Numerul 17. Bistriţa. I Septemvre v. ¡901. Anul IV.

l-'OlA KXCICI.OI 'KDK'.Ă L I T K R A R A , : ' : AI'AI'.K IN KIKC.MÎK LUNA DK DOUK-ORI

*i Ml M| Mi Mi M| Mi. *** * ţ n * n J H •'*' i H **-: * : . M Â H

;t: Ml .'»'. :•: ;« ;«t

Preţul abonamentului :

I'i'iitni Auxlro-lnţiurtii '>' corone

Pentru Româniţi •>< slrciaalale . . f'riutri

Inserate 1 cm. o data 2 fii. (ie Jon6-ori 3 fii.

1'liOI'UIKTAIi Şl KDITIIl; :

GEORGIQ M. UNGUREAN 8 REDACTOU RESPONSABIL:

S. P. S I M O N U.

Tot CC i>riresec ft'mi suni a ne trimite la

Redacţia şi Administraţia ..Rev. Ilustrată"

tlfetiirita, strada Lemnelor 44.

W W iff UI iff Î*>* i»f "«." '*t ~W "Uf 1 r»? Uf Ut Ut ut Hf ti* :».* *'•.* îff Jif î'*T "(tT W W Hf v

Prima societate teatrală română lă în Transi lvania (în 1870). (Wdî pagina 1411.

I o a n G a v r u ş , I o a n B a c i u , M ă r i a C e n t e a , Vas i l iu F i l i p , A n d r . C e n t e a ,

Vas i l iu G h e t e , Vas i l iu Mie le , Vasi l iu P o d o b a , G e c r g i u A l e s a n d r e s c u M a r g a r e t a A l e s a i i d r .

(lufler.)

Doina în Ardeal. (Urmare.)

Cu aces ta oeasiune este la locul seu se arătăm câte par­ticule sau eselamaţium folosesee Românul — ca refrene — am putea dice, atât înainte de începerea horei — cântecului — (ante-refrene mici) cât şi în finea lor — (postrefrene mieî) — sau şi ambele deodată : Unul înainte şi altul înderept ; a ş a : a ) an l e r e f r cnc : după cum le-am audil în diverse locuri cântându-se:

! ) . es . cu : Că rai!

(Că vai) „Frunză verde de nuia-re „Rea podobă-i dragostea-re v C ă n'ai stare la eulea-re „Nici odihnă la mâncare .

(Că, vai) „Me culc noplea se dorm-», „Dar nu mi-se face sonmu-M „Şi me culc se odihneseu-u „Dar la tiu' badeo, —• gândescu- i i ! '

Cu dio şi Ei-ed îndëret cu r. frem

(Dio) Bate - ! Domne pe-acelare, (bis) „Cine-ş! lasă ţara sa-re, mëi !

(Ei-eă) „Numai satul nii-am lăsatu-u (bis) „Şi trăiesc cu mult bânatu-ù-mëi !"

Cu Si d. e.

(Şi) ..Ren maică m'ai blăstămatu-iî, (bis) „Se d'âmblu din ţarâ'n (ai'ă „Ca şi-un bun delà cămară . . .

(Şi) „Se d'âmblu din sat in satu-iî „Ca şi-un ban nenumëralu-u !"

Cu că d. es .

(Că) „D'ardeai tu hune cu foc „Re lătur! şi pe mijloc „N'avui în tin' nie! un noroc."

Cu că şi şi-că d. es .

(Că) „Tuturor lumea li-e dragă „Mie mi-e eernelă negră, „Mie mi-e eemolâ negră . . .

(Şi că) „Tuturor lumea li-e bună „Dar mie mi-e mătrăgună, „Dar mie mi-e mătrăgună . . .

(Că „Tuturor le [tare bine „ C a picat rcul pe mine, „ C a picat, reni pe mine . . .

(Şi că) „Nu-i pară. nimerui „ C a pica pe pruncii lui, „ C a pica pe pruncii l u i ! " . . .

Cu că şi ba-că d. es.

(Că) „Fos t ' am ti nor ca. vinarsul „Da m'a-nbâtrânit nâca.sul, „Da m'a-nbătrânit năcasul

( B a că) „Fos t ' am tinër ca un mer „Da m'a-nbătrânit un dor, „ D a m'a-nbătrâni t un dor .

Cu hei! d. es .

(Hei) „Câte paseri sunt pe hune „Tote cină şi s'alinft, „Numai io maiea-s streină.

(Hei) „N'am maică unde cina, „Nici n'am unde m'alina „Că mi-e cuibul lângă drum

„Intr 'o créngâ de alun ..Câţi drumarl pe ilnini t r ecea „Toţi în cuibul meu svêrlea."

Cu hei şi hei ba d. es .

(Hei) Duce-iu 'aşî cu lelca 'n lume „Me tem c ă mi-or pune nume

(Hei) „Mândrei grâu, mie tăciuni? ..Cum e mai urii in hune."

(Hei ba) „Ducein'aşiu cu lelea-n (ară. „Me tem că mi-or pune eră

(Hei) „Mândrei grâu m i c să ra ră „Cum e mai urît în ţară."

Cu Hei, Ba Că şi Hei da! inlercalându-se între acestea, numai Hei\ Est-mod în un cântec despre Mureş vom da o iconă-aşa după cum '1 audisem cânlându-se oda tă ; d. e s . :

(Hei ba că) „Mureş, Mureş, apă lină. „Mureş, Mureş, apă lină."

(Hei) „Treci-me-n ţera streină, „Treci-me-n ţeră streină, „Ia na, na, na, na, na, na !

(Hei da) „Trecând se nu me- 'necl (Da) „Trecând se nu me- 'nec i - i i . . .

(Hei) „Că n'ai bani se me plătcsci-i „Nici mândre se me jâ lesc î , „Nici mândre se me i ă l e s c l - i . . .

C u : Hei şî-apoi; d. e. după o melodia în următorele versuri:

(Hei şî-apoi) „Ducem'aşi nu schi drumu-re (bis) „Da m'a 'nveţa urîtu-re, (mei !)

(Hei şî-apoi) DiicemaşT nu sein calca-re, (bis) M'a-nveta superarea-ro, (mei!)

Dar câte şi mai câte particule de aceste nu mai întrebuin­ţezi! poporul român, după cum îi dă mâna şi în mod prea natura l ; aces tea sunt tot atâtea refrene sau eselamaţium duiose-sau ecouri de doina, căc i aces tea mai mult şi mai cu samă la. doinare se folosesc, ca şi cum sufletul românesc prin acestea ar da puterei sale de cânt o duioşie, ha o tăria împreunată eu o stemperare de inimă cu mult mai mare , c a fără de ace l ea ; aces te particule se propun şi postpun şi pentru mesura melo­diei, ca ea se potă cade, cum am dice, tot mereu „în tact11

şi se nu vateme audul şi sufletul omenesc . Noi am adus aci; pe cele mai usitate şi le-am întocmit aşa, după cum la diverse ocasiunl le-am audit cântându-se şi horindu-se. In Boinânia. pote sunt şi altele, aci am vorbit despre cele din Ardei. In România este u n a : „Alei! sau Alelei! (în Ardei mai cu samă în poveştile naţionale şi în expres iunea : Alelei c . . . fie mumă-t a ! ) ; aşa un esemplu :

(Alei) „Domne, — Chan Bătrân „Lasă cel hangiar Ia sin „Că io sunt puiu de Român „Şi nu'int pasă de păgân !

* * *

• După acestea va li la loc se aducem unele exemple sau mostre de cântece cu postparlieuli sau refrene ort rcsunete dorn ice ; aşa mai ântein :

C u : mei, bădiţă mei! d. es.

„Somnu-mi-e şi m'asi culca „Tot ascepf dor o pica „Bădiţa de undc-va (Mei bădiţă mei !)

„Somnii mi-c şi aşi dormi „Tot ascept dor o veni „Bădiţa de unde-o li (Mei bădiţă mei ! )

Cu : Hei leliţă hei!

„Cine-o dis dorului dor „A vorbit cuvânt uşor (Hei, leliţă bei !)

„Cine-o d J s leliţei „lele," „A vorbit cuveni- de je le (Hei, leliţă hei !)

„Că pe cine dorii pasee „Mai bine nu s'ar vrut nasce (Hei, leliţă hei!)

„Şi cui pliu- leliţele „Negre îi sunt (Jilele, (Hei, leliţă hei!)

„Că şi mie mi-o plăcut, „Şi nu pot ca se le uit (Hei, leliţă be i ! )

..Şi că nici că le-oiu uita. „IVui-ohi sciî doina cânta (Hei, leliţă bei!)

Sau în România cu : Leieută! leicnţă !:

„Lel i ţo! din Ruginescî , Le i cu ţo ! Le i cu ţo ! „Stai in loc şi mc privesc! Le i cu ţo ! Leicuţo! „Se-ţî ved mândra tălioră, Le i cu ţo ! Leicu ţo! ,,Se m'aprind la iniinioră, Le i cu ţo ! Leicuţo!

(JturmwxeMl.)

