Prevenirea bolilor pe grup ţintă (femei) – Cacerul la sân

Cuprins:

1. Cuprins………………………………………………………………………2

1

2. Programul de prevenire si control al bolilor………………………...............3 3. Legislaţia guvernului pentru 2007…………………………………………..4 4. Cancerul la sân………………………………………………………………6 5. Analiza cancerului la sân pe plan naţional şi European…………………….8 6. Concluzii si propuneri de modificare……………………………………….9 7. Bibliografie………………………………………………………………..10

Cap 1. Programul de prevenire si control al bolilor

Programele de sănătate au fost structurate pe două categorii principale, şi anume ”Programul de prevenire şi control al bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a

2

populaţiei” şi “Programul naţional de sănătate cu scop curativ”. Cel de al doilea este finanţat din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate.

Programul de prevenire şi control al bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populaţiei are opt programe. Fiecare dintre acestea are unul sau mai multe subprograme. Programul de prevenire şi controlul include programul naţional de profilaxie, cel de sănătate mintală, cel de diabet şi de alte boli de nutriţie, transplant de organe ţesuturi şi celule, tratament în străinătate, asistenţă comunitară, programul rezervei MSP şi programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţă medicală primară. Acesta din urmă este obligatoriu şi gratuit pentru toţi românii care sunt înscrişi şi cotizează la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Programul naţional de sănătate cu scop curativ este structurat pe mai multe subprograme. Din acesta fac parte tratamentul bolnavilor cu infecţiile HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere, tratamentul bolnavilor cu tuberculoză; al celor cu afecţiuni cardiovasculare, al celor cu afecţiuni oncologice (carcer), al celor cu boli neurologice (scleroză; multiplă, surditate congenitală) şi al celor cu diabet zaharat. De asemenea, programul include tratamentul accidentelor hemoragice ale bolnavilor cu hemofilie şi tratamentul bolnavilor cu talasemie (anemie ereditară), tratamentul bolnavilor cu osteoporoză şi al celor cu guşă datorată lipsei de iod. Ultimele vizate pe lista tratamentelor incluse în programul naţional de sănătate cu scop curativ sunt cel prin endoprotezare a bolnavilor cu afecţiuni articulare şi prin implant a deformărilor de coloană, cel de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică şi cel pentru bolnavii cu mucuviscidoză.

Programele naţionale de sănătate din România sunt finanţate de al bugetul de stat, din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii publice (MSP), din bugetul Fondului Naţional unic de asigurări sociale e sănătateşi din transferuri MSP către bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate. Ele au fost gândite ţinându-se cont de nevoile populaţie. S-a ţinut cont şi de politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale din domeniul sanitari.

Aceste programe au fost introduce în sistemul nostru naţional de sănătate după multe dispute.Primul are la bază prevenirea şi nu tratarea. Dacă este descoperit din timp cancerul la sân acesta se poate trata în stadiul incipient, fapt care duce la costuri mult mai mici, prin urmare ajută bugetul de stat.

Cap 2. Legislaţia guvenului pentru 2007

3

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă hotărârea : Hotărârea Guvernului nr. 292 / 2007 pentru aprobarea programelor de sănătate în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 212 din 28 martie 2007, se modifică şi se completează după cum urmează:

După alineatul (6) al articolului 8 se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

“(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate realizează activităţile şi obiectivele din Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţă medicală primară, prevăzute în anexă la pct. II lit. B, pentru care achiziţionează servicii de tipărire şi expediere a taloanelor securizate şi a scrisorilor de informare a populaţiei şi a medicilor de familie şi, respective, contractează servicii medicale în asistenţă medicală primară şi ambulatorie de specialitate paraclinică, cu furnizorii de astfel de servicii care să îndeplinească criteriile de selecţie stabilite prin normele metodologice pentru realizarea şi raportarea activităţiilor specifice din cadrul Programului naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţă medicală primară, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Sănătate. Ministrul Sănătăţii Publice achiziţionează tehnica de calcul, programul informatic şi serviciile de comunicaţii, necesare funcţionării cabinetelor de medicină de familie în vederea derulării Programului naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicală primară. Tehnica de calcul, programul informatic şi serviciile de comunicaţii se dau în folosinţă gratuită cabinetelor de medicină de familie, prin autorităţile de sănătate publică pentru derularea Programului naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţă medicală primară şi a programelor de sănătate cu scop profilatic şi monotorizarea unor programe naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.”

După alineatul (1) al articolului 9 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

“(2) sumele aferente obiectivelor 1-5 prevăzute în Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţă medicală primară (pct. I subpct. 8 din anexă) se asigură prin transferuri din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Sumele aferente obiectivului 6 din cadrul aceluiaşi program se asiguiră din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice din titlul =Cheltuieli de capital=. ”

La punctual I din annexă, subpunctul 8 “Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţie în asistenţă medicală primară” se modifică şi va avea următorul cuprins:

“8. Programul naţional privil evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicală primară.

