Prescripția extinctivă

1.Sediul materiei: Cartea a VI a, art. 2500 – 2556

2.Reguli aplicabile – art. 2515 NCC – în principiu, pescripția extinctivă nu mai este de ordine

publică, ci de ordine privată, însă este reglementată prin lege și prin norme imperative (art. 2515,

alin. (6) NCC); ex. de norme dispozitive: NCC lasă la latitudinea părților cu capacitate de

exercițiu deplină, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripție, să modifice

cursul prescripției prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de

suspendare ori de întrerupere a acesteia.

Termenele de prescripție pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părților, fără însă

ca durata acestora să fie mai mică de un an și mai mare de 10 ani; cu excepția termenelor de

prescripție de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani; ex. art. 2515, alin. (3)

și (4).

3.Instanța de judecată nu poate aplica prescripția din oficiu – poate fi opusă numai de cel în

favoarea căruia curge, personal sau prin reprezentat, fără a fi ținut de buna credință. Instanța nu

poate invoca prescripția din oficiu nici dacă invocarea ei ar fi în favoarea statului sau al unităților

sale administrativ – teritoriale (art. 2512 NCC).

4.Introducerea renunțării la prescripție (art. 2507 – 2511 NCC)

• se poate renunța la prescripția împlinită, precum și la beneficiul termenului scurs pentru

prescripția începută și neîmplinită (excepție – cel lipsit de capacitate de a se obliga sau a

înstrăina) art. 2509

• renunțarea poate fi expresă sau tacită (trebuie sa fie neîndoielnică)

• efectele renuțării: - după renunțare începe să curgă un nou termen

- dacă se renunță la beneficiul termenului scurs sunt aplicabile regulile de la întrerupere

prin recunoașterea dreptului

- renunțarea produce efecte numai fața de cel care a facut-o. Nu poate produce efecte față

de codebitorii solidari ori ai unei obligații indivizibile (art. 2511).

5.Principiile prescripției extinctive – art. 2503 NCC – două principii:

- odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal (de creanță) se stinge și

drepturile la acțiune privind drepturile accesorii (dobănzi, garanții personale). Excepție – creanța

principală nu stinge dreptul la acțiune ipotecară

- dacă un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste

prestații se stinge printr-o prestație deosebită

- sunt imprescriptibile: - drepturile privind apărarea unui drept nepatrimonial – art. 2502 NCC

- acțiunile în revendicare – art. 563

- acțiuni în constatarea unui drept

- acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic sau a certificatului de

moștenitor

- acțiunea negatorie (art. 564)

- acțiunea de partaj (împărțirea bunurilor aflate în proprietate comună – art. 669)

- acțiunea confesorie de superficie (art. 696), acțiunea în grănițuire, petiția de ereditate

- efectele prescripeției – art 2506 NCC

6. Nulitatea absolută – imprescriptibilă pe cale de acțiune sau de excepție

Nulitatea relativă – prescriptibilă pe cale de acțiune în termenul stabilit de lege

- imprescriptibilă pe cale de excepție (excepție – leziunea)

7. Termenele de prescripție – art. 2517 – 2522 NCC – nu mai sunt esențialmente legale

deoarece părțile pot reduce sau mări termenele de prescripție prin acord expres.

Așadar termenele de prescripție sunt – legale

- convenționale

Termenul legal (general) – termenul de 3 ani dacă legea nu prevede alt termen.

Termene speciale: - termenul de 10 ani (art. 2518)

- termenul de 2 ani (art. 2519)

- termenul de un an (art. 2520 – 2521)

8. Cauze de suspendare (legale) – pot fi pot fi modificate de părți prin acord expres – cauzele

legale – art. 2532 NCC

Nou – art. 2532, alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin. (7), alin. (9) – vezi și art. 2533 NCC

9. Cauzele de întrerupere – mai multe și pot fi modificate de părți prin acord expres

Nou – art. 2532, alin. (3) și (4) + alte cauze prevazute de lege – reglementare explicită

întreruperea – art. 2537 – 2543.

10. Decăderea – art. 2545 – 2550 – stinge însuși dreptul subiectiv, instanța trebuie să o invoce

din oficiu

- nu este susceptibilă de suspendare, întrerupere

Ca și prescripția, poate fi upusă numai în prima instanță prin întâmpinare sau cel mai târziu la

primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Dacă nu se specifică expres (lege sau acordul părților) că este termen de decădere va fi termen de

prescripție.