Ziua Europeană împotriva ObezităţiiAlimentaţia ca terapie a sufletului

sau cum influenţează mâncarea dispoziţia spirituală

Preot Paroh Ilarion Mîţă

Dietetica – Sfântul Clement şi nutriţia antică

„Sănătatea corpului se află într-o strânsă legătură cu sănătatea sufletului aşa încât şi dietetica este o dietetică a corpului şi a sufletului”. Prin această trăsătură distinctă Clement se poziţionează în tradiţia dieteticii filozofice, una ce este caracterizată de prioritatea sufletului faţă de corp şi de acceptarea unei interdependenţe între corp şi suflet.

Prin argumentele sale pro sănătate şi sfaturile pentru o viaţă sănătoasă Clement se situează în tradiţia dieteticii antice (diethetike) sau arta de a ţine o dietă un regim. Aceasta avea ca scop menţinerea unei bune funcţionări a corpului şi a spiritului şi cuprindea pe lângă regimul alimentar deasemeni activităţi corporale, reguli de igienă, reguli de organizare a unei zile în ceea ce priveşte somnul şi sexualitatea. Se pare că originea acestei arte ar sta în observarea diferenţelor regimului alimentar al celor sănătoşi faţă de al celor bolnavi. Începând cu secolul V î. Hr. deja ea nu mai este doar o simplă ştiinţă a hrănirii ci o ştiinţă a vieţuirii sănătoase în cadrul căreia puteau fi distinse două aspecte: terapia celor bolnavi şi profilaxia celor sănătoşi.

Conform lui Celsus (47Î.Hr. - 37 d.Hr.) dietetica este una dintre cele trei părţi ale medicinii. Ea este cea care vindecă prin felul de a vieţui, cea de-a doua parte fiind reprezentată de farmacie care vindecă prin medicamente iar cea de-a treia chirurgia care vindecă prin lucrarea mâinilor. Datorită faptului că mijloacele terapeutice ale farmaceuticii sau chirurgiei erau la acea vreme extrem de reduse, şansele de supraveţuire erau mult mai mari dacă persoana în cauză nu s-ar fi îmbolnăvit mai întâi.

Această situaţie făcea ca arta menţinerii sănătăţii să fie extrem de populară, iubită şi întâlnită în literatura antică: „în aproape toate tipurile de scriere se tratează despre teme ce au în vedere dietetica de la cărţile de specialitate ce conţin scrierea filozofică până la literatura comediei şi cea utopică.

Clement era un cunoscător al operei lui Hipocrate al cărui nume menţionează de câteva ori în operele sale. Dietetica joacă un rol important în corpusul hipocratic.

Plecând de la cele două elemente fundamentale: focul care este cald şi uscat şi apa – rece şi umedă – Hipocrate dezvoltă ştiinţa amestecului corect al celor patru calităţi elementare deja numite ce are efecte asupra întregului om, asupra stării sale corporale şi spirituale.

De aceea toate aspectele vieţii: mişcare, baie, linişte, somn dar în special alimentaţia vor fi privite în funcţie de influenţa pe care o vor avea asupra amestecului acestor calităţi întrucât dezechilibrul umoral era echivalentul cauzei unei boli. Practica lui Hipocrate avea astfel ca fundament echilibrarea acestor calităţi după principiul: contraria contrariis.

Simplificat spre o mai uşoară înţelegere, acest principiu s-a transformat într-o idee de efect, conform căreia trebuia ales numai acel aliment cu un caracter potrivit potenţării unei însuşiri dorite sau echilibrării uneia lipsă.

O precizare importantă care trebuie menţionetă este că nu exista în acea perioadă o despărţire între ştiinţa sănătăţii şi filozofie pentru că mulţi medici erau în acelaşi timp şi filozofi iar un filozof precum Platon deţinea şi cunoştinţe medicale. Corpusul hipocratic a influenţat mult formularea aristotelică despre ştiinţa căii de mijloc (mesotes sau panta metria).

Punctul cel mai înalt dar şi cel din urmă al dezvoltării dieteticii antice este reprezentat de opera lui Galen Despre îngrijirea sănătăţii (De sanitate tuenda) din anul 180 d.Hr. Cercetătorii au identificat deja o posibilă cunoaştere din partea lui Clement a scrierilor lui Galen, cel puţin în cazul metodei galenice de demonstraţie ştiinţifică.

În perioada elenistică dietetica era văzută chiar mai importantă decât terapia iar interesul pentru temele medicale domina vremurile în care Clement se „înrădăcinase”. Foucault atribuie pentru perioada celei de-a doua sofistici de o „modă medicală”.

Chiar dacă termenul diaita folosit de Clement se referă la modul de viaţă în general şi nu la unul profialtic totuşi asemănările dintre Pedagogul lui Clement şi a operelor legate de ştiinţa sănătăţii, sunt izbitor de asemănătoare.

Se întâlnesc şi în programul paideic al lui Clement tratate aceleaşi teme precum mâncatul şi băutul, igiena, exerciţiile corporale, dormitul, sexualitatea toate acestea având ca şi cadrul ştiinţei păgâne un scop profilactic.

Sf. Clement Alexandrinul - Pedagogul

VĂ MULȚUMIM PENTRU PARTICIPARE!

Vă dorim o viață ...sănătoasă!