Obiective: 1. Tipărirea şi securizarea taloanelor necesare populaţiei pentru prezentarea la

medical de familie şi furniyorul de servicii medicale primare paraclinice şi a scrisorilor de informare a populaţiei şi a medicilor de familie,

2. Evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi a factorilor de risc, în vederea păstrării şi promovării sănătăţii, precum şi a prevenirii îmbolnăvirilor şi complicaşile acestora;

4

3. Cunoaşterea ponderii factorilor de risc pentru bolile cu impact major asupra sănătăţii populaţiei,

4. Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin creşterea accesului populaţiei la servicii de asistenţă medicală preventivă şi creşterea speranţei de viaţă,

5. Efectuarea de screning clinico – biologic, în vederea depistării precoce a afecţiunilor oncologice, cardiovasculare, neurologice şi altele, în funcţie de factorii de risc identificaţi în urma activităţii de evaluare a stării de sănătate a populaţiei;”

În temeiul Hotărârii Guvernului nr 862 / 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii publice, cu modificările şi completării ulterioare în Monitorul official nr 822 / 03.12.20007, ministerul sănătăţii publice emitea un ordin prin care se aproba restructurarea şi reorganizarea activităţii de înregistrare pe baze populaţionale a datelor balnavilor de cancer, în vederea alinierii acestei activităţi la standardele şi recomandările Reţelei europene a registrelor de cancer (ENCR) şi ale Agenţiei Internaţionale pentru Cercetarea Cancerelor Lyon (IARC), a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Cap.3 Cancerul la sân

Cancerul constituie o problemă de sănătate publică majoră în România. Potrivit medicilor, tumorile maligne sunt răspunzătoare pentru aproape 15% din totalul deceselor

5

din populaţia României, situindu-se pe locul second în rândul principalelor cause de deces după bolile cardiovasculare bineînţeles. Cancerul a devenit o problemă socială de maximă importanţă. Cunoaşterea impactului bolii în rândul populaţiei este esenţială în prevenirea şi controlul acesteia, iar registrele de cancer vor fi structurile cheie şi vor constitui instrumental obligatoriu ce stă la baza construcţiei unui program naţional de control al cancerului.

Cancerul de sân este de departe cel mai frecvent dintre cancerele femeii. Deşi nu este cunoscută cauza sa exactă, factorii de risc sunt din ce în ce mai bine identificaţi.

Frecvenţa cancerului de sân este în continuă creştere în ţările dezvoltate (mai ales în Europa Occidentală şi în America de Nord, mai putin în Japonia), acest tip de cancer fiind de departe cel mai frecvent cancer al femeii. În fiecare an, cancerul de sân este responsabil de 77.000 de decese în Europa, dintre care 40% la femeile sub 65 de ani. Incidenţa acestui cancer, adică numărul de cazuri noi în cursul unui an, creşte, dar mortalitatea a atins un nivel de platou, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că speranţa de supravieţuire este în creştere.

Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:- de ordin personal: precocitatea menstruaţiilor, absenţa naşterilor (nuliparitate), o primă sarcină tardivă (după 35 de ani), menopauză tardivă;- de ordin familial: antecedente de cancer de sân la membri apropiaţi din familie, sugerând implicarea unor factori genetici. În afara acestor factori, vârsta este şi ea un factor de risc. 7% din cancerele de sân afectează femeile sub 40 de ani, acest procent crescând cu vârsta:

18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani 43% la peste 65 de ani. Mai multe cercetări au subliniat influenţa alimentaţiei prea bogate în grăsimi de

origine animală asupra apariţiei acestui cancer. Excesul ponderal este un factor favorizant. În marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de sân survin sporadic, adica întamplător. În unele familii însă, incidenţa acestui cancer este deosebit de ridicată şi nu se poate explica numai prin întâmplare. Sunt mai multe particularităţi care ne îndreptăţesc să presupunem că o persoană afectată de cancer de sân are şi o predispoziţie genetică: apariţia la o vârstă mai scăzută (înainte de 40 de ani), afectarea ambilor sâni, prezenta unor cancere asociate (de exemplu, sâni şi ovare). Se ştie în prezent că aceste forme familiale sunt legate de genele predispozante, transmise de la o generaţie la alta. O femeie purtătoare a acestor gene (BRCA1 şi BRCA2) are un risc crescut de apariţie a cancerului de sân (80-90%, faţă de 8-10% cât este în mod normal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt cele care se transmit. Căutarea acestor gene de predispoziţie ereditară faţă de cancerul de sân trebuie efectuată în cadrul consultaţiei medicale de specialitate (genetică oncologică). Descoperirea lor la o pacientă justifică elaborarea unei strategii adaptate de depistare.

