Principalele soiuri de portaltoi folosite în viticultura din R.S. România şi

particularităţile lor de cultură

I. Grupa portaltoilor americani

1. Portaltoii din specia Vitis Riparia

Specia Vitis riparia, originară din zona temperată rece a SUA, are un areal geografic foarte întins. Creşte pe lunci, pe terenuri aluvionare, fertile cu conţinut redus de calcar activ, care reprezintă de fapt un mediu bun pentru filoxeră. Astfel, această specie a căpătat rezistenţa necesară faţă de atacul acestui dăunător.

Vitis riparia, s-a utilizat la altoirea soiurilor europene, pentru prima dată în Franţa (1874), dovedind o bună prindere la altoirea în uscat, o înrădăcinare uşoară, dar o rezistenţă slabă faţă de calcarul activ din sol.

Din Vitis riparia, prin cercetări s-au extras 60 de selecţii din care doar 18 sunt mai cunoscute şi anume: Riparia gloire, Riparia grand glabre, Riparia portalis rouge, Riparia pubescens rouge.

Riparia Gloire a fost obţinut în Franţa din Vitis riparia.- Este primul portaltoi folosit mondial pentru refacerea podgoriilor distruse de

filoxeră- pentru că s-au creat alţi portaltoi mai valoroşi, arealul lui de cultură s-a

restrâns foarte mult şi la noi.Repartizarea teritorialăEste folosit în podgoriile din Moldova, şi în cele de pe prima terasă a Dunării, în

general pentru cultura soiurilor de masă în condiţii de irigare. Reclamă soluri fertile, reavăne, bine mobilizate, cu mai puţin de 6% calcar activ.

-

2. Portaltoii din specia Vitis rupestris

Specia Vitis rupestris, originară din SUA, are rezistenţă scăzută la ger dar longevitate mai mare decât Vitis riparia. Deoarece este rezistentă la filoxeră şi la calcarul activ din sol, Vitis rupestris, a fost supusă ameliorării. Reprezentantul cel mai imp este Rupestris du Lot, răspândit mult în zonele aride de cultură a viţei de vie din jurul Mării Mediterane, Bulgaria, America de Sud şi California. În România , este folosit la reconstrucţia plantaţiilor viticole din podgoriile subcarpatice.Repartizare teritorială

-a stat la baza multor plantaţii care acum au vârste de 40-50 ani-nu se mai foloseşte deoarece a fost depăşit în calităţi de alţi portaltoi de Rupestris ca: 140 Rugeri, 1103 P, etc.

II. Grupa portaltoilor americo-americani

1. Portaltoii hibrizi Riparia x Rupestris

Sunt printre primii portaltoi folosiţi în viticultură. Ei au preluat de la V. riparia, creşterea mijlocie, producţia mare de butaşi portaltoi, perioada mai scurtă de vegetaţie, iar de la V. Rupestris, rezistenţa mai ridicată la calcar activ (până la 11%). În România s-au folosit soiurile de portaltoi Riparia x Rupestris 3309 şi 3306 obţinute de Couderc, precum şi Riparia x Rupestris 101-14 selecţionat de Millardet şi Grasset.

Folosirea acestor portaltoi a scăzut după introducerea în cultură a portaltoilor hibrizi Berlandieri X Riparia.

2. Portaltoii hibrizi Berlandieri x Riparia

Aceşti portaltoi au moştenit de la Vitis berlandieri, rezistenţa sporită la cloroză, iar de la Vitis riparia, producţia mare de butaşi portaltoi, bună înrădăcinare, bună sudură şi rezistenţa la filoxeră.

Pentru că au rezistenţă moderată la secetă şi la cloroză (16-25% calcar activ), nu s-au răspândit în zona mediteraneană, dar sunt consacraţi zonelor cu climat temperat continental.

Dintre portaltoii hibrizi Berlandieri x Riparia, interes au prezentat şi încă mai prezintă următorii: 420 A, Teleky 8 B, Kober 5 BB, Selecţia Crăciunel 2 şi Selecţia Oppenheim 4. Ei au fost răspândiţi datorită producţiei foarte mari de butaşi obţinuţi pe unitatea de suprafaţă.

Cloni din soiurile de portaltoi hibrizi Berlandieri x Riparia, obţinuţi în R.S. România

Crăciunel 26- este obţinut din Crăciunel 2 (omologat în 1969)- are vigoare mijlocie, produce puţini copili- este productiv şi rezistent la secetă şi boli- asigură producţii ridicate de viţe altoite (peste 61%).

Crăciunel 71- obţinut din T 8B, selecţia Buftea, omologat în 1969- se remarcă printr-o producţie mare de butaşi şi o bună prindere la altoire.

