PRIN VREMURI DE RĂZBOI · Carnetul meu Aurariu I Ion absolvent al şc. Normale din Craiova...

ION AURARIU

PRIN VREMURI DE RĂZBOI

- cu prefaţă şi adăugiri de Nicolae N. Tomoniu -

CARNET NR. 1 – De la Tismana-n Dorohoi: 30 Aug. 1916, Marţi

19 Dec. 1916. Luni

EDITURA SEMĂNĂTORUL

TISMANA - 2015

2

Editor: Asociaţia Semănătorul Tismana Director Nicolae N. Tomoniu Coperta: Nicolae N. Tomoniu Tehnoredactarea: Nicolae N. Tomoniu Concepţie grafică şi digitizare copertă: Alex Guţă, ing. Antonio Tomoniu. Hărţi: Nicolae N. Tomoniu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României AURARIU, ION Prin vremuri de război/ Ion Aurariu ; cu o pref. şi adăug. de Nicolae N. Tomoniu – Tismana: Semănătorul, 2015 ISBN 978-606-93782-2-9 I. Tomoniu, Nicolae N (pref.) 821.135.1-94 CIP nr. 10607/15.06.2015 Imagini şi arhivistică cedată în termenii licenţei tip Atribuire Creative Commons ShareAlike : Mariana Gherghinescu-Arjoca

Editura „Semănătorul Tismana” [email protected]

3

Nicolae N. Tomoniu - Prefaţă

Cartea de faţă este o inedită şi spectaculoasă reîntoarcere în timp, cu 100 de ani, graţie carnetelor scrise pe timp de război de proaspătul absolvent al şcolii normale, seria 1916, învăţătorul de mai târziu, Ion I. Aurariu.

Intrat, la 19 ani, din şcoală direct în atmosfera tragică, apăsătoare şi imprevizibilă a războiului, normalistul trăieşte întâmplări de un dramatism de neînchipuit pentru noi muritorii civilizaţiei de astăzi. Imortalizarea cutremurătoarelor evenimente din primul război mondial pe un carneţel de buzunar, nu este văzută, totuşi, de autor a fi „o lucrare cu pretenţie literară”. Din punct de vedere al mobilului acestei iniţiative aşa şi e: cum ar putea un copil să se gândească la literatură când clopotul bisericii cimitirului Târgu Jiu, cimitir vecin cu cazarma lui, nu încetează în a bate anunţând cât e ziua de lungă, moartea „încă a unui erou căzut în luptă în Defileul Jiului”? Nici timpul, nici starea sufletească nu i-ar permite aşa ceva când printre cei îngropaţi sunt unchi sau chiar verişori căzuţi în prima linie a frontului! Asta, pe lângă colegii de primară de la Tismana ce luptau în Reg. 18 Gorj ce va fi decimat în defileu, la câteva zeci de km de cazarma lui. Unde aşteaptă să fie recrutat, apoi, poate, trimis şi el pe front să-şi dea viaţa .

Dar carneţelele vor fi o mărturie a faptului că normalistului Ion Aurariu, treptat, nu-i mai e frică de moarte! El nu se va da înapoi de la luptă iar cei apropiaţi – părinţi, rude, prieteni – să ştie că i-a iubit şi preţuit şi că a meritat să lupte pentru ca ei să nu se gândească niciodată că i-a dezamăgit!

În febra războiului dar şi a modestiei unui băiat bine crescut, Ion Aurariu nu-şi dă seama că relatările din carneţelele sale vor fi peste un secol, adevărate documente de patrimoniu.

Unele paragrafe pot fi folosite azi în lucrări multiple: un manual de istorie, un studiu ştiinţific al dezvoltării speciei

4

umane, ba chiar şi un bun exemplu de strategie de dezvoltare a unei naţiuni ce fusese pe trei sferturi analfabetă în urmă cu doar câteva zeci de ani, dar care, introdusese învăţământul de stat obligatoriu cu patru decenii înaintea Franţei.

Datorăm acest memorial 1 al patrimoniului cultural al neamului românesc graţie acestui normalist de excepţie care ştie să extragă din cotidian exact esenţialul faptelor, fapte învelite în sentimentele omeneşti ale momentului. Să nu ne mire că marii noştri scriitori, academicieni şi oameni de stat pe care România i-a avut de-a lungul istoriei sale şi pe a căror operă s-a bazat patrimoniul cultural interbelic şi chiar cel actual, au trăit la sfârşitul sec. al XIX –lea şi începutul sec. XX.

Nivelul de cultură a unul normalist se ridica în primul război mondial la nivelul unui absolvent de universitate de astăzi, deşi, cu modestia băiatului crescut la ţară, el declară:

„Cele ce am scris n’au vreo valoare literară, nici ca formă, nici ca fond. Forma în unele părţi e chiar caraghioasă, iar fondul obişnuit: păţanii de-ale mele, reflecţii simple.”

Produs al unui învăţământ performant şi al unei societăţi cu un înalt nivel de cultură, civilizaţie şi performanţă economică, Ion Aurariu se dovedeşte la 19 ani un băiat matur, care n-are nevoie ca să se deplaseze de la Tismana la cazarmă decât de căruţa mamei. La nevoie, Ion Aurariu o apucă pe jos până la Tg. Cărbuneşti pentru a lua trenul spre Filiaşi. De unde este retrimis acasă! Iar când războiul îi rechiziţionează mijlocul de transport, mersul pe jos la Tg. Jiu printre tunurile ce băteau din Peştişani în dealurile Dobriţei, nu-i creează nicio spaimă. El are ţinta lui de a participa la stoparea „invaziei teutonilor” oricare ar fi greutăţile. Nu dă înapoi nici când e nevoit să meargă din nou la Filiaşi pentru recrutare, de astă

1 Specie literară, asemănătoare cu însemnările de călătorie şi cu memoriile, care consemnează observaţii ştiinţifice, amintiri ori impresii personale asupra faptelor sau evenimentelor la care a participat cineva sau care s-au petrecut în timpul vieţii cuiva.

5

dată pe jos trecând prin noroaiele din Ciuperceni, Fărcăşeşti, Valea cu Apă, Peşteana, Broşteni, Brăneşti, Ţânţăreni, Filiaşi.

Cu trupele „invadatoare germane” pe urma sa, printre puhoaiele de lume refugiată, sărind dintr-un tren în altul, uneori pe scara trenului, alteori pe acoperişul vagoanelor, nu-i lucru uşor să ajungi în Iaşi când însăşi guvernul şi ministerele sale se refugiază acolo.

Apoi, în degringolada Statului Major al armatei, să te adaptezi rigorilor de cazarmă, dezafectată şi plină de păduchi până când armata noastră va intra în reorganizare. Cât de matur trebuie să fii ca să accepţi ca armata din care faci parte să fie înlocuită pe linia frontului de armata rusă? (!!!) Cât patriotism şi cutezanţă trebuie să ai la 19 ani pentru ca să nu pierzi speranţa unei reveniri a ţării tale în luptă, speranţa revenirii în satul natal lăsat la 700 km distanţă?

Ce forţă lăuntrică trebuie să ai pentru a continua cu sentimentul că poţi muri oricând în acest război ciudat pe care nu popoarele Europei l-au declanşat ci jocurile strategice gândite de monarhii avizi de noi teritorii, care-şi conduc ţările ca pe nişte cirezi? Într-o lume unde criteriile etnice creează superiorităţi cum poţi gândi la o stabilitate pe termen lung?

Proaspătul absolvent de şcoală normală, deşi burduf de carte intră debusolat în vâltoarea războiului. El a fost educat şi instruit să ţină la ţara lui, să o apere şi să acţioneze pentru propăşirea sa. El, ca şi ţara întreagă, nu ştiu însă tot adevărul ci doar acel adevăr pe care trebuie să-l ştie. Astfel, în primul său carnet cu relatările de la începutul războiului, el foloseşte sintagma „invazia Austro-Ungară” sau după caz, „invazia Austriecilor” sau „invazia Nemţilor”.

Ori, după doi ani de expectativă şi tatonări, la 14 august 1916, România a fost cea care a declarat război Austro – Ungariei, alăturându-se Antantei şi nu Puterile Centrale! Acestea n-au atacat România, având mereu speranţa că o să fim de partea lor!

6

Germania a sărit în ajutorul austriecilor după trei zile. Cu alte cuvinte, absolventul şcolii normale Ion Aurariu

plonjează într-o Românie insuficient hotărâtă până la 4 august 1916 de ce parte va fi în război, insuficient pregătită strategic pentru un război pe două fronturi, o Românie cu resursele de aprovizionare epuizate la 13 aug. 1916, cu data de recrutare a normaliştilor mereu amânată, cu data de începere a cursurilor şcolii de ofiţeri de rezervă mereu amânată şi ea.

Deziluzia şi frustrările lui Ion Aurariu vor fi tot atât de mari pe cât degringolada din România, generată de decizii discutabile ale generalilor.2

Cel mai mult îl mâhnesc suferinţele părinţilor tocmai când aceştia se aşteptau la un ajutor din partea lui şi plimbarea fără rost de la un centru de recrutare la altul. Apoi, la vârsta lui ar fi avut nevoie de o relaţie cu vreo fată. Este emblematic faptul că fiind atât de fidel acţiunilor legate de recrutare, abia la centrul militar a observat că Chiţiba, consătean cu el, scria în fiecare zi câte o carte poştală iubitei lui. Rămăsese deci în urmă cu sentimentele adolescentine şi în consecinţă se hotărăşte să scrie şi el o adevărată „carte”, pe care o înmânează timid „persoanei” doar cu sprijinul eternului lui prieten Costică.

Mai pudic, ca toţi tinerii din aceea vreme de altfel, preludiul acestei relaţii de prietenie consta din mici copilării, descrise în carneţel, care, din păcate vor fi şterse la terminarea şcolii de ofiţeri şi încadrarea lui în trupele combatante.

Cei care tehnoredactăm această carte, nu ne-am obosit să refacem acele paragrafe şi nici să identificăm „persoana” deşi bănuim cine e. Respectăm această opţiune, cauzele ei fiind detaliate printr-o notă la sfârşitul primului carneţel.

2 Agravarea situaţiei pe frontul din Transilvania a făcut ca la 20 sept./3 oct. 1916, trupele de pe frontul din sud să fie trimise în Carpaţi. În 1918, Mackensen i-a spus lui Averescu: „Ştii d-ta că, dacă continuai eram pierdut?”. Averescu a explicat ofensiva gen E. von Falkenhayn în munţi. „Aţi fi avut vreme, după ce m-aţi fi nimicit”, i-a replicat Mackensen.

7

Precizări privind regulile ortografice folosite În cuprinsul carnetului găsim de mai multe ori nota "2.V. 1917 În tranşee pe Valea Şuşiţei." Ea nu are legătură cu vreo relatare din război ci cum spune la finalul carnetului său Ion Aurariu: "Astăzi îmi cetii notiţele zilnice şi suprim mai multe părţi care – după părerea mea – nu trebuie să fie ştiute de oricine."

În consecinţă, carnetul conţine mai multe ştersături de cuvinte sau chiar fraze întregi pe care la tehnoredactare le-am marcat cu (in) uneori intercalate şi cu litere care pot sugera cuvântul care s-a şters.

Dar cel mai vizibil lucru în textul cărţii este păstrarea ortografiei originale a autorului. Este o ortografie de tranziţie observabilă în mai multe lucrări apărute cu puţin înainte de 1900.

Ca şi acum când unii autori scriu în vechea ortografie cu î din i şi nu cu â din a, şi atunci normalistul Ion Aurariu a considerat necesar păstrarea unor cuvinte în ortografia veche pentru a le da valoarea de înţeles din acele vremuri. De exemplu, răsboiu în loc de război, voiu pleca în loc de voi pleca.

De asemenea am păstrat vechile regionalisme olteneşti din zona Tismanei: detei în loc de dădui, isbutesc în loc de izbutesc şi altele asemenea din vremea când încă se folosea s franţuzesc în loc de z românesc.

In privinţa ortografiei cu greu am putut păstra apostroful în loc de linioară din cauza corectorului automat Word care înlocuia spre exemplu, s’ar cu s-au, mi’au cu mi-au în mod automat. Cu alte cuvinte în cuprinsul cărţii găsim ambele forme, unele provenind de la autor altele accidental. Alte forme în scrierea 1900: „Pe la” e folosit de Aurariu împreunat „Pela”.

La fel împreunat sunt scrise, Dela, depe, dece Multe alte norme gramaticale nu se respectă dar am

considerat că folosirea normelor gramaticale şi ortografice de atunci, nu ne familiarizează numai cu scrierea anilor 1900 dar şi cu vocabularul folosit la aceea vreme, care este destul de interesant şi concis fără adăugiri inutile în descrierea unei acţiuni reale sau relatarea unui fapt petrecut în timpul unei situaţii ivite spontan.

Am respectat şi prescurtările: c. – anul curent; c.p. – carte poştală; com. – comunicat, comuna comp. – compania; contig. - contingent p.m. – post meridian

8

reg. 19 G – Regimentul nr. 18 Gorj subl. - sublocotenent şc sau şc . - şcoala Tg. – Târg (Tg. Jiu) (şters), ---sters--- , – o ştersătură indescifrabilă Cuvintelor indescifrabile le sunt adăugate (in)

Fetele din familia lui Ion şi Olimpia Aurariu:

Elena, Domnica şi Floarea

9

Învăţătorul Ion Aurariu şi prietenul lui Costică3

Carnetul meu

Aurariu I Ion absolvent al şc. Normale din Craiova promoţia 1915-916.

În caz că voi muri, rog să mi se împlinească ultima dorinţă:acest carnet să se dea în mâna părinţilor mei: Ion C. Aurariu şi Floarea F. Aurariu, iar ei îl vor da prietenului meu Costică pentru a copia cele ce sunt însemnate aici şi a păstra câte un exemplar ca amintire.

Scris dela gara Tg. Jiu până la gara Preajba. 5 Sept. Luni ora 7 dimineaţa

Părinţii mei: com. Tismana-Gorj. 3 Profesorul de mai târziu sub alias C. Popescu Tismana, coautor împreună cu istoricul Ion Conea la extrasul din Bul. S.R.R. de Geografie, Tomul LI, „Tismana şi împrejurimile ei”, Bucureşti, 1933. Fotografie de Sfântul Constantin, 3 mai 1923 cu dedicaţia: „Celui, al cărui suflet a fost o continuare a sufletului meu, din vârsta neuitată a copilăriei”. Costică

10

Fraţii Coman, Ion şi Gheorghiţă Aurariu

A doua pagină din carnet după

scrierea pe prima pagină a ultimei dorinţe

11

Nepoata învăţătorului Ion Aurariu, Mariana Gherghinescu-Arjoca:

Extrase din notele autobiografice ale bunicului

ION AURARIU

- născut în comuna Tismana, jud. Gorj, la 28 iulie 1897; - originea socială: fiu de ţăran plugar; - părinţii: Ion şi Floarea Aurariu; - fraţii: - dr. Gheorghe Aurariu, medic militar domiciliat în Craiova; - două surori, Maria Şerbu şi Ana Dăiescu căsătorite în comuna Tismana, casnice; - Coman Aurariu, absolvent al Fac. de Ştiinţe Juridice, decedat pe front; - situaţia familială: - căsătorit în anul 1929 cu Olimpia Burtea din com. Tismana; - trei copii: Elena, Domnica, Floarea: - studii: - şcoala primară în com. Tismana, 1904-1909; - şcoala normală de învăţători Craiova, 1910-1916; - armata: - încorporat în noiembrie 1916 la şcoala militară Dorohoi, de unde cu gradul de elev plutonier a fost repartizat la regimentul 18 Infanterie, cu care a luat parte la primul război mondial contra Austro-Ungariei la Mărăşti şi Mărăşeşti; - a fost avansat la gradul de sublocotenent în rezervă pe data de 1 iulie 1917; - a fost camarad la şc. militară de Infanterie din Dorohoi şi camarad de luptă în reg. 18 Inf. cu înv. Nicola Chiţiba; - activitatea ca învăţător: - a fost numit prima dată înv. în com. Celeiu – la 1 nov, 1918 – din 1 sept. 1919, continuă activitatea ca învăţător în comuna natală până la pensionare; - politica: s-a manifestat târziu, prin anul 1927, când s-a înscris în PNL, unde a figurat până la dizolvarea partidelor politice şi instaurarea dictaturii regale;

12

- avansări: numit subinspector şcolar în nov. 1938, funcţie pe care a deţinut-o până în febr. 1942, când a fost mobilizat în al II-lea război mondial cu gradul de locotenent în rezervă şi a activat la diferite servicii în ţară: - detaşamentul 61 lucru CF; - comandamentul Corp 6 Armată, Sibiu; - depozitul de carburanţi Ţânţăreni.

După demobilizarea din al II-lea război mondial, s-a întors la catedra de învăţător din com. Tismana. Aici a activat până în 1958 când s-a pensionat. La 23 septembrie 1963, decedează.

Omagiu bunicului nostru A trăit odată, a fost fericit, a iubit oamenii

adevăraţi, a urât minciuna, a trăit frumos cu toată fiinţa lui.

A preţuit ştiinţa de carte şi creaţia pentru frumos

mai mult decât viaţa însăşi. A trăit odată şi totul s-a petrecut la repezeală, dar

a rămas în amintirea nepoţilor şi strănepoţilor, de aceea visurile şi idealurile lui s-au prelungit peste ani în dorinţa acestora de a merge mereu spre lumină.

Să le consemnăm traseul vieţii

- Elena, absolventă a Şcolii Pedagogice Craiova, căsătorită Arjoca, doi copii: 1. Marian – inginer – o fiică Elena-Mihaela studentă; 2. Mariana-Georgeta – medic – căsătorită Gherghinescu - Arjoca, un fiu Petre Florin, student; - Domnica, absolventă a Fac. de Chimie Industrială, Univ. Timişoara, doi copii: 1. Dan – inginer – o fiică Alina (economist); 2. Adrian – inginer – un fiu, Răzvan, student; - Floarea, abs. a Fac. de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, Politehnica Traian Vuia Timişoara, căsătorită German;

Mariana Gherghinescu - Arjoca Târgu-Jiu, 21 Mai 2015

13

Familia Elena şi Gheorghe Arjoca cu copiii

În semn de preţuire pentru păstrarea patrimoniului documentar al lui Ion Aurariu

Îmi exprim toată lauda şi admiraţia urmaşilor învăţătorului Ion

Aurariu: fiicei sale Elena Aurariu (căsăt. cu Gheorghe Arjoca), fiilor lor, Mariana Gherghinescu-Arjoca şi Marian Arjoca, nepoţi ai lui Ion Aurariu, care au ştiut să-i păstreze cu sfinţenie patrimoniul lui documentar timp de un secol.

Iată, anul viitor, la 1 septembrie 2016 se vor împlini exact 100 de ani de la prima zi de cazarmă a proaspătului absolvent de şcoală normală Ion Aurariu. În vremuri de pace, aceea zi ar fi trebuit să fie prima lui zi ca învăţător nu primul lui pas spre un război sângeros, într-o Românie care a fost de-a lungul celor două conflagraţii mondiale în război cu toate naţiunile mari de pe glob numai ca să-şi păstreze identitatea sa latină într-un teritoriu balcanic, răvăşit mai întâi de migratori timp de câteva secole, apoi de mari imperii în foamea lor de cucerire de noi teritorii.

Aşa cum ostaşii României au luptat pentru independenţă şi pace, tot aşa au păstrat de pericole copii şi nepoţii lui Ion Aurariu comoara lor de istorie, care să fie pentru viitorime drept pildă de morală şi de învăţătură. De la expulzarea regelui din ţară şi până la răsturnarea regimului comunist, a păstra documentele pe care Editura Semănătorul Tismana începe să le scoată acum la lumină ar fi putut însemna privarea de libertate a deţinătorilor.

14

Odată distrusă Cortina de Fier, odată întraţi în Uniunea Europeană şi reprimiţi rândul ţărilor civilizate, căutăm aceste mărturii ascunse, prin lăzile de campanie de prin poduri, dovezi certe că nu ne deosebim cu nimic de cei cărora le-am fost fie aliaţi, fie inamici!

Cât de importante sunt documentele pe care le-au ascuns cu atâta grijă urmaşii familiei lui Ion şi Olimpia Aurariu putem să ne dăm seama prin faptul că pe un proiect cofinanţat de Uniunea Europeană, s-a înfiinţat website-ul Fundaţiei Europeana:

http://www.europeana1914-1918.eu/ Europeana 1914-1918 ne îndeamnă: "Exploraţi povestirile ,

filmele și materialul documentar istoric despre Primul Război Mondial şi contribuiţi cu propria voastră povestire de familie. Europeana 1914-1918 pune la dispoziţie resurse documentare provenind de la biblioteci şi arhive din întreaga lume alături de obiecte şi amintiri personale de familie din Europa.”

Ca director al Editurii Semănătorul, scoatem prezenta carte în regia proprie a urmaşilor lui Ion Aurariu şi parafrazez Europeana 1914-1918 :

Descoperiţi.

Învăţaţi. Cercetaţi. Utilizaţi.

Împărtăşiţi şi celorlalţi. Nicolae N. Tomoniu Director al Editurii Semănătorul

Mulţumim Doamnei Mariana Gherghinescu - Arjoca, pentru punerea la dispoziţie a imaginilor necesare, aflate în albumele de familie, a carnetelor memoriale ale bunicului Ion Aurariu!

15

CARNET DE FRONT NR. 1

De la Tismana-n Dorohoi De la 30 Aug. 1916, Marţi Până la 19 Dec. 1916. Luni

30 Aug. 1916, Marţi

Azi sunt din nou chemat la reg. 19 G. Pela ora 1 p.m. primii ordin

telefonic să mă prezint urgent la reşedinţa regimentului. Îmi luai rămas bun de la prieteni şi mă gătii de drum. Acest carnet mi-l dete Dobrovicescu (n.r. Victor, vezi foto din 1923), după ce îl rugai, pentru ca să însemnez impresiile şi păţaniile ce mă aşteaptă fie pe câmpul de operaţii, fie în ţară. Cred că acum nu voi mai veni acasă până la încheierea păcii. Poate vom mai avea vreun concediu.

Nu ştiu, sau situaţia mea nu e grea, sau nu-mi dau seama de greutatea ei, dar nu mă prea tem. De un singur lucru îmi pare rău: eram sprijinul familiei si tatălui meu, puteam să le uşurez traiul destul de greu ce l-am dus până acum.

Fie, ce-o vrea D-zeu ! I. Aurariu normalist, ora 8 seara, Tismana.

16

31 aug. Miercuri. La ora 8 plecai de acasă împreună cu Popescu C.

şi taică-său. Ajungând la oraş mâncarăm şi merserăm la regiment. Aici ne repartiză la companii. Eu căzui la comp. II împreună cu Popescu, unde e şi M Pavel serg. Instructor cu mare influenţă în comp. Magazionerul ne dete îmbrăcămintea şi plecarăm în oraş. Am luat masa şi dormit la Olaru. 1 Septembrie, Joi.

Prima zi în cazarmă. Pela ora 7 ne dete o bucată de pâine şi plecarăm la instrucţie la câmp cu un domn subl. Fulicea din Transilvania. Ne pusă culcat de nenumărate ori. La 11 ½ ne întorserăm.

În fine mâncai împreună cu Popescu pentru prima oară, dintr-un castron al companiei.

Seara ne-am culcat în cazarmă. 2 Sept. Vineri.

Iarăşi exerciţii la câmp. Dimineaţa când m-am sculat mă durea capul grozav. 3 Sept. Sâmbăta.

Am făcut teorie de dimineaţă, după masă liber. Azi auzii că la Turtucaia ar fi pierit 25 până la 30.000 (treizeci mii) de Români şi că Silistra ar fi ocupată de duşmani dar n-am crezut nimic 4 Sept. Duminică.

Aşteptai pe muma să vină dar n-a venit. Comunicatul oficial anunţă că trupele ruso – române de pe frontul dobrogean s-au retras spre nord. Se mai zice că o divizie bulgară ar fi fost capturată. După masa de la amiazi, veni ordin ca 4 normalişti să meargă pe front. Între aceştia sunt şi eu. Fusei împreună cu Cosmulescu la d-l Căpitan Sterescu şi ne spuse că numai ne vom duce până acolo şi ne vom întoarce, că dânsul a arătat în actele ce trimite d-lui Colonel că noi nu avem instrucţia

17

completă şi-l roagă să ne dea drumul înapoi însă nu cred că odată ajunşi acolo, să ne mai înapoieze.

În fine vom lupta pentru patrie. Sunt cam agitat şi mă gândesc la biata muma. Ce-o să facă când o auzi că eu am plecat pe câmpul de războiu?...

Am 19 ani şi sunt contig. 1919. (ora 2 p.m.) Pela ora 3½ veni biata muma şi spunându-i situaţia mea plânse amar.

Vârsta fragedă şi lipsa de instrucţie mă sili să merg la d. Sterescu (căpitan) şi împreună cu colegii Cosmulescu şi Toltea îl rugăm să ne facă raport la d. Colonel medic pentru a constata că vârsta fragedă nu ne permite a suporta greutăţile campaniei. Ne-a trimis la d-l Colonel care a spus că mâine ne poate constata aşa că o să plecăm. Ora 6½ seara. Muma e în cazarmă sfârşită de durere. 5 Sept. Luni

După o noapte groasnică, în care ne deşteptă de 3-4 ori comanda drepţi, plecarăm de la cazarmă noi 4 normalişti şi 20-30 soldaţi, sub comanda unui serg. instructor. În drum mă întâmpină biata muma plângând. Mă sărută pe obraz, eu îi sărutai mâna şi plecai la gară cu inima întristată, nu că mi-ar fi frică de moarte, dar din cauza sărmanei mele mame, care m-a purtat în pântecele ei, m-a crescut cu amar şi cu necaz, m-a dat la şcoală, iar când i-aş fi putut da ajutor, plec la răsboiu…

La gară ne aşezarăm într-un vagon de cai şi plecarăm. Scris la ora 8 la rampa dela Preajba. Aci auzii că trupele noastre depe frontul N. şi N.V. înaintează victorios, iar pe frontul dobrogean o divizie inamică (37.000 oameni) a fost capturată; am stat în gară 4 ore, apoi continuarăm drumul. Dela gară Parângu, eu şi Cosmulescu trecurăm într-un vagon de al. I . Suntem

18

îngroziţi de soarta noastră şi eu cu oricâtă-şi speranţă cu d-l Colonel ne va da înapoi.

La 1½ (aproximativ) mâncarăm la un puţ cu apă în Bumbeşti, Nu prea avusei poftă de mâncare. Aici la haltă cunoscui un soldat de tot curios, care declară că singur a cerut să plece pe front şi că nu-şi dă seama de moare sau trăieşte. L-am întrebat că nu-i e frică de moarte şi a răspuns că a trăit destul deşi are numai 21 de ani! Ne întâlnirăm până aici cu mulţi răniţi.