Depistarea cancerului de sân se efectuează prin autopalpare (femeia îşi examinează sânii în fiecare lună), examen medical anual (de către ginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie. Graţie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescut semnificativ perspectiva vindecării.

Mamografia (examenul radiologic al sanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informaţii complementare, legate de natura acestei tumori. Ea se poate

6

asocia cu prelevarea câtorva celule din leziune (citopuncţie), care confirmă sau infirmă prezenta de celule canceroase. Dacă în acest stadiu persistă dubii cu privire la benignitatea sau malignitatea tumorii, este necesară o biopsie (prelevarea, apoi analizarea unui fragment de ţesut mamar).

După stabilirea diagnosticului de cancer, este posibilă aprecierea gradului de agresivitate a tumorii. Factorii de gravitate a cancerului de sân sunt viteza de creştere a tumorii (definită prin timpul necesar dublării volumului), invadarea ganglionilor axilari şi, eventual, prezenţa metastazelor. Dacă este tratat precoce, cancerul de sân are prognostic bun. Totuşi, aproximativ 50% din paciente fac o recidivă în primii 10 ani dupa tratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin:- consultaţii frecvente la medicul curant (trimestrial în primul an, apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, după care anual);- autoexaminare lunară a sânilor, cu prezentare rapidă la medic în cazul depistării unei modificări;- examene recomandate sistematic sau numai dacă persoana prezintă anumite simptome, pentru depistarea metastazelor sau a semnelor de recidivă a cancerului în alt organ (ecografie cardiacă, scintigrafie osoasă, radiografie toracică, ecografie hepatică, tomografie cerebrală, dozarea markerilor tumorali).

Cap 4. Analiza cancerului la sân pe plan naţional şi European

Dr. Mihai Lesaru de la Institutul Oncologic Bucureşti (IOB) "Prof. dr. Alexandru Trestioreanu" a evidenţiat creşterea incidenţei cancerului de sân, acesta fiind şi cauza de

7

deces cea mai frecventă în ţările dezvoltate. Pentru diagnostic, primul examen este cel clinic, ecografie pentru femeile până la vârsta de 30 de ani, mamografie pentru femeile peste 40 de ani.Potrivit dr. Lesaru, screeningul mamografic reduce mortalitatea cu 44 la sută pentru femeile de peste 50 de ani. Riscul de îmbolnăvire creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă, incidenţa ajungând la 300 la 100.000 de femei de peste 50 de ani. Riscul este mai mare la femeile care au avut rude de gradul întâi cu această afecţiune, dar pe de altă parte 75 la sută dintre femeile fără antecedente dezvoltă această boală.

Specialistul pledează pentru standardizarea modului de depistare în România, argumentând că în SUA femeile de peste 50 de ani fac o dată pe an o mamografie, iar în Europa una la doi ani.

La început în Europa pacienţii erau trataţi de cancer în anumite centre dar pe diferite grupuri ţintă, lucru care sa schimbat în 1995 datorită lui Calman Hine. Ceea ce este important de observat în Anglia este că aici se pune o mare iportaţă pe informarea populaţiei despre boală, despre ce simţi al primele semne, pe analiye facute anulal şi respectarea acestui termen, precum şi printr-o dezvoltare permanentă, aprofunadată a studiilor asupra cancerului. Aici este formată o ierhie bine determinată, oamenii sunt bine îngrijiţi in spitalele regionale dar aceste informaţii sunt transmise apoi la centru Naţional. Astfel este păstrată o bună organizare şi informare permanentă asupra populaţiei. Acestea sunt în total noua centre care sunt coordonate în UK de Asociaţia de înregistrare a cancerului (UKACR), unde se stimulează o dezvoltare continuă a cercetărilor, a procedurilor medicale bazate pe înregistrările făcute.

În Franţa cetăţenii cotizeză la stat cu sume de 21% şi angajaţii cu sume de 42% din salarul brut. Astfel sistemul oferă asigurări de sănătate tuturor cetăţenilor, chiar şi acelora care nu au nici o contribuţie. Diferenţa apare la care spital doreşti a fii tratat la cel de stat sau la cel privat.

În Germania întâlnim un sistem foarte bine pus la punct, la care beneficează toţi cetăţenii. Aici toţi cotizează la stat, inclusiv pensionarii cotizează o suma mică pentru a mai acoperii din costurile sănătăţii lor şi în această categorii intră şi cei ace sunt in sistemul social care au plătite asigurările de sănătate de către Lander. Dar ceea ce este important este că pe lângă sumele care le plătesc la stat ei au încheiate şiu poliţe private care merg în paralel cu cele de stat şi care ajută foarte eficent la acoperirea costurilor necesare.Dar aici sunt implicate majoritatea am putea spune, organizaţii non profit , spitale private care ajută la tratarea cancerului şi fac campanii pentru prevenirea sa.