De alte refrene din'apoi sau pont pa rtinde, nici nu amin­tim, aducându-le înainte esemplele (diate mai în sus cu ceva, îşi cum sunt mai cu samă silaba re, sau ii. ii ca :

„La fântâna din rezor-tî „Se 'n le lnesee dor cu dor-/î . .Se sărută până mor-/?." S a u :

* * *

„Vai, — seraciî Români- / „Că-i apasă streini-/'! S a u :

* *

„Cel, ce laudă pe streinii-» „Şi hulesce pe Românu-w „E duşman Bomânilorii-M „Şi pretin streiniloru-yî e tc . etc .

* *

Acestea tote sunt variaţiunl de refrene pre şi post-ambule, sunt acestea tot atâtea variaţiunl pentru espresiunea seratului •de durere şi pentru mai marea putere ori foc a cântului. Sunt a c e s t e a o bocire, un raet, care premerge cântului, ori succede în capet. Sunt acestea, c eea ce numai poporul scie, ce sunt c â n d 'şl deschide gura se horescă sau do'meze.

De unde „Doina" în sine şi în esenţă nu este, decât o «expresiune, un accent , un refren al inimii, un onomato-poetic

al instinctului condus şi mişcat de puterea lumei în care tră-esce . Ér fiind c ă acel accent , acel refren s'a esprhnat, s 'a în­trupat prin un suspin, prin un rësimet, prin o voce doiosă şi melodiosă acel accen t născut vine la hune sub un nume, şi numele i-a fost însăşi naţ iunea primului a c c e n t ; aşa ai-na, şi d-ai-na nu a putut să se numescă altmintrelea decât numai : ai-na şi d-ai-na, c a şi cuvêntul hohot delà impresiunea, ce-o face prin sunetul seu h o ! h o ! h o ! sau h a ! h a ! h a ! Sau cu­vêntul chiuitnră sau iuitură delà iu-iu ! uiu iu ! sau bnbnilnră delà bu ! bu !

Frances i ! numesc atare accen t sau s i l abă : v Refrain,* Italieni! „Intercalare" sau „Frammetere,1' Germani i : Finschal-tunţf şi ..Schlussreim."

Doina este un refren, un suspin al humei, care face cânte­cul prea doios şi inima prea. de tot simţitore, care prin a s 'a melodie ne descopere adevërata frttraseţă a cântecului .de du­rere şi nefericire. Ëst-mod Românul diee şi esclainâ : Necăjit om a mai fost acela, care a dis dintêiu I )ăi)ia !" S a u : Cine a dis Dăina mai ântein, acela om de mare necaz şi bănat a mai dis'o !" — Dar aces t adevër ni-1 spune şi cântecul Doinei, care sună :

„Cine-o dis dăina, dăinare, „D'arsă i-a fost d ' inima-ie ;

Căci :

„Doină, doină cânt de je le „Când te-aud nu mai pol m e r e ; cu tôle a c e s t e a :

„Doină, doină cântec dulce, „Când te-aud nu in 'aş! mai d u c e ; nu c ă c i ;

„Doină, doină, cânt, cu foc „Când te-aud eu slau pe J o c ! "

Apoi omului, care cât o lumea lot cântă . Românul diee Dăina şi diee că dă/inălesce, c a şi celui ce boresce îi ijic : Horea sau Hore. Doina este un cân tec şi adese-orî se pune in loc de cântec : aşa :

„Fluor, flueraş „Mândru doinaş . . ."

A d e c ă : „Mândra cântăreţ, care sci bine se cânte de j a l e şi de dor." Şi întru adevër, admirabil instrument mai este llue-rul întru doinare, par' c ă lluerul e făcut pentru doină şi doina, pentru lluer. Nu sciî, că lluerul a aliat doina, sau doina a aliat lluerul. Noi credem, oâ Românul le-a. aliat pe ambele , deôrece atât lluerul, cât şi doina sunt doue elemente române, sciindu-so că lluerul şi t r işca sunt par exellance instrumente românesc! ! Intru adevër fermecător Ion mai are lluerul şi trisca ; în frum-seţă nu este instrument pe bune se le întrecâ, precum in duio­şia nu este operă, pe lume sè ne în t recâ doina nostră. Intipui-ţi-vc pe păcurarul delà, munte cu lluerul la gură şi versul ace­lui lluer vë va transpune in o altă lume! 0 , - la acel vers plâng bradil secular!, suspină stâncile, suspini, codrii gem munţi! şi murmura a j d e isvorul de, munte, - - ér iu piept bale o inimă, suspină un suflet şi pe faţă pică o lacrimă din ochi. — Vrènd, nevrênd trebue se credem c ă atât lluerul, cât şi doina s'au născut în inima româna. Şi cine ar sci usa mai bine lluerul, eeât chiar Românul, când el o născut pentru lluer inveţând ingiir iară maestru aces t instrument d iv in?

Intre Român! se află edobri tă ţ l mari în aces ta artă şi aci amintesc mai cu seină pre un individ din Des'm, r eposâ t deja, cu numele Alexa Mafteiu; Dar sunt destui pe la ţeră, pe la sate, în munţi şi în câmpi i !

Ori cine, ce va diee şi cum va, d ' c i -, Doina nu o poţî in­terpreta numai şi numai pe l luer! Ei — dar şi jocuri le româ­nesc! se Ic tot joc i , când se aud din lluer. Daună de flăcăii noşlril, că plătesc aşa scump pe nisce cârţalăi de faraoni şi nu j o c ă în lluer, căci nu esistâ sat românesc in Ardeal, unde se nu se allé barem! unul sau doi, cari se nu lie acasă în lluer resp. triscă.. Ş i aşa ar fi j o c naţional, deôrece faraonii mai trag şi câte unul. strein — şi est mod prin nmsică suntem în periciil. se ne perdem jocu l românesc, bună minte ca prin modă portul. Aces tea nu s 'ar pute face — decât prin reuniuni

cu membru, cari se abdică (Ic jocul cu vióra. Ori cvenlual, pentru-ce mi învaţă şi Românul se càule cu v i b r a ? ! . . .

Dai- le l i săm acestea, până la ocasii inea, când vom face un studiu critic despre ,,jocul naţional ol, liomânilor!"

Desini, că in liner stă ascuns geniul Doinei si al canionu­lui român, pe cum in sullelul şi inima români stă ascuns ge­niul sau ii:t< vivetele simţi minlelor de durere şi bucurie. Românul se bucurii şi se supei-a, ca. nimeni in Iunie ! Nu so scie nimeni aşa frumos supera, şi nu scie nimeni aşa frumos rìdi1, c a l io­mânul. Priviti, c a se ci 'cdeiî, Ntrn(i,le şi îninovineiv/ările r'mniî-netei!... Şi sermanul Român cu lliiernl şi cu Doina şi-a petre­cut vieta 18 sute de ani aci , el prin ilucr a soiul, se; varbescă cu dorul seu, cu chinul séu, şi ascuns intre munţi se dec curs liber tainelor, ce-1 a p ă s a ! . . . (iu un cuveni, lluerul este tova­răşul seu, este consolatorul seu ; eu greu se desparte păcura­rul când m o r e l l e lluerul seu, c ă c i :

..Pilierul ini-l puneţi cruce „Şi cu gluga ine-'nveh'ţî : „Când velitul ca şi-a sulla „Fluera.ştil m'a cânta !

Ş i prea. la l o c ! S e a ibi de amic. un atare instrument doinic şi divin o ceva nobil şi sublim. Cât vor li Romàni pe bune va trăi şi lluerul, ca. Unenti e pentru Român, din causâ c ă : fl,,ierul e mi instrument curat românesc! Şi pănâ când va ti iiiiiţâ de Român sub sére , va esista şi Doina, că doina, Doina e sufletul Românului şi acel suflet aeaişl cântă un dor, acuşi o j a l e , acuşi un chin !

* *

Vedeţi, c ă e li-limósa, - ba e sublimă poesia poporală! în­tocmai o frumos, ba e sublim cântecul , sau melodia poporală. Pentru-ce ? . . . Pentru aceea , că ea isvoresce din natura sufletu­lui românesc , din sullelul naţiunei, şi orî-ce isvoresce din su-ileful naţiunei se numesce „aequo j u r e " „na[ionul :" prin ur­mare acest fel de cântec se numesce naţional. Şi acest cân tec , sau melodie poporala ne. potè none servi numai, iu inoculi-lău­dabil, de a nòs t ra ; şi c.t a nòstra o putem privi ori şi când. Nu aşa. cu ootnposiţiunile musicale ! Câţi şi ce fel de compo­sitori avem noi, sau dacă avem, câţi şi ce fel am avut în tre­c u t ? La noi esista pios;.; ori cântece •-— pană şi naţ ionale, — car i sunt lot atâtea corc i tur i : tunde presinlă câte o aria fra li­cosa, altele italiană, altele chiar rusescă, l i i rcescâ, al tede ger­mană oii potè şi maghiară. Las, că cântece le nòstre naţ ionale presenta în cea unii mare parte musica romanésca şi conţin sufletul naţiunei, dar unele puţine cad şi sub imputarea de mai sus. Musica romanésca e fòrte originală in felini ei şi cine o pricepe mai bine, decât chiar l i o m â n u l ? Compositori sau Musicanti străini se ne compună none bucăţi musicale bunâ-niinle cum se allă la unele institute până adi, — spre ruşinea

ós tra streini, Nemţi sau Unguri, cari ve.;e}i Domne ! forme/â or şi în bisericile nòstre -— cor religios --- ca re se îuterpre-ÎXO gingaşele nòstre cântăr i bisericesc!, după spiritul classio i antic al bisericii nòstre române. —

In astă privinţă e de lăudat Biasini şi cei ce sunt capul institutelor de acolo de înveţâment. Este astăeJI acolo un profe­sor din neamul nostru, care e D-l 1. Nureşiamt, al cărui merit e fòrte insre în aceea , c ă prin unele composi ţiunt- poporale a dat. Românilor o lecţiune, că dacă vreu se aibă ceva, bun şi. frumos se caute şi sé deschidă la poporul român. — Noi am rugat pe. o Domniseră română, sé ne cânte o piesă de On. D. Compositoi- Mureşianu pe fortepian şi ascultândti-o am rem as m i ş c a ţ i . . . mai muli pentru gândul fericit ce l 'a avut d-I profe- 1

sor pentru formarea de piese pe ..basa san chiar din ariele poporale. Daună inse, că i-a încetat foia ; ei, dar la R o m â n tot ce e bun piere mai degrabă, ea ce e réu !

