Magda Han

1

Magda Han

Prefaţă la ziua de mâine

Prefaţă la ziua de mâine

2

Magda Han

3

Magda Han

Prefaţă la ziua de mâine (versuri)

Cuvânt înainte de Ioan Suciu Moişa

Casa de editură Mureş 2012

Prefaţă la ziua de mâine

4

Autoarea şi editura le mulţumesc pentru sprijinul acordat în apariţia acestui volum

domnului Ioan COVRIG, primarul oraşului Ungheni.

----------------------------------------------- Consilier editorial: Eugeniu Nistor

Lectura: Rozalia Cotoi Coperta: Adrian Fekete

Ilustraţie grafică interior: Ioan Astăluş Copyright © Magda Han

Apărut: 2012 ----------------------------------------------

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HAN, MAGDA

PREFAŢĂ LA ZIUA DE MÂINE/ Magda Han,

Târgu-Mureş: Casa de editură “Mureş”, 2012

ISBN: 973-7937-10-4

Magda Han

5

„Mai departe de moarte, mai departe de viaţă, mai departe de dragoste, mai departe de mine, mai departe de noi, mai departe de cei care-am fost, de cei care-am fi putut deveni. Şi cursa continuă.” Octavian Paler, „Cursă” poezie din volumul „Poeme”

Prefaţă la ziua de mâine

6

Magda Han

7

Cuvânt înainte Despre Magda Han, autoarea poeziilor ce urmează, nu sunt prea multe de spus, pentru că apare de nicăieri şi se îndreaptă, după cum arată acest debut editorial, către un destin poetic interesant. Poeta „se naşte” în culisele revistei LitArt, poate în ideea de a mai împrimăvăra peisajul arid al poeziei. Deci, Magda Han aduce sânge proaspăt, şi-l aduce cu timiditate, putere, tristeţe, însetare şi neastâmpăr; cele cinci cuvinte care fac obiectul unui poem dar care o... definesc de fapt: „Cinci cuvinte.../ simple, modeste,/ uşor de rostit,/ definind un om asemenea lor./ Scrijeleşte-le adânc în mintea mea/ să nu uit cine sunt/ atunci când te privesc în ochi/ şi nu găsesc niciun răspuns...” Dintru început trebuie spus că poeta face, în acest volum, o tatonare a conceptelor, încearcă să se înscrie într-o grilă din care să rezulte că şi-a însuşit lecţia poemului, chiar dacă asta înseamnă mai mult livresc decât individualizare, mai mult lucru comun decât particularizare. Bunăoară, poeta joacă noţiunea, exco-gitând şi răsturnând sensul ca un iniţiat, cum se întâmplă în poemul Nefiresc: ”Am îndrăznit nefiresc de

Prefaţă la ziua de mâine

8

mult,/ am crezut nefiresc de mult,/ mi-a fost dor nefiresc de mult,/ atât de mult, încât a fost prea puţin/ pentru a deveni firesc...” E surprinzător că Magda Han, deşi nu prea are exerciţiul scrisului, aşa după cum se poate deduce din activitatea foarte discretă de condeier de până acum, reuşeşte totuşi să fie cât se poate de coerentă, să fie adică destul de credibilă şi interesantă şi chiar să-şi însuşească deja câteva din metehnele poeţilor. Magda Han prezintă ipostaze din care se desprind peisaje crepusculare, cu Deziluzii, Lacrimi... Circarul, Sfârşit; acest din urmă poem este de un imaginar prins în „lanţuri de fum”, după cum spune poeta: „Fum ce se înalţă în rotocoale,/ gânduri învălmăşite în fum/ vise ce pier în cenuşă,/ cenuşă e totul în jur,/ mestecenii parcă au ciumă,/ coarnele lunii împung,/ stelele cad de pe boltă,/ eu prinsă în lanţuri de fum/ m-agăţ de lianele arse,/ gura mi-e plină de scrum,/ colcăie viermii în mine,/ leul răcneşte nebun,/ vulturi avizi dau târcoale,/ se-aruncă pe mine prin scrum.../ Biet stârv părăsit în uitare!!!/ Ce-ţi mai rămâne în urmă?/ Nimic.../ doar cenuşă şi fum!”. Îndeobşte, poemele acestea evidenţiază perimări, căderi ale cărnii şi ale spiritului, ironizări, solitudini, tristeţi, însă poeta ne dezvăluie şi o parte adolescentină, neconsumată definitiv, în poeme precum Încă..., Lacrimi de flori, deşi predominante sunt totuşi poemele în care Magda Han simte umbrele cum se strecoară lângă ea, şi cercul de foc al zilei ce dispare o doare, şi totuşi poeta acceptă acest rug al durerii: „să

