GEOLOGIA ROMÂNIEI

2019-2020

Prezentare 02

STRUCTURA GEOLOGICĂ

A TERITORIULUI ROMÂNIEI

HARTA

STRUCTURALĂ

A

EUROPEI

Enciclopedia geologică. Elsevier

Sursa: http://en.wikipedia.org/

HARTA

STRUCTURALĂ

A

EUROPEI

Enciclopedia geologică. Elsevier

Sursa: http://en.wikipedia.org/

DISTRIBUŢIA

MORFOSTRUCTURILOR GEOLOGICE

PE TERITORIUL ROMÂNIEI

1. PLATFORME

2. OROGENE

1. PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ

2. PLATFORMA SCITICĂ2.1. SECTORUL BÂRLAD

2.2. SECTORUL DELTEI DUNĂRII

3. PLATFORMA MOESICĂ3.1. COMPARTIMENTUL VALAH

3.2. COMPARTIMENTUL SUD-DOBROGEAN

3.3. COMPARTIMENTUL CENTRAL-DOBROGEAN

MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ

MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ

(prelucrat după Ionesi, 1994)

(prelucrat după Antoneta Seghedi, 2008)

POZIȚIA PLATFORMEI SCITICE ÎN RAPORT CU PLATFORMA EST-EUROPEANĂ

ȘI OROGENELE ALPINE

MORFOSTRUCTURILE DE OROGEN

1. OROGENUL NORD-DOBROGEAN

2. OROGENUL CARPATIC

II. OROGENUL NORD-DOBROGEANII.1. PÂNZA DE MĂCIN

II.2. PÂNZA DE NICULIŢEL

II.3. PÂNZA DE TULCEA

II.4. BAZINUL BABADAG (CUVERTURA POSTECTONICĂ)

II.5. PROMONTORIUL NORD-DOBROGEAN

II.6. CORESPONDENŢE FIZICO-GEOGRAFICE

MORFOSTRUCTURILE DE OROGEN

I. CONSIDERAŢII GENERALE

Macheta Mării Negre – Staţiunea ”Ioan Borcea”, Agigea

1. OROGENUL NORD-DOBROGEAN

(prelucrat după Ionesi, 1994)

III. OROGENUL CARPATICIII.1. EVOLUŢIA GEOTECTONICĂ A DOMENIULUI CARPATIC

III.2. OROGENUL CARPAŢILOR ORIENTALI

III.2.1. DOMENIUL CRISTALINO-MESOZOIC

III.2.2. DOMENIUL FLIŞULUI

III.2.3. DOMENIUL DE MOLASĂ

III.2.3. VULCANITELE NEOGENE

III.2.4. DEPRESIUNILE INTERNE

III.3. OROGENUL CARPAŢILOR MERIDIONALI

III.3.1. DOMENIUL CRISTALINO-MESOZOIC

III.3.2. DOMENIUL FLIŞULUI

III.3.3. DOMENIUL DE MOLASĂ

III.3.4. DEPRESIUNILE INTERNE

III.4. OROGENUL MUNŢILOR APUSENI

III.4.1. APUSENII SIALICI (NORDICI)

III.4.2. APUSENII SIMATICI (SUDICI)

III.4.3. DEPRESIUNILE INTERNE

III.5. DEPRESIUNILE MOLASICE INTRACARPATICE

III.5.1. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI

III.5.2. DEPRESIUNEA CAREI-TIMIŞOARA

IV. CORELAREA UNITĂŢILOR CARPATICE CU UNITĂŢILE

MORFOSTUCTURALE ALE ALPILOR ŞI BALCANILOR

BIBLIOGRAFIE

OROGENUL

CARPATIC

(prelucrat

după Săndulescu, 1984)

UNITĂȚILE

MORFOSTRUCTURALE

ALE TERITORIULUI

ROMÂNIEI

CORESPONDENȚE

FIZICO-GEOGRAFICE

EVOLUȚIA GEOTECTONICĂ ȘI PALEOGEOGRAFICĂ

A MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ

ALE TERITORIULUI ROMÂNIEI

ȘI

DELIMITAREA ACESTORA

1. FORMAREA SOCLURILOR ÎN DOMENIUL DE PLATFORMĂ

Morfostructurile care alcătuiesc vorladul carpatic aparțin platformelor prealpine, cu excepția

terenurilor cuprinse între faliile Adjud – Oancea – Sfântul Gheorghe (ASGh) și Peceneaga–

Camena (PC) care intră în alcătuirea Platformei alpine Covurlui (PAC) (cu soclul alcătuit din

pânzele de Măcin și Niculițel ale Orogenului alpin Nord-Dobrogean - OND, și cuvertura

badenian-romaniană scitică). Terenurile platformice care aflorează în vorladul est-carpatic până

la Nistru aparțin platformelor Europei Orientale și scitice, a căror evoluție paleogeografică este

legată de cratonul baltic și terenurile peribaltice (lineamentul structural Tornquist-Teysseire).

