Principiul încurajării

2
Principiul încurajării: rolul părinților în motivația școlară Studiile demonstrează că viața școlară a copilului nostru își poate pune amprenta asupra modului în care o să învețe să gestioneze – ca adult – situațiile de viață cu care o să se confrunte. Nu puțini sunt factorii stresanți pe care copilul nostru îi întâlnește la școală; iată doar câteva exemple: Un mare stres pentru copil este momentul în care el este evaluat și primește o notă. Literatura de specialitate vorbește aici despre funcția „patogenă” a evaluării școlare; astfel, dacă elevul primește o notă necorespunzătoare și efortul investit a fost mult mai mare decât rezultatul obținut, el o să încerce ori sentimente de revoltă (se simte nedreptățit) ori o să aibă o stare depresivă, se va închide în el și se va considera mai vinovat decât este de fapt etc. ; Un alt element care induce o stare de tensiune este dat de presiunea prea mare exercitată asupra elevului de diferiți factori externi (dintre care cel mai influent este familia). Întotdeauna această presiune este îndreptată într-o direcție inflexibilă: i se cere elevului să aibă performanțe școlare de excepție (sau oricum peste capacitățile sale curente); De multe ori la agravarea acestei situații contribuie forța comparației. Ea este folosită de mulți părinți și chiar copilul ajunge să o interiorizeze, să creadă în ea. Este vorba despre comparația pe care elevul o face între propriile performanțe și performanțele superioare ale unei alte persoane (vreun frate „excepțional”, un coleg pe care îl cunoaște din copilărie); Mai putem adăuga la lista de mai sus diferite afecte neîmpărtășite etc. După cum se observă, există un evantai extrem de larg de factori care pot trimite la o stare depresivă. Care este soluția pentru a nu se ajunge aici? Cum putem să avem ambele avantaje și să nu ne expunem riscurilor? Cum putem să ne asigurăm că micuțul nostru are o sănătate emoțională bună și că, în același timp, el este stimulat și provocat să încerce tot timpul să-și depășească starea prezentă? O posibilă rezolvare trebuie să ia în calcul conceptul se presiune optimală. Dacă presiunea (provenită din partea familiei, cadrului didactic, colegilor, propriei persoane etc.) este inexistentă, elevul nu va fi destul de motivat să-și depășească limitele și să evolueze spre un maxim

description

referat

Transcript of Principiul încurajării

Principiul ncurajrii: rolul prinilor n motivaia colarStudiile demonstreaz c viaa colar a copilului nostru i poate pune amprenta asupra modului n care o s nvee s gestioneze ca adult situaiile de via cu care o s se confrunte. Nu puini sunt factorii stresani pe care copilul nostru i ntlnetela coal; iat doar cteva exemple:

Un mare stres pentru copil este momentul n care el este evaluat i primete o not. Literatura de specialitate vorbete aici despre funcia patogen a evalurii colare; astfel, dac elevul primete o not necorespunztoare i efortul investit a fost mult mai mare dect rezultatul obinut, el o s ncerce ori sentimente de revolt (se simte nedreptit) ori o s aib o stare depresiv, se va nchide n el i se va considera mai vinovat dect este de fapt etc. ; Un alt element care induce o stare de tensiune este dat de presiunea prea mare exercitat asupra elevului de diferii factori externi (dintre care cel mai influent este familia). ntotdeauna aceast presiune este ndreptat ntr-o direcie inflexibil: i se cere elevului s aib performane colare de excepie (sau oricum peste capacitile sale curente); De multe ori la agravarea acestei situaii contribuie fora comparaiei. Ea este folosit de muli prini i chiar copilul ajunge s o interiorizeze, s cread n ea. Este vorba despre comparaia pe care elevul o face ntre propriile performane i performanele superioare ale unei alte persoane (vreun frate excepional, un coleg pe care l cunoate din copilrie); Mai putem aduga la lista de mai sus diferite afecte nemprtite etc.Dup cum se observ, exist un evantai extrem de larg de factori care pot trimite la o stare depresiv. Care este soluia pentru a nu se ajunge aici? Cum putem s avem ambele avantaje i s nu ne expunem riscurilor? Cum putem s ne asigurm c micuul nostru are o sntate emoional bun i c, n acelai timp, el este stimulat i provocat s ncerce tot timpul s-i depeasc starea prezent?O posibil rezolvare trebuie s ia n calcul conceptul sepresiune optimal. Dac presiunea (provenit din partea familiei, cadrului didactic, colegilor, propriei persoane etc.) este inexistent, elevul nu va fi destul de motivat s-i depeasc limitele i s evolueze spre un maxim al potenialului su. Dac presiunea este prea mare, ea poate fi greu de suportat de ctre elev, orice rezultat negativ fiind greu de gestionat i de acceptat.Introducerea conceptului de presiune optimal este baza pentruprincipiul ncurajrii. Pentru a ne asigura c elevul este suficient de provocat i motivat, cerinele pe care cadrul didactic (n colaborare cu familia elevului) le solicit de la cursant trebuie s fie suficient de mari. Acest aspect i construiete elevului un orizont de motivaie larg. Mai precis, stabilind eluri nalte elevul i va crete cuantumul de efort i de implicare la nivelul cel mai ridicat pe care l poate produce. Totodat ns, cadrul didactic i familia trebuie s i ofere elevului siguran i sprijin; trebuie s l ncurajeze n toate demersurile (pozitive) pe care acesta le ntreprinde.Nu ntotdeauna elurile nalte propuse se vor putea atinge. Vor exista destule jaloane motivaionale pe care elevul o s le rateze. ns dac profesorul i familia aplic principiul ncurajrii, elevul nu va intra ntr-o stare depresiv datorit acestor nereuite. El va nva s i cunoasc limitele propriului potenial ntr-o atmosfer pozitiv, de nelegere i acceptare. Principiul ncurajrii spune c dasclul trebuie s i calculeze momentele n care elevul are nevoie s fie ncurajat i susinut. Ca i n alte fenomene din tiinele educaiei, nu exist o reet n acest sens, nimeni nu va nva un cadru didactic cnd este bine s i susin elevii i cnd este bine s-i lase pe acetia sub presiune. Iar lucrurile sunt i mai greu de pus n practic atunci cnd cerem acest lucru prinilor. Chiar dac principiul ncurajrii pare simplu la o prim vedere, n fapt, este dificil de aplicat, trebuie s presupun o bun cunoatere a copilului/elevului, mult rbdare i echilibru personal din parteaprinilor i cadrului didactic.