Magda Han

9

ardem împreună, eu şi umbrele mele,/ rugul durerii e pregătit/ şi ceasul arată ora de foc...” O înseninare aşteptată, acea contrapondere a eului rămas în urma tragediilor vieţii, se regăseşte în poemul „Cântec de leagăn”, în care poeta se confesează, cere înţelegere şi-şi cere dreptul la viaţă: „Ia-mă de mână,/ Strânge-mă-n braţe,/ cântă-mi un cântec de leagăn.../ Nu vezi?/ Sunt ca un copil/ ce-aleargă desculţ/ să-ntâmpine ploaia de vară...”

Expletivă uneori, în foarte puţine cazuri, vezi eşafodul nepăsării, retorică alteori, Magda Han este poetă pur şânge mai ales atunci când uită de regulile poemului, când se arată cu sinceritate lectorului, când lasă poezia să curgă din fiinţa ei plină, când substanţa poemului se dezvăluie fără efort, căci poeta nu trebuie decât „să cânte” ca şi când ar fi singură.

Ioan Suciu MOIŞA

Prefaţă la ziua de mâine

10

Magda Han

11

Circarul Zbaterea aripilor o aud mereu în mintea mea, asemenea unui ecou ce ţâşneşte din hăul acesta negru şi fără sfârşit, pe marginea căruia dansez cu ochii închişi în fiecare zi... Sunt un circar, cu faţa spoită şi părul din câlţi, ce râde amar de spaima şi de neputinţa voastră de a privi dansul aripilor care se zbat în imuabila încercare de a salva ce a mai rămas din ecou...

Prefaţă la ziua de mâine

12

Magda Han

13

Solitudo Aleargă caii sălbatici, aleargă în galop prin mintea mea... -făpturi dezlănţuite- neputincioasă roua amintirilor se-adăposteşte în pupile... e vremea ploilor târzii. Dansează ielele nebune cu sânii goi şi părul despletit... -ademeniri lascive- năluci de vise albe se-ascund sub foşnetul de frunze... e vremea toamnelor stranii. Nechează calul alb, cu aripi de lumină, dispare în troienele zăpezii... -vis neîmplinit- se frânge jocul ielelor şi se revarsă roua din pupile... Mă ghemuiesc în coama cailor sălbatici... e vremea iernilor pustii.

Prefaţă la ziua de mâine

14

Magda Han

15

Nisipuri mişcătoare Mi-e teamă de întuneric şi de tăcerile prea lungi... de apele prea limpezi, ce-şi tulbură -atunci când buze însetate le ating- aluviunile de mâluri, nisipuri mişcătoare sub paşii rătăciţi în dansul de ciulendre al sălciilor plângătoare. mi-e teamă de ochii care se închid tăcuţi peste retina ce încă mai păstrează văpaia unui foc nestins.... de fluturii ce zboară spre lumină cu aripi de Icar, plutiri evanescente a viselor născute în faşele ţesute din pânzele păianjenilor muţi... mi-e teamă de cartea care stă deschisă cu pagini neschimbate-n fiecare zi, ca nişte repetabile trăiri a clipelor ce nu se vor uitate... de scara fără trepte, doar cu mânere pentru invalizi

Prefaţă la ziua de mâine

16

sortită sufletelor ologite... de gândul ce alunecă pe gheaţa care arde mi-e atât de teamă să nu prefacă în cenuşă ce-a mai rămas din enigmatica visare...