Pornirăm mai departe intrarăm în defileu. Pe aici poziţiile sunt foarte frumoase şi pitoreşti, asemănându-se mult cu cele depe valea râului Tismana, pe care se află comuna mea natală. Mi-adusei aminte de plăcutele plimbări ce le-am făcut la mănăstirea Tismana în vara aceasta! Le voiu mai vedea oare vreodată? Ne-o da d-l colonel drumul înapoi pentru că n-avem instrucţia completă?... (Scris sub un brad pe valea Jiului, ora 4½)

Ne întâlnirăm cu alţi răniţi şi cu un convoiu de prizonieri. Se aude că ai noştri sunt respinşi mereu. Cine ştie ce-o mai fi? Scriu aceste rânduri în a II repaus pe valea Jiului. Vederea răniţilor mă cutremură. Unii sunt răniţi la cap, alţii au picioarele sfărâmate, cei mai mulţi sunt răniţi la mâini. Soldaţii cu care mergem sunt veseli şi nepăsători de moarte, unii chiar cântă şi glumesc. E unic în lume sufletul românului. În acest moment un soldat spune că ai noştri s’au retras! Cine ştie ce-o mai fi? Toată artileria de munte se întoarce, merge spre Târgu Jiu. (ora 5½ p.m.)

Dela acestă oră, mergând înainte întâlnirăm nenumărate care cu muniţiune, chesoane, biciclişti, soldaţi răniţi şi automobile; toate vehiculele şi oamenii mergeau spre Bumbeşti în goana cea mare. Merserăm până la schitul Lainici. Aci ne odihnirăm într-o casă.

19

Toată noaptea au trecut vehicule şi cai. Într’una s’a auzit zgomot. 6 Sept. Marţi

Sculându-ne am pornit mai departe. Ne întâlnirăm cu multe femei, copii, oameni din Transilvania. Ei aveau bagaje şi au putut lua şi merg în România. Mai merserăm puţin şi iată la Păiuş regimentele 41, 71, 18 infanterie. De aici ne întoarserăm împreună. Mă întâlnii cu o mulţime de băieţi dela mine din comună care rămaseră foarte miraţi văzându-mă. Auzii că Costică Dobleagă e singurul care a murit din comuna noastră. Moartea i-a fost groaznică. Un obuz l-a făcut praf. Mai auzii că unul Ion Văideianu din Vânăta n-a murit după cum se zvonise.

Acum ne găsim în Bumbeşti. Nici nu credeam că aşa întorsătură ciudată iau lucrurile… (ora 1 p.m.) La gară văzui un om mort, soldat român rănit. Venisem la gară ca să plecăm la Târgu-Jiu. De aici aflarăm că d-l Colonel e la Bumbeşti, ne întoarserăm în sat şi după multă osteneală, în sfârşit deterăm de comandament. Aci ne prezentarăm unui sublocotenent, aghiotantul d-lui colonel şi spunându-i situaţia rămase mirat şi ne asigură că ne vom înapoia la Tg. Jiu. Sublocotenentul e un om .- cel puţin aşa mi s-a părut – foarte bun şi cu judecată.

Nu puturăm în seara asta să ieşim la raport la d-l colonel. Plecarăm să ne căutăm gazdă. Oamenii din Bumbeşti sunt foarte neprimitori. De abia găsirăm o casă pentru a dormi. Gazda ne dete şi o strachină cu lapte. În fine ne-am culcat în casă pe jos, pe pământ. 7 Sept. Miercuri

De dimineaţă la comandament. Aşteptarăm până la 12. În fine d-l colonel după ce ne întrebă că nu vrem să mergem cu dânsul ne înapoie. Un elev de administraţie Măldărescu foarte al dracului, ne ţinu mult. Plecând de aci mă întâlnii cu Serafim Galeţescu la care mâncai şi

20

plecai la gara Bumbeşti unde mă găsesc acum şi unde scrisei aceste (ora 2 p.m.)

Am plecat pe picioare spre Tg. Jiu. Seara m-am întâlnit la Olaru cu mulţi dela mine din sat. Am mâncat aci şi m-am culcat. 8 Sept. Joi

Am scris lui Costică şi acasă. La cazarmă n-am făcut instrucţie. 9 Sept. Vineri

Instrucţie şi iar instrucţie. 10 Sept. Sâmbăta

Instrucţie de dimineaţă. Ne-a pus de multe ori culcat Boşoldea. Ni se deteră sarmale. Cred că ne ţin mai mult. După masă liber. Azi muri Tiberiu Popescu profesor şi fost director al gimnaziului; a venit rănit de pe câmpul de răsboiu şi a murit. Colegii luară hotărârea să-i facă o coroană. 11. Duminică

Se strânseră bani pentru coroana lui Tiberiu. Detei şi eu 50 de bani. Veni muma pe la mine şi mi-aduse de-ale mâncării. Se auziră tunuri grozav la graniţă. Mumii îi păru bine că mă găsi aici. Îmi spuse că nea Grigore va veni aici la spital. Fuserăm la înmormântarea lui Tiberiu. Îl urmă multă lume. Crainic directoarea gimnaziului ţinu în faţa localului o cuvântare şi colonel. Teatral alta la groapă. Se aude cam rău. Lupele crâncene urmează la graniţă. Nu am venit chiar de acolo ne spune multe. Germanii sunt ai dracului. Se zice c-ar fi venit ordin să ne trimeată la şc. de ofiţeri de rezervă şi că îndată, peste 2-3 zile ne-ar da drumul. Nu cred. Cine ştie dacă ne vom mai vedea acasă. 12. Luni

Instrucţie cu arma. După masă Boşoldea ne necăji rău. Spre seară formaserăm o delegaţie la Sterescu să

21

ne lămurească situaţia. Dânsul făcu raport la divizie. Veşti bune de pe front. Inamica respins dela graniţă. Tunul nu se mai aude. 13. Marţi

Instrucţie toată ziua, mizerie cât pofteşte. Am făcut băi. Ni s’a dat opinci. Veşti bune de pe fronturi. 14. Miercuri

O lună dela începutul ostilităţilor, două săptămâni de când suntem mobilizaţi. Azi fură trimişi mulţi oameni pe câmpul de războiu. Se aduse un convoi de vreo 100 de prizonieri şi e vorba să mai vină. Armatele noastre au respins cu desăvârşire pe inamici şi i-am înfrânt complet ocupând poziţiunile dinainte. Nu ştiu cu noi cum se va regula. Avuserăm inspecţia colonelului Tatrot care ne ţinu o cuvântare patriotică… Tot am credinţa că voi scăpa. 15. Joi

Veşti tot mai bune depe diferitele fronturi, mai sosiră 40-50 prizonieri austro-ungari. Grecia se pare că e în preajma intrării în acţiune. Ziarele anunţă că mulţi oameni politici ai Greciei cer intrarea ţării lor în acţiune, dar regele influenţat de regina – zisa a kaizerului – ezită. Mai multe insule, între care şi Creta, patria lui Venizelos, s-au răsculat, cerând intrarea Greciei în răsboiu alături de Aliaţi. Sunt speranţe bune şi în chestia noastră. Cât de curând trebuie să se limpezească situaţia şi sper că mă voi întoarce la căminul părintesc. Muma veni iar astăzi pela mine. Mă tem să nu mă îmbolnăvesc de mizeria de aici. 16. Vineri

Când mă sculai mă durea capul grozav. Ieşind pe afară şi plimbându-mă îmi trecu. Veni dl Popescu să se ducă la Craiova pentru lămurirea situaţiei noastre. Ziarele anunţă revoluţia în Grecia. Mulţi ofiţeri superiori au trecut de partea lui Venizelos. După masă am făcut un marş

22

până dincolo de Drăgoieni. Am înghiţit la praf până m-am săturat. Marşul acesta n-a folosit la nimic şi s-a făcut în condiţii destul de proaste. Comandantul, elevul Filipescu e mărginit de tot la judecată. Seara eram grozav de obosit şi năduşit. Mi-am schimbat cămaşa. 17. Sâmbătă

Instrucţie la câmp numai dimineaţa. După 12 am frecat la armă până m-am ostenit. Azi nu citii niciun ziar. O mulţime de colegi plecară acasă. E vorba ca mâine să se trimeată 1400 oameni pe câmpul de operaţii şi se svoni că s-ar trimite şi nişte normalişti. Mi-e cam frică să nu cad iar în clupsă (in). Mă simt abătut şi mă voi îmbolnăvi cât de curând…

Zilnic se aude clopotul la biserica din apropiere, zilnic se aud anunţând că un nou erou intră în mormânt…

Seara am avut o oarecare nelinişte din cauză că-mi lipsea baioneta. 18. Duminică

Ziarele anunţă, deşi nu în mod oficial că Grecia a intrat în acţiune alături dr Aliaţi şi împotriva puterilor centrale. Dacă ce spun jurnalele e adevărat (şi cred că nu mint) răsboiul se scurtează cu câteva luni, înfrângerea vrăşmaşilor omenirii, dreptului şi onoarei e sigură. Că ne va trimite pe front nu mă mai tem. Cred că ne vom duce în curând acasă. Mizeria de cazarmă m-a îmbolnăvit. 19. Luni

Astă-noapte a plouat mult şi plouă şi de dimineaţă, de aceea nu ieşirăm la câmp ci făcurăm teorie. Un coleg ceti din reg. Militar serviciul de siguranţă în campanie şi apoi mai citirăm impresiile din răsboiul actual ale unui locotenent francez. Din fiecare frază se desprinde un cald patriotism. Tot acum ne vizită un coleg, absolvent de la ţc. Din Tr. Severin şi domiciliat în jud. Vâlcea. Dânsul – cam mândru – ne spuse că a rămas uimit auzind cele

23

întâmplate cu noi, normaliştii din Gorj. Şi e într-adevăr lucru de mirare că din întreaga ţară numai noi să fim mobilizaţi. Ne mai spusă că pe cei din Vâlcea s-au chemat dar le-a dat drumul şi a rămas ca cei ce sunt contig. 917 şi 918 să se prezinte la 23 c. pentru a se echipa şi a merge la şc. Pregătitoare de ofiţeri de rezervă. Trebuie să se ia şi la noi aceleaşi măsuri. După masă am făcut exerciţii la câmp cu acelaşi elev Filipescu care nu e mulţumit de mine. Ei şi?

Acum e vorba să trimeată pe front 1000 (mie) oameni pe front dela reg. 18 şi 500 dela reg. 58.

Uitasem să notez că azi voind să ni se lămurească situaţia şi să ne spună cu ce rost ne-a chemat aici, d-l căpitan Sterescu nici n-a avut bunăvoinţă să ne primească, să stea cu noi de vorbă. Dânsul, nu ştiu de ce urăşte mult pe învăţători. Nu-i nimic, după ce se vor linişti lucrurile vom mai vorbi şi altfel. 20. Marţi

Noaptea ce trecu fu o noapte infernală. De aseară de la ora 6 şi până la ora 7. a.m. în cazărmi a fost numai sgomot, praf, fum de tutun, înjurături. Toată noaptea am echipat la oamenii care trebuie să plece la front. Pela ora 8 a.m. oamenii erau aşezaţi pe plutoane în curtea cazărmii, gata de plecare. Eu venii de la masă şi scrisei acestea. De aici auzii de vreo două ori „trăiţi”. Îmi pare căpitanul sau colonelul ţinură cuvântări patriotice. E de remarcat faptul că mulţi din oamenii ce se trimit pe front acum nu au mai deloc instrucţie şi sunt unii bătrâni.

Acum a venit şi d-l Popescu dela Craiova şi spune că situaţia nu-i lămurită. Ne vom duce toţi la şc. Preg. De ofiţeri de rezervă fără deosebire de vârstă. Dl Popescu făcu o telegramă la ministru de răsboiu prin care cerea lăsarea la vatră a tinerilor contig. 919 şi 920, dar zice că nu crede într-un răspuns satisfăcător. Facem şi petiţie,

24

însă fără nădejde mare. Spre seară se aud tare tunurile spre Nord. Cine ştie ce-o mai fi? Ce s-o întâmpla cu noi?

Armatele de la Sibiu au fost respinse dar au luat iar ofensiva. La Sud trupe ale noastre au trecut în Bulgaria între Rusciuc şi Tutucaia, aşa anunţă com, oficial. Se svoni chiar că 22.000 bulgari au fost făcuţi prizonieri, ceea ce nu cred. Mă tem că şi acest zvon e la fel ca svonul dinainte că o divizie bulg. a fost capturată. Cred că vom lupta şi noi contig. 919 şi 920 în acest răsboiu. 21. Miercuri

Mai toată noaptea n’am dormit din cauza durerii ce o am la urechea dreaptă. Mi-a revenit iar vechea rană. Acesta fu motiv să ies la instrucţie la câmp. Mergând la ora 11 să mă vadă medicul regimentului Urbea nu observai multă indiferenţă şi la el şi la plutonier medic Crainic. Spunându-le că am guturai, îmi răspunseră că şi ei au şi că nu mi-e nimic. Scriseră în registru să ies la exerciţiile militare şi după 12 mi se făcu spălătură în ureche. Un caporal infirmier se purtă bine cu mine. Azi mai observai că bocrii(in) ăştia cu fire aurite, vitejii de la partea sedentară nu dau nici o atenţie răniţilor care s-au vindecat şi urmează să plece pe câmpul de operaţii. Trist lucru!... Bieţii ostaşi sunt indignaţi de purtarea acestora faţă de ce şi spun cu oarecare satisfacţie că la Craiova generalul i-a salutat. Cel puţin cu atât se mângâie! Trupele noastre de pe valea Jiului iar s-au retras, Războiul e cumplit. Pela ora 2 p.m. plotonierul dela mobilizare, un înfumurat, ne spuse că veni o telegramă prin care le face cunoscut lor „autorităţi militare superioare” că normaliştii promoţia 916 se vor prezenta la şc. de ofiţeri. E lucru clar deci că vom lua parte la războiul mondial fără deosebire de vârstă. Tot mai am o rază de nădejde, dar destul de slabă!..

25

22. Joi Mi-e mai bine. De dimineaţă ieşind la câmp ne

ajunse pe drum căpitanul Sterescu (de rezervă) care e profesor la gimnaziul din Tg. Am văzut demult că dânsul ne cam duşmăneşte, dar nu ne aşteptam ca ura lui să fie atât de mare împotriva noastră. Azi îşi dete arama pe faţă. Elevul Filipescu dându-i raportul îi spuse că mai mulţi lipsesc.

- Dă-mi lista cu ei să trimit să mi-i aducă legaţi, … tu-i în D-zeu de normalist mizerabil. Să-i pui domnule (către elev Filipescu) să alerge încolo şi încolo până or scoate limba de un cot şi dacă o zice vreunul ceva să mi-l spui mie că am să-l tai cu sabia.

Învăţători!... Voi sunteţi nenorocirea Ţării Româneşti. Insultă gravă e aceasta şi fiecare din noi o simţi adânc.

M-am gândit mult la vorbele d-lui profesor şi am reflectat… şi plănuit…

Comunicatul oficial al prefecturii aduce veşti bune dar pe valea Jiului regimentele gorjene 18 şi 58 au fost cu tot decimate aşa spun soldaţii. Cine ştie câţi din comuna mea or fi trecut în veşnicie. În acest timp o invazie inamică pe pământul Gorjului şi Olteniei nu pare a fi imposibilă. Dup masă, iar instrucţie. Elevul plot. Filipescu se poartă mai bine. 23. Vineri

Svonuri triste asupra mersului operaţiunilor. Se zice că pe frontul de N. şi NV. Ai noştri au făcut o retragere generală, chiar şi Moldovenii care merseseră foarte bine şi înaintaseră mult. Apoi trupele care au trecut în Bulgaria între Turtucaia şi Ruscuţa ar fi fost aruncate de vrăjmaş în Dunăre. Bănuiam lucrul acesta, dar nu-l cred nici acum.

26

După masă la câmp a mers cu noi Udroiu – elev plutonier. N’am lucrat nimic, am discutat şi am mâncat scoroabe. 24. Sâmbătă

Încă de dimineaţă citirăm comunicatul oficial. Adevărat că trupele noastre ce trecuseră în Bulgaria s-au retras. De bună seamă au fost respinse. Asemenea comunicatul oficial arată că şi Moldovenii s’au retras; ştirile de ieri, azi sunt confirmate, sunt sigure. Lucruri triste! Mai auzii că Serafim Galeţescu, sergent dela mine din comună, care mi-e şi văr şi la care am mâncat când mă trimiseseră pe front, a murit în luptele din urmă. E şi Boşoldea, elev plutonier ce-a condus un convoiu de oameni pe front spune că regimentele 18 şi 58 Gorj sunt cu totul decimate şi că abea au mai rămas câte 40-50 de soldaţi de companie. Câţi tineri n’au murit? Câţi poate şi prieteni şi consăteni de-ai mei n’au intrat în mormânt înainte de timp! Câte văduve n-au rămas plângând nenorocirea lor şi blestemând pe acei ce-au provocat răsboiul!...

Am făcut instrucţie la câmp cu Bololdea. El s’a purtat mai bine ca alte dăţi.

Suntem ţinuţi mereu aici. Sterescu nu vrea să ne dea drumul pe-acasă pentru a ne lua actele necesare înscrierii la şc. de ofiţeri de rezervă. Nu ştiu ce s’o mai întâmpla cu noi.

În ce priveşte mersul răsboiului nostru am gânduri triste. Retragerile acestea nu prea sunt îmbucurătoare. Ele arată slăbiciunea noastră şi mi-e frică (să dea D-zeu să mă înşel) că povara ce ne-am luat-o e prea grea şi ne va strivi ungurii…

Sunt sănătos. Urechea mă doare puţin. După amiază mulţi din normalişti au plecat acasă şi pe cei care mai rămăseserăm ne trimise Filipescu ca să stăm

27

ascunşi la bazin şi aici scrisei impresiile şi reflecţiile mele. Pe ziua de 20 c. ne-am scăpat de arme – ni le-au luat ţi le-au dat celor ce s-au dus pe front – azi ne scăparăm de ghebe, un fel de mantale.

Unul se aude bubuind spre nord. Probabil luptele se dau la graniţă. Teama de o invazie inamică creşte în sufletul meu. Atât mai trebuia neamului acesta nenorocit: o invazie teutonă 25. Duminecă

Aseară am discutat mult cu Popescu şi Zălog asupra situaţiei războiului. Amândoi prevăd cu tristeţă o invazie duşmană. De dimineaţă oamenii s-au dus la câmpul de exerciţii, însă noi normaliştii ne-am răspândit care pe unde am putut, până la ora 10, când au venit ostaşii dela exerciţii. Eu am aşteptat pe muma, care de aseară venise în oraş. Intervenind printr-un domn Pârcălăboiu, plutonier major, obţinurăm în sfârşit o permisie de două zile acasă, pentru a ne lua actele necesare înscrierii la şc. de ofiţeri.

Plecând acasă, am trecut pela gimnaziu şi un rănit de aci, fin al meu, îmi dete o scrisoare şi-mi spuse că Dtru Crăciun, soldat ca bradu, a murit în crâncenile atacuri dela Buliga.

Am mers acasă împreună cu Popescu şi nişte femei cu căruţa noastră. Pe dealul Manilor ne ajunse Ion Butiuc, sergent din com. noastră şi îmi confirmă moartea lui D. Crăciun şi S. Galeţescu, adăugând că tot la Buliga şi-a găsit moartea şi S. Somonescu, un om sănătos şi puternic ca un Hercule. Câteşi trei aceşti eroi, Crăciun, Găleţescu, Somonescu sunt de neam ungureni şi mai mult sau mai puţin sunt înrudit cu ei. Ne zicem „vere” unii altora. Se duc eroii… Se duc flăcăii în mormânt… Seara am ajuns acasă.

28

26. Luni Am dormit cam rău acasă, din pricină că în patul

meu dorm un călugăr Pojogeanu care se duse la oraş, după sare pentru Mănăstire.

Sculându-mă, nici nu apucai să mă îmbrac şi Costică fu la mine. Îi spusei gândurile mele triste în privinţa răsboiului şi el în parte îmi dete crezare. Stăturăm la mine ce stăturăm şi apoi merserăm la el. Aci mâncarăm castane şi băurăm must. Mai cu seamă mâncarăm atâtea castane că nici n-am avut nevoi să mai iau masa până seara. De aci plecarăm la Vânăta la oborul de gloabe să vedem nu e un cal de-al lui Costică închis acolo. N’a fost. Ne-am întors la mine şi de aci am întins-o la Topeşti la Guţilă, pe care îl asigurai că nu va rămâne în pagubă de suma ce-i datorez. În fine plecarăm spre Tismana la poştă, care aduse o scrisoare dela Jerca, prietenul meu din copilărie. Mamă-sa şi toţi ai lor împreună cu mine avuserăm mare bucurie de primirea scrisorii.

Azi într-una se auzi bubuitul tunului aproape de tot. 27. Marţi

Scrisei pentru mama lui Jerca, o scrisoare fiului său şi alte femei îi scriseră 2 c.p. una la fiu-său, care e în răsboiu şi alta la bărbatu-său care e cioban la Pătule. După aceasta mă dusei la Vânăta la soră-mea şi luai masa la ora 12 împreună cu ea, cu unchiu-meu Grigore Şipanu sergent, fost bolnav şi acum în concediu 4 zile. Petrecurăm bine cu vin şi friptură. Cam la sfârşitul mesei mai veniră şi două (şters). Le-am lăsat acolo – cu toate dorinţa de a mă opri – şi am plecat acasă. Aci îmi căutai în cufăr reg. de manevră şi luptă şi un caiet cu însemnări la instrucţia militară dela şcoală. În urmă mersei la Costică. Îl găsii acasă. Peste o jumătate de oră o farfurie

29

arhiplină de castane fu adusă în odaie. O mâncarăm cu plăcere mai ales că avurăm şi must de pere – ieri am băut de struguri.

În timpul când mâncarăm la castane sosi şi sora lui Costică, Constanţa cu un săcui mare, mare de castane. Ceva mai târziu pela 4 p.m. veni şi Popescu dela Topeşti. Ne hotărârăm să amânăm plecarea noastră până joi, 29 c.

În puţinul timp cât mai stătui acasă m’am plimbat pe luncile şi vălcelele copilăriei mele. Deşi pădurile tainice şi desişurile zgomotoase au început a îngălbeni, iar câmpurile sunt lipsite de semănături, care s’au adunat, totuşi îmi pare ca niciodată împrejurimile aceste n-au fost mai frumoase ca acum… E o simţire ascunsă, e o presimţire tristă poate, ce mă face să văd astfel lucrurile…

Lumea e tristă adânc. În special femeile vorbesc tot oftând. Tuturor le e frică de invazia inamicului. 28. Miercuri

Îmi căutai şi pusei deoparte lucrurile de care am trebuinţă la şcoală: briciul de bărbierit, foarfeci, săpun, etc. Fusei pe la Maria la Vânăta. De aici mă înapoiai până acasă şi iar mă dusei la Vânăta după unchiul meu Grigore. Îl găsii la Maria Sl. Ne întrebaserăm cum plecăm la Tg Jiu. După aceasta veni acasă şi muma îmi ieşi înainte spunându-mi că ne luară caru la primărie pentru a-l trimite armatei. Cu ce mă duc eu mâine la oraş. Mama plecă la primărie eu rămăsei să mănânc fuga ce-o mânca şi să plec după ea. Aşa şi făcui. În fine, caii nu ni i-a luat. Sunt destul de slabi.

Aşteptai la primărie până veni factorul poştal. Mi-aduse o c.p. dela cumnatul meu Matei şi o oficială dela şcoală, desigur, ultima oficială dela instituţia în care trăii şase ani. Ce-mi spune în oficială? Că am satisfăcut legea

30

recrutării din şcoală şi că, oricare ar fi vârsta mea, sunt considerat că fac parte din contig. anului de terminare a şcolii. Ca urmare voi urma şc. de ofiţeri de rezervă ce va începe în octombrie a.c.

Iată în fine situaţia militară odată clară şi definitiv hotărâtă. Bine că s-au limpezit lucrurile, că destul am bâjbâit prin întuneric!

Seara m-am culcat târziu. 29. Joi

Ne-am sculat de dimineaţă şi am pornit-o la drum. Ajunserăm pe la 10½ a.m. în oraş. Aci mă întâlnii cu mai mulţi colegi care îmi spuseră că până la noi ordine, suntem lăsaţi la vatră! Bucuria mea e mare! Adică m-am scăpat de mizeria cazărmii?!! Bravo mie!

Mâncarăm la Olaru. După masă detei efectele militare în primire şi îmi luai diploma de la revizorat. Cu această ocazie am relevat cu durere adâncă, un fapt de cumplită nedreptate şi monstruozitate. La revizorat, secretarul mă puse să iscălesc petiţia prin care ceream post în învăţământ, că am primit diploma. Uitându-mă pe petiţie observai cu furie că era scrie pe ea „Pocruia”. Ce era?

Mă numiseră în com. Pocruia ca suplinitor când eu citasem postul din comuna mea şi când mai pe urmă erau două posturi vacante în comună la noi! Îngălbenii de mânie!...

- Cine a ocupat posturile rămase vacante din com. Tismana?

- Două domnişoare, răspunse grav secretarul. - Cari sunt? Ligia Popescu la Vânăta şi Ecaterina

Popescu la Tismana. - Şi mie mi s-a dat Pocruia? - Da!

31

- Mulţumesc! Acolo să vă duceţi voi, exclamai eu peste măsură.

Şi să vedeţi dece m’am enervat! Sus numitele domnişoare, care au avut preferinţă înaintea mea chiar în comuna natală n-au niciun titlu la activul lor. Cea dintâiu, Ligia Popescu e fată de învăţător. Are vârsta de de 14-15 ani şi a învăţat clasele primare. Tată-său avea postul Vânăta. Acum e sublocot. Şi fie-sa îi urmează la post fără niciun drept. O aşază în această situaţie politicianismul criminal care a nenorocit acest popor blând şi răbdător.

Cealaltă e o d-ră cam vârstnică. Are 2 clase profesionale şi mi se pare, ştie bine croitoria.

Politicianismul criminal a găsit însă de cuvinţă că ar putea face mai bine educaţia şi instrucţia tinerilor vlăstare decât cămăşi, etc. şi ia dreptul veritabil al unui normalist cu diplomă. În ţara asta unde dictează un politicianism criminal şi fără inimă… De abia ieşit în societate şi mă isbesc crud teribilele ei defecte…

Mă plimbai prin oraş cu Costică, cu soră-sa şi d-ra Brăiloiu. Dânşii veniseră în oraş după lucruri de cumpărat. Mi-a mai trecut de supărare. Fuserăm împreună şi la o sală de operaţii chirurgicale. Rămăsei îngrozit de priveliştea ce mi se înfăţişă. Mai multe lumânări palide ardeau slab la capul celor adormiţi pe veci. Într-un colţ zării două sau trei frânturi de picioare dela genunchi. Erau galbene şi pline de sânge. Mă gândii, nu fără amărăciune, la nenorociţii rămaşi ologi pe toată viaţa lor.

Poate mulţi din prietenii şi consătenii mei au rămas şi vor rămâne infirmi pentru realizarea unui „ideal sfânt”. Câţi n-au murit şi câţi vor mai muri?!

