7/21/2019 Procese psihice la deficientii de vedere

1/4

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

UNIVERSITATEA BUCURESTI

Functiile si procesele psihice la

deficientii de vedere

Referat Psihopedagogie specialaMarin Maria-Andreea

16-Dec-13

7/21/2019 Procese psihice la deficientii de vedere

2/4

Functiile si Procesele psihice la deficientii de vedere

Caracteristicile psihice ale deficientului de vedere pot fi afectatemai mult sau mai putin.

Din cauza deficientei, atat nevazatorii cat si ambliopii tind sa compenseze functiile restante

sau inexistente atat prin compensare intersistemica (alti analizatori care sa inlocuiasca pe cel

vizual), cat si intrasistemica (antrenarea si pastrarea unor functii sanatoase ale analizatorului

vizual).

Perceptia

Perceptia depinde de forma si gradul deficientei, de varsta si de dezvoltarea psihica a

subiectului. Ea este fragmentata, cu prezenta unor imagini neclare si frecvent distorsionate, de

cele mai multe ori incomplete.

In cazul ambliopiei, apar dificultati in fiecare etapa a actului perceptiv (detectare,

discriminare, diferentiere si interpretare), iar numarul de fixari ale obiectelor vazute pana seformeaza un model mintal este mai mare. Perceptia spatiului se realizeaza prin metode

diferite: pentru incaperile mici se foloseste analizatorul tactil pentru reperarea, fixarea

obiectelor si identificarea trasaturilor lor; pentru spatii deschise auzul devine cel mai folosit

pentru a sesiza intensitatea, localizarea si distanta la care se afla stimulii. Un nevazator cu

perceptie experimentata poate stabili daca o camera este mare, mica, inalta sau scunda, insa

apeleaza de cele mai multe ori si la informatii ca: vibratii, miros, curenti de vant. Atentia

joaca un rol important intr-o perceptie corecta.

Un ambliop, pentru a-si compensa deficienta, ar trebui sa practice predominant o

investigare tactila, chiar dac nu elimincomplet vederea. In felul acesta el obtine o imagine

mai precisa a obiectului perceptiei. Pipaitul se dovedete productiv.Totusi, daca se

obisnuieste sa se foloseasca analizatorul tactil-kinestezic, renuntandu-se din ce in ce mai mult

la exercitiul vizual, vederea devine din ce in ce mai putin eficienta, fiindca nu este utilizata. In

acest caz, modul de compensare care ajuta pentru moment se dovedeste nociv pe termen lung

si se cere interventie din partea educatorului. Daca copilul sufer de glaucom infantil si

vederea este pierduta progresiv, atunci perceptia tactila trebuie perfectionata, pentru a putea fi

pregatit unei noi situatii, in acest caz se va considera ca aceeasi modalitate de compensare este

pozitiva.

Reprezentarea

Reprezentarile depind de integritatea analizatorilor, de schemele mintale realizate

anterior si de gradul deficinentei. Reprezentarile se bazeaza pe organizarea perceptiilor, deci

intalnim reprezentari vizuale restante la ambliopi si reprezentari auditive si tactil-kinestezice

la nevazatori. S-a demonstrat ca in cazul copiilor nevazatori de varsta scolara mica exista mai

putine reprezentari decat la copiii vazatori de aceeasi varsta. Un fapt caracteristic este

caracterul lacunar al unor reprezentari ale nevazatorilor. In cazul ambliopilor din clasele

mici, reprezentarile sunt incomplete, sarace in detalii si chiar gresite. Se fac greseli in

aprecierea formei si marimii obiectelor, a culorilor lor. Ca si la nevazatori, lipsurilereprezentarilor sunt mascate printr-un limbaj fara acoperire intuitiva. Astfel de reprezentari

7/21/2019 Procese psihice la deficientii de vedere

3/4

sunt prea puinoperante in activitatea teoretica i practica, ceea ce explica unele greutati la

invatatura(Verza, E.).

Gandirea si limbajul

Se observa ca apare un decalaj intre cunostiintele verbale si reprezentari. Copilulinvata mai intai fara a avea reprezentarea bine conturata, fara suport concret deci.

Notiuni, judecati si rationamente corecte sub raportul generalizarilor verbale pot fi

formale din punctul de vedere al sprijinirii lor pe componentele concrete. Unii elevi

nevazatori pot opera concret cu obiecte si fenomene, pot generaliza si abstractiza la niveluri

superioare, dar, cand li se cere sa descrie continutul generalizarilor si abstractizarilor

exprimate, ei fie nu cunosc acest continut, fie ca-l exprima gresit sau cu lacune

esentiale.(Damaschin, D.) Totusi aceste aspecte ale cognitiei, bazate pe receptarea

informatiilor concrete poate fi depasita ulterior prin instructie, iar capacitatile cognitive raman

in definitiv asemanatoare cu ale vazatorilor.

De cele mai multe ori tocmai gandirea are rolul important in adaptarea nevazatorului

sau ambliopului la mediul in care isi desfasoara activitatea. In cazul ambliopiei, gandirea se

manifest in egalamasura in sprijinirea sintezei senzoriale a elementelor distinse separat.

