1. Mic istoric al extradarii

Extradarea este una din cele mai vechi forme de cooperare internationala.

Extradarea a fost, la inceputuri, mai mult un gest de curtoazie pe care un suveran il facea fata

de alt Suveran, care permitea monarhilor sa-şi pedepseasca inamicii personali refugiati pe

teritoriul altui stat.Totul depindea de monarh, daca dorea sau nu aprobe extradarea, decizia

depinzand de natura relatiilor cu statul solicitant, de dorinta suveranului de a determina o

eventuala decizie pozitiva asupra unei cereri de extradare formulate de acesta si mai putin de

persoana extradabila.

Ulterior, institutia extradarii a cunoscut o evolutie continua, iar cele doua razboiae mondiale

au aratat ca este absolut necesar ca Statele suverane sa coopereze intre ele, astfel incat au fost

create organizatiile internationale: Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei,

Comunitatea Economica Europeana, etc..

In acest context, in domeniul extradarii, tratatele bilaterale au fost din ce in ce mai mult

inlocuite de cele multilaterale.”

Extradarea este o forma de cooperare judiciara internationala in materie penala intre doua

state care consta in solicitarea predarii unui infractor aflat intr-un stat catre statul solicitant pe

al carui teritoriu s-a comis infractiunea, ale carui interese au fost lezate sau al carui cetatean

este. Extradarea are ca finalitate evitarea sustragerii de la raspunderea penala a persoanelor

care au comis o infractiune intr-un stat şi se refugiaza pe teritoriul altuia.

Jurisdictia extradarii reprezinta un act de asistenta juridica pe care statele si-o acorda

reciproc in vederea combaterii criminalitatii.

In Romania, extradarea este reglementata in Constitutie, art. 19, Codul penal – art. 9 şi Titlul

II – „Extradarea” din Legea 302/2004privind cooperarea judiciara internationala, astfel cum a

fost modificat şi completat prin Legea nr. 224/2006 .

In ceea ce priveste expulzarea, conform Constitutiei, in art. 19 „Cetateanul roman nu poate fi

extradat sau expulzat din Romania decat in baza conventiilor internationale la care Romania

este parte, in conditiile legii şi pe baza de reciprocitate si doar prin hotararea de catre justitie.

Conform Legii 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, art. 18

pot fi extradate persoanele  aflate pe teritoriul Romaniei sau care sunt urmarite penal sau sunt

trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii

unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul solicitant.

2. Extradarea poate fi pasiva (atunci cand Romania este stat solicitat) sau activa (atunci cand

Romania este stat solicitant).

I. Extradarea pasiva este de competenta curtii de apel in circumscriptia careia a fost localizata

persoana extradabila. Curtea este sesizata de parchetul competent, dupa ce, in prealabil,

directia de specialitate a Ministerului Justitiei efectueaza examenul de regularitate

internationala al cererii de extradare şi documentelor anexate. Totodata, persoana extradabila

are dreptul sa faca opozitie la extradare.

Extradarea se poate solicita / acorda in baza conventiilor multilaterale sau a unor tratate

bilaterale, ori pe baza de reciprocitate, in lipsa unor asemenea instrumente juridice.

Conventia multilaterala cel mai frecvent utilizata de Romania este Conventia europeana de

extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957, cu Protocoalele sale aditionale, din 15

octombrie 1975 şi 17 martie 1978. Conventia europeana de extradare se aplica in relatia cu

celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, care sunt parte la acest instrument

juridic multilateral, şi prevaleaza asupra dispozitiilor privitoare la extradare din tratatele

bilaterale de extradare incheiate cu oricare din aceste state.

Rolul de indeplinire a atributiilor revine Ministerului Justitiei, in calitate de autoritatea

centrala, conform Legii 302/2004, si trebuie sa indeplineasca, cu precadere, urmatoarele

activitati:

a) primirea cererii de extradare;

b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al

regularitatii internationale, in conditiile prevazute la art. 38;

c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general

competent, in conditiile prevazute la art. 40;

d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acesteia, in cazurile

prevazute la art. 38 alin. (4);

e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a hotararii

definitive prin care s-a dispus extradarea;

f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei date cererii de

extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea

judiciara competenta.