Selecţia Oppenheim 4, Clona 4 (SO 4-4)- obţinut la Staţiunea de cercetare Blaj şi s-a omologat în 1975- este mai productiv ca SO4 din care provine şi asigură randamente ridicate de viţe

altoite

Crăciunel 25- obţinut din 5 BB (omologat în 1978)- are vigoare mijlocie- producţie mare- rezistenţă bună la secetă, boli şi necroză

- randamentul în şcoala de viţe este mai mare decât la 5 BB din care provine.

3. Portaltoii hibrizi Berlandieri x Rupestris

Cuprinde portaltoi hibrizi creaţi pentru a îmbina rezistenţa mare la calcar activ a speciei Vitis Berlandieri, cu aptitudinea mare la înrădăcinare şi altoire a speciei Vitis Rupestris. Au fost studiaţi şi selecţionaţi de către cercetătorii Richter, Paulsen şi Ruggeri.Din grupa de portaltoi obţinuţi de cercetătorul Richter cităm: hibrizii Berlandieri x Rupestris R 8, apoi R 31, R 41, R 57, R 60, R 99 şi R 110, realizaţi în perioada 1880-1900 în Franţa, iar dintre ei primii 5 au fost foarte puţin răspândiţi în cultură. (R=Richter).

Din grupa de portaltoi obţinuţi de cercetătorul Paulsen fac parte hibrizii: Berlandieri x Rupestris 771 P, 775 P, 779 P, 1103 P şi 1447 P. Aceştia au fost creaţi prin 1872 în Sicilia şi întrunesc caracteristicile grupei Berlandieri x Rupestris amintite mai sus. Dintre aceştia cel care se dataşează net este portaltoiul 1103 P, care se utilizează mult în ţările din zona mediteraneană (ex. Franţa).Din grupa de portaltoi selecţionaţi de cercetătorul Ruggeri, fac parte 42 Rg (nevaloros) şi 140 Rg (ca valoros). Portaltoiul 140 Rg s-a extins în zonele Valea Călugărească, Murfatlar, areale cu soluri calcaroase, uscate şi sărace.

III. Grupa portaltoilor europeo-americani

1. Portaltoii hibrizi Vinifera x Berlandieri

Plecând de la însuşirile pozitive ale speciei Vitis berlandieri (rezistenţa la cloroză şi la secetă), ea a fost hibridată cu diferite soiuri de Vitis vinifera în scopul creşterii aptitudinilor la înrădăcinare şi altoire. Astfel au luat naştere mulţi portaltoi ca: Chasselas x Berlandieri 41- B; Pinot x Berlandieri 422 A; Cabernet x Berlandieri 333 EM (Ecole de Montpellier); Blanquette x Berlandieri (1, 10, 11, 50-57); Hebron x Berlandieri 25 şi 46. Cel mai valoros s-a dovedit a fi 41- B, care este ceva mai rezistent la cloroză decât 333 EM şi cu toate acestea este mai puţin utilizat din cauza producţiei scăzute de butaşi / hectar.

- Chasselas X Berlandieri 41 B a fost extins în podgoriile din judeţele Constanţa şi Tulcea, pe terenurile calcaroase din podgoriile Dealu-Mare, precum şi în centrele viticole de pe prima terasă a Dunării, specializate în producerea strugurilor pentru masă.

IV. Grupa portaltoilor hibrizi complecşi

1. Portaltoii hibrizi complecşi americani (vechi)

Din această categorie fac parte portaltoii complecşi pe bază de Solonis (hibrid natural între Riparia x Candicans), exemplu: Solonis x Rupestris du Lot 216-3 Cl (Castel); Solonis x Othello 1613 C (Couderc); Solonis x Riparia 1616 C, etc.

Portaltoiul 216.3 Cl, pentru că are prindere mică la altoire, nu s-a extins în cultură.Portaltoiul 1613 C, nu se utilizează pentru că nu este rezistent la filoxeră.Prezintă interes doar Solonis x Riparia 1616 C.Solonis x Riparia 1616 C (Couderc) Repartizarea teritorială

- poate fi folosit la extinderea plantaţiilor viticole pe terenuri uşor sărăturate, cele inundabile primăvara şi uscate vara, cum sunt cele din judeţele Buzău, Brăila, Ialoniţa, Constanţa şi din Câmpia de vest.

2. Portaltoi hibrizi complecşi Europeo x Americani (noi)Această grupă include portaltoi mai vechi sau mai nou creaţi, cum sunt: Golia şi Fercal.

Portaltoii hibrizi complecşi noi. Au fost creaţi după anul 1900, prin reîncrucişarea diferiţilor portaltoi şi hibrizi direct producători, în scopul obţinerii unor forme mult mai valoroase, rezistente la calcar, săruri, filoxeră, virusuri, nematozi etc. Astfel de portaltoi au fost obţinuţi în ultimul timp şi în urma hibridărilor naturale ale unor soiuri vinifera. Portaltoilor hibrizi complecşi li s-au atribuit, de regulă, denumiri comerciale: Golia, Gravesac, Fercal, Precoce.