancă, aflate la dispoziţia firmei, formează resursele financiare; informaţiile exogene şi endogene concretizate în previziuni, tehnologii, norme de consum sau calitate, evidenţe contabile, etc. formează resursele informaţionale ale firmei;

2. firma este un sistem socio-economic, în sensul că, în cadrul său, grupele de salariaţi, ai căror componenţi se află în strânsă interdependenţă, desfăşoară procese de muncă generatoare de noi utilităţi; pe de altă parte, firma este subsistemul de bază al economiei naţionale, principala generatoare de venit naţional;

3. firma este un sistem deschis, în sensul că se manifestă ca o componentă a numeroase alte sisteme cu care se află în relaţii continue pe multiple planuri. Concret, caracterul său de sistem deschis se exprimă prin fluxul de intrări şi prin ieşirile sale;

4. firma este un sistem organic adaptiv, adică se schimbă permanent, sub influenţa factorilor exogeni şi endogeni, adaptându-se atât la evoluţia pieţei, cât şi la cerinţele generate de dinamica susţinută a resurselor încorporate; firma nu este un sistem pasiv ci, la rândul său, influenţează prin ieşirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care intră în contact;

5. firma este un sistem tehnico-material, în sensul că între mijloacele de muncă, materiile prime şi materialele utilizate în cadrul său există anumite legături care se manifestă prin dependenţa tehnologică dintre subdiviziunile sale.