PREPARATELE PSIHOTROPEgrupe de preparate farmacologice ce influenţează sfera emotivă, asociativă şi comportamentală şi sunt utilizate în dereglările activităţii psihice a omului.

Remediile psihotrope se subdivizează în:I. Psiholeptice ce includ neurolepticele, tranchilizantele, sedativele.II. Psihoanalepticele din care fac parte antidepresivele, psihostimulantele (excitantele

SNC), nootropele, analepticele (stimulantele medulare, bulbare şi generale).III. Timoizolepticele (normotimicele) care includ preparatele de litiu, valproaţii,

carbamazepina, blocantele canalelor de calciu.IV. Psihodislepticele sau psihozomimeticele (derivaţii acidului lizerginic, mexalina etc.).

Neurolepticelepreparate cu acţiune primară asupra anumitor sisteme mediatoare

capabile să combată excitaţia psihomotorie şi să ameliorezemanifestările în limitele psihozei

Clasificarea II. după aspectul clinicA. Neuroleptice sedative

- clorpromazină, levomepromazină, droperidol, cloprotixen, clozapnă, tioridazină etc.B. Neuroleptice antipsihotice

- metofenazat, clorpripazină, trifluperidol, haloperidol, fluspirilen, pimozid, tioproperazină, flufenazină, sulpiridă, pipotiazină etc.

Derivaţii tioxantinici

- clorprotixen- tiotixen- clopentixol- flupentixol

Diverse grupe- clozapină- sulpiridă- amisulpiridă- rezerpina- sultoprid- loxapină- risperidon- tiaprid- carbidină

Derivaţii butirofenonici

- haloperidol- droperidol- trifluperidol- benperidol- metorină

Derivaţii difenil-butilpiperidinici

- penfluridol- pimozid- fluspirilen

Derivaţii fenotiazinici

I.Alifatici

- clorpromazină- levomepramazină- triflupromazină- propazină

II. Piperidinici- tioridazină- periciazină- pipotiazină- perimetazină

III.Piperazinici- trifluoperazină- flufenazină- perfenazină- tioproperazină- proclorperazină

I. Clasificarea neurolepticelor după structura chimică

Mecanismul de acţiune al neurolepticelorEle posedă capacitata de a influenţa asupra diferitor sisteme de mediatori, manifestând

următoarele acţiuni.1) a-adrenoblocantă;2) M-colinoblocantă;3) H1-histaminolitică (H1-antihistaminică);4) Dopaminoblocantă;5) serotoninolitică.

De obicei, acţiunile blocante sunt centrale şi periferice, dar predomină cele centrale. Blochează atât receptorii postsinaptici, cât şi cei presinaptici (care reglează procesul de eliberare a mediatorilor după principiul feed back invers). Deci, la administrarea neurolepticelor receptorii postsinaptici sunt blocaţi, iar în fanta sinaptică poate fi surplus de mediator.

Spectrul de acţiune al neurolepticelor1) Efectul sedativ (sau neuroleptic). Se manifestă prin:- somnolenţa, slăbiciune, apatie, deprimare (inhibiţie) psihică şi motorie;- deprimarea iniţiativei voinţei interesului faţă de mediul înconjurător;- dereglări vegetative (stări de colaps etc).2) Efectul antipsihotic se manifestă prin:- înlăturarea schimbărilor personalităţii şi dereglărilor comportamentelor;- oprirea delirului, halucinaţiilor maniilor;- efecte de reactivare datorită cărora se întoarce interesul de mediul înconjurător, a

iniţiativei;- dereglări extrapiramidale.La baza efectului sedativ stă preponderent acţiunea a-adrenoblocantă şi mai puţin cea M-colinoblocantă şi H1-antihistaminică, iar a celui antipsihotic preponderent acţiunea dopaminoblocantă şi mai puţin cea serotoninolitică.Neurolepticele sedative posedă un efect rapid şi se folosesc ca tratament iniţial în stările de psihoze cu excitaţie, agresivitate, precum şi de urgenţă în cazurile de excitaţie psihomotorie de diferită geneză. Neurolepticele antipsihotice la rândul lor sunt de elecţie în psihozele cu manifestări stabile ca delir, halucinaţii, manii, dereglări de compartament şi gândire.3) Potenţarea acţiunii analgezicelor, anestezicelor hipnoticelor şi altor deprimante ale SNC,