. Sci indu-se pană aci etimologia şi originea. Doinei, sé-1 lăsăm pe Român sé ne spună şi el, ce este Doina, — şi încă mai bine ca On. Hajdeu, prea eruditul profesor din România .

Da, sé ne spună ce este Doina, cine Pa înveţaf pe el Doina, ce folos 'i aduce lui Doina, şi in urmă, care esle efec­tul Doinei ?

Mai ânlâiu o variaţiune :

„De când sunt eu copil mic, „Doină sein şi doină cjic, „Şi cu doină me plătesc „De o cji de boeresc,

' „Şi cu Doina, şi-o doinită „Scap in crâng şi-n p o c n i t ă . . . „Şi-acolo me pun pe i èrba ..Fara grijă, fără ti eliti „Şi pe valea de pârău „Flueraşiu-ml scot din brâu. . ..Cânt o Doină şi-o doinită „l 'ănâ vine-a n c a drăguţă „Cu flori roşii în cosiţa : „Doină, Doină, cântec dulce ..Când le-aud nu in:; pot duce. „Baie vetit de primavera „Eu cânt Doina pe a fa ră ; „Vine ierna ('rigurosa „Eu cânt doina- 'neh's a c a s ă ; „FruiK.la'n codru cât -învie „Cânt doină de voinicii:. „Doină ejic, Doină, suspin, „Tot cu Doină, me mai ţin : „Doină câni . Doină Cioplesc „Tot cu Doină vieţuiesc !"

(V. Alexandri.)

După altă varieţiune :

„Ai-na, D-ai-na şi d-ai-na-re „Cine-o dis ânlâiu d-âi-na-re, ,.D-arsă i-a fost ini.ma-re ! „Vino-nil dorul câte-odată „Să ine suin pe munii de petră . . . „Vine-ml dor a uneori „Să ine suin pe munţi de Hori „Se-in! lac ochişorii rota „Să nu; uit în lumea t ò t a ; . . , „De când eram încă mic, „Doină sciu şi Doină cjic, „Căci Românul cât t ră iesce „Tot cu Doină se mândresee. „Eu cu Doina me plătesc „De bir şi de boerescu ; . . . „Boii mei când arid Doina „Ară telina şi moina, „Şi-mi sememi cel ogor, „Cântând Doinele de dor. „Er de aud vre-o fetiţă. „Cântând Doina'n poeniţă „Alerg 'fuga de-o găsesc „Şi de l):ină, i-vorbesc. „Ea me-asculfă buciirosă, „Căci e mândră şi fruinosă „Şi-nh dice, că. m'a. iubi „Dacă Doină, i-oiu vorbi : ..Vé spun drept, orí-ce mi-aţi face, „Doină sciu şi Doină-mi p l ace ! "

(Transîlv. 1883.)

Ar urma acum speciile Doinei, sau împărţ irea Doinei, despre care de altădată.

P a n ă atunci lie şi aces ta lucrare, c a şi ceea , ce publica­sem despre „Lună11 în a. 1 8 8 6 , un îndemn pentru mai de aprópe considerarea monumintelor şi tesaurilor aflători in sînul poporului român. :

S. P. Simonu.

D e s t i n u I..

Copil iţii ' II cónto tói •<• Pentru-ce stai vi satâre ^ Anima tu ce shnfesee Y Gâudu-ţl nude ràtucesre?

Vréi "ni taina a /întrunite. Yiitoriul, ce se-ascunde ? ! Şi-'ţi preparù-al tea destin: Ori dulcéta ori renili ?'....

Dar ìas' risai, te descépta ! Càci uu poti sci ce te-ascéptd. Gauduri triste uit-ti mai face. Su scruta., ei-astépta 'u. pace!...

Sa 'ucerea a mai pàtr.nude Cu f/iindul a colo, nude Total e aseuus in eétti, Cu o trista dimiué/ù.

Fii numai hi asceptare, Şi ca mare resignare : Şi te. gata-a suporta Ce destinul ì-ti va da !.. .

V e r o n i c a d i n S é l a g i u .

:<5.t-#4>-i« :

prirqa societate teatrala ponpiia ambulantă in Transilvania. do V a s i l i e P o d ó b a .

(Urm

Cu repertoarul aces la , mai adăugândii-se- şi alle bucăţi , •de cari nu-mi aduc aminle, ne-a găsii societatea teatrală a lui Mihail Pascali in vara. anului 1871 .

Societatea acesta , îmbărbătai.a de succese le strălucite, ce le-a avui Millo in anul trecut, a venit si in Cluj. Fraţii ma­ghiari inse, jaluzl de succese le lui Millo din 1870 . temendu-se, c ă dacă se va mai da lealrul unei societăţi române, se va romanisa. lot Clujul, sub prelest, că reparcazu teatrul, a done-gat de a-i da teatrul lui Pascali . L'a înbial cu reduta, unde se dau balurile şi concertele, si unde s'a declarat „uniunea' ' cu Ungaria, er procesul memorandului aici s'a terminat cu puşcă­ria grea pentru comitetul nalional. Astâi.1! înso Românii se alia. bine în locali tatea aces la . Dovadă concertul şi dansul din 9 Ma'ut a. c. 1 9 0 1 . NY.i ce face, progresăm cu lumea şi în bune şi in neînţelegeri. Ceea ce Pascali nu a primit, şi s 'a dus cu trupa sa la Grade-

în socie ta tea lui Pascali era şi George Alesandrescu, soţia, s 'a Domna Margareta Alesandrescu. cari fusese în anul trecut în societa tea lui Millo şi aven cunos inţă prin Cluj. Ei allând, că socie ta tea nostră de diletanţi c bine pregătită, s'au desfă­cut de trupa lui Pasca l i , avend şi ceva. diverginţă cu Pascali . Protopopul Gavril Pop le-a pus la disposiţiune o chilie la casa parochială şi i-a provedut şi cu vipt vre-o 2 septfunânl, păuâ când a sosit 2 9 Iunie, Sân-Petrul catol ic , când studenţii capelă atestatele şi se încep vacanţele de vară. în dilele : 'celea am ţinut probe din repertoarul nostru de mai sus şi Domna. Ale­sandrescu, o fenice cultă, cântă re ţâ de prima clasă, la câteva dile aşa s 'a esprimat elitră no i : „Băieţi — căc i aşa ne agrăia pe fie-care — sunt mândră de voi. j u c a ţ i escelent , aşcept dela voi purtare bună, socială şi atunci şi la teatrul din Bucuresc î •cutez a păşi cu voi." După, aces la eu am depus mandatul de •director interimal în manile Domnei Alesandrescu, care ne-a condus şi ne-a 'grijit ca pe băieţii ei şi pe mine tot per „direc-tore" me agrăia.

Domna Alesandrescu, încă înainte de a pleca din Cluj, ne-a instruat,, cum trebue să cântăm după musică. D-sa avea •notele de lipsă la tote piesele nost re. Câte nu le-a avut, le-a

are).

cânlat unorî maeştrii de musică şi le-a. pus pe nole. în lot lo­cul ne câştigam orchestre, cari se pricepem la acest lucru. Cea .mai bună orchestră a, fost a lui „Nuţiu" din Abrud, care se pricepea de •minune la, Irebile aces tea şi care nu se putea despărţi de societate . Ne cânta în teatru, la prânz şi cină şi era nedespărţit de societa tea nostră, chiar şi la oseiirsiunf. Balauri i lui erau bine disciplinaţi şi cu ore-care mândria fo-losia.u arcurile, cu cari esecutau frumosele noslre cân tece naţionale.

Ne-am ales 8 inşi. între cari s'au împărţit rolurile, precum am arătat mai sus şi 'punendu-ne pe trăsuri cu culisele şi Iote requisitele de lipsă, am mers '.la Turda, unde am juca t cel dintâiu în provincia.