Şi mie mi s’ar putea întâmpla ceea ce li se întâmplă azi camarazilor mei. Cine ştie ce-mi rezervă viitorul?!

32

Credinţa mea este că vom scăpa din acest război cumplit. O, desigur, toţi ostaşii au avut credinţa asta!...

Pe la 5 p.m. plecarăm acasă. În căruţă fusei numai eu, muma şi Maria. Drumul de la Tg. Jiu până acasă îl făcui cu multă plăcere. Dincoace de Peştişani ne ajunse Costică. Trecu înaintea noastră. Noi venirăm mai încet. Fu o plimbare înveselitoare şi instructivă pentru mine(!) 30. Vineri

M-am sculat cam târziu. Am fost pela Costică de-am citit ziare. Comunicatul oficial a amuţit de tot. Toată ziua s’a auzit bubuitul tunurilor. Desigur se dau crâncene bătălii la graniţă. Bandiţii teutoni ar avea poftă să pună mâna pe bogăţiile alimentare din mult iubitul nostru pământ. Nu e lucru de mirare să-şi realizeze pofta.

Azi veni ordin şi tatălui meu. Se va duce şi el. N-am făcut ţuica şi luarăm un cazan dela M. Pora. 1. octombrie 1916

Tata îşi aşeză cazanul. Aduserăm apă cu hârdăul. Veni Maria pela noi. trecu la Tismana. Nenea Grigore s-a întors şi el câteva zile. O întâmplare ciudată cu dânsul… Seara aş fi petrecut admirabil. Sunt ţinut din scurt. Să fiu însă cu răbdare că totul va ieşi bine. 2 oct. Dumineca

Încă din zilele ce trecură plănuisem cu prietenul Costică să mergem într-o zi la vie la unchiu-său. Astăzi nu realizarăm planul. Pela ora 12 (ziua) fusei la el. Ne aşezarăm în cabrioletă şi pornirăm la vie. Aci găsirăm numai pe Aneta vara lui Costică. Ne primi cu multă amabilitate. Începem a discuta. Ne aduse un coş de struguri bine copţi. Discutarăm mult şi lucruri interesante. Rămăsei uimit de caracterul Anetii. Seara când plecarăm îmi spuse să mă întorc cu bine din răsboiu, iar eu i-am spus că are în mine un prieten sincer.

„Mulţumesc” a zis dânsa.

33

Zilele acestea vremea a fost foarte frumoasă. Nici nu seamănă a toamnă. Tunurile nu s’au mai auzit de vineri. Azi plecă nenea Grigorie la oştire, în front. Îmi pare rău că nu fusei aici. La noapte va pleca şi tata. I. Aurariu ora 8 seara.

3 oct. Luni

Tata s’a dus la Tg.Jiu. Fusei pela Costică de scrisei o c.p. lui cumnatu-meu. Seara am fost la poştă. Jurnalele spun bine. Un scriitor englez prezice că în 7 luni de aici înainte răsboiul se va termina. Flota greacă s’a predat aliaţilor. Venizelos a fost primit cu triumf la Salonic. Un general al nostru a căzut în lupte. Se numeşte Praporgescu şi comanda corpul I de armată. Am avut momente de dureroasă plictiseală azi.

4 oct. Marţi

De aseară mă înţelesei cu iubitul Costică să mergem după castane. Cum se făcu ziua plecai la el. De aci împreună pornirăm spre schit, unde e o pădure de castani. Fură cu noi şi multe fete între cari şi sora lui Costică. Ajungând în pădurea de castani, ne-apucarăm a aduna. Termenând cu adunatul începem a le desface de învelişul lor spinos, însă ne prinse ploaia şi castanele rămaseră acolo. Am venit acasă ca o curcă, flămând ca un lup, mort de oboseală şi cu săcuiul gol. Petreceam admirabil dacă nu ploua. N’am avut noroc. Sunt îngrijorat că muma e bolnavă. A răcit.

Câteva zile mai sunt şi voiu părăsi satul natal, pentru totdeauna poate! 5 oct. Miercuri

Mă scriseră la primărie pentru alegere (recrutare). Luai ventuzele de la Costică şi le pusei mamei care e bolnavă. Spre seară fusei la poştă. Până să vină factorul,

34

mâncai cu C. şi IC. Castane la dascăl acasă. Apoi venind factorul poştal luarăm „Universul” şi-l cetirăm. Spune bine. Trupele noastre rezistă cu îndârjire încercărilor inamice de a invada ţara. Băurăm şi un kg de vin. 6 oct. Joi

Fusei gospodar. Ajutai tatii la cazan apoi plecai la o grădină a noastră de astupai huzile făcute de porci. Tăiai lemne pentru cazan. Muma pare a fi mai bine puţin. Azi iar s’au auzit tunurile încet, nu aşa tare ca zilele trecute. Prietenul Costică fu la oraş. Mâine mă duc pela el.

7 oct. Vineri

Vremea rea. Plouă toată ziua. Pela ora 10 a.m. fusei la Costică. N-a adus dela oraş decât „Universul”. Celelalte jurnale nu le-a găsit. Mai găsii şi ultimul număr din „Răsboiul Popoarelor” număr de încheierea anului II de răsboiu. Citii „Universul” Trupele noastre rezistă cu îndârjire. „Răsboiul Popoarelor” şi nişte plicuri oficiale le luai acasă. Aci la Costică fu şi Haralambie D. Mâncarăm împreună salam, şuncă, cornuri, prăjituri cumpărate de ei dela oraş. C. ne fierse nişte castane mari şi foarte gustoase. Pentru a desăvârşi ospăţul nostru, Costică ne servi cu must de pere îndulcit cu zahăr, mai bun decât vinul chiar. Venind acasă cetii „Răsboiul Popoarelor” şi-mi formai, adică mai bine zis îmi întări convingerea că Puterile înţelegerii vor izbândi şi că răsboiul nu va mai dura mai mult de un an, un an şi ceva de aci înainte.

Seara cetii în „Universul” de azi 7 c. Comunicatul oficial arată că inamicul e respins pretutindeni şi că încercările de a sparge frontul nostru, sunt zadarnice. La „Informaţiuni” văzui că Ministru de răsboiu e rugat să clarifice situaţia militară a tinerilor învăţători, promoţia 1916. cari sunt contig. 1919 şi 1920 şi ale căror cereri de

35

înscriere la şc. pregătitoare de ofiţeri de rezervă, au fost refuzate, pentru motivul că dânşii n-au recrutat…

E speranţă să rămânem la vatră. 8 oct. Sâmbătă

Azi veni ordin telefonic după tinerii normalişti care sunt contig. 916, 917 ca să se prezinte urgent la reg. Gorj nr 18. Mie, lui Cosmulescu şi lui Popescu Topeşti nu ne veniră ordin. Nu pot înţelege pe ce criteriu noi. Suntem lăsaţi la vetre pentru că n-avem vârsta matură necesară, e o greşeală de telefon sau fiind că nu ne-am înscris?

Mâine voi vorbi cu Popescu şi voi vedea. Luni seara 3.c a primit el o c.p. dela un coleg care-i spunea că mama a refuzat să ne înscrie la şcoală.

Auzii că Serafim Galeţescu care se zicea că ar fi murit, e rănit şi prisonier la Austro-ungari. 9. Duminecă

Nesiguranţa e cel mai obositor lucru din lume. Mergând la primărie întrebai prin telefon de Popescu Topeşti. Mirarea mea fu mare când mi se spuse că a plecat la Tg. Jiu. Cine ştie ce-o mai fi cu asta?

Trimesei împreună cu nedespărţitul meu prieten C. doi copii cu scrisoare acasă la Popescu să-mi aducă un rezultat. Îl aştept cu nerăbdare…(ora 11½)

Pela 3½ p.m. îmi veni rezultatul. Popescu a plecat pregătit pentru şc. de ofiţeri. Eu trebuie să mă gătesc de plecare. Îmi căutai rucsacile apoi plecai la Costică. Ne plimbarăm, fuserăm la o cârciumă. Băurăm vin şi mâncarăm salam. De aci, la Costică acasă. C. era aci. Mi se păru ca totdeauna. Şi era aici. Mâncarăm iar castane şi băurăm must. Ciocnirăm paharele. Ah poate ultima ciocnire de pahare. Ce oameni cumsecade! De-a pururi voi păstra amintire frumoasă. În fine trebui să mă despart de el. Un moment dureros. L-oi mai vedea vreodată? Cât îmi pare de rău!

36

2. V. 1917 În tranşee (notă scoasă din context, care arată că în pagină unele cuvinte sau fraze, au fost şterse)

10 oct. Luni

Păţanii grozave. La 1½ din noapte mă sculai, la 3 fusei gata şi plecarăm la Tg Jiu. Pe drum mă gândii mereu la ultimele zile petrecute acasă şi la viitoarele mele nefericiri. Ce voi face dacă colegii mei vor fi plecaţi? Mă voi duce singur până la Botoşani?

În fine ajunsei la oraş. Aci mă întâlnii cu un coleg. Tudoran care-mi arătă situaţia încorporabilă - cel puţin pentru un moment – a noastră a contig. 1919 şi 1920. Suntem lăsaţi la vetre şi vom fi încorporaţi cu clasa anului din care facem parte. Ducându-mă la biroul mobilizării mă convinsei pe deplin de spusele lui Tudoran.

Făcui petiţie la inspector pentru postul de la Vânăta. Dl Chiricescu mă ajută mult în această chestiune. La cazarmă detei ochi şi cu unchiul meu Grigore! Tunurile bubuiră toată ziua şi se pare că situaţia e gravă. Iar mă tem de invazie.

11. Marţi

Costică veni pela mine. Îi păru foarte bine că m-am întors şi eu avusei multă dispoziţie. Tunurile iar se auziră.

12. Miercuri

Zi grozavă! Pela 3 p.m. sosii la Costică. Ce fericit mă simţii şi încă mă simt crezând că voiu fi mult timp în sat. Amarnică deziluzie! Fuserăm împreună la un croitor „profesor de croitorie” ca să-mi facă nişte haine. Nu ne-am putut înţelege din preţ. Mă întâlnii cu unu Popescu, cu care venirăm la Costică. Vorbirăm de apropiata invazie. Către seară, în bubuitul groaznic al tunurilor şi

37

împuşcăturile dese de mitraliere şi puşti, m-am dus acasă. Aci găsii pe soru-mea. Venise cu lucrurile împachetate gata de fugă. De altfel toată populaţia se pregăteşte să plece din sat. Eu ieşii în poiana din dosul casei noastre şi privii la munte unde se dau luptele. Se auziră felurite focuri de puşcă, mitralieră, tun. Din când în când cerul se înroşea pe o mare întindere. Erau reflectoarele inamice. Întorcându-mă acasă, muma îmi spuse că jandarmul mă cheamă la primărie. Ce să fie oare? Mi-a venit ordin?

În fine plec la primărie. Şeful de post îmi spuse că contig. meu este chemat la centrul de recrutare din Tg Jiu şi la ora 12 să fiu regulat de plecare! Momente grozave! Mă abat pela Costică şi-i spun. La el era multă lume adunată. Nu m-am mai băgat la ai lui să-mi iau rămas bun. I-am zis doar lui Costică: „Nu cred că ne mai întâlnim până la încheierea păcii!”

El sufletul bun şi nădăjduitor, a zis că s’ar putea să ne mai dea drumul pe acasă. În fine ne-am strâns mâna şi am plecat acasă. Muma mi-a făcut mâncare. Vreau să dorm. Noapte infernală… Mă deşteptam în oftatul mamei.

Pe la 3 din noapte m-am dus din nou pela primărie dar nu era nimeni acolo.

13. Joi

Pela 9 dimineaţa plecarăm pe jos la Tg. Jiu. La Peştişani trecurăm pe lângă artileria noastră care trăgea în inamicii din apropierea noastră. Încontinuu am auzit împuşcături până la oraş, unde am ajuns la ora 4½ p.m. M-am întâlnit cu unchiu. De aici pela 7 împreună cu colegul Roman o luai pe picioare prin întuneric. Păţanii grozave. Brătuia. Dormim sub un pătuiag.

38

14. Vineri Pe picioare până la

Cărbuneşti. Aci mă întâlnii cu prieteni. Cu trenul spre Filiaşi. Seara dormim pe mese într-o cârciumă ameţiţi de vin. 15. Sâmbăta

Am stat toată ziua în Filiaşi. Am stat cu Chiţiba de vorbă. Seara am dormit într-o casă neterminată pe nişte paie. Un scandal cu Novăcenii. 16. Dumineca

Noaptea am dormit rău. Şalele mă dureau. Am dormit alături de Chiţiba. Am vorbit cu Chiţiba (Chiţiba Nicola, în imagine) asupra chestiilor trecute.

Sunt îngrijat de soarta noastră a tinerilor contig. 1919 care avem dreptul la art. 52 din legea recrutării. Dacă ştiam că cheamă şi contig. meu, mă scriam voluntar şi azi aş fi la şc. la Botoşani. Nu e vorbă eu cred că şi acum o să ne trimeată la o şc. militară, poate tot la Botoşani, dar până atunci voi mai dormi pe paie ude şi voiu mai răbda de foame. Şi cât am mai suferit din pricina milităriei la Tg Jiu? Mă văzusem scăpat de acolo şi acum detei de alta mult mai cumplită. Vremuri rele şi tremur pe afară departe de toţi colegii şi prietenii mei iubiţi, departe de părinţi…

Sâmbătă seara, 15 c. un băiat Trazen D-tru Ciuperceni, îmi spuse de Popescu D. ----sters--- dar mă voiu ---- straşnic şi voiu şti să mă arăt, dacă oi mai scăpa de aici, din încurcătura asta. Seara am scris o c. p. lui Costică şi una acasă. Am mâncat împreună cu Chiţiba la o femeie aici la Filiaşi.

39

17. Luni

Astă noapte am dormit bine, în odaie higienică. Ne-am sculat pela 7 eu cu Kiţiba, omul cu care de mai bine de un an de zile n’am avut relaţii. Comunitatea de suferinţi apropie. Mi-a spus planurile lui relativ la viitor…

Apropierea aceasta, forţată de împrejurări, desigur va fi efemeră…

Am plecat împreună de la gazdă şi eu am mers la un cismar cu ghiata mea, iar el s’a dus cu nişte consăteni ai lui. Cârpitul ghetei mă costă 1,50 lei. Cismarul, un om nepoliticos, mă privi de sus şi cu indiferenţă. De aci plecai la gară, unde mă întâlnii cu d-l Gavrilă, absolvent dela şc. norm. din Craiova. Aflai dela el că Ionescu Ştefan, bun băiat, şef de meditaţie odinioară la noi, pe când eram eu în cls. I a murit în luptele dela Dobriţa Gorj. Mi-a părut rău. Era unul din cei puţini. Mă mai întâlnii cu I. Slivilescu „socialistul democrat”, cum zice el. Îmi dădu două felii de pâine şi „tonic” de băui.

Comunicatele oficiale arată bine. Inamicul care izbutise să vină până la Tg. Jiu a fost complet bătut, şi aruncat în munţi, aşa că populaţia comunii mele e liniştită acum. Luai cu Ch 1 kg de carne şi-l aduserăm să mi-l gătească gazda. Scriind aceste rânduri aud tigaia sfârăind. Gazda găteşte mâncare pentru noi. O mulţime de camarazi au părăsit Filiaşii şi au plecat spre Tg Jiu. Colegii mei s-au dus. Nu ştim ce s’o alege de noi. Trăiesc într-o nesiguranţă chinuitoare. De vineri depe la ora 3 p.m. mă găsesc în Filiaşi. Către seară ne-am întâlnit cu alt prieten, Cosmulescu, care am mâncat la aceeaş gazdă.

Notă sus 2 maiu 1917 În tranşee.

40

18. Marţi A cincea zi de când mă aflu în Filiaşi, fără niciun

rost. Sunt la o casă tot cu Ch. El scrie în fiecare zi câte o c.p. şi mi-a spus toate nestatornicele lui planuri pentru viitor. Eu plutesc în necunoscut din acest punct de vedere. M-am hotărât, ca, la prima ocazie, imediat ce situaţia mi se va lămuri, să scriu o carte. Seara am discutat mult cu K în privinţa aceea.

19 oct. Miercuri.

Miercuri!... Zi de post, dar zi de mulţumire pentru mine. Da, zi de fericire… Astăzi primii de la un băiat o carte. De acum voiu ceti întotdeauna. Mă căiesc mult, că n-am avut niciodată părere faţă de(in). Trebuia să fac aceasta cu orice risc. Şi voiu face-o de acum înainte la cel dintâiu prilej. Sunt un nemernic de-l voiu pierde. K îmi vorbeşte cu căldură şi pe zi ce trece constat tot mai mult cumplita lui suferinţă pentru cărţi. Un camarad care a fost pe acasă pela Tismana spune că ai mei sunt bine.

Situaţia începe a se lămuri. Mâine se pare că ne constată comisia de recrutare. Am scris o c.p. lui Costică.

20. Joi

Vremea posomorâtă ca şi în celelalte zile. Recrutarea nu începu de dimineaţă. Pela 8½ a.m. doar ne numărară. Mă întâlnii cu consătenii mei. Ah! Cât mi-aş dori să mă duc pe-acasă câteva zile, după recrutare.

Dar cine ştie?... N’oi mai putea. După masă a venit un căpitan medic şi a ales din

noi pe cei mai slăbuţi, ca să-i trimeată la vatră. Cu ceilalţi nu ştim ce se va face. La şc. militară la Botoşani, n-avem loc, aşa arată jurnalele.

41

21. Vineri S’au luat măsuri să se dea hrană recruţilor 919.

Le-a dat ceaiu. Eu n’am luat. La prânz a fost fasole, vai, C şi K au mâncat la gazdă.

Un moment sublim! Pe la ora 4 p.m. veni ordin de la statul major să trimeată acasă contig. 919. E o fericire! Nu găsesc cuvinte să scriu ceea ce simt!

22. Sâmbătă

La 8 aseară am plecat spre Tg Jiu, unde am ajuns la 3 a.m. Ne-am culcat la Olaru eu şi K. De aici am luat-o către casă.

În Filiaşi am cunoscut un om. E moldovean şi se numeşte ------sters--- Păcat că nu e mai în apropiere. Acasă am găsit bine. M-am dus pela primărie şi Costică. Seara făcui conceptu unei scrisori p prietenul Jh

Notă sus 2 V 1917 În tranşee.

23. Duminecă Am scris frumos. Sunt hotărât să i-o trimit. Oare

îmi va ----sters. Cred că primesc un răspuns demn de sufletul lui de aur. Şi la urma urmei chiar de mă va refuza ce pierd? Jignirea amorului propriu. Ei şi? După amiază plecai la Costică. Îmi ieşi înainte de departe. Steterăm mult împreună. Veni şi Popescu. Discutarăm câtva şi luă drumul la mănăstire! I-am spus că are un patriotism curios…

În urmă discutai cu Costică şi-i destăinuii gândul. Bunul Costică! Şi de data asta îmi dete dovadă de superioritatea caracterului său!... În fine după multe socoteli din cari superioritatea sufletească a lui C ieşi tot mai mult în evidenţă! Hotărârăm cum trebuie să facem şi … făcurăm.

42

Părăsind mă întâlnii şi cu K. I-am spus ce aveam de spus. Fusei foarte -------sters şi sunt mereu preocupat de rezulatul încercării mele şi mai ales de J.

O mulţime de gânduri îmi năpădesc capul. Ziua de 23 c. e o zi hotărâtoare în viaţa mea; de-acum încolo trec într-o nouă fază. Cred şi aproape sunt sigur că voiu avea o plăcere favorabilă. Şi chiar de n’aş avea?!!!

Tunul se auzi azi mai toată ziua, dar nu mă mai tem de nimic. Ultima mea dorinţă mi-am împlinit-o!

La ora 8½ seara am scris o c.p. lui Bărău, prietenul meu scump.

Notă 2 V 1917 În tranşee. (atunci au fost şterse nişte nume şi referiri faţă de anumite persoane – J, H, JC)

24. Luni

Dusei la primărie c.p. scrisă lui B. şi cu ocazia asta mă abătui pela Costică. Era în casă cu J şi H. Le-am dat bineţe şi le-am întins mâna. Am avut curajul să le-o întind. El scria o c.p. şi am observat că erau ccam supăraţi/agitaţi; aşa mi s-a părut mie. Nu ştiu dacă e la mijloc vreo sugestie. Nu schimbarăm nicio vorbă. Luai mai multe ziare aduse de eri de către JC şi plecai. Două, trei zile la mijloc şi mă voi încredinţa deplin dacă J are un ---sters- cum i-am spus eu. Poate am exagerat. Şi dacă încercarea mea n’ar aduce vreo pată? Nu cred! Asemenea nu-mi închipui un eşec nefavorabil. Cari ar fi motivele unui atare eşec? De va fi favorabil, atât mai bine, am ocazie să cunosc mai de aproape chestia şi să constat cu satisfacţie chiar, că m-am înşelat. Şi poate n’ar fi deloc rău să mă înşel. Dându-ne ---sters altuia, n-am de ce mă figur---sters, sunt sigur, va fi calator?(in) Mai târziu îi va părea rău de un act nesocotit ce l-ar face acum, dar atunci e totul pierdut! O a 2-a încercare e

43

incompatibilă cu caracterul meu serios! Dar nu, în niciun caz nu-mi vine să mă obişnuiesc cu eşecul. Însă dacă aceasta ar urma mă înşel amarnic în observaţiile mele riguroase, mai amarnic ca niciodată şi voiu şti de aci înainte să studiezi cu multă atenţie sufletele.

Un lucru e sigur: nu mă voiu simţi câtuşi de puţin mâhnit, de voiu avea un răspuns şi-mi voi continua aceeaş pratesiveraţii(in) , întrucât sentimentele nu se ianfaun.(in)

Şi totuşi nu cred că încercarea mea ar fi zadarnică! Eşec. Nu

*** Azi mama e la Tg Jiu, tata se duce pela Godineşti

eu sunt singur acasă. Ce lucrai? Cetii ziarele luate dela C. apoi căutai prin cufere nişte cărţi. Găsii şi carnetul vechiu cu notiţele. Între altele detei şi de o ----------(in) adresată ---(in) compusă la 12 Aprilie a.c. dar netrimisă. Constatai că în unele părţi vechea e superioară celei pe care am trimis-o acum. Era bine înainte de a scrie să consult concepta de atunci. În noua, aproape n-am făcut introducere. Am început „ex abrupto”. Dar ce? Dacă o luam mai pe departe, era mai bine? E lucru cavaleresc a spune cu sinceritate tot. Ce să mai umbli cu ocoliri? Cale cinstită să spui verde, drept în faţă ce ai pe inimă!

Să mă gândesc pentru ce-ar fi caz de eşec. Eu însu-mi aş râde de mine, de copilăria mea. Da, chiar aşa aş face…

Cu toată silinţa ce mi-o dau, totuşi mă simt preocupat de ce are să fie încercarea mea. Caut să dau glas gândurilor şi în altă parte, să-mi văd şi de alte afaceri dar pe acestea numai de le încurc, pentru că atenţia mereu îmi e furată de IIII . Ce-o zice, ce-o fi zis, ce-o fi cugetat, când a cetit-o cu dispreţ, cu indiferenţă, poate o fi cu altfel de banalităţi. Dar cartea mea nu e

44

banală… Nu că-mi atribui mie mare importanţă dar de, oricum, cât pentru atâta îmi închipui că însemnez ceva. Ei bine, trebuie să termin cu reflecţiile mele! Adică dece să-mi bat capul mereu când poate habar n-are. Da, da, e o copilărie să mai continui a-mi aşterne pe hârtie desordonatele mele gânduri. Asta e ceva neserios şi apoi eu am pretenţia şi chiar reputaţie că sunt om serios.

Notă 2 V 1917 În tranşee, cota 625 Şuşiţa Lucru cert că mă aflu în prada unor lupte sufleteşti

neâncercate încă până în (in). Însă asta nu mă împiedică să-mi amintesc de sincerii mei prieteni şi colegi, de Bărău şi Zălog. Cât am discutat cu ei în privinţa (in). Cât m-aş simţi de bine, dacă ei ar fi aproape să le spun (in) şi lor.

În timp ce eu mă ocup de fleacuri, dânşii, desigur fac exerciţii militare pe câmpurile din jurul Botoşanilor. Ar fi o bucurie mare pentru mine să mai pot sta de vorbă cu aceşti colegi.

Seara venind mama dela oraş mi-aduse „Universul”, în care cetind unele dispoziţii ale statului major, desprinsăi ideea că în curând contig. din care fac parte va fi chemat.

Mai cetii un capitol din „Întrebuinţarea vieţii” (Lubbock) în care observai cugetări pline de adevăr: „Sfaturile nu costă nimic şi cel care nu le primeşte, va cumpăra scump mai târziu căinţa”(Lubock). „Ce doreşti să ai vei dobândi mai uşor cu un zâmbet, decât cu vârful spadei” (Sakespeare). „Nu dispreţui niciodată pe cei cari sunt mai puţin înzestraţi decât voi” 25. Marţi

Şi azi, ca şi ieri şi alaltăieri, preocuparea mea capitală e chestiunea de ansamblu Fusei pela prietenul Costică. El fu ceva mai (in) decât ieri. Vorbirăm dar foarte puţin. Era desigur din cauza supărării prea mari. Ne (in) cu multă amabilitate. Încercarea mea se pare că va avea

45

şi poate pe (in) nimeni (in) pănă acum. Încă puţină răbdare şi vom fi în posesiunea lucrului. Mâine e o ocazie nimerită, vom vorbi, da şi voiu fi absolut clar în această privinţă. (in) e chiar sigură.

26. Sf. Dimitrie

De dimineaţă fusei la biserică şi mă întâlnii cu Costică. Ceti cazania. După slujbă, d-l învăţător mă invită la prânz. C îşi luă angajamentul să mă cheme.

Venind acasă, mai cetii, mă culcai şi aşteptai pe C. Dar el nu veni. Nu puteam înţelege care era cauza. Pela 2 p.m. plecai la primărie şi de aci la d-l învăţător. Aci găsii pe C. şi Popescu. N conversaţiile întreţinute azi avusei ocazia să constat că prietenul meu e cam (in) de arătă cu bunăvoinţă. După rugămintea d-lui învăţător rămăsei seara la masă. Oţi am fost mulţumiţi de felul cum ne-a servit. Aveam îndoiala în ce priveşte (in). Dela 3 până la 6½ fusei chiar indispus, fapt pe care scumpu C îi observă şi-l relevă. M-a cam durut şi capu şi mă isbeau şi gândurile plecării.

După masă am întrebat pe (in) cum i s-a părut cartea ce i-am dat-o zilele trecute. Mi-a răspuns că i s-a părut frumoasă şi s-a cercetat. În fine sosi, după aprecierea mea ora plecării. Mi-a luat rămas bun de la toţi şi când (in) de două cărţi cari nu le găsii să le caute şi să nu le dea spre a nu e aşeza acasă, că poate cât de îndată îmi vine ordin de plecare. Zicând aceste cuvinte, am coborât scara să plec şi am (in)

- (in) sters------------tatălui - Da plecarăm că am stat destul ,……………… Ajuns acasă încep a ceti. Oare voiu fa(in) Are (in) un timp numai speram nimic, acum însă

sper să plec.

