UNIVERSITATEADUNAREA DE JOS FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA ROMANA-ENGLEZA ANUL II, IDD

TEORIA SI METODOLOGIA EVALUARII--CONSTANTIN CUCOS TEMA LA PEDAGOGIE II-PREZENTARE DE CARTE

STUDENT, BREABAN N.GABRIELA

Constantin Cucos,autorul prezentei lucrari,este doctor in stiintele educatiei,profesor la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei,Universitatea Al.I.Cuza din Iasi si director al Departamentului Pentru Pregatirea Personalului Didactic din cadrul aceleiasi universitati. Domeniile sale de competenta sunt filosofia educatiei,pedagogia culturii,educatia religioasa,pedagogia generala.Este autorul a peste 120 de studii in volume colective si reviste de specialitate. Prezenta lucrare este conceputa ca o sursa de invatare si un suport reflexiv pentru studenti-viitorii profesori,in faza de pregatire initiala-,dar si pentru cadrele didactice care participa la diferite stagii de formare continua.Autorul avanseaza ,pe langa cunoscutele metode clasice privitoare la evaluare si unele interpretari si teorii menite sa genereze spiritul reflexiv,critic la nivelul celor care sunt pusi in situatia de a evalua.Pe parcursul lucrarii,autorul prezinta ideile principale dar si intrebari . De asemenea,autorul ofera la fiecare sfarsit de subcapitol o tema de reflectie in cautare de noi solutii sau puncte de vedere.El marturiseste ca ,in final,nu exista o cale regala a evaluarii care trebuie respectata, ci solutii nimerite pentru anumite circumstante. Autorul considera evaluarea o procedura de propensiune a educatiei.Scopul ei suprem nu este de a ratifica o realitate data,ci de a face sa se iveasca una mai buna-in beneficiul educatilor,in primul rand.Problemele pe care le abordeaza se refera la evaluarea performantelor elevilor si mai putin la alte ipostaze ale acesteia(evaluarea sistemului,evaluarea programelor de instruire,a profesorilor),insa fara a le exclude total.Astfel,intentia autorului este aceea de a familiariza cititorul cu limbajul pedagogic si accesarea corecta a apratului conceptual specific teorie si practicii evaluative,lecturarea si intelegerea adecvata a practicilor docimologice,formarea abilitatilor de a construi probe de evaluare,evitarea disfunctiilor care pot aparea in procesul de evaluare si notare a performantelor educatilor,cresterea autonomiei si responsabilitatii in gandirea si derularea unor trasee evaluative diverse,inedite precum si realizarea unei adecvari si continuitati dintre teoretic si aplicativ,dintre planul reflexiv si cel actional. Lucrarea prezentata contine o introducere,sase capitole cu subcapitolele aferente ,note bibliografice si anexe cu exemple de probe de evaluare. Primul capitol abordeaza evaluarea randamentului scolar ca o componenta a demersului didactic.Autorul evidentiaza ca evaluarea trebuie conceputa nu numai ca un control al cunostintelor ci si ca o cale de perfectionare,ce presupune o strategie globala a formarii.Operatia de evaluare nu este o etapa suprapusa a procesului de invatare,ci constituie un act integrat activitatii pedagogice. Cel de-al doilea capitol prezinta procesualitatea evaluarii in ipostazele,cu functiile si caracteristicele care o disting.Are in vedere nivelurile si ipostazele evaluarii,operatiile si momentele evaluarii si aici amintim:masurarea ,aprecierea si decizia.Masurarea presupune o cantarire obiectiva a competentelor etalate de elevi pe baza unor probe cat mai exacte.In cazul stiintelor exacte,masurarea este mai sigura,pentru ca si natura cunostintelor este mai certa insa ,in cazul stiintelor socioumane,masurarea devine elastica si se cere specificarea obiectivelor si convertirea acestora in criterii de evaluare pentru a conferi masurarii un grad mai inalt de credibilitate.Aprecierea se refera la exprimarea unei judecati de valoare in raport cu rezultatele masurarii.Decizia se consuma in luarea unor masuri cu privire la modificarile dispozitivului de formare in asa fel incat procesul educativ-instructiv sa castige in pertinenta si eficienta.

