EUROPENIZAREA ROMÂNIEI

Cursul 2

Prima modernizare-europenizare a României (sf. Sec.

XVIII-lea-1914)

PRIMA MODERNIZARE-EUROPENIZARE A ROMÂNIEI

(SF. SEC. AL XVIII-LEA-1914)

A.Conceptul de modernizare

B. Evoluţii geostrategice sfârșit secolului al XVIII-lea

- jumătatea secolului al XIX-lea

C. De la domniile fanariote- la 1848

D.Transilvania, Mittel Europa (Mitteluropa)

A CONCEPTUL DE MODERNIZARE

Folosit de istorici pentru a defini și descrie transformă-rile pe care le-a cunoscut societatea europeană între secolele al XVIII-lea şi al XX-lea.

Procesul a dus la transformări privind:

progresul tehnic;

dezvoltarea căilor de comunicații;

apariția instituțiilor reprezentative;

difuzarea cunoașterii;

solidaritatea socială etc.

Modernitatea nu a însemnat doar schimbările în sine ci modul în care acestea au permis noi schimbări ale căror rezultate sunt ireversibile

modernizarea a însemnat și procesul de sincronizare a civilizaței noastre cu civilizaţia europeană

A. CONCEPTUL DE MODERNIZARE

Din punct de vedere istoric modernizarea se exprimă prin:

a. raportul dintre modernitate și tradiție istorică

b. raportul dintre stat și națiune

c.relația dintre elite și populație

d.diferențele dintre diferite state sub raportul dezvoltării

Specificul tranziţiei spre modernitate în societăţile din S-E

Europei, au avut ritmuri diferite, niveluri neuniforme,

fiind date de punctul de plecare diferit şi de

caracteristicile specifice, tradiţionale, ale fiecărui spaţiu

istoric.

Pentru spațiul românesc modernizarea nu a fost o

optiune, ci un imperativ, resimțit ca atare atât de clasele

dominante, cât si de paturile de jos.

A. CONCEPTUL DE MODERNIZARE

În spațiul românesc modernizare=europenizare a însemnat

adoptarea modelelor politice și economice oferite de Occident și înlocuirea structurilor orientale.

Procesul a fost generat de faptul că dezvoltarea economică și organizarea politică se structura, până în secolul al XVIII-lea, în

strictă relaţie cu Imperiul Otoman, fapt care explică, parţial, deficitul

de modernitate şi reprezintă, de asemenea, relativ, rădăcinile istorice

ale rămânerii în urmă a acestui spațiu.

Ca urmare, acest proces fost mai mult decât o etapa de dezvoltare a

fost necesitate pentru constiturea statului independent.

Spre deosebire de Apus în țările române modernizarea nu a avut

timp pentru sedimentare ceea ce a făcut ca uneori ea să fie

receptată, ca „formă fără fond”.

Din această motiv statul va deveni agent determinant al procesului

de transformare socială, fapt care a generat, cel mai adesea, o

modernizare „de sus”, prin politici intervenţioniste, în toate domeniile.

Nu de puține ori elitele politice din ţările Europei SE , au imitat

măsurile din Occident, dar au manifestat, în anumite cazuri, rezerve

faţă de acest tipar al modernităţii.

DE LA DOMNIILE FANARIOTE LA 1848

Proiecte de reformare a statului s-au elaborat de la sfârșitul secolului al XVIII-lea:

Memoriul de la Focșani (1772)- respectarea libertății țării.

Memoriul de la Șistov (1791) - respectarea autonomiei și a neutralității.

Supplex Libellus Valahorum (S. Micu, P. Maior, Gh. Șincai, I. Molnar Piuariu):

egalitate în drepturi cu celelalte națiuni ale Transilvaniei;

reprezentare proporțională în dietă în raport cu numărul contribuabililor.

Proiectul lui D.A. Sturdza (1802) propune ca formă de guvernământ republica; apare principiul separării puterilor.

DE LA DOMNIILE FANARIOTE LA 1848

sub influența mișcărilor revoluționare europene și revoluției grecești în Principate se va desfășura un amplu proces revoluționar care a debutat cu mișcarea lui Tudor Vladimirescu inițiată cu ajutorul Eteriei grecești.

programul lui Tudor Cererile norodului românesc (vezi document) propunea o serie de reforme limitate de condițiile interne și externe de atunci ale Principatului.

domniile pământene în Principate (Grigore Dimitrie Ghica și Ioniță Sandu Sturdza 1822-1828) au propus o serie de reforme incomplete, care generau propuneri de reforme din partea micii boierimi și anume Mișcarea cărvunarilor, inițiată de Ionică Tăutu.(vezi document)

revoluția greacă va continua și după înfrângerea Eteriei în Principate

DE LA DOMNIILE FANARIOTE LA 1848

Dacă după Kuciuk- Kainargi protectoratul Imperiului Țarist asupra Imperiului Otoman era de formă fiind obținut în urma unui act de forță, după 1822 el va căpăta girul european, fiind transformată într-un principiu de drept internațional.

Rusia va impune Imperiului Otoman convenția de la Akkerman( 25septembrie/ 7octombrie 1826), care legifera protectoratul celei dintâi asupra celei din urmă. Acum protectoratul Imperiului Țarist era de jure.

Colaborarea dintre Imperiul Țarist și Marea Britanie (aranjamentul dintre cele două țări din 1826 și tratatul de la Londra 1827) în condițiile acutizării conflictului greco- otoman a dus la izbucnirea războiului ruso-turc 1828-1829.