46

Şi dacă n-aş pleca ce-ar fi? Să mai fac o încercare. Asta ar fi o nebunie nedemnă de firea mea! M-am purtat bine până acum şi de aici înainte voiu fi ca şi până acum cu asta, sunt sigur, să regrete (in) ce-ar avea-o acum, dar atunci totul va fi degeaba. Mă voiu purta tare - căci dacă nu izbutesc acum niciodată nu voiu mai încerca – ci pentru că trebuie să se poarte bine tot conştiincios de rolul ce’are de jucat în teatrul lumii. Şi dacă voiu fi (in) cine e vinovatul? Meritele mele, purtarea nea n-au nicio valoare? Ba da, însă n-are cine le aprecia. Ei, da şi asta e o mângâiere. De acum opţiunea mă va preocupa mai puţin.

*** Invaziunea iar ne ameninţă. Notă 2 V 1917 În tranşee (şi în paginile de aci se

şterg nume şi aprecieri) 27. Joi

Mă deşteptai în bocetele femeilor căci o bătrână de peste drum de casa noastră a murit. Lucru de puţină însemnătate.

Cusui hainele şcolare pentru armată. Un sergent-jeandarm spuse că la 1 Noiembrie vom fi chemaţi. La chestia aceea m’am gândit mai puţin. Fusei pela un negustor şi mă întâlnii şi-(in) văzui. Am pierdut speranţa într-un rezultat şi de aceea făcui altă încercare, - pe acesta îl dă, dacă va voi – şi pentru ca să-mi înapoieze ce i-am dat mai zilele trecute. Cât de curând cred că voiu termina cu încrederea mea. De-acum nu voiu mai greşi.

Notă 2 V 1917 În tranşee, valea Şuşiţa cota 625 (adică şi aci se şterg nume şi aprecieri) 28. Vineri

Am scris şi am dat scrisoarea prin care cer ca în timp dr 24 zile să-mi dea răspunsul – un răspuns clar – sau lucrurile mele. Mi-e cu totul indiferent dacă voiu reuşi

47

sau nu. Chiar mă obişnui cu (in) şi râsei cu prietenul Costică de mine însumi. Mai cu seamă făcurăm haz de faptul că plecarea de acum e sub formă de (in). C. mă asigură de răs(in) tot şi zise că intervine în favoarea mea, lucru pe care nu-l primii. Nu ştiu din ce cauză, dar mă simt dispus cu plecarea.

Seara voiu vedea: ori da, ori nu. Ce bine ar fi cu „nu”!

*** Azi s.au auzit tunurile toată ziua. Sunt lupte

crâncene la graniţa noastră. E lucru hotărât că peste 2-3 zile contig 1919 vom pleca la recrutare. 29. Sâmbăta

Pela 4 a.m. s-a sculat tata şi am plecat împreună la lemne, de unde am venit la amiazi, mort de foame şi oboseală. Am mâncat şi am plecat la Tismana. De aci mă întorsei acasă seara cu adela(in) dar şi cu(in) . Sunt şi cu (in) poate că n-am avut răbdare, dar îşi recunoaşte şi (in) arată de ce nu, nu a (in). În fine plecarea e sigură. Mă doare capul grozav. Încercarea mea m-a costat multă energie. (in)Sters rând întreg 30. Duminecă

Fuserăm la mânăstire şi cu acest prilej, avusei numai (in) să-mi ajung. Cu un singur lucru m-alesei: mă întâlnii cu un prieten, care a fost rănit în luptele din Dobrogea şi cu care discutai multe. Venind spre casă, aflai că suntem lăsaţi la vetre până la 10 Noiembrie. Aproape renunţasem cu totul la (in). Dar dacă mai am timp tot mai(in) şi sosind acasă (in).

Seara fu întâmplare nevisată. Avusei prilejul să beau mult cu (in) pe drum şi-i spusei tot. Am discutat mult cu Costică (in)

Abia acum, zice el constată oarecari calitati(in)

48

31. Luni Scrisei o scrisoare (in) dar nu e pentru (in). Toată

ziua s’a auzit groasnic bubuitul tunului. Trebuie să fi fost lupte teribile în apărarea noastră

1. Noiembrie, Marţi

Scrisei iarăşi (in) dar nu fusei de data asta să plec. Mă tunsăi împreună cu Costică.

Tata vrea să plece cu ţuică la vale, dar fiind vorba de luptele înspăimântătoare ce se dau la graniţă şi temându-ne de invazie, hotărârăm să mai stea tata acasă 3-4 zile. În privinţa luptelor care urmează cu intensitate mare, cred că ai noştri îi vor sătura pe Nemţi de răsboiu. Le vor face ce le-a făcut înainte.

Azi e o zi tristă în care aflai vestea morţii naşului Iancu Lungulescu, sublocotenent de rezervă, căzut pe câmpul de luptă. Simt o mare părere de rău pentru dânsul. Era un suflet ales şi cu adevărat nobil. Atât de mult mă iubea pe mine! Ah! Şi acum, un om aşa de bun, nu mai există! Făcui o scrisoare de consolare, dar în lipsă de plic, nu o scrisei pe curat. Nu fu Costică acasă să-mi dea plic. Plecase la Ciuperceni.

Seara am făcut o altă (in) şi când m-am culcat, atunci un jandarm mă anunţă că trebuie să mă gătesc de plecare; contingentul meu e chemat la recrutare. M-am sculat, am scris o scrisoare şi m-am culcat. Veni iar jandarmul şi mă chemă să merg la primărie. M-am dus degeaba. 2 nov. Miercuri

Mă regulai de plecare şi plecai la Costică să-mi iau rămas bun dela el. Însă nu-l găsii şi-mi păru rău. El e tot la Ciuperceni. Îi făcui o scrisoare şi o băgai într-un plic şi-l lăsai la muma să-l dea în mână lui Costică. După aceea plecai. La Ciuperceni mă întâlnii cu Costică. Bucuria îmi

49

fu mare. Mă înţelesesem cu el asupra chestiilor noastre şi plecai mai departe vesel. Mergând ajunserăm multă lume refugiată. Satele noastre de munte sunt iar invadate.

Tismana e scăpată până acum. Seara ajunserăm la Roşia. În primăria din această comună îmi scrisei întâmplările. 3 nov. Joi Roşia

Astă noapte am dormit împreună cu ceilalţi într-o şcoală. Nu m-am putut odihni bine. M’ingheţaseră picioarele. Primăria e aproape de aici şi fusei acolo de întrebai dacă nu se poate vorbi cu Tismana. Mi se răspunse că nu. Poate nu voiră să spună adevărul. Plecarăm de aci la ora 7½ şi trecurăm prin Fărcăşeşti, Valea cu apă, unde văzui pe (in) într-o stare deplorabilă. Apoi trecurăm Jiul pe un pod umblător şi în fine ajunserăm la Peşteana. Seara dormirăm la Broşteni. O întâmplare neplăcută pe timpul nopţii: coşul luase foc! 4 nov. Vineri

Plec de aci cu Ecobici cu care mă întâlnisem la Peşteana. Merserăm încet fiindcă piciorul stâng mă durea la încheietura de sus. Din Broşteni, deterăm în Brăneşti. Ne era foame dar în acest sat nu găsirăm nimi să cumpărăm şi să ne astâmpărăm foamea. Aproape disperaţi ne continuarăm drumul. Iată-ne în Ţânţăreni, departe 5 km de Filiaşu, ţinta nenorocitei noastre călătorii.

Aici în Ţânţăreni, găsirăm pâine proaspătă şi ne ospătarăm chiar bine. Ai mei din sat, au rămas în urmă.

După puţin popas pornirăm înainte. Când ieşii din Ţânţăreni mă întâlnii cu un consătean care ne dete 5 bucăţi de zahăr.

Sfârşiţi de oboseală, la ora 2 p.m. punct, fuserăm în gara Filiaşu, de unde împreună cu tovarăşul Ecobici

50

mă îndreptai spre locuinţa gazdei mele din Filiaşu. Ajungând la gazdă, nu puţină îmi fu bucuria, când mă întâmpină kiţiba, prietenul pe care îl credeam în urmă. Intrai în odaie la căldură şi ce bine mă simţeam după un drum lung de aproape 100 km parcurşi numai pe jos şi în condiţiuni straşnice. Ploua, ningea, erea un frig şi un noroiu… 5 nov. Sâmbăta

Pela miezul nopţii gazda se sculă să-şi împacheteze lucrurile şi să plece, Filiaşu e ameninţat. Dimineaţa am plecat şi noi la gară, să luăm un tren spre Craiova. Nu mai puţin de 24 de ore am aşteptat într-un vagon de cai să plecăm şi de plecat n-am plecat. Azi am mâncat numai pâine goală. N’aveam de unde să cumpărăm nimic din ale mâncării.

Ninse şi bătu vântul şi prin această vreme cumplită trec înspre Craiova convoiuri lungi de refugiaţi. Copii se aud plângând, mamele se necăjesc, ninge, noroiu, e un tablou sfâşietor.

Cunoscui o d-ră Dobriţescu din Tg Jiu. E simpatică şi inteligentă. Am trăit în societatea ei 24 de ore. 6 nov. Duminecă

După o noapte de chin în vagonul de cai, eu şi cu K părăsirăm urâta noastră locuinţă. Nu mai aveam nici pâine. Plecarăm să căutăm în vagoanele cu soldaţi. Am găsit trei pâini care ne-au costat 40 de bani. Fu un noroc pe noi. Pela 7 a.m. ne aruncarăm într-un tren cu destinaţia Craiova. Merserăm până la Işalniţa. De aci o luarăm pe picioare şi la ora 4 p.m. ajunserăm în Craiova. Merserăm la Victor Dăianu un consătean al nostru şi ne lăsarăm bagajele la el, De aci pornirăm la naşu popa Lungulescu. Pe stradă ne întâlnirăm cu naşu Mircea. Ne întrebă dacă am auzit de moartea naşului Iancu. –Da, am auzit. Împreună ne duserăm la locuinţa binefăcătorilor

51

noştri. Naşa mă chemă sus în odaie. Ne întâmpină plângând. E aşa de slabă şi cu privirea rătăcită încât – ştiind-o cum era altădată – te aprinde o tristeţe amară şi înţelegi numaidecât jalea unei mame bune la moartea unui fiu iubit. Eu am rămas tâmpit. Să fi încercat vorbe de consolare, nu se putea, nu eram în stare…

Fiind aici auzirăm că nemţii se apropie. Noi eram zdrobiţi de oboseală şi de frig, ne-am culcat şi dânşii şi-au împachetat toată noaptea lucrurile. De altfel, de cum am ajuns în Craiova toată lumea se pregătea de plecare. 7 nov. Luni

Dimineaţa părintele cu ai săi a plecat şi noi ne-am dus la Victor după bagaje. Ne aprovizionarăm cu pâine şi la ora 12 a.m. plecarăm cu un tren spre Slatina. Trenul era plin de lume. Noi eram pe acoperişul unui vagon. Erau în gara Craiovei 4-5 trenuri lungi de sute de metri. Trenul pe care ne aflarăm noi, plecă dintâi. În acelaşi timp se auziră două bubuituri teribile. Lumea fu cuprinsă de panică şi într-o clipă se deteră jos din celelalte trenuri şi se luară după al nostru ţipând. Erau fiinţe omeneşti de toată mila cari prin înfăţişarea lor îţi smulgeau lacrimi de durere şi de milă.

Trecând prin sate şi staţii femeile priveau lungul tren plângând şi văitându-se. Nicicând tablouri mai triste nu mi s’au înfăţişat. Seara am ajuns la Balş şi am dormit într-o şură de paie. 8 nov. Marţi

Până nu s’a luminat de ziuă ap pornit-o la picior pe c. f. Ne ajunse un tren din urmă. Trenul mergea încet aşa că ne-am putut urca din mers până la Piatra Olt. De aci pe jos până la Slatina unde am ajuns la amiazi. Aci mâncarăm şi noi de ne săturarăm. Ne-am culcat pe jos într-o cămară, cu mulţi refugiaţi din Gorj.

52

9 nov. Miercuri Steterăm în Slatina. Toţi recruţii gorjeni fuserăm

strânşi într-un câmp din apropierea oraşului Slatina. Aci în câmp îmi scrisei întâmplările din ultimele zile şi tot aici aflai trista veste că iubitul meu prieten Costică cu soră-sa cu vară-sa şi cu Crăciunescu au fost prinşi de o patrulă germană şi ce-o fi făcut cu ei nu pot a şti. Se zice că germanii strâng în grupuri băieţii şi fetele şi îi trimit în ţara lor. Poate că şi bietu Costică o fi în acest moment într-un convoiu ce merge spre lagărele din Austro-Ungaria. Şi biata T. şi A. ce vor face? Suflete aşa de bune! Ah, ce soartă tristă am! Totuşi nu-mi vine să cred ce auzii. Sper că e minciună! Germanii poate i-or fi înapoiat acasă. Ce bine ar fi!

Stând pe câmp. Un aeroplan inamic trecu pe deasupra noastră, ora 4 p.m.

Pela 6 p.m. ni se dete câte o pâine, câte o bucată de şuncă şi câte un pesmete. Apoi plecarăm către Piteşti. Merserăm vreo 10-12 km şi ne oprirăm la o curte boierească. Aci aşternurăm pae pe o batoză dela moara boerească şi ne culcarăm. Dormirăm puţin şi sgomotul infernal al recruţilor pe o parte, frigul pe altă parte ne deşteptă. Kiţiba şi alţi prieteni făcură focul. Când mă dădui jos de pe batoză aveam în faţa mea o privelişte măreaţă, care-mi aminti de arderea Romei şi a Troiei! Poate erau o mie de focuri aşezate pe o pantă (coastă), unele mai sus, altele mai jos, aşa că-ţi făceau impresia unui oraş coprins de flăcări. Flăcările păreau – din depărtare – flăcări ce ieşeau prin acoperişul şi ferestrele caselor…

Ne aşezarăm lângă foc, ne descălţarăm şi întinserăm îngheţatele tălpi ca să ne mai încălzim şi să ne uscăm ciorapii. Când era aproape să adormim iată că vedem un militar dând în recruţi cu un ciomag şi

53

înjurându-i pentru că am făcut focul! Ca să scăpăm de ciomag ne luarăm ghetele în mână şi ne puserăm pe fugă. Scăparăm de ciomag, dar ne udarăm ciorapii şi mai rău.

În mai puţin de o oră focurile fură stinse! Jandarmii puneau pe bieţii recruţi să stingă jăratecul cu picioarele. În învălmăşeala asta mă pierdui de Kiţiba, cu care mă întâlnisem la Filiaşu. După aceasta, împreună cu A. Diaconescu mă culcai pe pae. 10 nov. Joi

Plecarăm dela curtea boierească mai târziu decât alţi recruţi. Pe drum îi ajunserăm. Căpitanul Merişescu pe care l-am avut într-un timp şi la sc. normală conduce recruţii din întrege Oltenie aşezaşi în convoaie pe judeţe. Dânsului nu-i plăcu purtarea noastră şi opri coloanele de recruţi mustră aspru pe jandarmi spunând că nu se va mai îngriji de soarta noastră. De aci înainte merserăm tot în înjurăturile şi ameninţările jandarmilor. Făcui fel de fel de planuri cum să scap de afurisiţii de găinari.

Ajunserăm aproape de un sat şi ne dete repaus. Eu şi Diaconescu, după un cias de odihnă, ne cerurăm să ne dea voie la apă în sat. Deabia ne-a dat voe un sergent-major jandarm. Am plecat în marş forţat pe şoseaua Piteşti. Sosind la câmpie, părăsirăm şoseaua şi apucarăm după nişte soldaţi care pe nişte poteci ne-au dus în com. Optaşi şi ne-au arătat calea spre gara Corbu.

Ne continuarăm drumul şi în satul Zăvoiu, com Optaşi ne oprirăm la casa unui om de toată bunătatea. Omul se numea Vasile Niţulescu iar soţia sa Rada. Ambii s’au arătat cu foarte multă bunăvoinţă faţă de noi. Ne-au dat să mâncăm, am dormit acolo şi mătuşa Rada ne-a făcut o pâine şi ne-a fript o bucată de pastramă pe care am cumpărat-o noi de la un cârciumar. Tot aci ne-am

54

bărbierit şi ne-am regulat lucrurile. Oamenii la cari am găzduit nu ne-au apucat să plătim nimic.

Comuna Optaşi mi-a făcut o impresie frumoasă. Locuitorii sunt ospitalieri, mai ospitalieri ca oriunde, fetele sunt drăguţe şi-mi aminteau de satul meu. 11. Vineri

Ne-am sculat de dimineaţă de noapte şi ne-am îndreptat spre gara Corbu, unde, ajungând, mai aşteptarăm puţin şi sosi un tren, ne urcarăm în el. La staţia Costeşti văzurăm coloanele de recruţi. Nişte jandarmi se înfuriară, văzându-ne pe deasupra vagoanelor. Noi am mers cu trenul tot deasupra vagoanelor sau pe scări. La staţia Pârvu mă întâlnii cu un învăţător din Arjoci care-mi spuse că iubitul Costică a rămas în deal la com. Degeraţi şi crede că a căzut în mâinile patrulelor germane. Acelaşi dn înv. mi-a spus c’au venit împreună până la Degeraţi şi de aci s’au despărţit. Sper că prietenul Costică a găsit un mijloc de scăpare. Zilele acestea m’am gîndit mult la soarta lui Costică a soră-sa şi Anetei. Astă noapte i-am visat.

Dela staţia Pârvu trenul a plecat spre Piteşti la ora 12½ din noapte. La 2 fuserăm în Piteşti. Ne culcarăm pe nişte mese din piaţa oraşului. Iar am visat pe aitnea(in) 12. Sâmbăta

Mă deşteptai cu picioarele îngheţate. Căutarăm să ne aprovizionăm cu de-ale mâncării şi cu multă greutate am izbutit să ne aprovizionăm. La 10 a.m. trenul pleca cu noi spre Bucureşti. La staţia Goleşti mă întâlnii cu Kiţiba şi ceilalţi. Schimbând trenul aproape la fiecare gară, ajunserăm în sfârşit la Găieşti, locul de adunare a recruţilor din Gorj. Aci jandarmii ne luară în primire cu obişnuita lor brutalitate. Seara ne-am culcat împreună la un preot, Colfescu.

55

13. Duminecă Ne scularăm şi venirăm la gară. Citirăm jurnalele şi

văzurăm că tinerii cari au dreptul să urmeze şc. pregătitoare de ofiţeri, trebuie să se prezinte direct la şc. unde vor depune odată cu petiţia de înscriere şi actele necesare. Ce să facem? Luarăm trenul spre Bucureşti. De la Kitila o luă trenul spre Buzău iar noi ne îndreptarăm spre Capitală pe picioare. Întâlnirăm mulţi oameni în cale, cari ne spuseră că Bucureştenii evacuează pe capete. Răniţii toţi au fost porniţi spre Moldova. Am rămas mirat. De două săptămâni fugim de Nemţi şi nu găsim un loc sigur.

Va să zică şi capitala e ameninţată. În fine ajunserăm la gara de Nord şi ne încredinţarăm că într-adevăr populaţia evacuează oraşul. Străzile sunt tixite de lume. Merg condus de un băiat la d-l Iancu Velianu, unde se găseşte doda Floarea. Mă primiră foarte bine. Mâncai şi seara fusei la teatru fără să mă coste nici 5 parale. Am dormit bine 14. Luni

Mă sculai în boscoroditul sârbilor. Îmi schimbai rufele ţi le detei dodii Floarii să le spele. Doda Floarea se poartă cu mine ca şi mama şi dacă vreodată ne vom mai vedea în timpuri liniştite, voiu şti să-mi arăt recunoştinţa. Astă dimineaţă mă spălai bine cu săpun la un robinet. Apoi mâncai nişte lapte şi plecai în oraş să mă interesez de şc. militară. Fusei în dealul Spirii şi mi se spuse că şc ce trebuie să se ţie aci, s’a mutat la Iaşi. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-mi caut cercul de recrutare sau să mă duc direct la Iaşi. Voiu vedea, deocamdată mai stau în capitală o zi sau două. Poate instituţiile militare se reîntorc. Poate inamicul care trecuse pela Zimnicea şi înaintase, a fost zdrobit. Oricum situaţia războiului a devenit mai favorabilă nouă. Putem zice că ne aflăm în

56

preajma bătăilor decisive, în urma căror, armata noastră sau respinge inamicii peste graniţă, sau se retrage în spre Cetatea Bucureşti. Trei-patru zile, o săptămână chiar, şi se va vedea.

Azi având timp liber mai mult – după atâtea frământări – mai cugetai la fiinţele atât de scumpe şi atât de departe de mine! Sunt singur la masa unui birt. De ceilalţi prieteni: Roman, Cernăianu etc. m’am despărţit aseară.

Ce ar face ai mei? Biata mama – sunt sigur – plânge într-una. Pe tata l-o fi luat captiv, l-o fi trimis la fabrici sau mai ştiu eu la ce l-or fi pus Germanii!

Fraţii mei unde or fi? Dar bietul Costică? T. ? A. ? (in) Pe toţi aceştia căror, din cauza invaziei germane,

nu le voiu mai putea comunica nimic îi voiu mai vedea vreodată? Oare voiu fi şi eu un fericit supravieţuitor al acestui nemaipomenit răsboiu? Dacă ar fi să scap de moarte, ce-aş mai găsi în satul meu? Ruine? Cenuşă? O! Desigur că nu voiu mai găsi satul aşa cum l-am lăsat! Mama poate va muri de durere! Costică captiv… Eu în uniforma de ofiţer român – dacă un glonţ nu-mi va curma firul nenorocitelor zile – mă voiu plimba prin pitoreştile poziţii ale com. Tismana şi voiu plânge amarnic, cumplita schimbare a lucrurilor. Pe Costică nu-l voiu mai avea în dreapta, ochii mei nu vor mai fi desmierdaţi de (in) din Tismana. Aceste (in) se vor (in), vor rămâne în umbră din pricina brutalităţii teutone. Şi mama se purta aşa de bine cu mine şi atât de mult mă iubea! Eram singura ei nădejde şi-mi spunea că rămânând fără mine, ea n’are la ce mai chinui pe această lume! Da, şi teribila întorsătură a lucrurilor mă aruncă departe, mult departe de ea şi de toţi. Gândind toate acestea, sufletul mi-e cuprins de o

57

mâhnire adâncă totul mi se pare pierdut, moartea pentru răzbunarea neamului meu, ar fi o fericire.

*** Din moment în moment situaţia ţării mele devine

tot mai grozavă. Trupele noastre (pare-mi-se) merg din dezastru în dezastru. Armata dela Orşova şi Cerna cred că în întregime a fost capturată şi cu această izbândă, Nemţii au în mână întreaga Oltenie. Inima îmi sângerează de durere când mă gândesc la casa părintească, la Patria mea îngenuncheată, pe care o aşteaptă soarta Belgiei şi a Serbiei. 15. Marţi

Aseară am petrecut cu dl Velicu I. Antonie, doda Floarea, Veta etc.

Îmi pingelii ghetele cu nişte tălpi date de Veta. Mă costă doi lei pusul pingelelor. Mă bărbierii şi mă spălai pe tot corpul. Sunt gata de drum spre Moldova. Deocamdată sunt echipat pentru călătorie. Cine ştie ce greutăţi voiu mai întâmpina?

Pela 4 p.m. făcui o scrisoare mamei, prin care o înştiinţez că are să plătească dodii Floarea 15 lei, în caz de voiu muri eu.

*** Cuget şi iar cuget la soarta ţării mele, la soarta

părinţilor mei, la soarta prietenilor mei şi cuget la soarta mea. Gândul mă munceşte grozav – gând nebunesc – e ce are să fie în viitor? Supozezi fel de fel de cazuri dar pe niciunul nu poţi demonstra cu temeinicie. Ei bine, judec, mă frământ, recurg la cunoştinţe istorice, sociale, caut să-mi dau seama de organizaţia noastră şi nu isbutesc să formulez nimic clar şi precis. Dar ce mă străduiesc în zadar? Ce poate face mintea îngustă a unui tânăr de 19 ani, care abia s’a îndrumat pe calea culturii? Cum aş putea prevedea viitorul când atâţia oameni de valoare

58

s’au înşelat în prezicerile lor? Înţeleg că e de prisos să mă mai gândesc la lucrurile acestea!...

O! … Dar satul meu să nu-l mai văd niciodată?... Luncile, văile, colnicele – locurile copilăriei mele drăgălaşe – prin care am păscut vitele, prin care m’am desfătat în copilărie, să nu am fericirea a le mai privi?... Mă înspăimânt!

16. Miercuri

La ora 5 a.m. mă sculai şi mă gătii de plecare spre Moldova. Îmi luai trei pâini. Doda Floarea merse cu mine la gară. Aci ne întâlnirăm cu Ion Antonie, care e sergent major în poliţie şi cu care mă înrudesc puţin. Acest om îmi fu de mare ajutor. Mi-era imposibil să pătrund în gara de Nord fără el. Mulţumită autorităţii de care dispune, putui să ocup un loc în trenul ce are direcţia Ploieşti-Buzău, Galaţi, Iaşi. La ora 8 fără ¼ a.m. trenul plecă. Eu luai loc pe acoperişul unui vagon. Seara fusei la Buzău. Avusei tovarăş de drum pe un moldovean, soldat la artilerie până la Buzău. De la acest oraş înainte suferii mult din cauza frigului. La picioare mai ales mă simţeam îngheţat. Ca să mă încălzesc, în gara Brăila, jucai pe vagon şi un boer se răsti la mine să mă dau jos şi să joc până m’o lua aghiuţă. Ascultai pe boer şi mă detei jos. Zării un foc. Mă dusei acolo. Fiindcă mi-erea frig mereu, îmi scosei gheata din piciorul drept să mă încălzesc, pe urmă aveam să mă încălzesc la piciorul stâng. Dar trenul nu-mi dete răgaz. Un şuerat ascuţit şi locomotiva se puse în mişcare. Îmi trăsei repede gheata în picior şi o luai la fugă. O groapă ce o întâlnii în cale mă dete peste cap. Într-o clipă fusei în picioare şi continuai fuga. În fine ajunsei vagonul meu şi izbutii să-mi reocup locul, de altfel nedorit de nimeni. Mi-a fost foarte frig până la Galaţi. Un vânt aspru cu picături de ploaie mă tăia la oase.

59

17. Joi La ora 4 dimineaţa sosii în Galaţi după cale de 20

ceasuri făcute pe acoperişul vagoanelor. Cum mă detei jos, observai că gara erea arhiplină de oameni, femei, copii, etc…Parte din ei erau pe peronul gării, parte în sălile de aşteptare dormeau unul peste altul. Fără niciun tovarăş, o luai pe strada din dosul gării. Mergând puţin, detei de o cafenea. Aş fi intrat acolo dar n-aveam loc! Camera era tixită de refugiaţi şi de tot felul de oameni. Mersei înainte. Iată o brutărie deschisă. Intrai în ea şi luai două gogoaşe, nu pentru că mi-era foame dar pentru că nădăjduiam să stau aici mai mult să mă încălzesc.