Membrii, cari au plecat la Turda, au fost: Părechia. Ale­sandrescu. d-şora. Măria Ce ni ea, mama căreia, a. Încredinţat'* in grija Domnei Alesandrescu, care o iubia, ca. şi cum ar ţ fost a ei. Ura o copilă trumosâ, deseeptă, impunea pe bin şi cânta, escelent . Tot la ol altă umblau cu Domna Alesar drescu. Ceialalţl membri au fost: Vasdie Podo'iă, Vasilie Filip, loan Bacia, Arulreia, Cenlea. Vasilie Ghelir, care j u c a şi roi da damă, când era neeesi lalo, dimpreună cu loan Gdrruş, şi ni­meni nu t răgea la îndoiala, că dor' nn-s dame şi Vasile Miele, care era sudorul societăţii .

P lecasem dela Cluj 'nlr 'o di cam căt ră sera. Am înoptat pe drum. Ura. o ndpte luminosă şi timpul frumos. Am ajuns târdiu în Turda şi am descins la otelul Coronă. A doua-di am fost încuartiraţl pe la inteligenţa română din Turda. Pă-r echea Alesandrescu şi d-şora, Gentea. la d-1 adv. Dr. loan Raţ iu . Celalalt! la domnii : Par tcnie Ra ţ i r , fost protopretor, losif Vlăduţ, Bariţiu, Gigărean, Mezei, adî jude de curie ect . în Turda am dat 4 representaţiun! cu succes strălucit. E ra tot-deuna sala. de representaţiuni plină de public românesc şi ma­ghiar, căc i pe acele vremuri şi maghiarii din l u r d a erau mai cuminte, decât astâdî, când derimă casele Românilor cu petri sub egida patriotismului.

în Turda am mai fi putut remânea , înse eram legaţi d&

termin la Abrud, tìnta călătoriei nòstre. Pentru a c e e a după a 4 -a representatiune ne-arn luat rénias bun dela inteligenta română din Turda, si am plecat într'o după amiadl pe lângă rîul Arieşu in sus că t ră Abrud. La comuna Sa lc ina , dacă imi aduc aminte, no-am culcat într'un otel lângă drum. Aict am convenit cu un cioban Vasilo Vena, dela care am învăţat unele doine românesc! de tòta frumsetea.

De aici ani plecat torte de dimineţii mai departe. în Distra am fost ospeţi! capelanului gr.-eat. de atunci Hulea, in a cărui ca să şi la a. cărui masă am fost primiţi splendid. Intru atâta i-a,m fost de plăcut! ospeţî, de plftngénd ne-au rugat, să remânem pană a. doua di la densul.

Noi avènd de a fi [te seră cât de tardili în Abrud, unde ne aşteptau, nu i-am putut împlini dorinţa. în Distra s'au adu­nat mult popor şi ne-au făcut ovaţiunî. Noi ca semne de uiul-ţăniită, le-am declamat, câteva, poesi! naţionale, e ră Dòinna. Alesandrescu le-a, cântat doine românesc!, c eea ce asupra lor a avut mare efect,

Sé ra tardili am ajuns în Abrud. Inteligenţa de acolo ne-a aşteptat ia cas ină cu cina preparată cu inulta voie bună. După c ină ani mèrs tot! la. cuartirele dispuse de comitetul de primire. Fami l ia Alesandrescu eu d-şora den tea au fost ós-peţiî d-lui Ivaşcu, neguţător, Ccialalţ î la. d-niî liaşota., Sfirlea, Paîadi, Drumariu şi alţi!.

Roprosontaţiunile le-am finul în un loc anume pregătit de comitetul de primire şi acoperi t cu scânduri. Aici tòte piesele le-am repetat, multe au trebuit să le repetăm şi de 2-orf, (ăi deosebire „Lipiturile satelor." Teatrul toldéuna a fost plin. Biletele tòte vindule înainte. Au luat parte Ftoinâniî şi Unguri! din Abrud, din Câmpeni, Roşia, Ducimi), cu. un cu­veni din Iòle satele din jur , chiar şi din O fon baia. Succese l e au fost strălucite. „Tata moş" precum am arătat, şi-a făcut da-torinţa. în mod splendid.

In decurs de 3 4 săptămâni, cât am stat acolo, ani făcut escurs ioni la „Detunata," mérgènd călare cu societate alesă, tof! călare cu danie cu tot. Numerili călăreţi lor a l iceul preste 4 0 . în tot decursul aces tor ci ile voia bună şi entusiasmili au fost la culme. Multe „părechi" aşa se numiau acolo 1 cupă de vin şi alta. de apă minerală) s'au golit, fără de a eşi cineva din sărită. Sub . .Denotala" ani fost ospeţi! unui preot român bătrân, care a ospătat Iotă, socie ta tea . Pe vòrl'ul Detunatei ni s'a servit mâncarea naţ ională „balmoşul" şi ani băut apă. de pe ghiaţâ în Juna lui Iulie.

în vara a c e e a a. l'osi la Abrud şi savanta. Română Elena Dunca şi a ţinut în teatrul nostru o prea Ifumósa, conferenţă ,,despre femeia ," ascultată de un public distins şi numeros.

Spre ilustrarea, situaţiei de alune! notez, că înaintea nòs­tra cu vre-o câteva (Iile a părăsit Abrudul o trupa teatrală maghiară, lăsând după sine un nume ren şi datorii înseninate. Un membru al acidei societăţi era încă tot în Abrud, când ani sosit noi, pe semne, ea ehizoş, până ce îi vor trimite parale să piateseli datoriile. Cu acesta, ani convenit înlr 'o reslauraţiime, unde petrecea cu alţi doi maghiari. Am intrat eu, familia Alesandrescu. „Tata. moş" şi încă alţi doi. Ne-am aşedat la o masă ordinàndu-ne bere. Colegul ungur a început a. se plângi; do primirea cea rea, ce i-a înlipinat îu Abrud. A început a-şî bate j o c de noi şi a. ne sfătui să ne reîntoreem, pană ce nu ne înglodăm in datorii. La batjocurile lui, eu i-am răspuns cu poesia poporală:

..Ciudă-mi şi mi ruşine, Ca rìde ciufut de mine, De-ar li ciutul ca şi mine De loc nu mi-ar fi ruşine ; Dară ciufu-i mai ciufos Şi rìde de ce-i frumos !"

Soc ie ta tea nòstra fa aces ta a început a rìde, ór ungu­rul meu a regretat, că nu se pricepe să-mi răspundă aşa poet ice .

Profeţia ungurului înse nu s'a împlinit, căc i socie ta tea noslră a eşit ìnvingètóre, ducând cu noi o suvenire plăcută şi parale destule, eu cari ne-am ajutat peste lot anul scolast ic

următor. Tot asemenea am lăsat nume bun după noi, aşa în­cât cu bucuria ne-au invitai acolo fruntaşi! român! şi pe anul viitor, c e e a ce - - dureri; ••- nu s'a. pulul, réalisa.

La despărţire, în semn de aducere aminte, lie-care mem­bru a. capotat câte un cadou de vaiere dela brava inteligenţă română de acolo.

Dela Abrud ani trecut în Zarand la Jlrail, unde în sala f gimnastului român de acolo s'au dat 4 represenlaţiimî. Aie! am fost primiţi de profesorii : Părâu, Muntean şi alţii. în soc ie ta tea acestor dascăl! vrednici ai românismului am lacul o călător ia la Ba ia de Criş, trecând şi poposind sub „Goronul lui Horea" la Cebea , unde domni! profesor! ne-au dat multe espîicnţiiml despre aces te locuri de mare însemnătate istorică.

De aie! am 1 recul, la Dura, unde ani dat representaţiunî [ în sala Comitatului, precum îmi aduc aminte,, şi am fost pri-

Inihixlriii de cană la domeniul Coronei in h'nmaniii.

niiţî eseelent de fanuliele române, precum de familia d-lor : Drăgieiu. Ilosii-Longui, Simionaş c e l .

Dela Deva am plecat la. Halci], unde familiile române de a c o l o : Munlean, Teodosie şi alţii, ne-au primit cu braţele des­chise astfel, încât numai locul il schimbam, primirea înse pre-tutmdenia era una şi aeeeaş , isvorilă din inimă roiuânescă. Mult ne-a delectai regiunea maiestosă a bătrânului „ R e t e z a t . " Mi-se pare. că anevoie se găsesce pe întreg rotogolul pămen-tului un loc mai frumos şi pitoresc, ca ţinutul Haţegului.

Aici. după câteva representaţiunî, sosind luna lui Sep-lemvre, a trebuit sâ. ne despărţim de D-l şi Doiiina Alesan­drescu. Cu ochi! scăldaţi în lacrămi ne-am luat adio dela denşiî ' car ! eu iubire pârintesoă şi cu Iotă afecţiunea humei lor s'au îngrigit de noi. Ne-au fost în aces ta escursi ime memorabi lă

adevăraţi părinţi, faţă cu cari totdeuna a bătui în piepturile nostre simţămentul recunoscinţei s incere. După despărţire noi am pornit c ă l r i casă , er părechia Alesandrescu a trecut pe la Caransebeş cătră România. Eram trist! în totă călătoria că t ră casă , par 'că am perdut ceva, ce nu vom mai afla. Am adus cu noi o bogată esperienţă în ale teatrului, de care ne-am lolosit şi in anul următor 1 8 7 2 . in eseursiunea acesta doriam cu toţii să ne întelnim cu nenuiritond lancu. N'ani avut noroc a-1 vedea. Spimeu toţi, că înciinjură socie ta tea şi se feresce de omeni cu vestminte domnesc!. Era im mort viu, jertfa, ce ­lor ce nu au fost in stare se-l pricepâ nici odată .!