Functiile evaluarii sunt importante deoarece au in vedere stabilirea unor actiuni precise.Astfel,functiile evaluarii sugerate de autor sunt acelea de constatare(daca o activitate instructiva a avut loc in conditii optime,daca cunostintele transmise au fost asimilate),de informare a societatii prin diferite mijoace,privind evolutia pregatirii populatiei scolare,de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la o eficienta redusa a actiunilor educative,de pronosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare ale elevilor sau ale institutiilor de invatamant, de selectie sau de decizie asupra pozitiei sau integrarii uni elev intr-o ierarhie,intr-o forma sau intr-un nivel al pregatirii sale,de certificare,prin care se recunoaste statutul dobandit de catre candidat in urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ si functia pedagogica ,in perspectiva elevului(motivationala,stimulativa,de orientare scolara si profesionala,de intarire a rezultatelor,de formare ale unor abilitati)si in perspectiva profesorului(pentru a sti ce a facut si ce are de realizat in continuare).In concluzie,toate functiile se centreza pe una singura,adica:ce poate face scoala pentru inaltarea spirituala a elevului?Obiectivul evaluarii este acela de a mentine permanent un feedback functional intre profesor si elev care determina o perfectare a procesului de invatamant. Evaluarea interna se refera la examinarea care are loc intr-o anumita unitate scolara si care are rol autoreglator.Evaluarea randamentului scolar este o astfel de evaluare interna.Evaluarea externa cuprinde ansamblul concursurilor sau examenelor cu miza mare,adica examenul de bacalaureat, admitere,capacitate etc.Trasatura definitorie a evaluarii externe o constituie implicarea altor persoane evaluatoare,pentru decelarea calitatii si amplitudinii rezultatelor obtinute de elevi din afara spatiului scolar respectiv.Evaluarea externa indeplineste mai multe scopuri,si anume: obtinerea de informatii privind pregatirea elevilor la anumite discipline la un moment dat al scolaritatii; compararea rezultatelor unei promotii in raport cu cele precedente pentrua a observa progresul sau regresul ; punerea in evidenta a domeniilor in care este necesar sa se intervina pentru a se imbunatati procesul de invatamant; perfectionarea cadrelor didactice in perspectiva evaluarii corecte si obiective; evidentierea masurii in care aprecierile facute de profesori asupra rezultatelor scolare sa fie in concordanta cu rezultatele reale si sa ofere parintilor si elevilor informatii cu provire la nivelul de pregatire al elevilor. Acest mod de evaluare trebuie aplicat atunci cand este cazul si se cere sa fie corelat si cu alte tipuri de evaluare,rezultatele sale neputand fi luate drept absolute. Ultimul subcapitol al procesualitatii evaluarii se refera la ipostazele rezultatelor scolare. Ce trebuie evaluat si apreciat si care sunt elementele referente ale valorizarii in scoala sunt problemele discutate de autor.Competenta si performanta sunt de asemenea,doua aspecte diferite.Competenta se refera la capacitatile si abilitatile pe care le are un elev si care au fost determinate in urma unor valorizari anterioare procesului evaluativ.Performanta scolara este ceea ce elevul realizeaza efectiv ca urmare a mobilizarii capacitatilor sale.