Magda Han

17

Cântec de leagăn Ia-mă de mână, strânge-mă-n braţe, cântă-mi un cântec de leagăn... Nu vezi? sunt ca un copil ce-aleargă desculţ să-ntâmpine ploaia de vară... Ia-mă de mână, strânge-mă-n braţe, cântă-mi un cântec de leagăn... Nu vezi? sunt ploaia de vară ce cade pe tine cu stropi mari de vise şi dor... Ia-mă de mână, strânge-mă-n braţe, cântă-mi un cântec de leagăn... Nu vezi? vreau să adorm copilul din mine şi ploaia de vară şi visele toate, vreau să le-adorm!

Prefaţă la ziua de mâine

18

Magda Han

19

Tabloul Stă agăţat în timp, un vechi tablou ce-atârnă pe-un perete scorojit Îl poţi privi...dar nu te vede, n-are ochi... un oarecare Picasso, în mare grabă, i-a mâzgălit doar umbre pe chipul obosit. În jurul lui...tăcere... cuvinte suspendate-n gând, rămase nerostite pe buze pângărite de atâtea mâini străine care l-au atins şi tu îl poţi atinge... dar nu simte decât o urmă adâncă-n praf asemeni unei răni deschise... Se năruie pereţii, rând pe rând, şi lumea lui întreagă e prinsă sub moloz doar el încă atârnă, agăţat în timp, un vechi tablou

Prefaţă la ziua de mâine

20

c-oglinda sufletului spartă.... îl poţi striga, de vrei, dar nu te-aude.... îl asurzeşte tăcerea pereţilor ce cad.

Magda Han

21

(auto) Portret Exist în fragmente de timp mă descompun în trăiri efemere cobor şi mă-nalţ şi iarăşi cobor m-abandonez în iluzii şi în speranţe deşarte... Mă inventez în alter-egouri sunt ”eu” sau sunt ”tu” sau sunt ”ea” poate toţi la un loc... m-aprind în culori incandescente şi-n mine trăieşte un vagabond... M-ascund în castele zidite-n nisip mă caut în vise ce nu au final râsul mi-e plâns şi plânsul mi-e râs trăiesc doar în clipe... ...atemporal... Mă circumscriu în cercul tăcerii dansez dansul vieţii pe margini de-abisuri surpate... mă-nalţ şi cobor şi iarăşi mă-nalţ

Prefaţă la ziua de mâine

22

păşesc peste punţi suspendate... * Mă inventez în alter-egouri... M-ascund în castele zidite-n nisip... Mă circumscriu în cercul tăcerii... Exist în fragmente de timp...

Magda Han

23

Răscruce Nu am ştiut că pietrele pot să vorbească până atunci când m-am oprit din mers şi le-am ascultat tăcerea în care îşi ascundeau neplânsele poveri, poveşti nespuse uitate sub urmele de paşi... îmi fredonau la ureche o melodie veche ale cărei versuri nu mi le mai aminteam -încetasem de multă vreme să mai cânt- un refren al paşilor pierduţi în penumbra unor ipotetice destine... Acum ştiu cântecul dar nu mai găsesc cărarea pe care pietrele ardeau în şoapte, îngenunchiate în ruga ancestralului pământ...

Prefaţă la ziua de mâine

24

Magda Han

25

Deziluzie Spectacolul s-a terminat, şi marioneta stă uitată într-un colţ cu sforile-aruncate peste ea ca nişte viscere însângerate... doar şoapte tot mai stinse se aud pe buzele încremenite-n resemnare şi-un zgomot de lacăt care se închide pecetluind legământul tăcerii într-un cântec mut născut din lacrima ce se prelinge sub ochii mari şi negri răstigniţi pe chipul păpuşarului...