Sosind la Cluj ne-am înscris la gimnasiu. Soc ie ta tea nos­tru s 'a susţinut tot anul scolast ic . Reprcsentaţiunile le dam tot la ca sa parocltială gr.-cat. în vara anului 1872 erăşî am făcut o escursiune. Acum inse fără de Alesandrescu. Eu am fost cu socie ta tea pană la Gherla, de nude afaceri familiare m'aii silit să mă despart de trupă. Au mers fără de mine şi au dat re-presentaţiunl în Deeş, Şomeula-mare , Lăpuşul ung., Bec lean şi Năseud. Prolutindenia a fost bine primită aces ta societate.

Cine are „ F a m i l i a " din anii 1870, 1871 şi 1872, uşor pote afla recesiuni mai scut te si mai lungi asupra, pioduclmnilor ei. loan Bac iu in 1873 părăsind gimnasiul, a trecut în România cu scop de a românea acolo la teatru pentru totdeuna. Do­rinţa părinţilor înse era. se-l vadă. „popă." A trebuit se cedeze şi să se reintoreâ, ca se împlinescă voia părinţilor.

Absolvând noi unul câ te unui gimnasiul, socie ta tea şi-a perdut pe rend membrii săi şi în 1874 şi 1 8 7 5 a încetat eu totul.

Si nu mă mir, căc i a ii membru unei societăţ i , fie şi de diletanţi, cum a fost a nostrâ, însenină a studia continuu, a te ocupa, serios, ceea ce nu convine ori cui. K mai uşor a-ţî petrece timpul liber, ce îl ai ca student, în jocul de cărţi , decât a studia roiuri grele. Pentru aceea , adî jocul cărţilor e în modă şi nici nu se consideră de adevărat universitar, care nu eu-nosce cele 3 2 de cărţi . L a concer te şi producţiunl în folosul tinerilor săraci se câştigă puteri streine, şi e destul pentru pu­blicul mare şi aces ta . S e nu fie cu supărare, dar aşa stăm astâf.H şi bunul Dumnecleu seie numai, că unde vom ajunge mai tânjiu. (F ino . )

Aman seu Jom Purim. — Tragedia in 5 acte, cu un prolog. ~

(Urman-, din n r . Io . )

Mardocheu.

Ahasver de regină, nu s c i t ? . . . S 'a despărţit, — Aprins liiind în sullet de un foc ne potolit De furia, mânia. A vrut în a s'a fală, S 'arete terii, luinei, urc Vaschlhi , neam r e g e s c ; Aces ta din superbia —- cjic, şi că din sfielă. — Dar, pote vrend se fie mai mare - aşa grăiesc, Ca Ahasver, fiind că a fost neam strălucit. De rege 'n moştenire, n"a vrut, n'a împlinit! Si Regele îndată a, scos 'o din Domnie, — Ea nu mai e Regină, şi nici alui Soţie!... In locul ei lăsat 'a, să-i altele sosescâ . Din ţerl, cetăţi , oraşe la curtea s'a regăsea. Din Egipet venit'au feciore yoluptose Din Sci t ia , Media copile graţiose . . . La Sus ' a adî la Sus 'a , o lume se- 'nbt i ldesce ; — Căci tronul şi coron'a, vai, cine nu i u b e s c e ? Din fetele venite cu sinul ardetor S e ca])ete adî rangul cu tronul lucitor Frumseţele alese vor fi-'ngrab aşedale Un an în o cameră , lui Heghe încredinţate, Ce are se diregă, cum irebe să- 'mplinescă Cerinţele prescrise la Curtea c e a Regescă . A d e c ă : In luni şese, eu mirări se vor unge

S e facă espiaţiune, ori ce păcat s'alunge, —--Şi-n alte şese, iarăş mereu vor parfuma Vestmentul cel vestalic, cu care vor intra L a Rege, (cu animă şi ha ină virginală) Aşa pre cum chemas 'or se mergă cu s f i a l ă . . . De sein fie-care la Rego, cjie va merge, S'antorce-n demineţă, când noptea se va ş te rge . Şi-n sacră umilinţă 'n camera-i va păşi — Ca se pctree 'acolo în nopte şi în d i . . . Şi Ahasver în urmă pre aceea, o ca alege Al cărei suflet sciva ânhna-i se i-o lege De-ai farmecului stîlpurî, în visuri dulci ce re sc ! (Pote in ice-s în hune, graţiele femeesc!!)

Şi i icea va ti Regină, lui Ahasver l emne! Ascultă fică — ascultă, al nost. D-dău dee S e farmece fiinţa-ţî pre Ahasver pot inţe: Mi-a fi bine şi mic, la înlrega, nostrâ, ginte!

Eslhva.

Cu greu, mă ju r pre CeriurI, cu greu, Ta ică , cu greu : Căci , c c suin e u ? — O fică germană de evreu, Ascunsă, fără, fală, re t rasă de la lume. A h ! Nu vor fi feciore de rang mare şi nume Ce sci-vor se răpescă pre Regele — Ahasver —-Feciore cu iubire şi graţie din c e r i u ? Şi n'or fi, să seducă a Regelui vederi, Copile, cine scie, din ce parte şi ţ e r l ? Dar' viu e, viu e Domnul, nu pol ast 'a se f a c ; —-S ă mărg din a f a casă , cum pot, să mă î n p a c ? Să-mi las aicia. legea părinţilor iubi ţ i? Şi se trăiesc la cas'a. păgânilor cumpl i ţ i ? Să-mi uit gin tea şi ţar 'a, - pre sântul Domnedău? —

Acest ' a se o Iacă, o fică de Evreu ? ! . . . Păgânul şi Barbarul , mereu se nisuiesce : In suflet ce-i mai sacru, tiranul ' ( ! răpesce, Atuncia sci se rîdă. duşinanu-n răutate, Când sufletul ţi-e rece, nu sci de libertate. Când ânim'a. ţi-e lasă, nimic nu mai doresc!. Când nu pricep!, ce este st; mor! sau se t ră iescl . Crescut 'ain eu sub scutu-ţl, morbid părinţi! mei , Şi-am învăţat că-s sânge cu fraţi! mei E v r e i : Evreu, popor de-o sor»e, o, cât gândesc ia voi, Şi versul meu spre Domnul, se vadă-n ce nevoi Pe l rece ţ ! în aces ta servie, -n cari gustaţi Amarul, fără drepturi, bătuţi şi persecuaţ l ! Cum pote vai, Esthera, de voi să se despartă Când sângele şi legea aces t ' a nu o i a r t ă ? ! Şi se doresc coronă, şi tron, se doresc eu ? — — Vai, ochi-mi varsă lac r imi! Se rman popor al meu, Cu 1 in' se mor, cu fine, şi-al meu Mormânt se fiă In mijloc, lângă-a t 'ale, pre j a ln i c ' a cămpiă.

Mardocheu.

Popor de vilă sântă, popor patimilor Şi mult ce rca t de Sor le , tu n'ai alt ajutor, De cât numai pre Domnul, din Ceriul cel de sus Cu mâna sa înaltă, pre tiu', ce te-a condus Din Daturile grase a vechiului Salini, Punend a Pale Corturi în Gozenul strein. De aci er ' te aduse-n promisul Cha.ua an Acol ' unde se află mormentul lui Avram Şi -a Sârei şi-ale altor rudeniî fericite. O ! Domne, verii, privesce, cât de ne norocite Petrec acjl in .sclavie fiinţe mit şi sule, Cum plâng, hătându-şî peptul, dorind alor salute. O ! Domne (ie-ţt nulă de scumpă gintea ta, De noi, ce nu seim numai, o, numai lamenta, Şi-atrage-u suferinţă, neeasurî şi dorerf, Forţând lanţul de braţă şi astăcjl c a şt e r î ! Dar nu, sein bine Domne, c ă noi suntem de vină, L a sarcina barbară, sub mână grea, streină. — Părinţii nostru, Domne, de Tiu ' n'au a s c u l t a t . . . lntorsuţi-ai Tu faţa, şi Domne ne-ai lăsat. L a Cer însă părinte rădicu-ini versul, e u ; Eşti bun şi ierţi păcatul, o, iartă pre Evreu! S e mori ah, cu poporul, pre care 'I iubesc!, Ce nobilă dorinţă, ce gânduri ângeresc î ! Dar ' când vrei mântuirea Evreilor d'aicl, Atunci se faci, m cere, şi ce na ai roi!... Prevăd sosită cjiua când ferul să se-nfrângă. Când cruda t irania în chinuri va se plângă, Er tu se treci superbă ca Sorele-n cer sus, Cu fal'a-n consci inţă c ă tu o ai repus. Prevăd sosit momentul, când scumpa libertate La noi, c'a-n vingălore, din Ceriurt va străbate, Er' tu se calci superbii cu mirt uioiinunafă, Scund că tirani'a. prin tiu' fu subjugată. Iubita mea Esthera, ah, ce nu-i li în stare S e faci, fiind Regină, pre-o treplă aşa de mare. In mâna ta voinţa lui Ahasver va li. Atunci când demnitatea pre tiu' to-u-n podobi. Dec! plecă, fi că , plecă, — le du la Ahasver, Nimic nu-ţl cer , iubită, mai mult nimicii'ţt cer , Deşi n'ai curaju aslădî, şl Iremurî, pre cum sein, S e nu te temi, cu tine-i al nost D-deu viu. Fre cum a fost cu Iosif la crudul Mi/.raim Cu Moisi şi cu Aron, potinlul Elocliim ; -- • Cu losua şi David, ce se băteau cu Lei, Cu Samson, tip de spainu'i, în ochi la Eilislei, Pofinţe, prea potmţe în Cer şi pre pămfuit Pădeseo pro-asta (icâ cu braţul teu (e l sânt. Şi-ajută-i ca se fie, la-ai săi spre mângâ ie re : Destul, ajungă DJnme-n vechifa lor, durere!