Aş! De unde fericirea aceea!... Brutarul avea un jandarm lângă el, care scotea afară pe toţi cei ce terminam cu mâncatul. Mai vagabondat câtva timp pe străzi şi dând de un scaun pe un bulevard, mă întinsei pe el să mă mai odihnesc. Aţipii puţin şi mă deşteptai cu picioarele amorţite de frig. Plecai iar pe străzi şi mă pomenii la cafeneaua tixită de lume. Intrai şi luai un ceai. Nici aci nu găsii loc de odihnă şi trecui într-o cafenea ce era peste drum, aici găsii un scaun liber pe care mă culcai şi adormii puţin…

Pela ora 7½ a. m. părăsii şi această cafenea şi plecai în căutarea reg Gorj nr. 18. Mie îmi trebuiau forme pentru a merge la şc. de of. din Iaşi. Mă dusei la plutonierul Popescu de la biroul mobilizării care îmi vorbi de sus şi nu-mi îndeplini dorinţa. Mă hotărâi să plec la Iaşi şi fără forme, mai ales că mă bazam pe publicaţiunile din jurnale.

Până seara n-am avut tren şi împreună cu Ecobici am mai aşteptat la un restaurant, unde făcurăm cunoştinţă cu soldaţi ruşi, cărora le plăcea să bea mai ales ţuică, „votcă” cum îi zic ei.

60

Cu această ocazie văzui patima rusului pentru alcool…

Pe urmă ne duserăm la circul „Sidoli”. Aci văzui pentru prima oară animalele: elefantul şi cămila, dresate; apoi nişte chinezi executară câteva exerciţii gimnastice admirabile.

Înnoptând ne-am dus la gară unde a trebuit să tremurăm pe afară până la ora 9, când, pierzând nădejdea venirii unui tren, cu care să mergem la Iaşi, intrarăm în sala de aşteptare. Aci!… Atâta lume: refugiaţi, răniţi, soldaţi de gardă… Unii culcaţi pe jos, alţii pe pachete, alţii rezimaţi de ziduri. Noi cu mare greutate – eu şi Ecobici – găsirăm un loc şi ne culcarăm ghemuiţi pe jos. Aerul de aici era destul de infectat şi ţipetele copiilor mici ai femeilor refugiate ne deşteptară de mai multe ori. 18. Vineri

Când ne scularăm – pela 5 – mă durea capul. Trebui şi de data asta să punem răbdarea noastră la cea contribuţie. Trenul nostru abia pe la 9¼ sosi şi la ora 10 plecă. La început ne urcarăm pe scări, mai pe urmă ocuparăm locuri mai bune. Seara fuserăm în Bârlad iar dimineaţa la Iaşi. Pe drum ne distratără nişte of. plotoneri dela muzica militară. 19. Sîmbătă

Iată-mă în capitala Moldovei şi capitala României întregi, căci toate instituţiile însemnate ale ţării s’au mutat aici, din pricina mersului nenorocos al operaţiunilor de răsboiu. Oraşul aşi e un oraş cu care ne putem mândri. E mai frumos decât Galaţi…

*** Sosi la Iaşi dimineaţa ora 6. Împreună cu Ecobici

căutai un loc: o cafenea, birt etc. unde să ne punem pachetele. Găsirăm o cafenea turcească şi luarăm câte un ceaiu dar pachetele nu se primiră pentru păstrare.

61

Merserăm la un birt şi aci ne lăsarăm bagajele. După aceasta ne interesarăm de ţc. De infanterie. Un camarad ne spuse că trebuie să ne prezentăm la comenduirea garnizoanei, ceea ce şi făcurăm şi aicea ne luă numele în scris şi ne repartiză la regimente. Abia pela ora 2 p.m. fuserăm şi noi vreo 7 gorjeni daţi în primire regim 13 Ştefan cel Mare. Flămânzi ca lupii ne duserăm la cantina regim şi mâncarăm. Până seara am colindat sălile vastei clădiri a regimentului. Gradaţii de aici se purtară unii bine, alţii mai rău cu noi. Noaptea dormirăm într-o cameră cu soldaţii împreună. Disciplina şi organizaţia de aici mi-aminti zilele petrecute la reg, din Tg. Jiu.

Caporalii şi sergenţii de aici nu se lasă întrecuţi de cei dela 18 Gorj în înjurături barbare faţă de bieţii tineri cont. 1917. Şi piese de nenumărate ori culcate pe sub paturi.

20. Duminecă Ne scularăm de noapte aşa fu ordinul d-lor

sergenţi şi caporali. Fiindcă nimeni nu se interesă de noi, trebui să merg eu la cancelaria comp- II şi să-i arăt situaţia noastră serg. furier. Dânsul se arătă binevoitor, ne trimisă într-o cameră şi puse să ne aducă pâine. Ieşind în oraş, citirăm un afiş la poarta liceului militar prin care se făcea cunoscut că şc. militară ce trebuia să se ţie în Dealul Spirii s’a mutat la Dorohoi şi începe cursurile la 19 decembrie. Nu ştim ce să facem acum. Noi suntem încazarmaţi şi nu putem părăsi reg. Decât cu ordinul comenduirii. Ne temeam să nu se completeze locurile la şc. de infanterie şi să rămânem, la regimente…

După masă ne-am plimbat prin oraş, am văzut mai multe statui: a lui Alexandri, Asachi şi a Marelui Ştefan. De-o parte şi de alta a statuii lui Ştefan stau două tunuri vechi îndreptate cu gura spre Austro-Ungaria.

62

Deacum suntem în porţia regimentului şi masa ni se serveşte binişor.

Uitai să spun că azi, după atâta amar de vreme şi frământări cântai cu o vioară a unui furier dela consiliul de disciplină al regimentului. Trebuie să relevez faptul că furierii dela cancelaria cons. de disciplină s’au purtat cu noi foarte bine ca nişte adevăraţi fraţi şi vechi prieteni. Voiu păstra pentru dânşii o amintire frumoasă.

Seara, de tema păduchilor, nu ne mai culcarăm în cameră cu soldaţii ci pe nişte mese în cancelaria cons. de disciplină. Această concesie mulţumită sufletelor nobile ale furierilor moldoveni demni de tradiţionala bunătate strămoşească. 21. Luni

Astă noapte m’am odihnit bine. Am avut şi un vis frumos! O; da, visul copilăriei mele mă urmăreşte pretutindeni. Se părea că sunt în sat între ai mei, între prietenii scumpi cu care am petrecut o clipă din tinereţea mea şi cu care de acum încolo, numai în vis voiu mai petrece.

Da, numai în vis voiu mai fi lângă ei, numai ăn vis voiu mai glumi cu ei, numai ăn vis le voiu mai strînge mâna! În realitate nimic nu va nai fi niciodată!

De aici înainte urechile mele vor fi distrate de pocnituri de arme, ochii mei vor fi desmierdaţi de ascuţişul baionetelor… şi totul va fi pierdut. Deja am rămas numai eu în viaţă, pe care mai curând sau mai târziu trebuie s’o dau pentru apărarea patriei. Ar mai putea avea loc în sufletul meu o îndoială că n’aş lua parte la bătălii? Aceasta ar fi o copilărie! Germanii prin invazia lor în ţara noastră au izbutit să prelungească răsboiul încă mult timp. Ce sunt cele 6 luni, termenul în care situaţia mea e gata, pe lângă zecile de luni de luptă ce vor fi în viitor? Voiu avea poate vreun noroc!

63

*** Ne tunsărăm şi vream să facem şi băi, căci ne

temeam de păduchi dar băile sunt incluse. 22. Marţi

Am dormit tot în camera cons. de disciplină – acum cancelaria regimentului – fie aceiaşi masă de scris, fie care am dormit azi noapte. Ca aşternut mi-am pus pantalonii, pentru căpătâi m’am folosit de săcuii cu lucrurile mele şi ca acoperămând am avut mantalele dela şc. normală. Pot zice: m-am odihnit bine, cu toate că peste noapte – şi acum şi ieri – căpătâiul a fugit de sub cap şi a căzut jos. Masa ce-mi servi pat mai avea şi neajunsul că rea scurtă şi mă silea să stau ghemuit. Totuşi când mă gândesc la felul în care se odihnesc cei de pe front, mi se pare că n-am motiv a protesta că patul n’ar fi comod.

*** Stăm aici fără niciun rost şi nici cei cari ne-au luat

în primire nu ştiu ce e cu noi. Unii din gradaţii reg. zic că nu putem pleca la Dorohoiu – unde se va ţine şc. de infanterie – fiindcă suntem încorporaţi regimentului acesta, şi dacă părăsim fără învoire prealabilă vom fi daţi dezertori. Ori nu ştiu ce vorbesc, ori noi nu înţelegem situaţia noastră, cu toate astea, suntem hotărâţi să luăm trenul spre Dorohoi fără a înştiinţa pe nimeni.

Se zice că Germanii au ocupat capitala. Am credinţa că Germanii tot vor fi învinşi, dar războiul va ţine mult. … 23. Miercuri

Cu trenul care plecă la 2 a.m. spre Dorohoiu, plecarăm din Iaşi, fără să anunţăm pe nimeni. Am mers până la Dorohoiu într-un vagon de clasa I-a. Ajungând aici, făcurăm petiţie de înscriere şi ne înscrisărăm la şcoală. Nu ni se cerură decât două acte: 1) cel de

64

naştere şi 2) certificatul de studii. Iată în fine terminată pribegia şi lămurită situaţia.

Ne internarăm în cazarma reg. 29. Seara ni se dete câte ½ pâine. Am luat şi mâncare dar n-avuserăm castroane. Aici nu e nicio regulă, niciun aranjament pentru şcoală. Poate de acum înainte s’o face ceva şi cred ă are să se facă.

Noaptea – de frica păduchilor – dormirăm pe un pat fără saltea. Avusei iar un vis frumos. Ai mei! 24. Joi

Ne scularăm târziu; azi mă spălai cu săpun în spălătorul reg. După aceea merserăm la bucătărie pentru ceai. Aicea o încurcătură ţi un balamuc nemaipomenit. Fu cu neputinţă să ne aşeze pe 2 rânduri şi să ne împartă ceaiul. În cele din urmă bucătarul părăsi cazanul şi ne lăsă în voia noastră. Ca nişte lui flămânzi năvălirăm asupra cazanului şi luarăm ceai nu cu lingura de împărţit, ci fiecare cu strachina lui! Avu loc o scenă comică de tot. În învălmăşeala aceea, unii vărsară ceai peste alţii, unii beau ca vacile, alţii mai modeşti - foarte puţini – se depărtară. Îmi făcui şi eu loc şi luai strachina plină. Mă depărtai de lângă cazan râzând şi împresurat de priviri invidioase… Îmi cumpărai oală şi lingură. La masa dela amiazi iarăşi neregule.

Clima aici e aspră. Bate vântul continuu şi e frig tare. Parte din cunoscuţi vorbiră cu neruşinare pe seama (in) 25. Vineri

Nişte domni ofiţeri – viitorii noştri instructori – căutară să stabilească oarecare ordine la împărţirea mâncării şi izbutiră în parte. În tot cazul tremurarăm de frig mai puţin ca ieri şi alaltăieri.

Inamicul a ocupat Bucureşti şi Ploieşti, aşa arată comunicatul oficial. Situaţia prin urmare, e destul de

65

gravă, România începe a călca pe urmele Serbiei şi Belgiei.

Au venit aici o mulţime din colegii mei dela Craiova. 26. Sâmbăta

Tocmai se împlineşte o lună de când am petrecut la D. P. împreună cu prietenii mei mai buni. Câte schimbări triste s’au făcut de atunci şi până acum?

Cât de departe sunt aceia în mijlocul cărora eram atunci? Şi ceea ce e şi mai dureros e faptul că nici eu nu ştiu de ei nimic, nici ei nu ştiu de mine şi nici nu avem putinţa de a comunica unii cu alţii…

Discutai cu nişte soldaţi jandarmi şi le arătai tot dispreţul ce-l port rasei lor.

Un tânăr cu termen redus, Peretz Naftali, de naţionalitate evreu şi de religiune (catolic) – luteran – după cum declară el – mi se pare suspect.

Făcui cunoştinţă cu un învăţător transilvănean, Simu Licemu, care a funcţionat ca învăţător în jud. Vlaşca. Nu pot să mă pronunţ asupra caracterului lui, dar îmi pare naiv, pentru faptul că zice că răsboiul european se va termina peste 6 luni.

După amiazi jucînd cărţi cu câţiva camarazi, ne surprinsă un domn căpitan.

- Rupeţi cărţile! - !.... (Le rupserăm) - Aşa! Numele (nostru) nu mă interesează. După aceasta impunătorul căpitan se depărtă, iar

noi rămăserăm mulţumiţi că am scăpat numai cu atâta. Seara mulţi camarazi, la flacăra slabă a

lumânărilor îşi curăţau cămăşile de păduchi. 27. Duminecă

A nins şi a viscolit până la amiazi. Sosi aci Kiţiba, de care m’am despărţit în gara Kitila. Seara avusei un

66

incident cu un sergent cu termen redus. El îmi vorbi de sus, ceea ce pe mine mă revoltă. Schimbarăm violent câteva vorbe. Dorea să mă pună de planton cu dela sine putere dar îşi găsise omul. 28. Vineri

Cetii în „Neamul românesc” şi aflai că Bucureşti a fost ocupat de Germani la 23 Noiembrie. Azi a 38-a aniversare dela căderea Plevnei… Zi de glorie pentru armata românească, ziua de acum 39 ani;

Zi de restrişte adâncă pentru armata noastră, ziua de azi. Câţi oare, din atâţia români, se gîndesc la contrastul ce-l formează ziua de azi, alături de 28 N-brie 1877!

*** D-l căpitan ne puse să scoatem saltelele afară,

unde le scuturarăm şi le lăsarăm în frig ca să moară păduchii.

Îmi bătui joc de doi jidani, candidaţi la şcoala militară.

Făcui cunoştinţă cu un absolvent normalist, dela Constanţa.

Cetii impresiile lui Khiţiba şi mă mai uitai şi peste ale mele: atâta hrană sufletească mi-a mai rămas! De când am plecat de acasă şi până în prezent, n’a trecut o oră fără să mă gândesc la ai mei, … şi la bietul Costică. Dacă ar fi şi el aici, cât de mulţumit m’aş simţi! Mi s’ar părea că mereu sunt în satul natal! 29. Marţi

Astă dimineaţă nu s-a ajuns ceaiu pentru că unii camarazi luau câte două şi trei ori. Ntre care m-am numărat şi eu. De altfel la masă e întotdeauna dezordine cu toată intervenţia unor ofiţeri. Şi e greu să se stabilească ordine într-o adunătură de tineri ce se deosebesc între ei mult şi ca grad şi ca cultură şi ca

67

vârstă şi ca profesiune. Societatea în care „valorile vieţii” şi „asprimea vremii m-au aruncat, nu-mi prea convine… E departe de mine societatea, viaţa ideală! Numai în imaginaţie am trăit într-o societate ideală! Cu toate acestea n-am ce face, trebuie să mă resemnez.

După amiazi ne repartiză pe companii. Am căzut în comp. I împreună cu Mitrică, cu Bârzeanu şi alţi colegi dela Craiova. Mitrică – băiat ce s’a bucurat de stima mea încă de mult – de acu îmi va fi prieten. I-am arătat şi lui (in). Discutarăm mult. Mi-am schimbat camera. 30. Miercuri

Azi se împlineşte o lună de când am părăsit locurile scumpe ale copilăriei mele. Azi se împlineşte o lună de când n’am mai vorbit cu părinţii şi am lăsat pentru a nu ştiu câta oară pe mama plângând! Azi se împlineşte luna de când m-am despărţit de bietul Costică. Niciodată nu-mi închipuiam că în aşa de scurt timp s’ar putea întîmpla cele ce s’au întâmplat! Rămân ca un tâmpit când mă gândesc la situaţia ţării mele şi nu-mi vine a crede că e atât de grozavă! Cetatea Bucureşti, cetate crezută inespugnabilă s’a predat fără rezistenţă. Şi câte ar mai fi de spus!!

Discutai iar cu prietenul Mitrică. El găsi drăgălaşă „povestea mea” iar procedeul admirabil. „Ai fost la înălţimea împrejurărilor” mi-a zis cu sinceritate. Se poate!? Dar nu e totul pierdut!..

De dimineaţă auzii câţiva camarazi vorbind că Grecia a intrat în acţiune împotriva Aliaţilor. La început crezui că e un simplu zvon, mai pe urmă mă încredinţai că ceea ce auzisem era un trist adevăr. Da, trist adevăr! Orice umbră de nădejde că răsboiul se va termina curând dispare cu desăvârşire din sufletul meu. Nu numai atât! Pun la o slabă îndoială chiar şi succesul Aliaţilor. Spre

68

seară se mai svoni că şi Suedia împreună cu Norvegia au declarat răsboi Rusiei. Doar n’o fi adevărat!

Din ce în ce dorul acelora de care m’am despărţit cu mâhnire (şi pe care nu-i voiu mai vedea poate niciodată) mă apasă tot mai greu şi simt cum (in) zilelor se scurtează tot mai mereu…

După 12 din zi ne strânseră iar într-o hală şi stricară repartizarea pe care o făcuseră eri, adică ceea ce într-o zi fac, în cealaltă strică… Ordine, contraordine, desordine…

Prietenul Mitrică mă învăţă o melodie melancolică foarte frumoasă. Cântând mă simţeam mai mulţumit. 1. Decembrie, joi

Picătura de ceaiu ce ni se dă, ca şi până acum o plătesc cu tremuratul. Nu ştiu când o mai fi ordine la masă. Ora mâncării e teribilă. Plătim ceea ce ni se dă să mâncăm cu înghesuiala, cu degeratul picioarelor, al mâinilor. E intolerabilă neorânduiala de aici. Bine că de frig vom suferi îndeajuns pe front, dar dacă am putea fi feriţi, dece să nu fim feriţi?

Se făcu o nouă repartizare. Căzui tot la comp. I. Încă nu ştiu car din cunoscuţii şi prietenii mei sunt în comp. cu mine.

Mi se întâmplă un eveniment fericit: primii o scrisoare de la scumpul prieten Băran (n.r. Ion, din Bâlteni, vezi foto 1922) căruia aveam demult aveam de

69

gând să-i scriu dar am tot amânat împlinirea găndului meu până la repartizarea pe camp. Acum i-am răspuns. Bietul Bărău! Ce suflet bun! Imi spune că i-a produs o mare bucurie vestea că eu mă aflu aici şi „această veste înveselitoare e singura de la începutul tristelor întâmplări şi până acum.

Astăzi la masa dela amiazi nu luai decât pâine; mâncare îmi fu cu neputinţă să iau! Noroc că avusăi în săcuiul meu o bucată de şuncă, ce cu pâine mi se păru bună.

Pela un timp K uitându-se incidental la o fotografie, zise: „Am presimţirea că T e mort?(in)” Nu i-am răspuns nimic. De unde această presimţire?... Oraşul acesta are un sol defectuos; străzile - deşi pavate – ca şi trotuarul, sunt pline de noroiu, care în curtea cazărmilor reg. 29, stă nesupărat ca la el acasă. Oţi ne-am murdărit hainele şi ghetele. Dl căpitan Ştaflea – comandantul comp I – ne şi atrase atenţia să ne curăţăm, să ne purtăm mai milităreşte.

La masa de seară fu o dezordine mai mare ca până acum. Ne duseseră prin noroiu de acolo până acolo şi ne ţineau în loc fără să ne dea pâine. Atunci începură voci din mulţime să strige; „Pâine! Pâine!” Mai pe urmă „Pâine şi apă!” Lucrul acesta se repetă de mai multe ori. Îmi pierise li pofta de mâncare şi am aşteptat, nu pentru ca să iau pâine, ci din curiozitate, să văd ce se va întâmpla.

Un plotoner şi nişte sergenţi cu t.r. se căzneau să mai stabilească ordine. Peste putinţă… În cele din urmă s’a împărţit pâinea. La împărţirea mâncării acelaşi tablou. Mă folosii de încurcătură şi-mi scosei paguba dela amiază… Luai de două ori.

În dormitor fu concurs de nuvele şi anecdote. Sunt indivizi în această adunătură, care şi-au însuşit multă

70

literatură pornografică şi mai în fiecare seară fac paradă cu ea. Ascultam şi râdeam şi eu. Ce era să fac? 2 dec. Vineri

Ajutai la aducerea cazanului cu ceaiu şi numa că mi se răsplăti bine: două cane mari de ceaiu.

Azi, pentru prima oară găsii doi păduchi pe şalul cu care mă învelesc la gât. Nu mai rămânea îndoială că pe cămaşă şi ismene trebuie să fie cu grămada. Nu-i vorbă, de vreo câteva zile mă scarpin al dracului, dar tot nu credeam să fi luat păduchi! M’am ferit mult de ei! De când am venit aici am dormit tot îmbrăcat, la început pe pat fără saltea şi apoi după scoaterea saltelelor în ger, m-am culcat şi pe saltea. Degeaba!

Un absolvent al conservatorului cântă cu violina, iar eu mă scarpin… Dar acest fapt nu e de natură deosebită aici, unde toţi camarazii fac acelaşi lucru: se râcâie. Mă dusei în oraş după un carnet – acesta e pe isprăvite – când sosi în cazarmă, dl căpitan Şteflea vorbia camarazilor despre „chiul”. Veni apoi maiorul medic şi ne făcu vizită nouă celor de la comp I. Mă găsi „bun”. Numai de gât se împiedică:

- Gâtul ţi-e cam roşu! - Mă cam doare de vreo două zile. Cu acest prilej îmi căutai şi cămaşa de păduchi.

Nu puţină îmi fu mirarea, când, în loc de grămezi întregi – cum mă aşteptam găsii numai unul!

La 12, masa ni se servi mai repede. Vremea e frumoasă. Nu e frig tare şi soarele străluceşte. N dormitorul camp. I strunele violinei – sub degetele unui artist – vibrează duios „Doina naţională”! Aşa de fermecător o cântă, că niciodată n’am auzit-o mai frumos! „Doina naţională”! Câte amintiri ne trezeşte în sufletu-mi amărât sunetul ei plângător? Toată viaţa trăită până acum îmi defilează pe dinaintea ochilor minţii…

71

O măsea mă supără de câteva zile, falca mi s’a umflat.

Auzii că „Costache”, directorul meu dela Craiova, a murit la Caracal într-o luptă cu nemţii. Am (in) multă (in) la vestea morţii acestui om, care m-a persecutat straşnic şi fără motiv în ultimii mei ani de studiu.

Mai pe urmă mi-a părut rău de el, deşi totdeauna mi-a făcut cea mai urâtă impresie. Era singurul profesor din şcoala normală, de care nu mă simţeam legat sufleteşte. Să-i fie ţărâna uşoară!

Seara n-am putut lua mîncare. 3 dec. Sâmbăta

Astă noapte dormii în altă cameră, ce nu se deosebeşte de cealaltă decât pentru că e cimentată, cealaltă era pardosită. Încolo, aceiaşi murdărie pe jos, aceleaşi saltele fără cearceafuri, aceleaşi paturi defectuoase. Dormim câte patru în două paturi. Aglomeraţia pe o parte, fumul de tutun pe altă parte, . de abia zăreşti pereţii din pricina lui, căci mai toţi fumează – strică aerul cu desăvârşire, aşa că în fiecare dimineaţă când mă deştept, mă doare capul. Azi dimineaţă ,ai ales mă simţii rău fiindcă mă doare şi falca cu măseaua. Ducem lipsă aici de lămpi şi de apă. La câte trei-patru zile mă spăl odată.

*** Ne împărţi provizoriu pe plutoane. Sunt în plutonul

I. S’au ivit 15 cazuri de holeră în oraş. Jidanii sunt înlăturaţi din şc. militară o măsură bună. Seara camarazii şi-au bătut joc de ei. 4 dec. Duminecă

Duminică! Zi de sărbătoare! Cât de frumos petreceam odată zilele de sărbătoare! Cu câtă nerăbdare le aşteptam! Şi acum nimic din ce era altă dată. Degeaba

72

e vremea frumoasă, degeaba soarele străluceşte. În sufletul meu e întotdeauna vreme întunecată…

Svonuri ciudate: Olanda ar fi declarat răsboiu Angliei; Statele Unite Germaniei; China Statelor Unite şi Japonia Chinei. Nu cred nimic. Pare oarecum probabilă intervenţia Statelor Unite împotriva Germaniei.

Discutarăm cu Kiţiba, Baicu, etc. asupra celor ce vom găsi pe acasă, dacă vom scăpa de răsboiu. Între altele, admisărăm că pe multe fete din satele noastre o să le găsim mame ţinând de mână copii blonzi, cu ochi albaştri, progenituri germane. Multe fete vor pieri de mâhnire.

Falca mi-e umflată mereu şi mă sileşte să stau pe pat. Se mai svoni că şcoala militară de aici se va muta la Hotin. Oricât ne-am mira, Nemţii sunt în stare să ne trimeată şi acolo. Comunicatele oficiale spun că trupele noastre se retrag, inamicul a ocupat Buzăul. 5 dec. Luni

Intrarea Greciei, a Statelor Unite, etc. au fost svonuri neîntemeiate. M-am plictisit stând în nelucrare şi fără niciun rost. Dacă s’ar regula lucrurile mai repede, să începem odată şcoala, ar fi mai bine şi mi-aş muta gândurile în altă parte, aş mai uita locurile şi fiinţele dragi în mijlocul cărora m-am născut şi de care azi sunt atât de departe Tismana-Dorohoiu! Între aceste două localităţi, situate la cele 2 capete ale sărmanei mele ţări, e o distanţă de mai bine de 1000 km. Iată ce distanţă mă desparte pe mine de comuna mea natală. Şi cine ştie, mâine voiu fi şi mai departe! 6 dec. Marţi

Sf. Nicolae! I neobişnuită, zi rară, odată în an, dar nici aici nu e deosebire între ziua de sărbătoare şi cea obişnuită.

73

Zvon că la Oituz frontul nostru a fost rupt. Zvon că „distinşii” noştri politicieni, în urma dezastrelor suferite de armata noastră, ar vrea să încheie pace separată cu Germania în următoarele condiţiuni: să cedeze qadrilaterul Bulgariei, etc. şi să rămână cum a fost. Germanii ar cere toată Dobrogea, pe care ai noştri o vor da-o, dacă şi frontul Focşani-Nămoloasa-Galaţi va fi rupt. Din aliaţii noştri, Anglia, Franţa şi Italia ar consimţi să încheie pace separată, însă Rusia n’ar fi de acord. Zice că armata noastră e distrusă aproape în întregime.

Din acestea toate nu cred mai nimic. De altfel cel ce mi le spuse nu-mi inspiră încredere. E greu de admis că Germania după ce a pus mâna pe „grânarul României” să se învoiască la pace.

