Școala Doctorală de Sociologie Examen de admitere

Proba scrisă

Punctaj Punctaj din oficiu 1 p

Subiectul 1. Alegeți una dintre următoarele perechi de concepte din lista de mai jos: A. Birocrație și raționalitate B. Capital uman și capital social C. Devianță și etichetare socială D. Distanță socială și etnie E. Gen și sexism F. Migrație și mobilitate socială G. Prezentarea sinelui și stigmat H. Sărăcie și excluziune socială I. Stratificare socială și consum Cerințe:

Punctaj maxim: 3p

1.1 Definiți ambele concepte, din perspectivă sociologică 0.5 p 1.2 Discutați legătura dintre cele două concepte alese, conform teoriilor sociologice

1.0 p

1.3 Formulați o întrebare de cercetare privind societatea contemporană care să implice cel puțin unul dintre cele două concepte alese

0.5 p

1.4 Indicați o metodă de cercetare sociologică prin care ați putea răspunde la această întrebare. Precizați: a) denumirea metodei b) ce fel de instrument(e) de cercetare ați folosi c) ce tip de informații empirice ați culege d) cum ați analiza/interpreta informațiile empirice respective

1.0 p

Subiectul 2. Citiți și analizați datele dintr-unul din tabelele de mai jos.

Punctaj maxim: 3p

a) Alegeți un procent din tabel (una dintre celulele cu informații numerice): 2.1. Precizați în scris cum se citește informația respectivă (Exemplu ilustrativ: „99,8% din personalul didactic de nivel preșcolar în 2010/2011 este personal feminin”).

0,5 p

b) Identificați o comparație relevantă între două procente din tabel: 2.2. Formulați în scris comparația pornind de la datele respective.

0,5 p

2.3. Discutați comparația din perspectivă sociologică.

1,0 p

c) Citiți toate datele din tabel, în ansamblu. 2.4. Discutați aceste date în ansamblu dintr-o perspectivă sociologică. Ce concepte sociologice sunt relevante pentru a înțelege situația prezentată în tabel? Ce aflăm despre societatea descrisă?

1,0 p

Subiectul 3.

Alegeți 1 din cele 3 fragmente din studiile de mai jos. Pornind de la aceste fragmente, răspundeți la următoarele întrebări:

Punctaj maxim: 3p

3.1 Identificați două concepte sociologice relevante pentru studiul respectiv - diferite de conceptele alese de dvs. la Subiectul 1. Formulați o definiție pentru fiecare concept.

1.0 p

3.2 Formulați o întrebare de cercetare la care răspunde autorul/autoarea 0.5 p Formulați pe scurt un proiect de cercetare care să repete studiul în scop comparativ și să răspundă la această întrebare într-un context social diferit.

3.3 Ce context social ați alege pentru acest studiu? De ce?

0.5 p

3.4 Ce metodă ați aplica? Ce informații empirice ați culege?

0.5 p

3.5 Ce vă așteptați să aflați prin repetarea studiului în acest nou context? 0.5 p

Tabelul 1. Percepția populației asupra existenței infrastructurii culturale / mediu de rezidență.

Sursă: Institutul național pentru cercetare și formare culturală, 2016, Barometrul de consum cultural 2016. Disponibil la http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdf

http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdfhttp://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdf

Tabelul 2. Distribuția activităților de socializare culturală domestică în funcție de categoria de vârstă și categoria de educație, nivel național (2016)

Sursă: Institutul național pentru cercetare și formare culturală, 2016, Barometrul de consum cultural 2016. Disponibil la http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdf

http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdfhttp://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2017/06/Barometrul_de_consum_cultural_2016.pdf

Tabelul 3. Frecvența mersului la biserică în prezent și în copilărie, comparație tineri-adulți

Sursa: Lazăr, Marius (2012). Valori, toleranță, religie și spiritualitate la tinerii români. „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXIII, nr. 5–6, p. 463–482, Bucureşti, 2012. Disponibil online la http://revista.acadsudest.ro/pdf-uri/nr.5-6-2012/08-LMARIUS.pdf

http://revista.acadsudest.ro/pdf-uri/nr.5-6-2012/08-LMARIUS.pdf

Fragmentul 1.