Prefaţă la ziua de mâine

26

Magda Han

27

Încă... Mirosul pământului ud când cerul îşi plânge preaplinul tristeţii încă îl simt... îl simt şi acum la fel ca atunci când eram un copil şi credeam nebuneşte că totul e veşnic. Încă îl simt ca atunci când credeam că zânele pot să-mplinească dorinţe, că pasărea spin nu moare cântând ci se preschimbă-n curcubee de vise... îl simt ca atunci când credeam că pot să alerg cu vântul în faţă şi ploaia în ochi, că marea şi norii şi munţii pot să îi mut, daca vreau, la un loc... Dar azi... am crescut nu mai cred în poveşti... azi, pasărea spin îşi urmează destinul ascult-o cum cântă în sufletul meu

Prefaţă la ziua de mâine

28

un ultim cântec sublim -al vieţii şi-al morţii- iar eu încă simt, tot mai simt şi acum mirosul pământului ud când cerul îşi plânge preaplinul tristeţii.

Magda Han

29

Umbrele Simt umbrele cum se strecoară lângă mine mă doare fiecare pas al lor şi paşii mei mă dor...m-am rătăcit... am uitat destinaţia spre care alerg cu amurgul acesta care mă priveşte în ochi ca un prevestitor al nopţii. Mă arde cercul de foc al zilei care dispare şi umbrele parcă le mistuie să ardem împreună, eu şi umbrele mele, rugul durerii e pregătit şi ceasul arată ora de foc... Nu-ţi întinde mâinile către mine s-ar tranforma în vreascuri arse pe rug şi ochii tăi arzând m-ar durea... lasă doar umbrele să mă înconjoare cuprinşi de flăcări, paşii lor, alături de-ai mei, sunt ca un dans... şi nu mă mai dor.

Prefaţă la ziua de mâine

30

Magda Han

31

Cinci cuvinte Timiditate Putere Tristeţe Însetare Neastâmpăr Cinci cuvinte.... simple, modeste, uşor de rostit, definind un om asemenea lor. Scrijeleşte-le adânc în mintea mea să nu uit cine sunt atunci când te privesc în ochi şi nu găsesc nici un răspuns...

Prefaţă la ziua de mâine

32

Magda Han

33

Sfârşit... Fum ce se-nalţă în rotocoale, gânduri învălmăşite în fum, vise ce pier în cenuşă, cenuşă e totul în jur, mestecenii parcă au ciumă, coarnele lunii împung, stelele cad de pe boltă, eu, prinsă în lanţuri de fum m-agăţ de lianele arse, gura mi-e plină de scrum, colcăie viermii în mine, leul răcneşte nebun, vulturi avizi dau târcoale, se-aruncă pe mine prin scrum... Biet stârv părăsit în uitare!!! Ce-ţi mai rămâne în urmă? Nimic.. doar cenuşă...şi fum!

Prefaţă la ziua de mâine

34

Magda Han

35

Destin Fatidicele ceasuri când tobele au încetat să bată, cuvintele au îngheţat pe buze şi lacrimile au secat în ochi... Doar mâinile mânjite de sânge ale călăului mai aleargă tremurânde pe claviatura ghilotinei într-o simfonie, ca un suspin prelung, a iubirii decapitate pe eşafodul nepăsării.

Prefaţă la ziua de mâine

36

Magda Han

37

La rădăcina ierburilor... Era un fel de crudă-nşiruire a gândurilor albe ca tăcerea, atingeri de falange ascuţite ce spintecau, c-o mângâiere, firele de iarbă sub botul căprioarelor blajine... şi nu înţelegeam de ce aveai adânc înfipte-n glezne torţe arzând dar tu-mi şopteai nebun: „să taci! nu vezi cum stau ascunse în rădăcinile de iarbă, haite întregi de lupi flămânzi?” eu însă nu-i vedeam... şi nu ştiam că-n tine începuseră să crească tăceri cu rădăcini albite vedeam doar lama de cuţit şi focul... şi auzeam un urlet ca de lup pierdut în glasul căprioarelor rănite...

Prefaţă la ziua de mâine

38

iar gândurile albe pluteau neputincioase pierind aici şi renăscând dincolo ca într-o crudă înşiruire a zecilor de pânze-nsângerate, pe care le priveai dansând desculţ, cu gleznele în flăcări, la rădăcina ierburilor moarte...