*** S’au prezentat la şc. militară din Dorohoiu prea

mulţi candidaţi. Pe cei cu 4 clase îi vor trimite la corpuri. Parte din cei cu 6 clase îi trimet la Iaşi. Se şi făcură liste. Eu nu sunt scris. Echipamentul ne-a venit. Cât de curând vom fi îmbrăcaţi şi vom merge în viaţa regulată. Masa ni se serveşte mai bine, mulţumită stăruinţii bunului nostru căpitan Şteflea. Dânsul e şchiop, din pricina unei răni în piciorul stâng căpătată în lupte. Mi se pare om drept şi pentru asta îl iubesc. E lucru hotărât că sunt repartizat la comp. I împreună cu Kiţiba. Mi pare bine! Am pe cineva cu care să mai discut despre cei ce i-am lăsat departe. 7 dec. Miercuri

Plecară la Iaşi 160 elev, aleşi şi înscrişi de ieri. Nu se ştie pe care îi va da înapoi de aici, se aşteaptă instrucţiuni dela Minister. Cei cu 4 clase sunt reţinuţi la şcoală ca şi ceilalţi până vor veni instrucţiuni dela Minister. Starea asta insuportabilă va mai dura.

Camarazii prin purtarea lor neomenoasă în toate privinţele, au supărat pe dl căpitan, care declară că „orice

74

cuvînt de insultă, măgar, poc, etc. e prea puţin pentru unii din noi! Şi are dreptate! Câţiva au făcut fapte nedemne, nu de’un viitor ofiţer, dar nici chiar de orice fiinţă omenească.

Vizita medicală nu s’a mai terminat. Se continuă şi azi. Mă revoltă spiritul egoist al multora. Sunt mulţi cari iau la vizita medicului o poziţie silită ce face să iese din dimensiunile corpului disproporţionate şi medicul scrie: „nu bun”. Unora din aceştia li se pare foarte bine. Sar în sus de bucurie! „La administraţie nu la servicii auxiliare e locul vostru!” Toţi se feresc de front, frica de moarte e grozavă. Le-am zis: „N-o să aveţi loc în administraţie domnilor, ce să mai administraţi, că armata noastră e fărâmiţă? – Ne amână pentru altă dată?

Iată entuziasmul tinerilor români! Eu n’am făcut şi nici nu m’am gândit la vreo şmecherie. Dacă toţi ar căuta „să se învârtească! Cine ar mai lupta? Am început să mă obişnuiesc cu ideea morţii. Azi mă dusei într’o vălcea din capul de exerciţii din apropiere – ca să nu mă vadă nimeni – mi-am scos cămaşa şi-am curăţit-o de păduchi. Mai în fiecare zi se găsesc clienţi de aceştia pe cămaşă. Trebuie să mă deprind şi cu societatea lor, că n-am ce face.

8 dec. Joi

Se aude că Metz, cetate germană a căzut şi că ai noştri ar fi respins pe Germani la Ialomiţa şi Buzău. Veşti îmbucurătoare, da nu ştiu dacă sunt adevărate. Primesc cu nepăsare orice fel de veşti. Prea multe din ele au fost mincinoase pentru ca să le mai dau importanţă.

Se făcură iarăşi repartizări pe plotoane în mod provizoriu, pentru câteva zile, până se va clarifica situaţia. Ne mutarăm în camera de sus.

75

9 dec. Vineri

Situaţia mereu încurcată. Ne strânseră în „Manej”, sală foarte mare „hală” şi încercară să ia măsuri, dar nu hotărâră mai nimic. D-l căpitan ne spuse că mâine se va hotărî cu orice preţ, cine rămâne şi cine pleacă. Dânsul va întocmi lista comp I dând preferinţă celor cu cl. VIII, VII, VI, V şi celor cu 4 clase cari sunt „fii de militari” şi care au fost pe front.

Discutai mult cu kiţiba despre ai noştri. Şi eu şi el îi dorim foarte mult. El zice că va veni timpul când cu toţii vom mai juca „între ape” la Tismana. Mi-e greu să admit părerea lui, atât de frumoasă. O rază de speranţă mai am şi eu – căci pe om, speranţe îl ţine – dar când stau să judec, totul îmi pare pierdut. Cât m-aş simţi de fericit să mă mai văd o dată între „ai mei”! (Când zic „ai mei” nu mă mai gândesc la familia din care fac parte, ci la toţi aceia cari mi-au fost dragi şi dintre cari Costică e cel dintâiu; el şi încă Cineva(in))

Timpul e mai bun. A îngheţat, noroiul ne supără mai puţin. Câteva zile ne mai despart de viaţa regulată.

10 dec. Sâmbătă

Iar la „manej”, „sala de recepţie” cum i-a zis ironic prietenul meu Baicu. Aci ieşiră nişte camarazi la raport că li s-au furat bani. Unuia i-au luat 98 lei fapt ce nu mă surprinde. Era natural să se întâmple aici în adunătura asta. Cu chin, cu vai se hotărî cine rămâne aici, se controlară şi actele. Prisosul (cei cu 4 cl., etc.) îl trimet la Botoşani. Am notat mai înainte că sunt indivizi ce iau mâncare de 2-3 ori nu numai dela campania lor, ci şi dela altele. Cu unul din aceştia mă certai.

S’a ivit un caz de holeră în şcoală. Noaptea ce trecu am visat pe T.

76

11. Dumineca Peste noapte un vis plăcut!... Dimineaţa, la

deşteptare. Atmosferă mizerabilă în camera de dormit. Nimeni n’a avut voie să mai doarmă în oraş din pricina cazurilor numeroase de holeră şi-n dormitoare fu mai multă aglomeraţie ca până acum. Fac cu prietenii reflecţii asupra mizeriei ce îndurăm aici pentru „ţeară”, pentru ispăşirea greşalelor, vai! - nu ale noastre… Ne gândim la curăţenia ce-o aveam la şc. normală şi la reguli ce există în cazărmile germane şi ale noastre sunt pline de păduchi. Râdem de însăşi durerea noastră şi căutăm a ne înarma cu nepăsarea faţă de orişice.

Terminai de cetit o carte: „René” de Chateubriand. Cărticica cuprinde o nuvelă amoroasă cu tendinţe de incest. E vorba de iubirea mai mult decât frăţească între doi fraţi. René şi Amelia. Sfârşitul e dureros. Mulţumită tăriei de caracter a Ameliei , păcatul e evitat. Nuvela e interesantă şi are drept scop să arate superioritatea religiei creştine.

Hoţul care furase 98 lei, s’a descoperit singur şi a dat banii păgubaşului. Se zice că e mustrarea de conştiinţă la mijloc. O fi!.. Nouă nu ni l-a arătat nimeni.

A fost ordin „de sus” să ascundă de mulţime pe bandit. Protestarăm energic împotriva acestor măsuri. 12. Luni

Mă deşteptai blestemând soarta. Am dormit rău toată noaptea din pricina păduchilor şi a necurăţeniei ce ne înconjoară.

Continuai şi sfârşii de cetit „Gândirea” nuvelă psihologică-filosofică de Leonid Andreev. Autorul redî artistic frământările încercate de sufletul unui nebun asasin.

Se făcu o ultimă şi poate definitivă repartizare pe plotoane a elevilor aleşi să rămână aici. Căzui tot în

77

plotonul II cu Kiţiba. Mă bucură faptul că în urma atâtor schimbări, colegul Mitrică a revenit la comp. I unde sunt şi eu.

La 3 p.m. d-l căpitan strânse comp. în parcul de gimnastică, ne vorbi puţin şi începurăm exerciţiile militare, cu şefi de grupă aleşi dintre noi acum câteva zile. Eu nu m-am arătat că ştiu instrucţia militară şi acum îmi pare bine. Capii de grupă nu o duc bine.

Armata noastră e scoasă din luptă pentru o lună de zile. Ca să se reorganizeze. Prin Ianuarie 1917, va intra din nou în luptă. Până atunci, frontul ce-l susţinea, a trecut în sarcina armatei ruseşti. E trist pentru demnitatea naţională acest lucru. 13. Marţi

Continuarăm exerciţiile militare, pe cîmpia din apropiere până la 12. Îmi pare tot mai bine că nu sunt csp de grupă. Ce păţesc ei! D-nul căpitan e energic tare. După masă n-am făcut operaţii. Cursurile şc. militare se suspendă pentru 4 zile din pricina epidemiei de holeră. O comisie sanitară pentru a ne examina a sosit. Pe cei purtători de vibrioni îi vor izola. Cred că sămânţa holerii încă nu s’a atins de mine şi nici nu se va atinge.

După amiazi nu mai ieşirăm la exerciţii militare, ci ni se deteră paturi, câte trei la 6 elevi, adică dormim doi într-un pat de o singură persoană.

Iar fusei în câmpie de-mi curăţai cămaşa de păduchi. Găsii mulţi. Unghiile degetelor mari mi se roşiră de de sânge omorând la ei. Mă gândii cu amărăciune că sângele roşu ce-mi colora unghiile era propriul meu sânge, care în aceste vremuri grozave hrăneşte atâţia paraziţi. Cât e de scârbos să striveşti un păduche între unghii?...

Fără să vreau, mi-adusei aminte de sublima cugetare: ”Nimic nu e mai dureros în timpuri de restrişte

78

decât amintirea fericirilor trecute!”. Niciodată n-am simţit mai puternic adevărul acestei cugetări! Când mă gândesc la viaţa ce duceam înainte de răsboiu şi o compar cu cea pe care o duc acum am în faţă un contrast oribil, desgustător! Dacă aş avea o putere extraordinară, într-o singură clipă aş sfărâma planeta terestră, şi în felul acesta mi’nchipuiesc, aş sătura noroadele de sânge!

Ieşii la 11 a.m. la raport la d-l căpitan şi-i spusei că am nevoie de o baie corporală. Mi-a răspuns că va avea grijă de toţi. Noaptea, ca să pot dormi, m-am desbrăcat de rufe. Am dormit rău.

14. Miercuri

Când mă deşteptai, vocea mi-era schimbată cu totul. Îmi simţeam organul vocii uscat, ars. Probabil am răcit. Răspunsei la c.p. prietenului Băran, la c.p. primită ieri.

Comisia sanitară sosită dela Iaşi îşi începu activitatea: ne inoculă ser antiholeric. Pentru prima oară fusei şi eu inoculat. La început nu simţii mai nimic, doar o uşoară umflătură şi durere a muşchiului de la braţul stâng unde mi se făcu injecţia. Mai târziu, după masă încercai simptome asemănătoare cu ale Paludismului (frigurilor). Aveam fiori de frig şi mă durea capul. La masa de seară deabia m’am dus şi n’am avut poftă de mâncare. Eram aproape bolnav. Mi-amintii că vara ce trecu am fost bolnav şi mama mă îngrija cu multă dragoste. Acum de m’aş îmbolnăvi rău. N’are cine mă mai îngriji. Cât de curată, de sfântă şi de dulce e dragostea de mamă! De toate m-aş îndoi pe lumea aceasta în afară de dragostea de mamă. Noaptea am dormit rău. 15. Joi

Mă simt slab parcă aş fi fost bolnav o lună de zile. Poftă de mâncare nu prea am. În gât mi-a mai bine.

79

Soarta noastră cred că se va îmbunătăţi cât de curând. A venit ordin de la Statul Major ca prisosul de aici să-l trimeată la Botoşani iar pe evreii neîmpământeniţi să-i trimeată la corpuri, aşa că vom rămâne numai 300 elevi, efectivul comp I. Efectivul şcoalei e de 1200 elevi împărţiţi în 4 companii.

Azi se împlinesc 4 (patru) luni dela intrarea României în războiu. Care e rezultatul? Mai mult de jumătate din teritoriul ţării e ocupat de inamic, iar armata noastră sfărâmată e scoasă din luptă pentru ca să-şi adune rămăşiţele şi să se organizeze din nou. Trist rezutat! Cine-i vinovatul?

- Către seară – când mă simţii mai bine mă dusei iar în „câmpie” de-mi schimbai rufele, cari erau pline de păduchi şi pe care le purtam pe mine dela 14 Noiembrie, adică de mai bine de o lună de zile. Şi cămaşa şi izmenele le lăsai în câmpie. Ismenele nu le voiu mai lua fiindcă sunt rupte, dar că masa, dacă o mai sta acolo, am s’o iau peste câteva zile, după ce mă voiu încredinţa că nici urmă de păduche n-a mai rămas în viaţă. 16. Vineri

Chestiunea cu păduchii ia proporţii. Pericolul devine din ce în ce mai ameninţător. Nici 24 de ore n-au trecut de câd mi-am schimbat cămaşa şi izmenele şi căutându-le, spre nefericirea mea, le găsii pline de păduchi. Avusei un moment de surpriză dureroasă, Aşa de repede se înmulţesc aceste lighioane? Când oare mă voiu scăpa de ele? Şsoala nostră termină cursurile la 1 iunie 1917 – aşa ne-a spus căpitanul – adică va ţine de aci înainte 5½ luni. Ei bine 5 luni şi jumătate să mă mănânce pe mine păduchii? La acest gând mă îngrozesc. Mă rog, e mai mult decât îngrozitor traiul în mijlocul celor mai scârboase parazite. Nu ştiu ce m’oiu face? Cămăşi de schimbat nu mai am. Sper însă că

80

indiferenţa superiorilor noştri se va sfârşi odată şi D-zeu le-o da gândul omenesc de a se interesa mai de aproape de viaţa noastră. Poate ne vor da rufe, ne-o deschide uşile băilor, altfel e teribil.

Cetesc o carte: „Minciunile convenţionale ale civilizaţiei noastre” 17. Sâmbăta

Sufăr simptomele unei influenţe complicată cu guturaiu. Deşi această posibilî îmbolnăvire e uşoară, aici în împrejurările critice în care trăiesc ea va deveni grea. Cât de bine ar fi acasă!

Primii o c.p. dela colegul de şc. normală şi vechiul sincer prieten Gh. Zălog. El e bolnav la un spital din Botoşani. Îmi scrie cu căldură că e slăbit sufleteşte în urma atîtor frământări. Simt o sinceră părere de rău pentru acest suflet de elită, lovit aşa de neîndurător de cruda soartă. Mi-a fost la şc. din Craiova, timp de 6 ani prieten intim şi-mi va fi şi de acum încolo. Nu-mi pot înăbuşi un sentiment de duioşie când mă gândesc la frumoasele şi tristele amintiri ce mă leagă de acest om superior. Îl numisem „arbitrul moralităţii”! Ah! Viaţa de şcolar cu necazurile şi bucuriile ei mi se reproduce în minte. S’a dus această viaţă, s’a dus pentru totdeauna. Negreşit, dacă ar fi fost timpuri liniştite, n’aş regreta-o, că aş duce o viaţă mai mulţumitoare, dar mizeria prezentului – la care nu mă aşteptam – mă face s-o regret. 18. Dumineca

Vremea urâtă: astă noapte a plouat s’a făcut noroiu iar şi plouă mereu. „Aici în Dorohoiu e numai noroiu, Întâmpinăm numai mizerii şi noroi” Ăsta-i un fragment dintr-un cântec compus de camarazi.

Mă gândesc eu, de azi într-o săptămână e Crăciunul! Nenorocit Crăciun! Cu câtă nerăbdare te aşteptam altădată! Mi se păreau an cele 5-6 zile ce te

81

precedează. Şi aveam dreptate să mi se pară astfel, căci după 4 luni de muncă intelectuală, departe de satul natal, mă duceam acasă să mă mai repauzez ţi să mă mai distrez în sânul familiei şi prietenilor cari cu toţi m’aşteptau cu braţele deschise şi cu veşnicul zâmbet binevoitor pe buze. Acum însă s’au dus bucuriile vacanţei de Crăciun şi dela mine şi poate şi dela ei. Eu n-am ce aştepta de Ziua „Naşterii Domnului”. Mi-a scrie prietenul Băran că va veni el pela mine. Ar fi bine, cu toate că dorita sa prezenţă nu poate înlocui farmecul dragostei de mamă, de frate, etc. nu poate înlocui frumuseţea rară a horii dela Tismana. Da, am rămas un orfan de părinţi, de fraţi, de prieteni, de toate bucuriile ce mă împresurau în alţi ani. Crăciunul ce vine acum va fi cel mai sărac Crăciun din câte am văzut până acum! Iua asta de sărbătoare împărătească nu se va deosebi întru nimic de cea de azi. De cea de mâine, etc. Scriind aceste rânduri, simt cum un sentiment de adâncă durere pune stăpânire pe firea mea întreagă şi un glas tainic pare că îmi zice compătimitor: „Eşti o fiinţă nenorocită”…

Răspunsei prietenului Zălog la c.p. ce mi-a trimis. Plotonul I şi II – din care fac parte şi eu – fură

mutate jos; ni se distribuiră din nou paturi: la 4 elvi, 2 paturi. La camp. Noastră (I) a mai venit un ofiţer, locotenent. Dânsul are în seamă dormitorul de sus.

Prisosul de elevi, cu acte în regulă a fost trimis la Botoşani, iar cei găsiţi „nu bun” şi fără acte se trimiseră la regimentele respective. Probabil va fi mai bine de acum înainte.

Guturaiul s’a pronunţat. Spusei şi lui (in) Îmi luai cămaşa pusă în cîmpie ca să mai moară

păduchii. O s’o dau la spălat împreună cu toţi camarazii la o spălătorie a şcoalei. O iscălii ci „I. 138”

82

19. Luni Am rămas numai 300 băieţi care formăm efectivul

comp I. Ziua de azi poate fi socotită cu adevărat ziua începerii cursurilor şc. militare din Dorohoiu. Încă de dimineaţa. Pela 7½ plecarăm la câmpul de exerciţiu cu un locotenent al cărui nume nu-l ştiu până acum.

Noroiul e destul de mare; totuşi nouă nu ne pasă. Ostaşul n’are drept să plângă la intemperii. O ceaţă deasă ne învăluia, noi mergeam înainte. Ajunşi în câmp, d-l locotenent ne vorbi de virtuţile morale ostăşeşti. Sigur nu ştiu dar îmi place că ne spuse că şi „aptitudinile militare” constituie o virtute morală. În fine începurăm exerciţiile. Ne dete şi un repaus. Suferii foarte mult de frig la mâini. Mi’ngheţaseră „tiute” aşa că la slut numai putui face nimic. Acum simţii cât de trebuincioase ar fi mânuşile, dar nu-s.

Pela 11¾ fuserăm înapoi, la cazarmă. Eram plin de noroiu atât de tare, că mi-era mie scârbă de mine însumi. M’am curăţat dar degeaba. După masă, până la ora 2, îmi semnai nişte albituri cu „I 138” pentru că se zice că vom da rufe la spălat.

La 2 fix, plecarăm iar la câmp. Programul zilei deocamdată e acesta: 8-11½ a.m.; 2-5 p.m.

N celălalt timp suntem liberi. Culcarea la ora 9 seara şi deşteptarea la 5½ a.m.

Continuarăm felurite exerciţii, bineînţeles fără armă. Ne puse şi la concurs de fugă. Seara când nr înapoiarăm la şcoală (cazarmă) locot. Ne spuse: „Sunt mulţumit pe ziua de azi, de D-v, ca începători”… Nu mă simţii măgulit.

Avem acum trei ofiţeri. A mai venit un lt. pentru plot. III şi IV

83

De la stânga: Nicola Chiţiba,

Gheorghiţă Aurariu, Costică Popescu, Ion Aurariu

2.V. 1917 În tranşee pe Valea Şuşiţei.

Astăzi îmi cetii

notiţele zilnice şi suprim mai multe părţi care – după părerea mea – nu trebuie să fie ştiute de oricine.

E posibil ca acest carnet să rămână de mine, să fie luat de mâini străine. Nu cuprinde lucruri importante nici interesante pentru cineva, afară doar de prieteni de-ai mei cari l-ar putea păstra ca o amintire. Cele ce am scris n’au vreo valoare literară, nici ca formă, nici ca fond.

Forma în unele părţi e chiar caraghioasă, iar fondul obişnuit: păţanii de-ale mele, reflecţii simple.

În raport cu gradul de cultură ce posed – 6 clase normale – cu vârsta – 19-20 ani – şi cu timpurile în cari am scris însemnările mele – nu le-am putut revedea şi corecta îndeajuns – cred că nu se putea face mai mult.

Elev-plutonier Aurariu Ion

Tranşeele din Valea Şuşiţii. Cota 625. ----

84

Încheiere:

Din „Întrebuinţarea vieţii” Nu credeţi că orice om care vă spune că vă este

prieten, vă este cu adevărat, dar nici nu vă grăbiţi să-l credeţi duşman.

Discuţia e totdeauna lucru cam periculos. Ea dă naştere la neînţelegeri şi răceală.

Dacă râzi cel dintâiu de cusururile tale ceilalţi vor râde mai puţin.

Ai curajul părerilor tale. Nu vorbi mult de tine, dar admite ca alţii să

vorbească deci cât le-o plăcea. Nu e bine niciodată să ataci o naţiune, o societate,

o profesiune întreagă. „Nimic nu lasă rană mai dureroasă ca bătaia de

joc.” Totuşi câteodată eşti nevoit să faci asemenea răni. Răspunsul blând domoleşte furia iar cuvântul

aspru o întărâtă. Nu trebuie să facem aluzie la lucruri care

deşteaptă amintiri dureroase. Sinceritatea e uneori periculoasă. Nu cerca să-ţi

arăţi superioritatea. „Sărăcia e logodnica poetului.” „Săracului îi lipsesc multe, zgârcitului toate”.

(Seneca) E bine să faci economie dar să nu devii maşină de

strâns aur. Alcoolul e crimă în sticle. Împotriva unei nenorociri personale poţi avea

puterea să lupţi, dar ca să devii involuntar pricina nefericirii altuia, asta-i cu totul chinuitor

„Lupta e singura mulţumire a vieţii” „Gândirea”

85

Scurtă cronologie de război4

Am extras din cronologia primului război mondial, evenimentele legate de faptele descrise în memorialul Ion Aurariu.

Ele sunt necesare pentru a înţelege deciziile la nivel de stat dar şi simţămintele şi deciziile la nivel personal ale autorului.

1916 August, 4. Se semnează la Bucureşti Tratatul de alianţă

între România, pe de o parte, şi Franţa, Anglia, Rusia şi Italia, pe de altă parte. Printre condiţiile intrării României în război se stipula şi satisfacerea dezideratului unirii cu România a teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria.

August, 14. România declară război Austro-Ungariei. August, 15. Armata română trece Carpaţii în Transilvania,

începând operaţiunile militare. August, 17. Germania declară război României. August, 19-24. Bătălia de la Turtucaia, Bulgaria. Armata

română, rău condusă şi slab sprijinită din spate şi din flancuri, este înfrântă şi nevoită să se predea. „Dezastrul de la Turtucaia" a costat armata română mii de morţi şi 25.000 de prizonieri şi a avut un efect negativ.

August, 23 - septembrie, 5. Trupele române din grupul „Cerna", comandate de generalul Ion Dragalina, intră în Orşova, ţinând sub control calea Dunării.

Septembrie, 1-9. Bătălia de la Merişori, Petroşani. Sub presiunea puternicei ofensive germano-austro-ungare, trupele române sunt nevoite să se retragă pe linia de frontieră.

Septembrie, 12. Bucureştii sunt bombardaţi de aviaţia inamică.

Septembrie, 12. Puternică contraofensivă a armatei române din sectorul Jiului, care se soldează cu recuperarea oraşului Petroşani.

4 După acad. Dan Berindei – Istoria Românilor – cronologie – Edit. Cartex, Buc., 2008 şi Virgil Alexandru Dragalina – Viaţa tatălui meu, generalul Ioan Dragalina, Edit. Militară, Buc. 2009

86

Septembrie, 13-15. Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie de pe frontul de nord. Sub puternica presiune a ofensivei inamice, armata română este nevoită să se retragă.

Septembrie, 16-20. Bătălia de la Praid-Sovata. Ultima acţiune ofensivă a armatei române de pe frontul din Transilvania.

Septembrie, 20 - octombrie, 3. Armata română din Transilvania începe retragerea generală.

Septembrie, 28 - octombrie, 14. Prima bătălie de la Oituz. Trupele române, comandate de generalul Eremia Grigorescu, rezistă eroic, oprind înaintarea armatei germano-austro-ungare (9-12 octombrie).

Octombrie, 3. Sosirea misiunii militare franceze în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot.

Octombrie, 9. Trupele germano-bulgare ocupă Constanţa. Octombrie, 10-16. Prima bătălie de la Târgu Jiu. Trupele

române, comandate de generalul Ion Dragalina, resping o puternică ofensivă inamică. Se remarcă prin vitejia sa Ecaterina Teodoroiu („Eroina de la Jiu").

Octombrie, 28 - noiembrie, 2. A doua bătălie de la Oituz. Rezistenţa eroică a trupelor române respinge atacurile duşmane.

Octombrie, 28 - noiembrie, 4. A doua bătălie de la Târgu Jiu. Trupele inamice ocupă Târgu Jiu (2 noiembrie) şi pătrund în Câmpia Olteniei.

Noiembrie, 8. Trupele germane ocupă Craiova. Noiembrie, 12. Autorităţile de stat părăsesc Bucureştii şi se

mută la Iaşi. Noiembrie, 16-20. Bătălia de la Neajlov şi Argeş („bătălia

pentru Bucureşti"), cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc In 1916, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştii. Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsând Bucureştii în mâna armatelor inamice.

Noiembrie, 20. Guvernul Ionel I.C. Brătianu părăseşte Bucureştii şi pleacă la Iaşi.

Noiembrie, 23. Trupele germane ocupă Ploieştii. Noiembrie, 23. Armatele germano-austro-ungare ocupă

Bucureştii, din care armata română se retrage Noiembrie, 29. Apare primul număr al ziarului oficial

„Gazeta Bucureştilor" în două versiuni: germană şi română.

87

Decembrie. Se constituie Damiţa, lângă Kiev, un mare lagăr unde se concentrează numeroşi români transilvăneni, făcuţi prizonieri de armata rusă în vederea organizării unui corp de voluntari care să lupte alături de armata română.

Decembrie, 1. Administraţia militară inamică se instalează la Bucureşti.

Decembrie, 11. Se formează la Iaşi guvernul Ionel I.C. Brătianu - Take Ionescu.

Decembrie, 25. Trupele germano-austro-ungare ocupă Focşanii.

Decembrie, 25. Înfiinţarea ordinului militar de război „Mihai Viteazul", cu trei clase.

1917 Ianuarie-februarie. Epidemie de tifos exantematic şi febră

recurentă, care seceră mii de suflete în rândul militarilor şi populaţiei civile, la care s-a adăugat o iarnă grea, foametea, lipsa de combustibil, de îmbrăcăminte şi de mijloace de transport. A opta parte a corpului medical al ţării piere şi alături de ei o mie de sanitari.

Ianuarie-iunie. Refacerea armatei române, care este organizată în Armatele 1 şi a 2-a, cuprinzând 15 divizii infanterie, 2 de cavalerie, 4 regimente de artilerie grea şi 12 escadrile de aviaţie. La această acţiune militară a concurat şi misiunea militară franceză condusă de generalul H.M. Berthclot.