Asa cum am mentionat si anterior, cetateanul roman poate fi expulzat sau extradat, fie prin

pe baza de reciprocitate, fie prin indeplinirea uneia din urmatoarele conditii:

    a) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii

de extradare;

    b) persoana extradabila are şi cetatenia statului solicitant;

    c) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat

membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Pentru a putea proba indeplinirea uneia dintre conditiile de mai sus, Ministerul Justitiei poate

solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competenta a statului solicitant.

II. Extradarea activa (atunci cand Romania este stat solicitant).

Extrdarea activa intra in competenta Ministerului Justitiei, conform art. 66 din  Legea nr.

302/2004 si intocmeşte cererea de extradare numai pe baza unei incheierii motivate a

instantei judecatoreşti competente.

Prin art. 661 s-a reglementat o procedura clara de dare in urmarire internationala. Astfel, in

cazul in care inculpatul sau condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei si mandatul de

arestare preventiva nu poate fi dus la indeplinire, instanta care a emis initial documentul, va

emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului

de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei şi Internelor,

in vederea difuzarii prin canalele specifice.

Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii trebuie sa contina toate elementele

necesare identificarii persoanei urmarite (incluzand fotografii, impresiuni digitale, etc.), o

expunere sumara a situatiei de fapt şi date privind incadrarea juridica a faptelor!

Localizarea pe teritoriul unui stat strain a persoanei date in urmarire internationala sau cautate

de autoritatile judiciare romane poate fi transmisa catre instanta atat de catre de Biroul

National Interpol, de o alta structura din cadrul C.C.P.I., cat şi de Ministerul Justitiei, prin

orice mijloc care lasa o urma scrisa şi a carui autenticitate poate fi verificata (art. 67 alin. 1) .

Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala are obligatia de a informa instanta de

indata ce Biroul Central National Interpol corespondent ii notifica faptul ca persoana care

face obiectul mandatului a fost localizata.

Ulterior, instanta se pronunta prin incheiere, data de un singur judecator, incheiere ce poate fi

atacata cu recurs de procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Recursul se va judeca

in termen de cel mult 3 zile de catre instanta superioara in grad. La 48 de ore de la primirea

incheierii prin care s-a constatat ca sunt intrunite toate conditiile de extradare, Ministerul

Justitiei efectueaza un examen de regularitate internationala ce se aplica ulterior.

In cazul in care nu se indeplinesc conditiile de extradare, procurorul general al Parchetului de

pe langa Inalta Curte de Casatie şi Justitie este instiintat de catre ministrul justitiei asupra

initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea

extradarii.

Statele cu care Romania a incheiat tratate de extradare sunt:

Brazilia (12 august 2003 - ratificat prin Lege nr. 259/2004, publicat in M. Of. nr.

613/7.07.2004)

China (ratificat prin Legea nr. 118/1998, publicata in M.Of. nr. 222 din 17 iunie 1998)

Egipt (ratificat prin Legea nr. 438/2002)

Statele Unite ale Americii (ratificat de Romania prin Legea nr. 111din 15 mai 2008,

publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 387 din 21 mai 2008)

Belgia (ratificata prin Decretul nr. 82/1977 şi  Protocolul aditional la aceasta

conventie, ratificat prin Decretul nr. 482/1983)

Franta (ratificata prin Decretul nr. 78/1975)

3. Efectele Extradarii din Romania

I. Predarea extradatului

Predarea extradatului este reglementata in textul legii 302/2004 si cuprinde elemente

referitoare la: predarea efectiva a extradatului, termene pentru predarea acestuia, predarea

amanata si predarea temporara sau sub conditie.

