Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) într-un roman modern studiat.

Autorul este persoana care creeaza o opera artistica, stiintifica sau publicistica, creatorul real al unei opere literare, care se detaseaza de narator sa 10510q167k u de eul liric.

Naratorul este instanta care îsi asuma o anumita postura fata de evenimentele narate, fiind un mediator între autor si cititor. Trei sunt ipostazele sale frecvente:

               Naratorul-personaj - presupune relatarea la persoana I si o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate.

               Naratorul-martor - presupune atât relatarea la persoana I si relativa implicare în evenimentele narate, cât si la persoana a III-a, în acest din urma caz naratorul fiind absent din întâmplarile prezentate.

               Naratorul omniscient - este cel care cunoaste gândurile personajelor, intentiile acestora pe care le nareaza la persoana a III-a, este atotstiutor si obiectiv.

Personajul este principalul element al unei opere epice sau dramatice, care determina actiunea, se afla în centrul evenimentelor si întâmplarilor ori poate fi o puternica personalitate umana în jurul careia se construieste esenta ideatica a creatiei literare. Dupa relatia personajului cu textul si cu autorul, poate fi:

               Personaj-narator - naratiunea la persoana I realizeaza o identitate între planul naratorului si personaj.

               Personaj-reflector - asista, fara sa se implice, la desfasurarea actiunii, la evenimentele si întâmplarile pe care le comunica în mod obiectiv cititorului sau celorlalte personaje.

               Personaj-martor - individul prin ochii caruia cititorul ia cunostinta despre întâmplari, evenimente, înfatisarea si faptele celorlalte personaje, amplificând senzatia de autenticitate a naratiunii si oferind modernitate viziunii artistice.

               Personaj-simbol - sugereaza o idee sau o conceptie cu caracter de generalitate, o viziune a unei categorii umane sau o întreaga comunitate aflata într-o situatie limita.

Cititorul este cel care recepteaza un text literar, stiintific, publicistic; el este sinonim cu "lector". Cititorul poate fi inocent, eficient, competent etc.

Relatia dintre instantele comunicarii narative în romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi":

Autorul este Camil Petrescu. În romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi", prozatorul îmbina realitatea cu fictiunea. Daca prima parte a romanului - "Ultima noapte de dragoste" - este fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pâna la scrierea romanului, partea a doua - "Întâia noapte de razboi" - este o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei române, în timpul primului razboi mondial.

O particularitate a romanului este existenta personajului-narator stefan Gheorghidiu. El nareaza întâmplarile la persoana I, ceea ce implica un grad mare de subiectivitate. Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, în care timpul obiectiv evolueaza paralel cu timpul subiectiv. În plan subiectiv, memoria involuntara aduce în timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat în permanenta în cautare de certitudini privind sentimentul complex de iubire, care se dilueaza în fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului.

Din cauza gradului mare de subiectivitate, cititorul este fortat sa priveasca întâmplarile narate unilateral, numai prin ochii personajului-narator.