Ianuarie, 7. Se înfiinţează la Iaşi „Comitetul naţional al românilor emigraţi din Austro-Ungaria" (format din 12 persoane: dr. Vasile Lucaciu, dr. Ioan Nistor, Octavian Goga, Sever Roşu ş.a.), care semnează declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare.

Februarie, 18. Începe Revoluţia din Rusia; trupele garnizoane din Petrograd trec de partea poporului răsculat. Se formează un guvern provizoriu, iar ţarul Nicolae II abdică (2 martie).

Martie, 5. Semnarea de către ostaşii români din armata austro-ungară căzuţi prizonieri în Rusia şi aflaţi în lagărul de la Darniţa (Kiev) a următorului angajament: „Noi ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România".

Martie, 23. Proclamaţie a regelui Ferdinand I, în care promite pământ ţăranilor şi drepturi cetăţeneşti. Promisiunile

88

cuprinse în această proclamaţie sunt reluate de rege la 23 aprilie - 6 mai.

Martie, 31. Se contractează la „Banca Angliei" un împrumut de 40.000.(XX) de lire sterline (1 miliard de lei), în condiţii extrem de grele pentru statul român.

Aprilie, 3. Guvernul Rusiei aprobă ca 30.000 de prizonieri de origine română din armata austro-ungară să se constituie într-un corp de voluntari pentru a lupta alături de armata română refăcută.

Mai, 27. Sosesc la Iaşi primele două batalioane ale Corpului de voluntari transilvăneni, pentru a lupta alături de armata refăcută.

Iunie-august. Greve şi demonstraţii în Transilvania împotriva foametei şi războiului.

Iulie, 8. Armata germano-austro-ungară ocupă Cernăuţii. Iulie, 11-19. Bătălia de la Mărăşti. Puternică ofensivă a

armatei române, comandată de generalul Alexandru Averescu, soldată cu un strălucit succes tactic împotriva ofensivei armatei germane.

Iulie, 24 - august, 6. Bătălia de la Mărăşeşti. După 14 zile de lupte grele, armata română a respins puternica ofensivă a armatei atacatoare. Prin durată şi intensitate, bătălia a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul războiului. Cele mai dramatice momente ale marii bătălii de la Mărăşeşti au fost luptele de pe platoul Muscelului (2-5 august) şi lupta de la Răzoare (6 august), unde a căzut eroic întreaga companie de mitraliere comandată de căpitanul Grigore Ignat (n. 1885 Bârlad).

Pierderile trupelor române în morţi, răniţi sau dispăruţi se cifrează la 610 ofiţeri şi 26.800 soldaţi si gradaţi; mulţi dintre ostaşii dc toate gradele au fost distinşi, pentru eroismul de care au dat dovadă, cu ordine .şi medalii şi alte recompense, iar drapelele unui mare număr de unităţi române au fost decorate cu ordinul „Mihai Viteazul"; comandantul Armatei I generalul Eremia Grigorescu împreună cu alţi generali şi ofiţeri au fost decoraţi, de asemenea, cu ordinul „Mihai Viteazul".

Iulie, 26 - august, 9. A treia bătălie de la Oituz. Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireşoaiei (30 iulie) şi lupta de la Coşna (7-9 august), care încheie victorios pentru armata română bătălia de la Oituz.

Iulie, 27. Încheierea la Iaşi al unui protocol între împuterniciţii guvernului rus şi român şi ai Casei de Depuneri din România, privind depozitarea unor valori româneşti la Moscova, reprezentând 7.500.000.000 (şapte miliarde cinci sute milioane lei), din care

89

57.952.357 (cincizeci şi şapte milioane nouă sute cincizeci şi două mii lei, trei sute cincizeci şi şapte lei în aur), stocul metalic al Băncii Naţionale a României (BNR) 500.000 (cinci sute mii de lei în aur), arhiva BNR, evaluând la suma de 1.593.768.119.752 lei aur, iar restul reprezentat prin numerar, bijuterii, tablouri, obiecte de cult şi alte diferite depozite făcute Casei de Depuneri de particulari, instituţii publice şi private în sumă de 75.000.000.000 lei aur. La 5 august 1917, reprezentanţii guvernului român şi rus semnează la Moscova un proces verbal prin care se confirmă depozitarea Tezaurului la Kremlin, guvernul rus obligându-se să-1 păstreze şi să-1 înapoieze. Valoarea declarată a tezaurului depozitat la Moscova (decembrie 1916 şi iulie 1917) se ridică la suma de 941.641.717.793 lei aur (dar adevărata valoare reprezintă o cifră mult mai mare, deoarece în compunerea tezaurului se aflau obiecte unice care nici nu pot fi echivalate).

August. Înfiinţarea primei legaţii române în SUA (şi-a început activitatea în ianuarie 1918).

August, 28-30. Bătălia de la Cireşoaia. Acţiune ofensivă româno-rusă, soldată cu pierderi extrem de grele. A fost ultima bătălie importantă din campania anului 1917 pe frontul românesc.

Noiembrie, 7. Marea Revoluţie Socialistă din octombrie în Rusia, care inaugurează în istoria omenirii epoca trecerii de la capitalism la socialism.

Noiembrie, 15. Guvernul rus adoptă „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia", care proclamă egalitatea şi suveranitatea popoarelor dezrobite din Rusia, dreptul lor la autodeterminare până la separarea şi formarea de state independente, abrogarea tuturor privilegiilor şi restricţiilor naţionale şi naţional-religioase, precum şi dreptul de liberă dezvoltare a tuturor popoarelor asuprite şi exploatate şi a minorităţilor naţionale.

Noiembrie, 26. Se încheie la Focşani armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare noi intervenite în urma armistiţiului ruso-german de la Brest-Litovsk (noiembrie, 22).

Decembrie, 27. Guvernul României decide curăţarea teritoriului Moldovei de minele ruse bolşevice, care săvârşeau jafuri şi asasinate.

1918

90

Ianuarie, 13. După un ultimatum (3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lcnin) rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervine practic starea de. război. La punctul 2 al declaraţiei se arată câ tezaurul în aur al României aflat la Moscova „nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumându-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mâinile poporului român".

Ianuarie, 24. Sfatul Ţării întrunit în şedinţa solemnă votează în unanimitate independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, etapă importantă pe calea unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă.

Ianuarie, 26. Demisia guvernului Ionel I.C. Brătianu - Take Ionescu.

Ianuarie, 28. România cere pace Puterilor Centrale. Ianuarie, 29. Se formează un nou guvern în frunte cu

generalul Alexandru Averescu. Februarie, 18. Sc încheie la Brest-Lilovsk pacea între Rusia

Sovietică şi Germania. Februarie, 20. Se semnează la Focşani un protocol de

prelungire a armistiţiului cu Puterile Centrale. Februarie, 27. Plecarea misiunii franceze din România. Martie, 5. Demisia guvernului Averescu. Se formează un

nou guvern prezidat de Alexandru Marghiloman. Martie, 27. Sfatul Ţării de dominaţie rusă dc la Chişinău

hotărăşte unirea Basarabiei cu România după 106 ani. Aprilie, 9. Decret regal de unire a Basarabiei cu România,

semnat de Ferdinand I, regele României, şi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, prim-ministru, şi Dem Dobrescu, ministru de justiţie.

Aprilie, 24. Semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. România este nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră în Carpaţi (prin care să cedeze teritorii însumând 5.600 km^) şi să încheie înrobitoare convenţii economice (agricolă, a petrolului, a pădurilor etc.).

Octombrie, 27. Guvernul român adresează trupelor de ocupaţie inamice un ultimatum, prin care se cere să părăsească teritoriul României.

Octombrie, 28-29. Armata germană începe retragerea spre Transilvania.

91

Noiembrie, 1. Capitularea Germaniei. Sfârşitul primului război mondial şi dezmembrarea statului dualist austro-ungar.

Noiembrie, 7. Manifest al Marelui Sfat Naţional din Transilvania privind convocarea la 1 decembrie a Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia.

Noiembrie, 15. Consiliu! Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu România.

Decembrie, 1. Are loc la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională, cu participarea a peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului. Vasile Goldiş, din însărcinarea şi în numele Consiliului Naţional Român Central, citeşte textul rezoluţiei de unire a Transilvaniei cu România (aprobată în unanimitate), care începe cu cuvintele: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, decretează „Unirea" acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România." Adunarea Naţională alege „Marele Sfat Naţional Român", cuprinzând 250 de membri, dintre care 200 aleşi de Adunarea Naţională şi 50 cooptaţi de Marele Sfat Naţional Român.

Crucea combatantului neamţ ucis de pocruieni (pag 97)

92

Zona Tismana în primul război mondial Un documentar de Nicolae N. Tomoniu

Situaţia tactică generală înainte de declanşarea războiului.

După o expectativă îndelungată, între Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria) şi Antantă, România intră în război contra Austro-Ungariei mai ales la presiunile Rusiei - care-şi vedea ofensiva din Galiţia împotmolită – şi ale generalului Jofre, comandantul suprem francez ce avusese şi acesta un eşec în ofensiva de pe Somme care eşuase.

Armata română se prezenta astfel la război împinsă de la spate de un ultimatum al Antantei (Rusia, Franţa, Italia, Portugalia, Imperiul Britanic, Grecia, Serbia, Belgia, Muntenegru). Ea n-avea nici pe departe experienţa războiului aşa cum avea Germania, nici pregătirea tactică necesară unei acţiuni ofensive imediate şi nici pregătirea morală. Mai mult, se decisese începerea războiului taman de Sântămăria Mare, 14 aug. 1916, când o bună parte din efectiv era în permisie.

Astfel, în primele zile ale războiului, ostaşii români a căror instruire se rezumase la defilări, parade, exerciţii cu manechine, teorie, corvezi şi… bătaie, au trecut prin momente de panică, au părăsit rândurile, fugind înapoi năuciţi de frică. Existau însă şi ofiţeri care-şi obişnuiseră ostaşii în campaniile de război anterioare cu exploziile de obuz, piuitul gloanţelor, gemetele muribunzilor, atacurile surpriză. Pe aceştia s-a bazat ofensiva noastră în Transilvania dar şi pe raportul de forţe foarte bun, celor 420.000 militari români, organizaţi în 235 batalioane li se opuneau 40.000 de militari organizaţi în 50 de batalioane din care majoritatea foarte slab instruiţi, mai ales ungurii care în sunetele de asalt ale gorniştilor români, urletele de fiară ale ostaşilor noştri, scăpau cu viaţă doar rupând-o la fugă, ştiind bine că peste tranşeele lor se năpusteau vitejeşte românii cu baioneta la ţel.

Din păcate, aceste mici atacuri de poziţie de pe graniţă nu au continuat cu o ofensivă generală decât în seara zilei de 27 august 1916 când trei armate române au trecut la atac simultan. Ocupând trecătorile din Munţii Carpaţi, operaţiunile au fost încununate de succes, obligând forţele austro-ungare la o retragere generalizată dar s-a dovedit că strategia română ignorase armata bulgară din spatele ei. Operaţiile au fost oprite temporar la 10 septembrie 1916,

93

pentru executarea operaţiei de la Flămânda. Nu numai că a fost un insucces dar pe frontul din Transilvania se mai aduc încă patru divizii germane! Oprirea ofensivei a fost o eroare strategică care a influenţat decisiv soarta campaniei. Generalul Erich Ludendorff recunoştea în memoriile sale că o înaintare rapidă a românilor în interiorul Transilvaniei ar fi condus nu numai la învăluirea grupării de forţe a Puterilor Centrale, dar drumul ar fi devenit liber pentru a merge către inima Ungariei.

La 26 septembrie 1916 s-a luat decizia de oprire a ofensivei şi trecerea la apărarea strategică pe linia Munţilor Carpaţi.

În zona Tismana acţionau unităţi armate dislocate din comandamentele de la

Turnu Severin (Cireşu) şi Tg. Jiu (cula Cocoş din Dealul Tg.)

Situaţia tactică pe linia Cerna – Jiu după oprirea ofensivei armatei române în Transilvania.

Drumul strategic Tismana, se construise pe plaiul Ungurenilor: Merişoru, Piatra Tăiată, Lespezele, Boul, Şaua „La suliţi” din masivul Oslea.

„Drumul strategic 1916”, care urca pe plai la Merişor, pornind de lângă iazul morii mânăstirii Tismana, era cuprins la 21.09.1916, între Corpul 1 de Armată din Tg. Jiu şi Divizia 11 rezervă de la Cireşu, sub comanda generalului Dragalina ce se remarcase în luptele de la vest şi nord de Orşova, pe Cerna.

95

Armata 1 însă, era sub conducerea generalului Ioan Culcer care organizase prost planul de operaţii, avusese o atitudine defetistă sugerând retragerea armatei pe linia Oltului, fapt care l-a făcut pe regele Ferdinand să-l înlocuiască cu generalul Ioan Dragalina care stopează la 11-12 X pătrunderile germane la Boroşteni, Bâlta, Frânceşti, Peştişani, Dobriţa şi Schela. Chiar dacă la 12 X. generalul e rănit, planurile sale fac ca trupele germane infiltrate să se retragă, pe linia graniţei, până la 16 X.

Punerea lui Ioan Dragalina la comanda Armatei 1 se datorează faptului că încă din august el ocupase culmile muntoase din jurul Orşovei, eliberând oraşul. Ofensiva germano-austro-ungară va fi stopată acolo până la începutul lunii octombrie, Divizia I reuşind să-şi menţină poziţiile de la Pecinişca – Valea Cernei până la Pasul Scocu, Şaua Suliţi şi Poiana Boului din nordul Drumului strategic 1916, Tismana.

Acest drum strategic ar fi putut juca acum un rol hotărâtor dacă ar fi fost continuată construirea lui, chiar în timpul ofensivei până aproape de Câmpu lui Neag. Din nefericire, s-a preferat atacul armat doar prin Defileul Jiului şi drumul ce pleca din Tismana, n-a fost inclus de gen. Averescu în „Proiectul de operaţiune spre Transilvania”. Tabelul de mişcare al Corp. 1 Armată, prevedea direct Tg-Jiu, ziua 2, Bumbeşti, ziua 3, Lainici, ziua 4 şi Petroşani, ziua 5.

Nimeni din strategii noştri nu s-a mai gândit la prelungirea amenajării Drumului strategic 1916, Tismana, fiind convinşi că trupele austro-ungare nu puteau face faţă copleşitorului raport de forţe al armatei române de 10/1 în tehnică de luptă şi oameni. Aşa ar fi trebuit să fie, numai că, ignorarea întăririlor şi strategiilor venite din partea germană a fost o greşeală gravă făcută de ai noştri.

Să vedem gândirea planurilor de operaţii de ambele părţi, începând cu armata germană, prin memoriile comandantului Fakenhayn5 unul din marii comandanţi veniţi de pe frontul din vest alături de Feldmareşalul August von Mackensen ce conducea operaţiunile de la Dunăre. Înainte de aceasta, amintim că mulţi din generalii germani şi-au scris memoriile din campaniile lor din România: generalul Curt von Morgen, generalul Ernst Kabisch, dar şi generalul Konrad Krafft von Dellmensingen din trupele speciale ale

5 Erich O. Fakenhayn - general de inf. Comandant al Armatei a 9-a, august 1916 — mai 1917 - "Campania Armatei a 9-a împotriva Românilor şi Ruşilor, 1916/17", în româneşte de Mr. AI. BUDIŞ şi C. FRANC, BUCUREŞTI 1937

96

vânătorilor alpini din care făcea parte un tânăr locotenent menit unui destin glorios şi tragic deopotrivă: Erwin Rommel, viitorul feldmareşal, supranumit „Vulpea deşertului” în războiul lui Hitler.

Din însemnările lor ne dăm seama că românii erau bine instalaţi pe crestele munţilor încă de la începutul primelor lupte iar în luptele corp la corp şi în acţiuni de mici unităţi, ca cele de tip comando, erau neîntrecuţi. De pildă, compania lui Rommel se întâlneşte cu câţiva soldaţi rătăciţi dintr-o unitate bavareză: „Din povestirile lor reiese că au trăit momente cumplite în timpul luptelor desfăşurate în ceaţa munţilor. Majoritatea camarazilor lor a fost măcelărită de români în lupte corp la corp. Zile în şir supravieţuitorii, puţini la număr, au rătăcit rupţi de foame prin păduri până au reuşit să treacă de partea cealaltă a versantului. Despre români spun că sunt inamici sălbatici şi foarte periculoşi”.

Supravieţuitorii pe care îi întâlnise Rommel făceau parte din trupele generalului Kneussl – cuceritorul cetăţii Przemysl în 1915 – care eşuase în încercarea lui de a cuceri pasul Vulcan, înregistrând pierderi grele. Rommel avea să afle pe pielea lui, în lupta de la Coşna, vitejia soldatului român, fiind rănit la braţ, cum va avea să simtă baioneta românească tot acolo şi comandantul de pluton din Regimentul 18 infanterie de rezervă – Rudolf Hess –, adjunctul de mai târziu al lui Hitler.

Pe lângă faptele de bravură ale Ecaterinei Teodoroiu şi ale târgujienilor, găsim printre memoriile germanilor şi referiri la luptele de pe drumul strategic 1916, Tismana.

Astfel, la Lespezele, unde un grup de ostaşi români, deşi rămăseseră izolaţi - trupele germane ocupând deja la 8 noiembrie. Craiova - nu-şi abandonaseră poziţiile. Germanul Hans Carossa relatează în jurnalul său: „Băgăm de seamă că mica movilă de piatră ne-a costat mai multe jertfe decât am bănuit; amânăm strângerea răniţilor pe mâine dimineaţă” (însemnare din 11 noiembrie 1916). Câteva zile mai târziu: „Tot mai cad soldaţi imprudenţi [germani] pradă ochitorilor inamici care s-au ascuns în copaci. Zile întregi stau la pândă cu nesfârşită răbdare, lovind pe aceia care ies din întărituri. Război de feline pentru care soldatul german este cel mai puţin pregătit “ (însemnare din 20 noiembrie 1916). Nu se relatează în jurnal, despre care Lespezele ar fi vorba, pot fi cele de la Lainici sau cele lângă Frumosul şi Gruiul Negru. Oricare din ele ar fi , putem vorbi de o mişcare de rezistenţă. Mânăstirea Tismana s-a mai organizat în cetate de apărare, în mai în toate conflictele armate purtate de români, domni sau boierii lui Tudor Vladimirescu.

97

Drumul strategic a fost amenajat de armată în anul 1916, dar el era strategic „de când îi lumea”, vorba unor ciobani ce-şi păşteau turmele pe golurile munţilor Boul şi Oslea.

„La Suliţi” era un vechi nod de comunicaţie pastorală, încă din vremea dacilor, de unde puteai coborî în timpurile primului război mondial, în oraşele din Valea Jiului, în Domaşna şi Caransebeş, în satele din jurul oraşului Baia de Aramă sau satele de pe Valea Motrului. Apucând prin Nedeuţa şi Rostovanul se putea coborî pe plaiul Muntelui Arcanu spre Bâlta şi Frânceşti. Iar de la Lespezele, urmând plaiul Topeştenilor prin Ponor, puteai coborî în satele de pe cursul Bistriţei, spre Boroşteni şi Peştişani.

O probă a existenţei unei rezistenţe faţă de ocupanţii vremelnici teutoni este crucea de piatră din dealul Plopi, şoseaua Tismana-Pocruia. Acolo a fost ucis un neamţ ce se deplasa cu motocicleta. Urmând spre nord drumul de pe culmea acestui deal şi trecând dincolo de cătunul Cotul Pocruii, s-a găsit prin anii 1980 şi o staţie nemţească veche şi ruginită de comunicaţii terestre ascunsă într-o grotă. Nu se ştie mai mult, din cauza securităţii de atunci.

Revenind la memoriile comandantului Fakenhayn acesta cunoscând bine amenajările fortăreţei naturale din pasul Surduc, afirmă că, la rândul ei, conducerea supremă germană a îmbunătăţit măsurile strategice, creând un mare număr de noi formaţiuni, complet dotate. A luat măsuri, să se accelereze, prin ingineri germani, dotaţi cu toate mijloacele, construcţiile de linii ferate în Transilvania, Ungaria de Sud-Est, precum şi în Bulgaria de Nord.

Fakenhayn scrie: "S-a apreciat drept fapt cert, că România va porni acţiunea, fără a ţine seamă de necesităţile militare şi corespunzător mentalităţii de cucerire a conducătorilor ei, va face deocamdată încercarea să pună stăpânire pe preţul victoriei dorit atât de fierbinte, adică pe Transilvania. Concentrarea forţelor principale române trebuia presupusă deci în acea direcţiune; apreciam că pentru acoperirea spatelui în spre Bulgaria, vor fi lăsate în Dobrogea şi pe Dunăre forţe destul de slabe, de categoria a doua şi a treia. Am căzut repede de acord, asupra măsurilor de luat.

Imediat după declaraţia de războiu, Armata Mackensen — înzestrată cu un bogat armament, nefamiliarizat Românilor, (artilerie grea şi aruncătoare de mine) trebuia să invadeze Dobrogea, să surprindă regiunile întărite ale Românilor delà Turtucaia şi Silistra şi să pătrundă până la cea mai îngustă porţiune între Marea Neagră şi Dunăre. Acolo urma să se scoată unităţi puternice de pe front, să le expedieze spre Şiştov cu calea ferată — încă în curs de construcţie

98

de către Germani — şi să se treacă în acel loc Dunărea cu trupe Germane, care ar fi înaintat asupra Bucureştilor.

Formaţiunile de poduri grele austro-ungare au fost deplasate în acest scop, încă de acum, în urma cererii Conducerii supreme germane, în spre braţul Dunărei, la Sud de insula Belene lângă Şiştov, deoarece după viitoarea încordare a relatiunilor ele n-ar mai fi putut fi transportate într-acolo. De sigur, ca în acel port, ele au fost în continuă primejdie. Este aproape inexplicabil cum nu li s'a cauzat acolo nicio stricăciune."

Operaţiunile au fost conduse de partea germană exact după planul de campanie menţionat mai sus şi după pregătirile făcute cu multă vreme înainte. In istoria războaielor nu vom găsi multe campanii, în care desfăşurarea de fapt a operaţiunilor să se fi abătut atât de puţin de la planul iniţial de campanie.

Din jurnalul generalului

Ion Dragalina6 21 septembrie 1916 -

miercuri. Astăzi a avut iarăşi loc o luptă la Brigada 1, în următoarele împrejurări: Din lupta de duminică 18 septembrie au rămas câţiva morţi în reţelele de sârmă de pe dealul Moşului, la vest de Orşova. Pentru a-i scoate şi înmormânta, s-au trimis două companii pe dealul Moşului, care au fost atacate de Batalionul 33 din Işalniţa. Adversarul a fost respins şi o parte făcuţi prizonieri, şi anume: un locotenent (Dragu), doi sublocotenenţi şi 211 trupă, plus un locotenent şi soldaţi răniţi. De la noi a murit sublocotenentul în rezervă I. Câmpeanu din Regimentul 17 Infanterie.

[Notă: în dosarul Marelui Stat Major nu se află raportul Diviziei 1 referitor la această luptă.]

6 Virgil Alexandru Dragalina – “Viaţa tatălui meu generalul Ioan Dragalina”, Ed. Militară, Bucureşti, 2009, pag.375-378 şi 416-419

99

22 septembrie 1916 - joi. Pe ziua de astăzi s-a constituit un detaşament la Baia de Aramă, sub comanda locotenent-colonelului Dejoianu, având sub ordinele sale Batalionul maiorului Paşalega, un escadron, o baterie din Regimentul 5 Artilerie şi are însărcinarea de a apăra flancul drept al diviziei contra unei întoarceri ce ar încerca inamicul, care ar putea veni de la Cornereva, pe la Arsana la Cloşani sau din valea Jiului pe la mănăstirea Tismana. Ţine legătura cu cele două companii date de Divizia Cocorăscu, aflate la Tismana.

Pichetele Suliţa, Arsana şi Oslea sunt ocupate de compania căpitanului Cornicioiu din Regimentul 57 Infanterie.

23 septembrie 1916 - vineri. Timp frumos. Nimic nou. Lt. Dragu (din armata austro-ungară - n.a.) şi ceilalţi 25 ofiţeri rizonieri - n.a.), care au fost musafirii popotei noastre, cât au stat aici, şi-au luat ziua-bună şi conduşi de sublocotenentul Ioanid, au plecat la Craiova.

24 septembrie 1916 - sâmbătă. Timp frumos. Am fost h Turnu-Severin să fac baie.

25 septembrie 1916 - duminică. Timp frumos. Credeam că astăzi, fiind duminică, ungurii vor ataca, dar şi-au luat seama.

Brigada 1 raportează că patrule de ofiţeri împinse spre Ogradin au întâlnit, în dreptul Işalniţei, patrule din Regimentul 25 Landsturm, venit la 23 din Serbia. O patrulă de patru oameni a fost prinsă (unul singur omorât). Patrula spune că Batalionul 1 din Croaţia are trei companii.

26 septembrie 1916 - luni. Timp frumos. Ştiri foarte triste de pe fronturile Jiu, Olt şi Prahova. Soldaţii şi ofiţerii Ai noştri fug ca mişeii şi laşii. Peste tot se aruncă armele şi nu stau nici să primească lupta.

E o jale, o ruşine! Cine ar fi crezut acest lucru! Dar, de! Nu au avut nicio pregătire morală şi sufletească. într-o ţară unde deviza este „hoţia", la ce se poate aştepta mai mult?

Ofiţerii în mare parte chiulangii, îndărătnici, fricoşi, lipsiţi de conştiinţa datoriei.

Marele Cartier General al armatei a dat ordin ca toţi cei care se vor arăta laşi, refuză să meargă înainte sau propagă panica să fíe imediat executaţi. De asemenea, şi cei ce se împuşcă singuri.

27 septembrie 1916 - marţi. Zi frumoasă. Mă hotărâsem să plec ca să inspectez frontul şi mai cu seamă să cercetez cum a fost condusă lupta de ieri, 26 septembrie, după-amiază, de către maiorul Nicoleanu din Regimentul 31 Infanterie.

100

Când să mă urc în automobil, am fost oprit de generalul Lupescu sub motiv de a da ordin lt.-col. Dejoianu să plece imediat cu detaşamentul la Tismana, iar eu să aştept la Cireş alte ordine.

Lupta de ieri a avut loc contra voinţei mele. Dumitrescu a pus-o la cale. El tot zorea să-i respingem pe unguri de la cota 927 nord de Vârful Cocoşului.

În principiu, am aprobat propunerea lui, însă, ţinând seama că trupele noastre sunt puţine şi întinse pe un front de 15 km, o întindere mai mare spre nord ar face ca frontul să se mărească şi mai mult, nu am consimţit bucuros. Dacă am consimţit a fost însă în următoarele condiţii: să plece la aceeaşi oră 1-2 companii de la maiorul Nicoleanu spre cota 927 şi o companie de la Suliţa tot spre cota 927, iar cu o oră mai târziu, un pluton de la Poiana Boului. Astfel, adversarul aflat pe cota 927, încolţit din trei părţi, ar fi fost silit să cedeze.