Dupa ramanerea definitiva a hotararii, statul solicitat va comunica statului solicitant solutia

adoptata cu privire la cererea de extradare pe care statul solicitant a adresa-o. Astfel, se vor

transmite catre statul solicitant prin aceleasi cai prin care a fost trimisa cererea de extradare,

adresa de comunicare a hotararii si extrasul de pe aceasta, si ulterior prin posta, astfel incat

statul solicitant sa ia masurile necesare pentru extradare.

In cazul in care cererea de extradare a fost respinsa, se va aduce la cunostinta stautului

solicitant decizi, impreuna cu un extras ce va contine motivele opunerii extradarii, daca

acesta va fi solicitat.

Conform art. 50, data predarii a fi comunicata Ministerului Justitiei si curtii de apel

competente in termen de 15 zile de la data transmiterii hotararii judecatoresti prevazute la

alin. (1). Locul predarii va fi un punct de frontiera al statului roman, iar Ministerul

Administratiei si Internelor va asigura predarea si comunicarea catre Ministerul de Justitie.

In cazul incare persoana extradata nu este preluata la data stabilita de politia sau

reprezentantii oficiali ai statului solicitant, atunci ea va fi pusa in libertate la expirarea unui

termen de 15 zile de la data respectiva

Daca persoana extradabila are calitatea de justitiabil in statul roman, predarea sa poate

fi amanata, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite si instanta competenta

a dispus admiterea cererii de extradare. In aceasta situatie extradabilul este invinuit sau

inculpat in fata automatilor judiciare romane, ori are de executat o pedeapsa pentru o alta

infractiune decat cea pentru care s-a cerut si s-a acordat extradarea. In caz de amanare,

extradarea va deveni astfel efectiva numai dupa ce procesul penal ocazionat in Romania de

extradabil sau si de acesta a luat sfarsit

Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize

medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.

Cadrul juridic de amanare al extradarii il reprezina art. art. 19 din Conventia de extradare din

1957 si art. 60 din Legea 302/2004.

II. Tranzitul

De multe ori cele doua state (solicitant si solicitat) nu au frontiera comuna,

astfel ca pana la destinatie extradatul trebuie sa traverseze teritoriile altor state neimplicate in

procedura extradarii respective.

De regula, tranzitul pe teritoriile unor terte state se efectueaza in urma

unei cereri adresate in acest sens statelor tranzitate, cerere ce se formuleaza in scris de statul

solicitant si se prezinta acestora pe cale diplomatica.

Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean roman poate fi acordat

cu conditia ca motive de ordine publica sa nu se opuna si sa fie vorba despre o infractiune

care permite extradarea, conform legii romane. Daca persoana extradata are cetatenia romana,

tranzitul nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor

romani.

Tranzitul persoanei extradate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu

unde exista pericolul ca viata sau libertatea sa sa fie amenintate pentru motive legate de rasa,

religie, nationalitate sau opinii politice

III. Reextradarea catre un stat tert

In afara cazului prevazut la art. 74 alin. (1) lit. b), consimtamantul statului roman este necesar

pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predata si care

ar fi cautata de catre statul tert pentru

4. Efectele extradarii in Romania

I. Preluarea si primirea extradatului

Predarea/ preluarea persoanei extradate se v aface la un punct de frontiera al statului

roman. Ministerul Administratiei si Internelor al Romaniei va asigura predarea/preluarea,

comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este predata si

preluata sub escorta si va fi, de urgenta, predata administratiei penitenciare sauautoritatii

judiciare competente, dupa caz.

Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea

drepturilor prevazute la art. 34 alin. 1.

II. Comunicarea solutiei 

Ministerul Justitiei are obligatia de a informa autoritatea judiciara romana

competenta despre modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat

si, dupa caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii.

III. Regula specialitatii 

Respectarea acestei regulii este obligatorie si in caz de extradare pasiva si activa si presupune

ca persoana care va fi predata ca efecta al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici

detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale

individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea.