Al treilea capitol trateaza evaluarea competentelor si modul in care invatamantul evidentiaza valorile.Valorile nu sunt elemente abstracte ci ele se nasc din conduitele oamenilor. Drept urmare nu este de ajuns sa stim ce inseamna blandetea trebuie sa ne si comportam ca atare.Pentru a valoriza valorile trebuie sa stim la ce sa fim atenti,sa lasam elevul sa descopere singur adevarul,sa-l aducem in situatia de a afla de ce nu stie ce ar trebui sa stie si sa-i acordam sansa de a explora singur tainele cunoasterii.In acelasi context,autorul aduce in discutie paradoxul premiantilor din timpul scolii care nu au ajuns premianti si in viata.Autorul sustine ca scoala este o etapa importanta in existenta unui om care prefateaza viata ,precum si viata stimuleaza scoala.Astfel,ceea ce in scoala a fost cotat cu note de 10 nu este apreciat la fel si in societate.Din acest motiv,anumite modele din viata politica,sportiva,muzicala care s-au dovedit mai putin silitoare in timpul scolii ,au ajuns acum recunoscute si apreciate.De asemenea,elevii merituosi nu reusesc sa se afirme sau sa ocupe un loc pe masura competentei lor.Acelasi argumenteaza ca invatamantul cu sistemul sau de evaluare indeterminat si greoi a creat aceste situatii. Cel de al patrulea capitol propune o clasificare a metodelor de evaluare in functie de obiectivele lor,evidentiind importanta fiecarei metode in parte.Astfel,strategiile de evaluare se pot clasifica avand in vedere trei repere principale:cantitatea de informatie sau experienta a elevilor,axa temporala la care se raporteaza verificarea si sistemul de referinta pentru emiterea valorizarilor.Astfel,luand in calcul primul reper avem evaluarea partiala si globala,la cel de-al doilea nivel intalnim evaluarea initiala,continua si evaluarea finala iar in functie de sistemul de referinta intalnim evaluarea formativa,clasificatorie si evaluarea autocentrica.Coroborand insa cele trei criterii s-a ajuns la clasificarea clasica si anume;evaluare cumulativa si evaluare continua sau formativa. Evaluarea formativa are rolul de a ajuta elevul in mod operativ in timp ce evaluarea cumulativa vizeaza clasificarea si atestarea progreselor elevilor. Metodele si instrumentele de evaluare sunt traditionale si complementare.Intre cele traditionale amintim verificarea orala,cea scrisa sau probe practice.Evaluarile complementare sunt intr-o continua extensie si este posibil ,in viitor sa se mai adauge si altele.Din aceasta categorie fac parte :observatia sistematica a elevilor,investigatia,proiectul,portofoliul,tema pentru acasa,teme de lucru in clasa si autoevaluarea.Aceste metode complementare de evaluare sunt mult mai suple si dau posibilitatea profesorului sa-si traseze puncte de reper si sa adune informatii asupra derularii activitatii sale,utilizand instrumente ce se adecveaza mai mult la specificul situatiilor instructiv-educative.In concluzie,metodele de evaluare clasice se impletesc cu cele complementare intr-o combinatie fructuoasa atat pentru elevi cat si pentru profesori. Capitolul al cincilea aduce in discutie subiectivismul in practica evaluativa cat si efectele care pot perturba aprecierea si notarea.Autorul clasifica aceste efecte pornind de la efecul de halo,adica aprecierea elevului la o anumita materie tinand cont de rezultatele obtinute la alte discipline si concluzionand cu efectul de rol care se manifesta prin interiorizarea unor marci sau standarde straine spatiului normal de formare,ca urmare a unor presiuni exterioare,fie ca este vorba de inspectii sau standarde nationale.Autorul propune strategii de evaluare astfel combinate incat sa se evita obtinerea efectelor de mai sus.

Capitolul al saselea si cel din urma trateaza conceptul testului docimologic si tipologia itemilor. C.Cucos evidentiaza calitatile care trebuie sa le indeplineasca un test docimologic cum ar fi validitatea,fidelitatea,relatia testului cu alte teste,stabilirea valorilor etalon si a relatiilor de aplicare. Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul ca ele presupun o munca meticuloasa de pregatire,iar secventele procedurale sunt foarte stricte. In functie de felul raspunsurilor la intrebarile puse,testele pot fi cu raspunsuri deschise sau inchise.Primul tip caracterizeaza creativitatea,judecata si spiritul critic.Raspunsurile sunt redactate in intregime de elevi,fie ca trebuie sa dezvolte o tema,fie ca trebuie sa raspunda pe scurt prin doua sau trei fraze.Testele cu raspunsuri inchise cunosc trei variante ,cele de tip alegere multipla,itemii de tipul adevarat/fals si itemii pereche prin care li se cere elevilor sa coreleze notiuni sau idei .Ca urmare,elevul poate sa-si fructifice cunostintele,alegand care raspuns este corect fara sa faca apel la creativitate sau logica.O gestionare mai buna a procesului de evaluare poate avea efecte nedorite in randul elevilor.Testele de acest gen acopera un numar mare de evaluati insa creaza automatisme,inhiband capacitatea elevilor de a-si folosi cunostintele si logica. In final,autorul propune cateva reguli in vederea unei evaluari reusite ,facand apel nu numai la profesionalism cat si la atitudinea pe care trebuie sa o aiba un profesor.C.Cucos aminteste ca progresul fiecarui elev trebuie apreciat,intarit,marcat si ca tuturor elevilor trebuie sa li se acorde o sansa de afirmare indiferent de posibilitati si circumstante. Teoria si metodologia evaluarii se dovedeste a fi o carte bine structurata,accesibila si care propune multe teme de reflectie atat pentru profesori cat si pentru viitorii profesori in scopul perfectionarii nu numai prin vechile metode de evaluare cat si prin crearea de noi criterii,adaptate realitatii.

BIBLIOGRAFIE

Cucos,C.- TEORIA SI METODOLOGIA EVALUARII,Editura.Polirom,2008