inclusiv alcoolului. Acest efect este cauzat în deosebiri de acţiune a-adrenoblocantă şi mai puţin M- şi H1-histaminoblocantă. Se manifestă prin amplificarea efectului şi duratei de acţiune a preparatelor din grupele respective. Tot odată se potenţiază şi acţiunea negativă a acestor remedii asupra centrilor vitali (respirator etc). Această performanţă este mai pronunţată la neurolepticele sedative. Dintre acestea cel mai frecvent se foloseşte droperidolul pentru efectuarea neuroleptanalgeziei în asociere cu fentanilul sub denumire de talamomal.

4) Efectul antivomitiv este cauzat de blocarea receptorilor dopaminergici şi serotoninergici din zona declanşatoare a centrului vomei. Neurolepticele pot fi efectivee în voma produsă de unii metaboliţi intermediari ai metabolismului (azotemie, graviditate, boala actinică), de unele preparate medicamentoase (morfină, apomorfină, antitumorale etc), precum şi în cea survenită în timpul sau după anestezia generală. Voma ce ocoleşte această zonă este rezistentă la neuroleptice. După potenţa acţiunii antivomitive preparatele formează următorul lanţ în ordine descrescândă : pimozid > droperidol > clorpriprazină > trifluperazină > flufenazină > sulpiridă > clorpromazină.

5) Efectul miorelaxant se manifestă prin diminuarea tonusului musculaturiii striate şi activităţii motorii. În cadrul tratamentului psihozelor mai frecvent este nedorit. Se utilizează preponderent pentru tratamentul stărilor spastice după ictus, traume cerebrale, afecţiuni medulare, jugularea convulsiilor şi statutului epileptic. În situaţii acute se

recurge la clorpramazină, levomepromazină, droperidol, iar în cele cronice la tioproperazină, periciazină, tioridazină.

6) Efectele vegetative se manifestă prin diminuarea reactivităţii sistemului cardiovascular, tonusului organelor interne, motilităţii şi secreţiei tubului digestiv, cauzate de înlăturarea emoţiilor negative şi atragerea organelor interne în reacţiile psihice. Un rol anumit i se acordă acţiunii sedative.

La bolnavi se pot constata aşa efecte vegetative ca:a) hipotensiv – datorită acţiunii alfa-adrenoblocante centrale şi periferice,

îndeosebi pentru neurolepticele sedative. Aceasta este manifest mai evident la începutul tratamentului, în caz de hipertensiune arterială sau criza hipertensivă. În unele cazuri se pot declanşa stări hipotensive, chiar până la colaps, cu o tahicardie reflectorie.

b) atropinice – datorită acţiunii M-colinoblocante periferice cu uscăciune în gură, hiposalivaţie, constipaţie, midriază etc.

7) Efectul hipotermic cauzat de diminuarea activităţii centrilor termoreglatori (acţiune alfa-adreno – şi serotoninoblocantă) şi termoproducţiei, precum şi vasodilataţiei şi pierderilor de căldură. Acesta este mai manifest în cazul folosirii anestezicelor generale şi temperaturii cauzate ale mediului. Hipotermia mai pronunţată este la neurolepticele sedative, care se pot utiliza în situaţii critice în componenţa diferitor coctailuri cu scop antipiretic, sau pentru realizarea hipotermiei dirijate în cazul unor intervenţii chirurgicale ce necesită diminuarea metabolismului şi consumului de oxigen la nivelul ţesuturilor.

8) Efecte endocrine manifestate prin diminuarea eliberării rilizing hormonilor hipotalamusului şi respectiv a secreţiei ACTH, TTH, ADH, oxitocinei, hormonilor gonadotopi (LH, FSH). De rând cu aceasta se constată o creştere a secreţiei prolactinei (până la 10 ori), care inhibă acţiunea gonadotopinelor asupra glandelor sexuale cu micşorarea secreţiei lor şi dezvoltarea ulterioară a atrofinei. S-a depistat deasemenea o hiperproducţie a hormonului melahostimulant.