Sursă: Handrabura, Loretta (2008). „Gen și mass-media”, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, disponibil la http://www.progen.md/files/1573_gen_si_mass-media.pdf

http://www.progen.md/files/1573_gen_si_mass-media.pdf

Fragmentul 2. Confruntat cu această perturbare a lumii trăite provocate de problemele de sănătate individul

încearcă să răspundă la întrebarea privind semnificaţia acestora, dar şi privind cursul de acţiune care trebuie urmat pentru a redobândi starea de dinainte. În căutarea acestei înţelegeri individul afectat de durere recurge la resursele culturale disponibile care-l ajută să interpreteze starea sa fenomenologică într-un anumit sens, iar în această căutare participă şi alţi membri ai reţelei sale sociale. Interpretările se bazează pe un set de cunoştinţe proeminente cultural, dar şi pe experienţele anterioare ale individului sau ale reţelei sale. Momentul hermeneutic, cum îl numeşte Leder, continuă cu apelul persoanei în cauză la cei care, într-o societate, sunt consideraţi avizaţi în interpretarea acestor semne ale corpului. Majoritatea interlocutorilor mei, în căutarea unui diagnostic pentru probleme lor de sănătate, au apelat la cadrul biomedical, dar adesea această încercare s-a dovedit problematică. Căutarea unui diagnostic şi imposibilitatea găsirii acestuia în acest cadrul este unul dintre motivele invocate de mai mulţi dintre aceştia pentru apelul la alte metode terapeutice. Modalitatea de transmitere a informaţiilor despre practica medicală studiată este cu predilecţie reţeaua socială extinsă, în cadrul căreia circulă o serie de naraţiuni despre experienţe pozitive de vindecare. (...)

În urma diagnosticării, „tratamentul” prescris de domnul T. implică o schimbare a modului de alimentaţie bazată pe interzicerea, într-o primă fază, a tuturor alimentelor de origine animală – carne, lapte şi produse lactate, ouă – a sării şi a zahărului, a tuturor alimentelor procesate din comerţ, a cafelei, alcoolului, tutunului şi a unor legume şi fructe. Schimbarea modului de a mânca este percepută drept mijlocul principal prin care are loc vindecarea sau prevenirea unor boli. Ideea principală care stă la baza acestei schimbări este aceea că, în urma stilului de alimentaţie avut până la schimbarea lui, organismul a acumulat o serie de toxine care fie au dus la boală, fie, dacă acesta nu este schimbat, vor duce la boală. Pentru vindecare sau pentru evitarea îmbolnăvirii, alimentele care determină această acumulare de toxine trebuie eliminate din dietă, iar un nou mod de alimentaţie trebuie adoptat la recomandarea terapeutului. Scopul acestei schimbări alimentare este purificarea sau curăţarea organismului, care implică un proces invers de vindecare în care bolile mai vechi revin într-o formă mai uşoară şi marchează astfel evoluţia organismului în procesul de detoxifiere.(...)