Nu s-a făcut aşa! Nicoleanu a împins înainte două companii, care desigur nu au fost conduse de el, nici de comandanţii de companie şi mergând fără socoteală, când s-au apropiat de lucrările ungureşti, au fost întâmpinate cu focuri care le-au cauzat pierderi: doi ofiţeri şi patru soldaţi morţi şi 16 răniţi.

Versiunea locotenent-colonelului I. Nicoleanu din Marele Stat Major, fost maior în 1916, comandantul Batalionului 2 din Regimentul 31 Calafat:

„Note rezumative din operaţiunile Grupului Cerna". La 26 septembrie 1916. Pe frontul Brigăzii a 2-a. Pentru

această zi s-a hotărât de divizie şi brigadă atacul cotei 927 d. Arsana cu două companii din Regimentul 1 Dolj, aflate la cota 600 în direcţia dealul Boului, o companie de la Suliţa înspre cota 927 şi o companie 5/Batalionul 2 de la Cocoş spre cota 927 sub conducerea maiorului Nicoleanu. Atacul cu compania 5 de la Cocoş a început la ora 2 p.m., înştiinţându-se mai dinainte şi celelalte companii de colaborare.

Dintr-o înţelegere greşită a ordinelor superioare, celelalte companii nu au luat parte. Atacul s-a început cu o singură companie, a 5-a, celelalte primind ordinul brigăzii pentru a doua zi.

Ofensiva armatei a 9 germane

La 26 septembrie 1916 s-a luat decizia de oprire a ofensivei

române. A fost o decizie proastă care a mirat pe mulţi comandanţi din ambele tabere. Trupele germane pătrund la 11 oct. prin Pasul Vulcan şi defileul Jiului spre Bumbeşti Jiu, prin plaiul Zănoaga spre

101

Schela şi Arsuri, prin Muscelul spre Dobriţa, prin plaiul Arcanului spre Frânceşti şi Brădiceni dar vor fi nevoite să se întoarcă. Odată prin faptul că trupele române atacă, prin ceaţă, cu forţe mult superioare, a doua oară, prin faptul că trupele germane lăţesc frontul mai bine de 20 km, fiind în imposibilitate de a-l aproviziona cu alimente şi muniţie. Generalul Dragalina anticipase acest eşec încă din data de 27 septembrie! (A se vedea, pag. anterioare)

Ceea ce nu prevăzuse generalul este că nemţii vor învăţa din acest eşec. Cunoscând acum terenul şi punctele slabe ale strategiei armatei române, pe viitor vor şti cum să acţioneze, multe planuri secrete căzând în mâna lor pe timpul luptelor.

Direcţiile de infiltrare a trupelor germane: Arcanu-Piva-Frânceşti, Valea Sohodolulul-Runcu, Igirosu-Dobriţa, Pasul Vulcan-Defileu

102

Ordine din dosarul Marelui Stat Major Român „Nr. 679 din 11 octombrie 1916 - către general D. Cristu -

Grupul Cerna Trimiteţi imediat, chiar în cursul acestei nopţi de 11 spre 12

octombrie, prin Baia de Aramă spre dealul Dobriţa, două batalioane şi o baterie, sub comanda lt.-col. Dejoianu.

Inamicul a pătruns aripa stângă a Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este de cea mai mare importanţă a-l respinge peste frontieră.

Comandantul Armatei 1, general Dragalina." în executarea ordinului nr. 679, generalul D. Cristu dă

următorul ordin în scris nr. 58 A din 11 octombrie 1916 către lt.-col. Ioan Dejoianu:

„În conformitate cu ordinul nr. 679 al Armatei 1, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a porni chiar în cursul nopţii acesteia, 11 spre 12 octombrie 1916, la Baia de Aramă cu două batalioane şi o baterie sub comanda dv.

S-a dat ordin Brigăzii 1 Infanterie să trimită un batalion din Regimentul 17 Infanterie la Cireş şi Brigăzii 11 Infanterie ca să trimită Bateria căpitan Bernescu şi Batalionul maior Stănescu tot la Cireş. Domnul comandant doreşte ca dumneavoastră să ajungeţi cu acest detaşament în ziua de 12 octombrie, ora 11 dimineaţa, la Baia de Aramă.

Inamicul a pătruns aripa stângă a Diviziei 11, pornind dinspre vârful Muncelul şi înaintează spre Dobriţa. Este de cea mai mare importanţă a-l ataca şi respinge înapoi peste frontieră. General D. Cristu.

Notă: Din citirea acestor două ordine, reiese că generalul Cristu a înţeles greşit ordinul primit de la armată şi în consecinţă a redactat greşit ordinul său nr. 58 A. Ordinul armatei prevede clar ca detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă prin Baia de Aramă spre dealul Dobriţa, pe când ordinul nr. 58 A, dat de generalul Cristu, precizează că Detaşamentul lt.-col. Dejoianu să meargă la Baia de Aramă.

Din fericire, generalul Dragalina a vorbit prin telefon şi cu lt.-col. Dejoianu, personal, expunându-i clar misiunea cu care îl însărcinase.

După redactarea ordinului nr. 679, generalul Dragalina a vorbit prin telefon cu maiorul Ghiţă Dumitrescu la Baia de Aramă.

103

După ce i-a expus situaţia, i-a dat ordin să plece chiar în acea noapte cu unitatea sa - un batalion de infanterie, o baterie şi un escadron - cu direcţia Peştişani-Dobriţa, precedând astfel cu o zi Detaşamentul Dejoianu, sub al cărui comandament va intra. Misiunea sa era de avangardă, mai ales că se semnalaseră forţe inamice ce coborau peste muntele Rostovanul. Generalul Dragalina a terminat convorbirea făcând apel la patriotismul şi spiritul de iniţiativă ale maiorului Dumitrescu. A urmat convorbirea prin telefon cu lt.-col. Dejoianu la cartierul de la Cireş. După ce i-a repetat ordinul de formare a detaşamentului, compus din două batalioane şi o baterie, i-a atras atenţia ca totul să se facă cu cea mai mare discreţie.

Urma să pornească în cursul nopţii, mergând în marş forţat prin Baia de Aramă spre Peştişani-dealul Dobriţa, unde să atace inamicul în flanc cu violenţă şi cu tot elanul. I-a comunicat de asemenea că s-a dat ordin grupului maior Dumitrescu de la Baia de Aramă să plece de îndată spre Dobriţa pentru a recunoaşte drumul, devansând astfel Detaşamentul Dejoianu cu o zi, însă aşteptându-1 pentru a intra sub ordinele lui în atacul ce-1 va da. I-a făcut cunoscut de asemenea că lt.-col. Constantin Dumitrescu, şef de stat major, va face coordonarea mişcării şi operaţiilor Detaşamentului Dejoianu cu Grupul Jiu.

Generalul Dragalina a terminat astfel convorbirea: „Dejoiene!Ţi-a venit timpul să-ţi dovedeşti vitejia. Numai o manevră îndrăzneaţă şi hotărâtă, cu vitejii mei de la Cerna, va conduce la izbândă. Eu plec imediat la Jiu."

În fine, a mai chemat la telefon şi pe lt.-col. C. Dumitrescu Turcu, căruia i-a dat ordin ca după pornirea Detaşamentului Dejoianu, să plece şi el cu maşina prin Baia de Aramă pentru a merge la Horez, unde urma să se întâlnească amândoi la Postul de comandă al Diviziei 11.

Remarcă: în expunerea pe care generalul Dragalina a făcut-o generalilor Culcer şi Lupescu în ziua de 27 septembrie, a fost vorba de o coloană inamică ce ar coborî munţii trecând peste dealul Muncelul Mic şi ar merge spre sud. Generalul Dragalina a spus atunci că el cu un regiment de infanterie (3 batalioane) şi 2-3 baterii ar pleca de la Cerna pentru a se arunca asupra flancului drept şi spatele coloanei, ceea ce ar fi dezastruos pentru aceasta coloană aventuroasă.

Acum, în măsurile ce a luat şi în ordinele pe care le-a dat Grupului Cerna în vederea bătăliei de la Jiu, generalul Dragalina şi-a

104

menţinut planul strategic şi ideea de manevră, adică să atace din flanc şi spate coloana inamică ce trecuse peste dealul Muncelul Mic şi mergea la sud spre dealul Dobriţa, tot cu trei batalioane (2 Dejoianu şi 1 maior Dumitrescu) şi două baterii (Dejoianu şi Dumitrescu).

După convorbirile la telefon, generalul Dragalina scrie şi semnează următorul ordin nr. 680 din 11 octombrie către Corpul 1 Armată:

„La nr. 211 şi 212 Ordinul M.S. Regelui este de a se executa întocmai ordinele de operaţii nr. 5 date referitor la noua grupare de forţe. Oricare va fi situaţia din faţa dumneavoastră, trebuie să luaţi măsuri ca ordinul să se execute întocmai şi să raportaţi de executarea lui.

Comandantul Armatei 1 face apel la capacitatea generalului comandant al Corpului de Armată, ca să înlocuiască lipsa de trupe prin energie îndoită şi prin luarea de măsuri cât mai aproape de situaţie.

Comandantul Armatei I, general I. Dragalina." În cele din urmă, generalul Dragalina a scris şi semnat

următorul raport telegrafic către Marele Cartier General: „Nr. 681 din 11 octombrie 1916 Raportez că astăzi 11 oct.,

ora 7 p.m., am luat comanda Armatei 1. Am plecat pe front la Jiu. pentru a restabili situaţia.

Mâine voi face primul raport către M.S. Regele. Am dat ordine severe pentru stricta executare a ordinului nr. 2169.

Comandantul Armatei 1, general I. Dragalina." Întreagă această activitate a generalului Dragalina -

expunerea situaţiei de ansamblu făcută de lt.-col. Găvănescu, convorbirile la telefon cu Cireş şi Baia de Aramă, redactarea ordinelor şi a telegramei - s-a desfăşurat într-o oră şi jumătate; atunci generalul a dat ordin maiorului C. Miltiade să-l însoţească; s-au urcat în maşină şi au plecat la Grupul Jiu. În acea noapte, generalul Dragalina a ajuns la Horez în sat, unde s-a dus la postul de comandă al Grupului Jiu (fost Divizia a 11-a).

Generalul a cerut să i se expună situaţia, iar „comandantul şi Statul Major al acestui grup erau într-o stare sufletească îngrijorătoare". (Miltiade)

În zorii zilei de 12 octombrie 1916 a sosit colonelul Anastasiu. După ce i-a încredinţat comanda Grupului Jiu, generalul Dragalina l-a pus la curent cu proiectul pentru operaţiile ce urmau să decurgă, şi anume: rezistenţă cu dreapta Grupului Jiu, în timp ce se

105

va ceda cu centrul în defileul Vulcan, cu scopul de a face pe inamic să expună flancul drept şi spatele unui atac dinspre Cerna.

Cu acest atac a fost însărcinat Detaşamentul lt.-col. Dejoianu de 2 batalioane şi 2 baterii, care au plecat în acea noapte de 11/12 octombrie din Cireş cu direcţia Peştişani-Dobriţa. (Miltiade)

În orice caz inamicul nu trebuia să ajungă în câmpie, la Tg. Jiu, aşa că dl col. Anastasiu trebuia să regrupeze imediat forţele şi să treacă la contraatac pentru a opri înaintarea vrăjmaşului din dreapta Jiului.

Convorbirea a durat de la sosirea col. Anastasiu în zorii zilei până pe la ora 9.30. în acest lung timp s-a putut examina situaţia, iar generalul i-a explicat colonelului Anastasiu ideea de manevră în bătălia ce urma să se desfăşoare şi să-i dea ordine precise de ceea ce trebuia să facă.

După convorbire, generalul l-a chemat la telefon pe colonelul Obogeanu Mihail, comandantul Brigăzii 22 (în locul col. Anastasiu). Cu colonelul Obogeanu, generalul era prieten vechi de la Caracal.

După ce i-a dat câteva explicaţii şi asigurarea că vor învinge, generalul a continuat: „Te ştiam mai energic", la care Obogeanu a răspuns: „Ce să fac! Am fost dat peste cap" ... Aici telefonul a fost tăiat. Era ora 10 a.m.

Atunci generalul Dragalina s-a hotărât să plece cu maşina la Bumbeşti şi pe valea Jiului, pentru a lua contact cu unităţile în subordine, vrând să vadă situaţia la faţa locului şi să le instruiască de ceea ce trebuiau să facă. Şi apoi, cu generalul, comandant de armată, în mijlocul trupelor, altfel se comportau ofiţerii şi ostaşii!

În maşină l-a luat pe maiorul C. Miltiade. Puţin mai jos de podul de la sud de actualul Popas Lainici,

prins în maşină pe un loc expus pericolului - deşi camarazii îi oferiseră locul lor dar fuseseră refuzaţi - generalul Dragalina cădea rănit mortal de focuri de mitralieră inamice, exact în după amiaza zilei de 12 oct. 1916, când fiul său Căpitanul Corneliu Dragalina se afla pe masa de operaţii.

Pierderea generalului a fost un cutremur pentru armata română şi o uriaşă mâhnire pentru regele Ferdinand care fu văzut la 26 oct. plângând la căpătâiul catafalcului, lucru pe care viteazul rege nu-l făcuse până atunci nici măcar la moartea fiului său.

Alta ar fi fost soarta bătăliilor ce au urmat, generalul intuind că răsfirarea armatei germane prin munţi pe o lărgime mai mare de 20 km va duce inevitabil la probleme de aprovizionare şi nu numai.

106

Descrierea luptelor din Munţii Vâlcan în memoriile lui Erich von Fakenhayn.

(Selecţiuni începând cu

pag. 124 a cărţii lui Erich von Falkenhayn, „Campania Armatei a 9-a împotriva românilor şi a ruşilor”)

Ca un zid imens se ridicau Munţii Vulcan (lăţime orizontală de 5—6 km.), din valea adâncă a Jiului românesc (altitudine 1000 m.) spre coama înălţimii, aflată Ia 1700 m. şi mai mult.

Trecătoarea Surduc propriu zisă (spărtura Jiului prin munţi), nu putea fi, în niciun caz, cucerită de front. îngustimea defileului, care nu avea spaţiu decât abia pentru curgerea râului şi şoseaua săpată artificial în stânci ca şi inaccesibilitatea versaţilor foarte abrupţi de ambele părţi, împiedicau succesul unei operaţiuni de front. Şoseaua nu putea să fie cucerită decât prin învăluirea coamei Munţilor Vulcan pe la Vest şi Est. Existau cărări: una din valea superioară a Jiului peste D. Arcanului; una mai jos de Lupeni peste trecătoarea Vulcan (care de fapt nu este o trecătoare, ci o culme înaltă), alta de la Livezeni peste Stâna Prislopu. Toate trei trebuiau însă mai întâi refăcute pentru circulaţia trupelor, deoarece aveau pante care nu puteau fi urcate de vehicule decât prin manevre de forjă (cu ajutorul frânghiilor). Odată însă ajunşi pe culme, scoborâşul mergea foarte lin în spre partea deluroasă românească, pe drumuri bune, care nu erau mai lungi ca o zi de marş.

Pe aceasta porţiune de teren am proiectat atacul, după următorul plan: Fixare de front la Surduc şi Vulcan, şi învăluire pe la dreapta şi stânga. Divizia de cavalerie, trecând peste D. Arcanului mai avea misiunea de a înainta în câmpie, fără a ţine seamă de luptele în munţi, pentru a deschide drumul trupelor ce atacau defileurile de front. Pentru a nu fi împiedicată în această acţiune de trupele române ale Grupului Orşova, am ordonat Colonelului v. Szivo să concentreze o grupare puternică de atac pe aripa sa dreaptă, cu

107

care să lovească de asemenea cât de curând. Din nefericire, atacul a început abia la 14 Octomvrie.

Operaţiunea Generalului Kneussl s'a desfăşurat, la început, complet după program. Vremea se schimbase considerabil în bine până la începerea atacului. La 11 Octomvrie toată coama muntoasă se afla în stăpânirea sa. In seara următoare o coloană mixtă compusă dintr-un batalion austriac al Regimentului 97 infanterie landsturm şi Brigada 5 cavalerie, care era urmată de celelalte unităţi ale Diviziei 6 cavalerie, au ajuns pe D. Arcanului şi Dealul Piva, până la marginea de Sud a munţilor împăduriţi şi se pregătea să atace satele Boroşteni şi Frănceşti. Coloana Generalului v. Busse (Divizia 11 infanterie bavareză şi Brigada 144 infanterie austriacă) a ajuns de ambele părţi ale strâmtorii Surduc, cam până Ia mijlocul acesteia. Inamicul a încercat în mai multe rânduri să oprească asaltul dar a fost pretutindeni respins. La 13 Octomvrie seara, Boroşteni se aflau în stăpânirea coloanei mixte, în urma căreia sosise în câmpie şi Brigadele 3 şi 8 cavalerie, cu două baterii. Frănceştii (partea din spre Vest), se mai afla încă în stăpânirea inamicului venit din spre Orşova. Szivo n-a putut sa atace acolo la timp. El a început acţiunea abia la 14 Octomvrie.

Coloana Generalului v. Busse ieşise din munţi şi cucerise satele Dobriţa, Staneşti—Sâmbotin şi Birnici. Pe şoseaua Surduc se cucerise chiar Lainici şi către Est, D. Mare şi Muncelul.

Intre timp au sosit întăriri: Divizia 7 cavalerie, ajunsă în bazinul Petroşani şi Batalionul württemberghez de munte, care pornise în marş de la Pui.

Deoarece din informaţiile trimise reieşea că Generalul Kneussl judeca situaţia extrem de favorabilă — în special conta să iasă sigur în ziua următoare cu întreaga Divizie 3 cavalerie din munţi — i-am îngăduit să dispună de unităţile ce urmau să sosească, potrivit următorului ordin:

„Ideea de bază a operaţiunilor de acolo a fost şi este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând pentru a executa o largă învăluire a grupurilor romane, care se afla în faţa ei."

Totuşi evenimentele urmau să se desfăşoare cu totul altfel. Coloana v. Busse, care proporţional cu tăria ei, înaintase prea mult, pe o lărgime mai mare de 20 km. a fost atacată la 14 Octomvrie dimineaţa, pe ceaţă, de forţe române mult superioare. Inamicul reuşise să se infiltreze în mai multe părţi prin intervalele libere, aflate între unităţi şi să acţioneze astfel prin învăluire.

108

Toată rezistenta depusă, deşi plină de vitejie, n-a putut împiedica o retragere completă. Generalul v. Busse a voit să-şi fixeze deocamdată, batalioanele sale încadrându-le în linia Sişeni—Rugi—Birnici. Totuşi nu i-a mai fost posibil să le oprească acolo, ci a trebuit să le retragă, la 15 Octomvrie, mai departe, pe linia Vălari—Schela—Birnici, pe care a ţinut-o deocamdată, cu toate eforturile disperate ale inamicului şi cu toate dificultăţile ivite în reaprovizionări prin schimbarea din nou a timpului — zăpadă şi ploaie. Toate acestea au necesitat la 17 Octomvrie o nouă retragere. Pivotând pe aripa stângă fixată la Birnici, pe şoseaua Surduc, Generalul v. Busse şi-a refuzat dreapta înapoi, până la jumătatea drumului Schela-Buliga, în spre pădure. In partea de Est a sectorului Jiu, posturile noastre s-au menţinut pe D. Mare, Urina Boului, Muncelul şi Moldovişul.

Prin mişcarea în retragere a aripei drepte a lui Busse şi coloana mixtă a fost nevoită să se retragă. Ea nu putea înainta izolat, deoarece ploaia desfundase drumul, făcându-l inaccesibil reaprovizionărilor peste D. Arcanului. Ofensiva ar fi eşuat din cauza lipsei de muniţiuni; iar defensiva din poziţia înaintată, din cauza dificultăţii aprovizionărilor cu hrană. Marşul în retragere al coloanei s-a efectuat cu greutăţi, ce abia pot fi descrise.

Şoseaua era în multe locuri îngheţată, desfundată, surpată sau distrusă de inundaţie. Chiar ducerea înapoi a cailor abia a fost posibilă; pentru tunuri şi vehicule — cu toată abnegaţia călăreţilor — a fost o imposibilitate. Au trebuit să fie distruse sau împinse în prăpăstii, unde nu mai puteau fi găsite de inamic; aceasta a reuşit. Timpul a fost atât de rău, încât a împiedicat şi pe inamic să urmărească de aproape.”

Aceste rânduri ne arată mai multe lucruri. În primul rând, generalul neamţ evită să vorbească de stratagema luptelor din 10 -14 octombrie şi retragerile de la 15 şi 17 octombrie. Ele aveau menirea să menţină capete de pod care să asigure o pătrundere masivă prin trecătorile din defileu. Deci noua stratagemă prevedea abandonarea luptelor pe un sector larg şi concentrarea atacului pe o direcţie principală la Surduc şi Vulcan şi identificarea tuturor mijloacelor de trecere prin defileu a grosului întregii armate a 9-a.

În linii mari, acesta a fost momentul principal al ieşirii în Podişul Getic a armatei germane care a ştiut să poarte un război folosind toate mijloacele moderne permise sau încă nepermise. Dar despre spionajul din spatele frontului şi trădări ale unor ofiţeri şi generali români şi chiar ale unor clerici, cu altă ocazie!

109

CUPRINS

Nicolae N. Tomoniu - Prefaţă..................................................3 Precizări privind regulile ortografice folosite..........................7 Carnetul meu...........................................................................9 Extrase din notele autobiografice ale bunicului......................11 În semn de preţuire pentru păstrarea patrimoniului documentar al lui Ion Aurariu...................................................................13 30 Aug. 1916, Marţi.............................................................. 15 31 aug. Miercuri....................................................................16 1 Septembrie, Joi..................................................................16 2 Sept. Vineri. .......................................................................16 3 Sept. Sâmbăta.....................................................................16 4 Sept. Duminică...................................................................16 5 Sept. Luni ..........................................................................17 6 Sept. Marţi .........................................................................19 7 Sept. Miercuri ....................................................................19 8 Sept. Joi .............................................................................20 9 Sept. Vineri........................................................................20 10 Sept. Sâmbăta...................................................................20 11. Duminică ........................................................................20 12. Luni ................................................................................20 13. Marţi ...............................................................................21 14. Miercuri ..........................................................................21 15. Joi ...................................................................................21 16. Vineri..............................................................................21 17. Sâmbătă ..........................................................................22 18. Duminică ........................................................................22 19. Luni ................................................................................22 20. Marţi ...............................................................................23 21. Miercuri ..........................................................................24 22. Joi ...................................................................................25 23. Vineri..............................................................................25 24. Sâmbătă ..........................................................................26

110

25. Duminecă ........................................................................27 26. Luni ................................................................................28 27. Marţi ...............................................................................28 28. Miercuri ..........................................................................29 29. Joi ...................................................................................30 30. Vineri..............................................................................32 1. octombrie 1916 .................................................................32 2 oct. Dumineca ....................................................................32 3 oct. Luni.............................................................................33 4 oct. Marţi ...........................................................................33 5 oct. Miercuri ......................................................................33 6 oct. Joi ...............................................................................34 7 oct. Vineri ..........................................................................34 8 oct. Sâmbătă.......................................................................35 9. Duminecă ..........................................................................35 10 oct. Luni...........................................................................36 11. Marţi ...............................................................................36 12. Miercuri ..........................................................................36 13. Joi ...................................................................................37 14. Vineri..............................................................................38 15. Sâmbăta ..........................................................................38 16. Dumineca........................................................................38 17. Luni ................................................................................39 18. Marţi ...............................................................................40 19 oct. Miercuri.....................................................................40 20. Joi ...................................................................................40 21. Vineri..............................................................................41 22. Sâmbătă ..........................................................................41 23. Duminecă ........................................................................41 24. Luni ................................................................................42 25. Marţi ...............................................................................44 26. Sf. Dimitrie .....................................................................45 27. Joi ...................................................................................46 28. Vineri..............................................................................46

111

29. Sâmbăta ..........................................................................47 30. Duminecă ........................................................................47 31. Luni ................................................................................48 1. Noiembrie, Marţi............................................................... 48 2 nov. Miercuri .....................................................................48 3 nov. Joi Roşia.....................................................................49 4 nov. Vineri .........................................................................49 5 nov. Sâmbăta......................................................................50 6 nov. Duminecă ...................................................................50 7 nov. Luni............................................................................51 8 nov. Marţi ..........................................................................51 9 nov. Miercuri .....................................................................52 10 nov. Joi ............................................................................53 11. Vineri..............................................................................54 12. Sâmbăta ..........................................................................54 13. Duminecă ........................................................................55 14. Luni ................................................................................55 15. Marţi ...............................................................................57 16. Miercuri ..........................................................................58 17. Joi ...................................................................................59 18. Vineri..............................................................................60 19. Sîmbătă ...........................................................................60 20. Duminecă ........................................................................61 21. Luni ................................................................................62 22. Marţi ...............................................................................63 23. Miercuri ..........................................................................63 24. Joi ...................................................................................64 25. Vineri..............................................................................64 26. Sâmbăta ..........................................................................65 27. Duminecă ........................................................................65 28. Vineri..............................................................................66 29. Marţi ...............................................................................66 30. Miercuri ..........................................................................67 1. Decembrie, joi...................................................................68

112

2 dec. Vineri .........................................................................70 3 dec. Sâmbăta ......................................................................71 4 dec. Duminecă ...................................................................71 5 dec. Luni ............................................................................72 6 dec. Marţi...........................................................................72 7 dec. Miercuri......................................................................73 8 dec. Joi...............................................................................74 9 dec. Vineri .........................................................................75 10 dec. Sâmbătă ....................................................................75 11. Dumineca........................................................................76 12. Luni ................................................................................76 13. Marţi ...............................................................................77 14. Miercuri ..........................................................................78 15. Joi ...................................................................................78 16. Vineri..............................................................................79 17. Sâmbăta ..........................................................................80 18. Dumineca........................................................................80 19. Luni ................................................................................82 2.V. 1917 În tranşee pe Valea Şuşiţei. ...................................83 Din „Întrebuinţarea vieţii”.....................................................84 Scurtă cronologie de război ...................................................85 Zona Tismana în primul război mondial ................................ 92 Un documentar de Nicolae N. Tomoniu ................................ 92 Situaţia tactică generală înainte de declanşarea războiului. ....92 Situaţia tactică pe linia Cerna – Jiu după oprirea ofensivei armatei române în Transilvania. ............................................93 Din jurnalul generalului Ion Dragalina ..................................98 Ofensiva armatei a 9 germane ............................................. 100 Ordine din dosarul Marelui Stat Major Român .................... 102 Descrierea luptelor din Munţii Vâlcan în memoriile lui Erich von Fakenhayn. ...................................................................106 CUPRINS ........................................................................... 109

PRIN VREMURI DE RĂZBOI · Carnetul meu Aurariu I Ion absolvent al şc. Normale din Craiova...

Documents

Transcript of PRIN VREMURI DE RĂZBOI · Carnetul meu Aurariu I Ion absolvent al şc. Normale din Craiova...