Cap 6. Concluzii si propuneri de modificare

Ca şi concluzie vreau să menţionez că România mai are destul de mult de lucru pentru a ajunge la nivelul Statelor Membre. Spun acest lucru deoarece România este în plină tranzacţie atât pe plan medical cât şi social.

8

Ar trebui ca legea să fie mai precisă, mai exactă şi să aloce mai multe fonduri asistentului social. La noi încă birocraţia predomină. Totuşi un prim pas important s-a făcut şi anume introducerea a celor 2% a pensilor private. Spun acest lucru deoarece dintr-un minim pe economie nimeni nu şi-ar fi făcut această pensie privată, şi nu ar fi avut încredere în acest sistem. Dacă în ţările membre acest sistem funcţionează de mult şi este bine stability, fiecare are o sarcină bine precizată, la noi este abia la început prin urmare încă nu s-au definit atribuţiile fiecăruia.

Dar încet şi sigur se văd şi unele rezultate, de exemplu SC Gerry Weber SRL, o fabrică de tricotaje din Tg Mureş, a făcut primul pas. Annual angajatele firmei care predomină, sunt trimise la controale de sânge, şi la ecografii sau mamografii. De ce acest lucru? Deoarece angajatorul comunică periodic cu angajaţii săi despre situaţia financiară şi economică a unităţii. Femeile care doresc să muncească suplimentar, peste program, acestea sunt plătite suplimentar pentru aceste ore şi sunt compensate cu ore libere care sunt plătite. În urma unei discuţii avute cu unele dintre angajatele firmei, am aflat că aceste se simt ca o familie, se simt protejate când sunt trimise la aceste analize periodice, le place că se îngrijeste de sănătatea lor. Comunicarea care există între conducere şi angajaţii reprezintă un factor important, deoarece dacă angajatul este mulţumit lucrează cu spor, se duce la muncă cu drag ceea ce atrage şi o forţă de muncă mai mare.

Dacă în ţările membere pe primul loc se află asigurările de viaţă, la noi în România pe primul loc se află asigurările de autoturisme, la o mică distanţă se află asigurările de case şi apoi la o distanţă mare se află asigurările de viaţă.

Ceea ce aş sugera este ca să se ia ca model ţările dezvoltate şi ca aceste analize să fie făcute anual, şi acest lucru să fie suportat de stat înpreună cu angajatorii. Lucru care deja se întâmplă deoarece tot mai mulţi angajatorii încep să se îngrijească de salariaţii săi, interesul lor este că mai bine plătesc o sumă mică pentru verificarea anuală decât să plătească mult mai mult cu tratarea cancerului şi plătirea tratamentului şi al concediului medical. Astfel dacă o persoană este descoperită de cancer când acesta este în fază incipientă, costul este mic, dar dacă acesta se descoperă într-o fază mult mai avansată atunci creşte costurile tratamentului, acest pacient intră în concediu medical , timp în care angajatorul trebuie să angajeze periodic pe altcineva pentru a face munca pacientului.

În alte ţări dacă nu îţi faci anual analizele pierzi o mare parte din asiguararea de sănătate sau în unele cazuri dacă se întâmplă ceva trebuie să suporţi toate cheltuielile. Cred că această măsura este bună din anumite puncte de vedere, astfel oamenii ar respecta aceste analize periodice şi nu le-ar mai ignora, lucru des întâlnit anul trecut, unde un studiu detaliat a arătat că în anumite părţi ale ţării mulţi din cetăţenii nu s-au prezentat la doctor pentru a-şi face controalele.

6. Bibliografie:

9

1. Monitorul Oficial , Partea I nr. 343 din 21/05/2007- Hotărârea nr 462/20072. Monitorul Oficial, ordin 2027, Nr 822 din 03 decembrie 20073. Revista Monitorul de Cluj (18-16 ianuarie 2008), Jud Cluj4. Revista Medica, revista colegiului medicilor din România (20.01-25.01.2008),

Bucureştihttp://www.sfatulmedicului.ro/news/Ministerul_Sanatatii_a_stabilit_programele_nationale_de_sanatate_in_anul_2007.htmlhttp://2007.informatia.ro/A_demarat_procesul_de_implementare_a_Registrului_National_de_Cancer-229498http://www.telegrafonline.ro/pdf/c20c12e36a58d37779724fd2e2a3c07a.pdfhttp://www.gazetadebucuresti.ro/fullnews.php?ID=2050

10