Spre deosebire de acestea, evoluția prealpină a blocului moesic este gondwaniană (provine cel

mai probabil din terenuri peri-gondwaniene) (Torsvik și Cocks, 2017).

Cratonul Baltica a evoluat în Precambrian-Paleozoic integrat suscesiv în nucleele

megastructurilor continentale Nuna (cca. 1,8 Ga), Rodinia (725-700 Ma), Laurussia (cca. 420

Ma), Pangea (310-250 Ma) și Laurasia (post-Triasic, ulterior ”consumării” Paleotethysului și

deschiderii Atlanticului central). După ”spargerea” Rodinei, Baltica a evoluat ca un paleocontinent

separat de celelalte blocuri continentale prin bazine marin-oceanice (Iapetus, Ran, Rheic, Ægir,

Paleotethys), până în momentul agregării continentelor LAURUSSIA (în Silurianul târziu) și,

ulterior, LAURASIA (care împreună cu Gondwana au format la sfârșitul Paleozoicului

megastructură continentală PANGEA).

Cratonul Baltica era separat la începutul Paleozoicului de către bazinele marin-oceanice

Iapetus/Ran/Ægir de terenurile cratonice laurențiene/gondwaniene/siberiene. Fudamentul

bazinului marin care separa Baltica de Gondwana, era reprezentat de o structură faliată care

afecta o scoarța de vârstă precambriană - paleozoic inferioară. Pe acest fundament, începând

din Cambrian-Ordovician, s-a instalat Marea Tornquist. Fundamentul și sedimentele acumulate în

bazinul paleozoic au fost tectonizat și adăugate cratonului baltic în orogenezele

baikaliană/caledonică. Cel mai probabil, acest orogen baikalian/caledonian reprezintă

fundamentul Platformei scitice.

(din Torsvik și Cocks, 2017)

(din Torsvik și Cocks, 2017)

(din Torsvik și Cocks, 2017)

(din Torsvik și Cocks, 2017)

2. FORMAREA CUVERTURILOR SEDIMENTARE ALE PLATFORMELORCuverturile sedimentare se formează în bazinele de sedimentare care se instalează pe fundamentele

platformelor, după cratonizarea acestora (trecerea la un regim de instabilitate la un regim de stabilitate

geotectonică. Instalarea bazinelor este controlată în principal de factorii geotectonici (subsidențe) și

paleoclimatici, care determină fluctuații ale nivelului eustatic. În jocul transgresiunilor/regresiunilor

marine se formează cuverturile sedimentare / paleoreliefuri, în cicluri succesive.

Platformele din vorladul est-carpatic ale teritoriul

României (după Săndulescu, Visarion, 1981)

1. Platforma Europei Orientale (Moldovenească; a –

blocul Rădăuți-Pașcani, b – aria podolo-moldavă =

fundament balto-podolic); 2. Platformele scitică și a

Europei Centrale; 3. Prelungirea Depresiunii Miechov pe

sub Orogenul Carpatic; 4. Platforma Moesică; 5.

Orogenul Nord-Dobrogean; 6. Fracturi majore; 7. Falii; 8.

Front de șariaj; Fracturi: (1) Falia Ustilug-Rogatin-Siret;

(2) Falia Rava Ruska - Solca; (3) Falia Krakovețk –

Câmpulung Moldovenesc – Bicaz; (4) Falia Bistriței (=

Falia Plopana-Fălciu-Baimaclia); (5) Falia Vaslui; (6)

Falia Trotușului (Falia Adjud – Oancea – Sf. Gheorghe);

(7) Falia Peceneaga-Camena.

3. Limitele unităților morfostructurale geologiceLimitele unităților morfostructurale geologice sunt

fără excepție tectonice/morfotectonice (falii,

sisteme de falii etc.) și nu limite geomorfologice

care separă unități fizico-geografice (aliniamente

de văi-pasuri-depresiuni-etc.). În cazul

platformelor elementele tectonice care le

delimitează sunt de fundament și nu de

cuvertură.

(din Săndulescu, 1984)