Ascultă, iică, asculta, uroehia. la ţi-o plecă. - — Şi uila-ţ.I a<.lî poporul şi casa , - mergi şi plecă, -Te du, şi pdiiă-n suflet, a. noslră mântuire, -•-Şi-n ânimă-a sclaviei Măsleni şi nimicire. Inbesce-ţ l ori când gintea, ce-n locinai ca şi tine rnchinii-se la acelaşi , la. acelaşi Domnedeu Şi nu uita-n vieţii o, grelele suspine De fraţi, surori cu j a le . ce portă jugul g r e u ! . . . Ascultă fică, ascultă, iiiechia, t 'a li-o plecă

Şi-ţ i uită a ta. casă , din minte ec 'a-ţ î treeă Ori ce desmerdârl sânte pre braţ. la. Unchiul teu, La vatra părinţescă, la Taica. Mardocbeu. Şi numele şi genul, se-1 tact şi se rm-l spu i : Naţiunea-ţt şi religea se n'o spuui n i m e n u i ! ! . . . Te du şi portâ-n suflet a iviirâ mântuire, Şi i i ân'una sclaviei blăstem şi nimicire.

Esthera.

Voiescu, cu drag, de line a li a scu l t â lo ie , (Câeî ascul tarea este cea mai frumosă Hore) In vieţa. de pruncie, când crescem sub părinţi, Ea este cea mai sacră din multe dâtorinţî, Adio, dar. Ta i ca bune şi Domnul t î p. izesoă: Esthera merge dară ia Curtea cea Regesoă ; Şi iacă, —- ascult de tine, deşi în peplul meu, Lin. suiţ.enient de j a le — o, Domne Domnedeu, Mi tulbură anima şi nu vre se încete. Adio, întinde-mi mâna, se ţi-o sărut cu sete. (Mardocheu dămlu-i mâna, ea o Kăru lâ şi ambii se duo la Palat

Kslher.t intră in lăunlrn er Mardocheu remâne afară.)

Mardo< la a.

Er ' eu veghiavoi însu-mi, la poitâ şi Palat, Se văd sortea. Esthirei . — O, fii pre lăudat Elochim, Adonai, şi binecuveiifal.

iCorlin'a cade.)

A c t u l II. SCENA I.

Aman.

Sunt. Iote împlinite! Ahas#ţ- cu R e g i n ă ! Eu col mai inare -n ranguri, ah ! S leua mea sorină Lucivei în conţinu pre ceriul, Persicei , m a r e ? Dar c e ? - - E Aman. omul, re semen un mai are!... Din fote acell feciore, aduse la Pa la t : O jună cu ochi albaştrii amar Pa fermecat. (Se voi i ochiul albastru, se nu uiţi pre un minut De morte, Inscmneză că eşti schelet şi brut.) La. fata albă, albă, —•- sprincene înpenate Şi negre lueitore şi buze reunita De-al zuiibelului farmec, de-al farmecului dor, Ce sciu s'aprindă focul prea crudului amor. La vorba lui Ahasver, ea slete tremurând, Tăcuta , făr-ai (Jice cu graiul vre-un cuveni. Şi când braţu-şî întinse, în semn de simpatie Ahasver, - ea lâsal 'a o lacrimă, aurie Din oebiu-i, unde-o lume de a r ' fi tot privit in urmă, lot doiosă, in pept s'ar fi simţit. Şi Ahasver, potinlul, fiind apoi cuprins Do-o magică simţire, CIKJU c a un învins. Şi-ndatâ priva si i frunte i-a. pus, i-a aşeejat Corona strălucită - în suflet farmecul. Ospăţ şi fericire, săltări şi bucurie, Oinagiui'î şi iubiri; la multă veselie. Dar' lotuşi c e dorere, ce multă întristare Nu are al meu s u f l e t . . . Ah! Cine-va apare.

XCA'A'.l / / . Cliores. Mai jiiulţi servilon.

Au,an. Teci , Regele mă chianiă ce bine că ine chiamă, Am lipsă mare, m a r e ; -— de nime nu am temă.

Chores.

Mai mult noroc în lume, nu sein cin' ar a v e a ? . . . 0 ! Aman, Aman, Aman, sub ce frumosă S tea , Sub ce Planetă dulce, născutu-te-ai pro l u m e ! . . .

Aman.

0 ! Chores, chiar aievea, ce mare-i al meu n u m e ! Dar' vai, ce mai mânie, când ved eu în căinţă Pre-un Şelar de lângă Portă, c ă nu-mi dă reverinţă. Pre Sore si pre Ste le ! Nici el, nici gintea sa Mai mult în asta ţeră, ei vil, n 'ar e s i s t a ! ! In faţa mea se plecă o lume, un popor — El inse nu. când întru, ori când ies şi c o b o r . . .

Chores.

Şi , eine-i, cine-i, cine-i? Nu-i ore Mardocheu ?

Aman.

B a densul, urgisitul, — Infamul de evreu.

Chores.

Şi tu un om ca tine, se nu-I repunl pre e l ?

Aman.

Aflasem deja- planul sâ-nfrftng, pre-acel mişel . — Acum me duc la Rege .

(Va urma).

CRONICA TIMPULUI. - 10 Septembre n. 190.1.

înaltul Ministru reg. ung. de instrucţiune Dr. Iuliu Wlassicî, a îndreptat cătră tote Universităţile şi Academiile de drept, o ordinăţiune, în ca rea ordoneză, că în urma decisiunei P r e a înalte din 27 Iuliu a. c. acei candidaţi dela facultăţile de drept şi sciinţe de stat din ţară, cari vor urma al doilea semestru juridic prescris în lege, după linea a. 1 9 0 0 — 1 9 0 1 sunt scutiţi, că la al doilea esamen fundamental, se mai depună pre venitor, esamenul din „Filosofia dreptului." -----

Acesta soluţiune, pusă faţă în faţă cu ţîpotul desperat al presei liberalo-evreeseî, care strigă că se vatemă l ibertatea in­strucţiunii, şi a sciinţil — se privesce, în caşul cu profesoral Pilder, de cătră presa catolică, mai mult c a un espedient, prin care se denotă, cu încă şi Ministrului de instrucţiune părerile şi teoriile, Filosofici dreptului espuse şi propuse de că t ră Pik-ler îi sunt prea cutezate şi îndrâsneţe ; şi pre cari, el, Ministrul, în parlament s'a nisuit a le desaproba şi î n tuneca ; - • ace lea doctrine şi concepte îndreptate în contra credinţiî şi a patriei, şi cari au produs atâta sgomot fortunos şi au făcut greutăţi guvernului în primăvera acesta . Tot, la ces l iunea aces ta , deşi mediat, am publicat şi noi în nr. 14 al acestei foi, un discurs, tradus după P. Kolb, sub titlul: „Universităţile moderne," prin care acel bărbat învită pre coreligionarii şi conpatrioţii sei a lua defensivă faţă cu spiritul, ce domnesc;; astădl în multe Universităţi lumescl şi de stat, şi-il conjură se întemeieze o „Universitate catolică." S e qjce, că mai sus lăudata ordinăţiune ministerială este a se datori numai partidului poporal din Un­garia, şi în deosebi Contelui Aladdr Zichy, care făcuse o în-terpelăţiune, pre câ t de frumosă, pre atât şi de energică în Parlamentul din Budapesta contra spiritului de propunere a lui Pikler, care , se qlice, că a djs în una din prelegerile s a lo : „Mereu am în vedere că astfel de concepte bagatele de Patria şi Naţiune se le estirpesc elin conştiinţa vo'stră... şi apoi iarăşi alte rele şi eresuri cu privire la Eeligiune care , se dice, că a numit'o „Fmauoţiune a stupidităţii omencşcî;" er' despre „Mo­ral" dice, că a djs, că nu pdte fi vorbă, de o r e c e omenii ego­işti fiind. surd. incapabili de vrc-o faptă morală. Că a dis aşa, ori nu a dis, nu seim — destul c ă interpelă.ţiunea pre contul acestor idei rostite ale sale, s 'a făcut. —

Dacă D. Pikler, intru adever are atarl idei, utuncî pecat şi daună de ori ce filosofia şi anume de Filoso/ia dreptului.