Insa, exceptie sunt cazurile in care:

a. statul care a predat-o consimte – statul roman va transmite autoritatilor statului

solicitant o cerere ce va cuprinde informatiile cu privirea la fapta si circumstantele

savarsirii faptei respective, la care se va adauga un procesa verbal  in care se vor

consemna declaratiile persoanei extradate

b. neparasirea teritoriului Romaniei in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva sau

reintorcerea in Romaniei dupa ce a parasit teritoriul statului.

Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei

eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii

prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.

4.Extradarea sub conditie

In cazul in care extradarea a fost acordata sub conditie, instanta care a solicitat

extradarea ia masurile necesare pentru respectarea conditiei impuse de statul solicitat si da

garantii in acest sens.

5. Procedura de solicitare a extradarii

I. Competenta

Cererea de extradare intra in atributiile Ministerului de Justiti, acest lucru fiind hotarat prin

modificarea art. 66 din Legea 302/2004 prin Legea 224/2006. Ministerul Justitiei a preluat

sarcinile Curtii de Apel, deoarececererile de extradare formulate de catre Curtea de Apel nu

corespundeau dispozitiilor tratatelor internationale, astfel incat era necesara o corespondenta

suplimentara intre Ministerul Justititei, ca autoritate centrala in domeniu, si instanta

competenta, ceea ce conducea la intarzierea prezentarii cererii de extradare, cu posibile efecte

directe, negative asupra finalitatii procedurii de extradare.

In cazul in care inculaptul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis

mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, emite un mandat de

urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare

Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in vederea

difuzarii prin canalele specifice (reglementare prin Legea 224/2006).

II. Procedura propriu-zisa a extradarii active

                        De indata ce este informata  instanta de executare sau instanta care a emis

mandatul de arestare preventiva stabileste, printr-o incheiere motivata, daca sunt indeplinite

conditiile prevazute in lege pentru a se solicita extradarea.

                        Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin structura specializata,

are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare

preventiva de indata ce Biroul Central National Interpol corespondent ii notifica faptul ca

persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu

o copie la Ministerul Justitiei.

                        Instanta se pronunta prin incheiere, in camera de consiliu, data de un singur

judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor. Incheierea nu se pronunta in

sedinta publica, pentru a i se asigura confidentialitatea si pentru a se evita fuga persoanei

extradabile, apoi se consemneaza intr-un registru special.

                        Incheierea pronuntata poate fi atacata cu recurs de procuror, in termen de 24

de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de cel mult 3 zile, de catre instanta

superioara in grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de

ore de la solutionarea recursului.

                        Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca sunt intrunite conditiile pentru

solicitarea extradarii, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2), se comunica de indata

Ministerului Justitiei. Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca nu sunt intrunite

conditiile pentru a se solicita extradarea se comunica Ministerului Justitiei in cel mult 3 zile

de la pronuntare.

                        In termen de 48 de ore de la primirea incheierii prin care s-a constatat ca sunt

intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii si a actelor anexe, Ministerul Justitiei, prin

directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala.

                        In functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de

specialitate a Ministerului Justitiei:

            - fie intocmeste cererea de extradare si o transmite, insotita de actele anexe,

autoritatii competente a statului solicitat, cand sunt indeplinite toate conditiile,

            - fie intocmeste un act prin care propune ministrului justitiei, motivat, sa sesizeze

procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea

initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea

extradarii, informand in ambele situatii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din

cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in cazul in care considera ca nu sunt intrunite

conditiile de regularitate internationala pentru a se solicita extradarea. Astfel, ministrul

justitiei sesizeaza, motivat, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de

Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care

s-a dispus solicitarea extradarii. Ministrul justitiei nu poate solicita initierea procedurii

revizuirii pentru alte motive decat cele legate de concluziile examenului de regularitate

internationala.

                        In cazul in care constata ca actele sunt incomplete, inainte de a intocmi si de a

transmite cererea de extradare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate solicita

instantei competente sa ii transmita, in cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare

potrivit tratatului international aplicabil.

                        Cererea de revizuire se face in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii

definitive Ministerului Justitiei si se solutioneaza in termen de 24 de ore.