Magda Han

39

Lacrimi de flori Azi noapte te-am căutat pe tărâmul umbrelor strigându-mi tristeţea pe aleile desfrunzite de vise... mă aşteptai şi ţi-am împrumutat mâinile mele ca să mă poţi îmbrăţişa. plângeam şi din ochi îmi curgeau flori... aveai braţele pline de flori, tată, şi ne-am plimbat printre cruci iar tu îmi spuneai în şoaptă poveşti poveştile lor, ale oamenilor-cruci cu care stăteai nopţi întregi la o ceaşcă de ceai împărţind veşnicia în bucăţi de cer... se făcea straniu de frig în urma paşilor noştri şi-atunci mi-am înfipt unghiile în cruce, în crucea ta şi ţi-am şters numele

Prefaţă la ziua de mâine

40

să nu mai găseşti calea înapoi... însă m-au trădat ochii din care-mi curgeau flori peste mormântul în care ţi-ai ascuns umbra, tată...

Magda Han

41

Nefiresc Nefiresc de mult am căutat alergând dintr-o gară în alta printre bagaje cu vise ferecate, abandonate pe peroanele pustii... Nefiresc de mult am aşteptat înnoptând despuiată de gânduri în aceste gări cu dorinţe interzise... Am îndrăznit nefiresc de mult, am crezut nefiresc de mult, mi-a fost dor nefiresc de mult, atât de mult, încât a fost prea puţin pentru a deveni firesc....

Prefaţă la ziua de mâine

42

Magda Han

43

Sweet insanity...

Mi-au crescut din mâini crengi lungi şi noduroase... am început să mă sprijin pe ele ca un invalid în cârjele durerii.

Undeva, la un spital, mă aşteaptă să-mi pună o perfuzie cu sânge albastru care să-mi resusciteze frunzele uscate şi să le transforme în coroana de pe fruntea regelui rătăcit în propria-i apoteoză. Înainte, până mai ieri parcă, regele a vieţuit în basmele acelea fantasmagorice cu finaluri fericite şi ”tinereţe fără bătrâneţe” ... acum mă caută să-mi smulgă perfuzia prin care sângele albastru picură peste grămada de crengi şi spini în care îşi ascunde himerele, râzând în hohote pe holul azilului de nebuni...

Prefaţă la ziua de mâine

44

Magda Han

45

Prefaţă la ziua de mâine... Azi o să scriu prefaţa zilelor de mâine născută din rostirea zilelor de ieri cuvinte mute, smulse din tăceri încărunţite, ce timpul îl adună-n cercuri de nisip încremenindu-l pentr-o clipă în clepsidre. azi o să scriu prefaţa zilelor de mâine pentru atunci când n-o să mai privesc în jur cu ochi de daltonist, închişi în semafoarele uitate-n aşteptare pe străzi înguste, cu accesul interzis. azi o să scriu prefaţa zilelor de mâine pentru atunci când mâine va fi un alt ieri ce timpul îl va împărţi în fracţii inegale având drept numitor comun aceleaşi statornice visări....

Prefaţă la ziua de mâine

46

astăzi am scris prefaţa zilei ce-o să vină din faţa uşilor închise cu lanţuri de oţel dar ştiu... azi ştiu că mâine va fi prefaţa geamurilor larg deschise în prelungirea zilelor de ieri.

Magda Han

47

Cuprins

Cuvânt înainte ................................................... 5 Circarul............................................................ 11 Solitudo............................................................ 13 Nisipuri mişcătoare.......................................... 15 Cântec de leagăn............................................. 17 Tabloul............................................................. 19 (auto) Portret................................................... 21 Răscruce......................................................... 23 Deziluzie......................................................... 25 Încă................................................................. 27 Umbrele.......................................................... 29 Cinci cuvinte................................................... 31 Sfârşit ............................................................ 33 Destin .................................................................. 35 La rădăcina ierburilor .................................... 37 Lacrimi de flori ............................................. 39 Nefiresc ......................................................... 41 Sweet insanity ............................................. 43 Prefaţă la ziua de mâine..................................... 45 ....

Prefaţă la ziua de mâine

48