S e înţălege, că o omonime, aşa cum vrea se o formeze Dsa, — o se fie eo ipso încapace de fapte morale, că-ci eon-

secuent, esistând în idea Dsale, o omenime, pre ca r ea o ar potea priva de sânţementul patriei, naţiunei şi credinţei în ore care divinitate, atunci nu pote fi vorba de moral şi e l , în a sale idei, învolve o omenime sau „pre istorică" sau „post is­torică.1' — O atare omenime pre istorică înse nu a esis tat , er post istorică, pote, nu-i vorbă se esiste, după concep te l e filosof lei Dsale, când D-sa va fi un atare regenător mare al omenimei şi a lumei, cum n'a mai fost vre-o dată, şi când lumea respective umanitatea, va fi mai poternică ca natura , şi va potea se smulgă, din sinul seu simţem^ntul de patria şi de naţiune; va potea, în contra naturii, se-şî omore sensul comun şi graiul consciinţii divine, cum e sensul comun al credinţiî în divinitate, în mortalitate şi provedinţă. —

Atunci I ) . Pikler o se fie nu „om" ci un Spirit supra­natural, şi un ,.Deus ex mactima,'1 cea ce nu este ! Dacă D. Pikler aşa a dis şi aşa crede, — atunci nu cunosce nici pre ambulil fundamentali ai filosofiei, — înţelegem legile funda­mentale ale psichologiei şi a le metafisicei. —

Dar, D-l Pikler, nu credem, se fie de o atare c r ed in ţ ă ; şi dacă a din, ce a dis, - a dis'o mai mult pote, c a egoist în sciinţă; şi după conceptul 0-sale , ne capace de fapte scien-tifice. -—

Forte bine a stat contelui Zichy, că s 'a ridicat în cont ra unor atarl eresuri de s c i i n ţ ă ; forte bine că s'a ridicat se apere conceptul de patria şi naţiune ; şi conceptul de credinţă.

Forte bine stă fie-cărui individ, fie de ori ce naţiune, care-şî apără credinţa şi pa t r ia ; rel igiunea şi naţ iunea cont ra unor figuri ca Pikler et Grossman.

* * *

Cel mai însemnat cas sau eveniment în lumea polit ică de acum de curund, - - este mortea bărbatului de stat i t a l i an : „Francesco Crispi, repausat duminecă la 11 August n. 7 ore şi 4 5 minute sara, în Neapolea la „Villa Lina" de unde fu transportat la Palermo.

Dătorinţa de cronicari , ne înpune, deşi cam târcjiu, se scriem şi noi ceva, despre aces t bărbat , şi despre rolul seu c a bărbat de politică şi de stat. —

Fara- îndoială, că el aparţine seclului X I X alăturea cu figurile marcante ale lui Napoleon IU. Gladston, Cavour, Bis -marck, Disraelli (Beaukonsfeld), Gambetfa, Thiers , Fery, Gor-ciacow, Andrassi, Casfelar, Brotian şi Stambuloff. —

Ca unul, crescut în timpul de renascere şi de consolidare a multor state, a fost un întrepid politic şi un revoluţionar

oportunist, cu o diplomaţie pre faţă pentru ţara s a ; — •• cu vederi originale şi fapte energice fără genare, — de unde el ca şi Bismarck şi Garibaldi şi-a atras asupra sa pre cum de la unii cea mai mare admirăţiune, întocmai de la alţii cel mai mare odiu şi dispreţ. —

Pentru patrioţii sei italieni, densul dinpreună cu Garibaldi a fost cei mai principal factor şi actor pentru tòte întîmplârile,

reslurnările, sau loviturile de constituţiune vigente, în a doua j iunetate a véeuhii, ce s 'a stins.

Cu liberalii, a făcut, întru adever Crispi, lucruri inarî şi admirabile. Bevoluţiunea siciliana, înscenată pentru căderea Burbonilor în Neapolea — în fond a fost opera sa.

Nu puţin conlucra Crispi şi la opera de unire a Piemon­tului, dinpreună cu alţii pre cale diplomatică, El a operat ca jurnalist fervid şi înfocat din Turin, din Paris , •— aprindtnd în Italieni, focul de libertate şi patriotism.

In unire, cu cei mai renumiţi bărbaţ i ai idealului de unire piemonter, a luptat densul în şirurile de frunte, pentru o Monarchia, italiană, prin ce se str ică în urmă şi cu amicul seu de mai nainte cu Mazzini.

Parlamentul italian, ia care el deja aparţinea din a. 1861 îl alese pre Crispi la 2 0 Novembre 1876 de preşedinte şi doi ani după aceea , a fost încredinţat de Ministerial Dcprclis cu portofoliul esternelor.

Sub ocârmuirea sa, sunt de marcat , mai cu samă patra evenimente î n t e i e s a n l e : Mórtea lui Victor Emanaci şi suirea pre tron alni Umberto l. Mòrloa. pontificelui Pia IX şi alege­rea cardinalului Peeci c a papă sub numele : Leone X I I I .

Cea mai însemnată operă a sa în ministeriul seu din 1 8 8 7 — 1 8 9 1 este aderinţa sa la Tripla alianţă: —- ór în al treilea şi cel mai din urmă minister al seu S i e n a gloriei şi au­reola iscusinţei i-se întunecă prin desastrul ce Fa suferit gene­ralul Baratieri în Martie 1897 în lupta de la Adaa. Din acest timp se retrage cu totul dela politică şi trăiesce ca un retras, ce şi-a trăit vécul, în Villa Lina. din Neapolea. • -

Crispi, a fost fără îndoială un naţionalist şi patriot bun ; — el însă a aderat, în opuseţiune cu marcile Cavour, nu spre Francia şi rassa latină, ci spre Germania şi Austro--Ungaria ; de aceea el a fost vei.lul de câ t râ mulţi nu cu ochi buni in Frànc ia şi în Italia. Poli t ica este sci inţa viitorului şi a oportu­nismului, de unde se miră nu fără drept istoria, de omeni şi de teri, cari în politică fac transacţiunl şi alianţe pre conta politicei şi nu ţin s amă de rassă, ci mai mult de gravitatea situăţiunil şi de fondul înprejurărilor. Căci pentru ce Mircea cel betrân, a lăsat cu testament fiului seu, ca să se al ipcscă mai mult de Turci, c a de Crescimi Esemple sunt d e s t u l e ! . . .

Crispi inse, a fost un duşman al pupatului, al preoţiniei şi al institîiţiunilor catol ice .

Deşi despre el se spun multe în privinţa ideilor sale religióse, totuşi se afirmă, că familia sa a fost crescută în ideile cele mai frumóse ale bisericei catol ice, de unde în cjilele ce le mai grele ale morbului lui Crispi se cjice C i l aces ta a. cerut se-i pună lângă dânsul crucifixul, ce a tèrna pe părete la capul séu. — Ceea ce , se susţine de unele foi, cum că el la rogarea, se primescă S-ta ercharist iă — viaticul — ar li rés-puns, c ă dânsul se va înpăca singur ca, Dumned/ad seu, în mod personal, este — sub întrebare.

Crispi, a întreţinut ani de alungnl relâţiunî personale, şi pre când era Ministru preşedinte, cu mulţi prelaţi, precum şi cu cardinalul Hohenlohe ; ma el, cu Dona Lina, cu ca rea trăise în căsătorie ne bisericească, s'a, căsătorit biser icesce mai nainte cu câtva ani. —

Cu tòte aces tea , Crispi, ca unul, ce s'a alipit de b iser ică

ma a persecutat mstiluţiunile ei şi a. fost contra dominăţiimiî papale, va remânea o figură pre paginile istorii, alături a cu cei , ce s'au stins din lume, lăsând în urma lor compătimirea din partea unei Poteri şi Societă ţ i grandiose - - din partea bi­sericii lui Christcs, temeiul păcii şi a fericirii poporelor, tribu­nalul cel mai just şi respectuos înaintea fiilor s e c l u l n i . . . a acelei Societă ţ i de pace, care a deplâns şi deplânge scola, în care s'au născut şi educat omeni ca Vailand, Ravaehol (Konigs-slein.) Caserio, Lucheni et B r e ş e i ! . . .

SOIRI MĂRUNTE. Fidanţaţî. 1)1. Alesandru Ţinţariu cu D-ş6ra Ghizela Ohiwr-

goviciu. Felici tări le nostre. Himen. Aureliu Bungardean teolog absolut şi Amalia Bud

fac cunoscută cununia lor, c e se va celebra Duminecă la 2 9 Septembre st. n. a. c, la, 3 ore p. m. în biserica gr .-cat din A.-I laşî i raşiu.

Sânţirea bisericei gr.-or. române din Galaţi, care se va îndeplini de eătrâ Exelenţ ia S a Înalt Prea Sânţitul Domn Ioan Meţian Archiepiscop şi Metropololit, la 2 7 Septembre st. n. 1 9 0 1 , începutul la, 8 ore a. in. după sevîrşirea actului la 2 ore p. m. uiaiieză Baehel, în sala scoici confesionale. La 8 ore sera petrecere cu j oc în sala scoici confesionale.

Nou Ministru comun de resboiu, în locul lui Krieghammer, care a dimisionat se desemne /â F . Z. M. br. Waldstălten in­spector suprem al artileriei.