                        Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza

incheierea atacata. Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o

respinge, mentinand incheierea atacata. Hotararea instantei de revizuire este definitiva si se

comunica in termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justitiei si procurorului general

al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

                        Cererea de extradare si actele anexate acesteia insotita de actele prevazute in

lege si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limba engleza ori franceza, se

transmit autoritatii competente a statului solicitat, pe una dintre caile legale.

                        In cazul in care persoana urmarita nu este arestata provizoriu in vederea

extradarii, procedura activa are caracter confidential, pana in momentul in care statul solicitat

este investit cu cererea de extradare.

                        Daca persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare

preventiva sau a mandatului de executare, instanta competenta, din oficiu sau la cererea

procurorului, stabileste, prin incheiere motivata, ca nu mai subzista conditiile prevazute de

lege pentru a se solicita extradarea si dispune de indata retragerea cererii de extradare.

Hotararea se transmite Ministerului Justitiei in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Ministerul Justitiei retrage neintarziat cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul

de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.

                        Daca pentru solutionarea cererii de extradare, autoritatile statului strain solicita

transmiterea unorinformatii suplimentare, acestea vor fi comunicate, in termenul stabilit de

autoritatile statului solicitat, prin Ministerul Justitiei sau direct, de catre instanta competenta.

Traducerea documentelor se efectueaza de catre Ministerul Justitiei sau instanta competenta.

                        In situatii de urgenta, cum ar fi iminenta parasirii teritoriului statului

solicitat de catre persoanele care fac obiectul unui mandat de urmarire internationala in

vederea extradarii, instanta competenta poate solicita,inainte de formularea unei cereri

formale de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii acestor persoane.

                        In cazul in care cererea de arestare provizorie in vederea extradarii este

formulata ulteriortransmiterii mandatului de urmarire internationala, acesta se trimite

Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si

Internelor si Ministerului Justitiei. Toata aceasta procedura arecaracter confidential, pana la

arestarea provizorie in vederea extradarii a persoanei urmarite. Solicitarea arestarii provizorii

in vederea extradarii se consemneaza intr-un registru special.

                        Autoritatile romane au obligatia de a retrage cererea de arestare provizorie in

vederea extradarii, in cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea

mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei.

                        Asigurarea rejudecarii cauzei in prezenta persoanei extradate, in conditiile

judecarii in lipsa este data de Ministerul Justitiei.

                        In cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei persoane a

carei extradare fusese anterior acordata acestuia de catre un stat tert dispozitiile art. 63

sunt aplicabile in mod corespunzator.

I. Motivele obligatorii de refuz a extradarii

a. Nerespecatarea dreptului de a avea parte de un proces echitabil asa este prevazut in

Conventia Europeane pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,

incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricarui alt instrument international pertinent in

domeniu, ratificat de Romania; 

b) urmarirea sau pedepsirea unei persoane in functi e de rasa, religie, sex, nationalitate, limba,

opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social; 

c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul dintre motivele enuntate la lit. b);  

d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat

cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau in vederea executarii unei

pedepse aplicate de un asemenea tribunal; 

e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni

politice; 

f) se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun. 

II. Motivele Optionale de refuz ale extradarii

a. Fapta ce motiveaza cererea de extradare face obiectul unui proces penal in curs sau obiectul

unui proces penal in Romania. 

b. Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata, daca predarea presupune o

consecinta de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii de

sanatate. In caz de refuz al extradarii, prevederile art. 23 alin. (1) se aplica in mod

corespunzator

III. Concluzii

Extradarea reprezinta forma de agreare internationala pe care statele si-o acorda recirpoc in

vederea combaterii criminalitatii. Aceasta poate fi stabilita si reglementata prin conventii

internationale sau recirpocitate, asa cum s-a mentionat si la inceputul acestui referat. In lipsa

acestor reglemenatri, nu s-ar putea aplica legile aferente in cazul in care inculpatul ar parasi

teritoriul tarii unde a savarsit infractiunea.