În perspectiva antropologiei mâncarea şi alimentele nu constituie doar „materia primă” pentru corp, ci şi pentru gândire prin intermediul simbolisticii care o înconjoară. Actul mâncatului, al încorporării mâncării este un act complex din punct de vedere socio-cultural care implică un întreg sistem de simboluri în constituirea lui. Schimbarea stilului alimentar presupusă de această practică de vindecare are la bază o distincţie principală între două categorii de alimente: interzise şi permise. Această distincţie se suprapune conceptual cu cea dintre nesănătos şi sănătos. În relatările interlocutorilor mei se regăseşte o reprezentare a mâncării, în special a celei procesate, ca având un potenţial patogen, de îmbolnăvire a organismului prin acumularea de toxine. O modalitate de a face faţă anxietăţii provocate de conştientizarea acestui potenţial, mai ales în ceea ce priveşte conţinutul de substanţe chimice a alimentelor, este distincţia dintre alimente procesate şi alimente naturale. Distincţia dintre alimentele sănătoase şi cele nesănătoase poziţionează o grupă sau mai multe de alimente ca având potenţial patogen, iar alte grupe de alimente ca având potenţial de vindecare. Deborah Lupton argumentează că un efect al constituirii anumitor alimente ca patogene este constituirea altora ca medicamente şi astfel deschiderea unui spaţiu conceptual pentru aşa-numitele „alimente funcţionale”. Aceste alimente nu sunt constituite ca fiind doar mai sănătoase decât altele, dar ca având un potenţial de vindecare. Mai mult decât atât, hrana crudă este resemnificată drept „hrană vie” care încorporează însăşi esenţa existenţei. Fiind vie, la fel ca organismul nostru care este viu, ea este percepută ca având capacitatea de a transfera această proprietate a „viului” corpului şi astfel de a-l menţine sănătos sau de a-l vindeca. În opoziţie faţă de hrana vie se află hrana moartă, a cărei concretizare este carnea.

Sursă: Colopelnic, Nicoleta Ioana (2012). Rezumatul tezei de doctorat „Corpul într-o practică medicală

alternativă: o perspectivă antropologică”, pp.24-27. Universitatea Babeș-Bolyai. Disponibil online la: http:// 193.231.20.119/doctorat/teza/fisier/657

Fragmentul 3.

În cadrul acestui capitol încerc să relaţionez acest lucru cu faptul că în zonele rurale din România,

discriminarea socială şi excluderea rromilor este mai ridicată decât în mediile urbane. Satele româneşti sunt

spaţii de interacţiune închise ce au o structură de oportunităţi reduse, iar acest lucru afectează comunitatea

rromilor mai puternic. În zonele rurale există o segregare spaţială clară, rromii fiind cantonaţi la marginea

satului fără posibilitatea (financiară şi socială) de a cumpăra proprietăţi şi case în interiorul satului. O

expresie convingătoare a acestei segregări spaţiale este reprezentată de modalitatea în care cimitirele sunt

organizate în zonele rurale din România. În ciuda faptului că împărtăşesc aceeaşi religie ca şi majoritarii,

rromii sunt întotdeauna înmormântaţi într-o secţiune separată a cimitirului. Graniţa care există în cimitire şi

care desparte rromii de românii ortodocşi şi de maghiarii reformaţi este reflectată în segregarea socială ce

funcţionează în viaţa curentă.

În cadrul acestui capitol am arătat că această segregare socială este reprodusă în cadrul

comunităţilor religioase ortodoxe şi reformate şi că acest lucru nu permite rromilor să îşi exprime

instituţional religiozitatea. Penticostalismul, datorită faptului că organizează biserici în cadrul acestor

comunităţi marginalizate, oferă posibilitatea diminuării marginalizării sociale şi religioase; reuşeşte să

realizeze acest lucru prin înfiinţarea unor comunităţi puternic integrate şi printr-o raţionalizare etică a vieţii

cotidiene.

În cadrul perioadei post-socialiste putem să observăm o etnicizare a Penticostalismului în rândul

rromilor. Convertirea rromilor la Penticostalism are două genealogii diferite în societatea românească:

perioada comunistă, ce a dus la apariţia unei comunităţi multi-etnice şi perioada post-comunistă, ce a dus la

emergenţa unor biserici etnice distincte. Majoritatea bisericilor penticostale rrome (aproximativ 95%) au

apărut în ultimele două decenii şi reprezintă astfel o trăsătură distinctă a perioadei post-socialiste. Aceste

biserici sunt întotdeauna localizate în cadrul comunităţii de rromi, iar liderii religioşi sunt întotdeauna

recrutaţi de aici.

Sursă: Gog, Sorin (2011). Sinteza lucrării de doctorat „Identități seculare și religioase în România post-socialistă”. Universitatea Babeș-Bolyai, pp. 24-25. Disponibil online la http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/sociologie/gog_sorin_mihaita_ro.pdf

http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/sociologie/gog_sorin_mihaita_ro.pdf