DE LA DOMNIILE FANARIOTE LA 1848 războiul ruso-turc se va încheia cu înfrângerea celor dintâi și încheierea păcii de

la Adrianopol în 2/14 septembrie 1829.

urmările pozitive ale acestei păcii pentru Grecia căreia i se recunoștea

independența(Conferința de la Londra 22 ianuarie/3 februarie 1830 ) și Serbia

căreia i se retrocedau 6 districte avea consecințe importante și asupra

Principatelor; stipulații prevăzute într-un document separat atașat tratatului (

document elaborat ca urmare a memoriilor înaintate de români în perioada

anterioară ) (vezi document)

până la plata imensei datorii de război (1.500.000 galbeni) Principatele

rămâneau sub ocupație rusă care s-a prelungit 5 ani. Speranța că noul regim va

fi unul reformator, mai blând, a dispărut o dată cu înfrângerea revoluției

poloneze.

pe timpul ocupației ruse în Principate vor fi elaborate (la Petersburg inițial ) și aplicate două regulamente generale (organice), prevăzute încă de Convenția de

la Akkerman, care aveau drept scop guvernarea acestora.

ele vor intra în vigoare la 1/13 iulie 1831 în Țara Românească și la 1/13 ianuarie

1832 în Moldova.

măsurile care aveau scop modernizarea Principatelor, conform spiritului

veacului au fost limitative și aplicate sui generis în funcție de interesele clasei

dominante și ale puterii protectoare (vezi document)

regulamentele organice, cu toată opoziția internă, vor fi recunoscute de Poartă

prin Convenția de la Petersburg din 17/29 ianurie 1834.

DE LA DOMNIILE FANARIOTE LA 1848

după părăsirea Principatelor de ruși în aprilie 1834 se vor institui în domniile regulamentare.

Primii domnitori (Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) în Valachia și Mihail Sturdza în Moldova (1834-1849) ) au fost numiți, nu aleși.

Rolul lor era acela de desăvârși măsurile regulamentare, în administrație și legislație, începute de generalul Pavel Kiselev.

Scopul acestor domni de a moderniza societatea românească avea să fie denaturat de conflictul intern, promovat de marea boierime și întreținut de Puterea protectoare. Politicii lor li se vor opune o parte a boierimii și tineri școliți în Apus, care vor propune o serie de programe de reforme.

Pe acest teren vor avea loc mai multe mișcări care în ale căror programe se regăseau propuneri de reformare a societății

În Valahia (Ion Câmpineanu- 1838, Act de unire și de independență) și mișcarea lui Mitică Filipescu (1840) la care va participa și Nicolae Bălcescu, cu un program mult mai radical.

Frăția (1843) ≥ N. Bălcescu, Chr. Tell, C.A. Rosetti, program de reforme.

În Moldova (memoriile din 1835, 1836 ale boierimii conduse de Alecu Mavrocordat, Conjurația confederativă condusă de Leonte Radu (1839), mișcările din 1846 care l-au determinat pe domnul Mihail Sturdza să se pună la adăpostul consulului rus. )

D.TRANSILVANIA, MITTEL EUROPA (MITTELEUROPA)

Marele Principat al Transilvaniei cuprindea 11 comitate și 11 orașe libere regești

Organul de administrare era Guberniul regesc cu sediul al Cluj, condus de un guvernator numit de împărat.

Pe plan economic creșterea fabricilor și manufacturilor și implicit a muncitorilor plasa acest principat în sfera de dezvoltare a Europei centrale.

Situația tensionată din Transilvania impunea o serie de măsuri în favoarea românilor privitoare la doleanțele românilor din cele Supplexuri din anii 1791-1792- în special recunoașterea acesteia ca o națiune de- sine- stătătoare- (dieta din 1834) .

În perioada anterioară revoluției de la 1848 se va coagula ideea de solidarități naționale, precum și laicizarea conducerii mișcării naționale.

Se continuau ideile Școlii Ardelene pentru modernizarea instituțiilor publice care să accepte cererile naționale ale românilor. (printre altele limba maternă și educația în limba română care au dus la apariția a 1300 de școli românești )

Pentru constituirea opinie publice românești conducerea mișcării naționale acționa și prin alte măsuri precum: difuzarea operei Școlii ardelene, apariția presei românești, , literatura de calendar etc.

Este perioada( după1830) în care legăturile dintre fruntașii românii ai mișcării naționale dintre cele 3 principate se vor intensifica (contacte personale, proiecte de colaborare sau a mișcărilor conspirative (este cazul mișcării conduse de Adolf David din Sibiu care avea legături cu mișcarea lui Ion Câmpineanu).

BUCOVINA dintmăsuri luate de curtea de la Viena au fost măsuri contradictorii.

re măsurile pozitive amintim : modernizarea proprietății în sens burghez, încurajarea dezvoltării meșteșugurilor, industriei și comerțului și modernizarea instituțiilor culturale.

ca și în cazul Transilvaniei s-au intensificat schimburile cu românii, în special, cu cei din Moldova și Transilvania, dar și din Muntenia (rol deosebit boierii din familia Hurmuzachi) .

BASARABIA anexată în 1812 Basarabia va primi titlul de oblastie.(provincie de

margine)

se încurajează și aici dezvoltarea manufacturilor al căror număr se dublează între 1830-1848 ( de la 144 la 297)

prin măsurile luate, un anumit progres a înregistrat și agricultura, crescând numărul de hectare însămânțate

Un rol deosebit în mișcarea de emancipare l-a avut biserica și învățământul (instituțiile de învățământ)