Adesea numai cu sprijinul gandirii, ajutata uneori de o imaginatie bogata , elevii ambliopi cu

campul vederii ingustat isi pot forma imaginile mintale ale obiectelor pe care nu le pot

cuprinde vizual, in ansamblul lor.(Verza, E.)

Limbajul ii permite deficientului atat sa se exteriorizeze si sa comunice, cat si sa

cunoasca. Limbajul se dezvolta inaintea schemelor perceptive iar prin intermediul acestuiadeficientul ajunge la o anumita abstractizare. Uneori, insa abstractizarea este atat de

pregnanta, incat deficientul devine adeptul acesteia. Nu este de ignorat faptul ca prin

activitati logico-verbale si imaginative a unei activitati senzoriale imposibile in anumite cazuri

de ambliopie, de ex. perceperea muntelui la care privirea nu ajunge, ascunde i riscul unei

indepartari de realitate. Exist multe aspecteale realitatii la care elevul ambliop, ca si cel

nevazator, nu poate accede pe cale intuitiva. (Verza, E.)

Memoria si atentia

Memoria este zilnic antrenata si manifesta caracter preponderent voluntar si logic.Deficientul apeleaza la memorie pentru a cunoaste mediul si pentru a se orienta in spatiu, din

necesitatea stabilirii comunicarii si relatiilor interumane.

Se observa, de exemplu, ca nevazatorul care strabate pentru prima oara un anumit

drum, insotit de un vazator, cauta sa retina diferite puncte de reper pentru a se putea descurca

apoi si singur. El stie mai bine decat noi cate statii sunt pe un anumit parcurs cu tramvaiul,

cate intersectii are de trecut pana la locul spre care se indreapta, unde va intalni o denivelare

etc. Efortul continuu de a memora, a retine si a reactualiza devine o calitate a memoriei lui, a

carei formare merita sa fie incurajata de pedagog (Verza, E.).

La fel, atentia are rol major in existenta persoanelor care au deficienta de vedere.Nevazatorul, neputand urmari cu precizia pe care o da vederea existena unui obstacol sau

7/21/2019 Procese psihice la deficientii de vedere

4/4

evolutia in spatiu a unui obiect sau fenomen pe care-l percepe auditiv, trebuie sa-si deplaseze

permanent atentia, sa o concentreze intr-o directie sau alta dupa intensitatea si semnificatia

stimulilor perceptivi. (Verza, E.F.)

Incordarea atentiei ascunde si pericolul unei stari de supra solicitare nervoasa.

Nevazatorii si ambliopii care lucreaz in ritm constant si productiv au dificultati neasteptate

cand li se cere sa treaca la un alt tip de activitate, avand nevoie de un timp de adaptare mai

mare. Atentia lor este distrasa cu greu dar se si restabileste mai greu daca a fost

distrasa.(Verza, E.)

Afectivitatea si Personalitatea

Cateva din aspectele negative ale personalitatii deficientilor de vedere sunt

infantilismul afectiv (Cocorada, E.), atitudinea pasiva, neincrederea in propriile forte,

timiditatea, izolarea, anxietatea, deprimarea, negativismul, agitatia psihomotorie, violenta

(Ghergu). De asemenea, se constata ca uneori apar tendinte de depreciere, mai cu seama inurma comparatiei defavorabile cu performantele vazatorilor (Buica, C.).

Emil Verza observa insa ca acestea nu sunt o consecinta automat a deficientei

vizuale, ci mai curand a conditiilor social-educative in care el s-a dezvoltat, a inadecvarii

educatiei primite, a atitudinilor celor din jur fata de el, a modelelor, a esecurilor, a relatiilor

sociale in care a fost cuprins. Adesea ele reprezinta reactii de aparare, chiar daca in fapt nu-l

apara ci ii fac situatia mai dificila. In fond, ele reprezinta, atunci cand iau o forma acuta, o a

doua deficienta, pe langa cea vizuala.

Nevztorii au o mare capacitate empatic, se simt atrai de mediul socialnconjurtor, au o mare deschidere fa de cei din jur i o nevoie avid de afeciune. nopoziie cu portretul negativ se poate schia iun portret pozitiv pentru nevztorii care i-aucompensat bine handicapul. El tie s-i foloseasc forele de cunoatere senzorial i logico-verbal, el stpnete instrumentele muncii intelectuale i ale unor activiti practice. icunoate limitele dar si posibilitile ieste ncreztor n forele lui. Nu ateapt s fieasistat; este autonom. Este deschis fa de lumea nconjurtoare i mpcat cu sine, capabil

s iubeasc i s fie iubit.

Bibliografie

Buica C. (2004). Bazele defectologiei, Editura Aramis

Cocorada E., Nastasa E.L. (2007). Fundamentele psihopedagogiei speciale.I ntr oducere in

logopedie, Editura Psihomedia

Verza E. (1998), Psihopedagogie speciala, E.D.P. Bucuresti

Verza E.F. (2002). I ntr oducere in psihopedagogia speciala si asistenta speciala, Editura

Humanitas