Bancnotele nouă de 10 corone sunt puse în circulare. Regele şi Regina României au plecat în 1. Septembre din

Sinaia pentru streinălate. Ajungând in Viena au depus o cu­nună pre sarcofagul Reginei Elisabeta. —

Archiepiscopul de Agram Dr. Posiloviciu, cu ocasiunea jubileului seu de 2 5 ani în episcopia, a donat 7 0 . 0 0 0 corone pentru biser ică şi scopuri culturale. —

Crucea lui Leone XIII. Pre „Monte Capreo" lângă Carpi-ueto, sa sânţii, şi desvelif la 2 8 August „uriaşia cruce" alui Leone Xl.ll. S t . Părinte a fost însciinţat despre aces ta serbare prin „porumbi epistolari," car i după 15 minute de la demiterea lor au şi sosit, in grădinile Vaticanului cu scirea la S t . Păr inte . Epislola a fost scrisă în versuri: E c ă cele dintâiu două.

,, Victrix nune Crişti, Capreo crax fulgct abalto, ..Et tibi, Magne Leo, nunti a grata fe.ro'." —

f Necrolog. In 8 Septembre n. a repausat v. protopopul Abnaşiuhii — diecesa Blaşiului - Basil iu Porul in etate de 8 3 ani. —

loan Laslo, Archidiaconul Cluşiiilui a repausat în Cluşiu la 2 8 August, n.

POSTA •3fr 4fr

REDACŢIUNEI.

L a m a i m u l ţ i Cu păreri» de ren numeri din trecut nu mai avem decât din cai i au apărut sub noua adminstraţie a „Rev. 11." deorece sub vechea administraţia nu sau tipărit numeri .Inlrecălori. Acelor co au solvit preţul abonamînlului pană la espedarea minierului 13—14 lis'au trimis.

D-hri A b . n r . 2053. De pe anul acesta nu sunteţi datori cu nimic, în speranţa, că. HI binevoi a abona „Rev. 11."' pre anul viitor întreg şi i-ţî recomanda la mai mulţi prieteni şi cunoscuţi ai D-vostro. Gâeilura de D-şora Aneta o vom publica efit de curund.

Dlui G. Ş e u l e a n tn F e l s o p i a , foia vis'a trimite regulat a fost numai greşeală.

Dlui I o n I u n i a n , P e r i ş (România) foia ţi-o trimitem regulai şi sperăm că nici D-ta mi-ţî vei uita de noi.

D. A n t . P o p p . „Nostalgic/', va urma ; „Unei Domne" inse nu. C ă t r ă On. c e t i t o r i : La unele deslegărl do gâcituri se vor sorta, şi

premii .frumos o şi lolositore intre deslegăloriî de găcilurî, cari ne tul ard ia l îşi vor trimite deslegarea.

Compactoria şi prăvălia

F. STOLZENBERG B I S T R I Ţ A (Besztercze), piaţa mare.

S e recomandă pentru efepturea tuturor lucrărilor de compactor ie modernă , dela cele

mai simple pană la cele mai fine legături de lux, pentru cărţi do SCOlă, Cărţi blSericeSCl şi de rugăciuni etc. etc.

Asemenea recomandă on. p. prăvălia sa bine aranjată cu totfelul de recuisite de scris, de desemn şi de cancelaria, cărţi comerciale, cărţi de scală, caiete de scris, notese, peniţe de scris, ceruse, tăbliţe, casete' frumose şi hârtii de epistole etc. etc.

Mare deposit de tipărituri.

ww$ ¥ ¥ ¥ :•: 4 :•: ¥ ¥ ¥ :•; :•: ¥ ¥ :•: ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ >: ¥ ¥ :•: >: :•: ¥ ¥ ¥ >:.>; > >. v :•: :•: ntfffif

I REVISTA ILUSTRATĂ ENCICLOPEDICĂ 1 I G A Z E T A S Ă T E A N U L U I . §

I I Anul al 18-lea Ese din 1 8 8 4 , sub direcţiunea lui C. C. Datculescu la 5 şi 2 0 a lie-carei luni.

10 Lei Abonamentul pe an la ediţia pe hârtie obicinuită 20 Lei Abonamentul pe an la ediţia pe hârtie velină.

Abonamentele încep de la N-o 1 a fie-cărui an (5 Februarie) şi se plătesc înainte. Cu numeral nu se vinde . G a z e t a Săteanului" şi nieî planşele colorate.

Redacţia Administraţia şi Tipografia: Bucurescî, 117 Calea Victoriei, colţ cu str. Banului .

ţmmm&'*h& ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ • ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ .¥.¥ ¥ ¥¥¡1111

Arbori si Arbust! roditori, floriferî şi de umbrire

de la Pepiniera C. C. Datculescu din Slobozia-Galbenu (jud. R-Sărat).

30 hectare de cultură specială. | p Calaloaul. împreună cu modul d'a se planta, se trimete la cerere adresată Mag asinului Datculescu 117 Victoriei, Bucurescî

Seminţe de Cereale selecţionate şi alte produse, de la Ferma lui C. C. Datculescu din Slobozia-Galbenu.

Espediţiunile se fac franco vagon Gara Făurei pentru Muntenia, er prin R . -Să ra t pentru Moldova, în saci cu plumbul de garanţie al Fermei. Daca nu se trimete sael se pun noi muşama cu adaos de 1 leu, cari devin

proprieta tea cumpărătorului. Costul se plătesee la comandă.

I M » » »

t f t f SSL M Sá Sâ 1 1 M 7 F 7 ? 7 F 7 F 7 F 7 F

7 ^ 7 ^ 7 ^ 7 ^

CEL MAT MARE D E P O S I T de tot feliul de papuci pentm bărbaţi, dame Şi COpiî cu cele mai ieftine preţuri, ia

CAROL J. GOTTSTEIN BISTRIŢA, piaţa mare (lângă magistrat.)

Singura vîndare do galc-CÎ şi papuci pentru zăpadă, lot felul de papuci pentru casă, Lawn-Tennis, pentru biciclistl şi pentru promenadă.

NOU A SOSIT! —- cea mai elegantă şi modernă cuaiitate de papuci de tomna şi ernă. fn ce privesce cu aii la lea hună se garanlezâ.

Comandele după mesură se efoetuese elegant, solid şi după moda cea mai nouă. Special is t în tute mărimile de papuci pentru cei holiuwi de pieîdre.

7 ^ 7 ^ TF^ 7 ^ 7 ^ 7 ^ 7 ^ Ş& S& S$

sţ.

X

X

X

X

X

tU, pir

7 g \ jfr

« " « \

•vlr •\'r "s'r "\'r *fr *ír "\'r "\fr Mr "\'r "v'r *ir "\'r

^tj (-¿i'.) (¿4*} tì%t> ¿^V: ¿i'<! <*e ¿Í'b c¿*9 ¿X«> w s i 3 ¿ Jp. J^. Jjx. JJV. Jf. V|V- JJV. J|V J¡v. Jfr. JJV ^ 7

Isvor ieftin

urinălorelor:

Cărţi pentru scolă şi privaţi, Recuisite de scris si desemn, ílecuisite de cancelaré' Hârtii de epistole, cuverte, Casete, e tc . ele. - — Albumuri pentru fotografii, Abumuri pentru ilustrate, AlbumurI pentru poesii, e tc .

SSA S-SĂ <-«\

ssJ. <-$\

"ir

1CJ Jt-

B[. Binder, rifu, |iiii(a tiiiti'c (Koriiiiiiii'kt).

pentru însumarea si procurarea >?¿ 1 fi>~>

Va) s

/írr 'iíl-í.

^ Gu cele mai ieftine preţuri ! )§*

/«o & ¿

pip p\r -\]r "ir ~ir "ir "ir -\1r "\!r -\'r -ir "ir "ir ^? S^i (' '*' &X'J

aXs <£*í) ¿^s (¿ííy <¿íCb e«> alie ¿£s Jh ^ ^ jv. -/|V. jjv v. jjv. ^ J|v

4

Tipografia A. Baciu Bistriţă, str. Lemnelor 4 4 .

Aducem la cun scinţa on. public acesta nouă tipografia, provedută

cu cele mai bune mijloce technice, aranjată după stilul cel mai nou unde

putem esecuta ori-ce lucrări aparţinetore artei tipografice în cel mai

scurt timp, precum:

Tipărituri de bancă, B I L E T E DE V I S I T Â

( 1ărţî şi broşuri, Foi periodice,

Bilete de logodnă, Invitări la nuntă,

ANUNŢURI,

~-Registre, B I L A N Ţ U R I ,

Compturi, PRETURÍ-CURENTE

Ouverte, Anunţuri funebrale,

C I R C U L A R E . Comándele se esecută p r o m t , cu a c u r a t e ţ a , cu cele mai e f t i n e

ş i m a i m o d e r a t e p r e ţ u r i .

Tipografia A. Baciu Bistriţă, str. Lemnelor 44.

"•' >; !•! "•' > >; >; > >; > '4 v "•' 4' • ^ ^ ^ '•" • >! i^ . '-^ >! $ ! • ! >: >:

m i i i m mi

SATÉBDLOI" sHIif I :§ | Se pote procura delà autorul T. A. Bogdan inv. şi delà Administraţia „Rev. Ilu^tr," în Bistriţa. > :

>• • V V 4' • ' • • • ' "•' * ^ ¥ > ¥ ¥ > voi $ > >; ;•: >; >> >; >; >; >'